Impresionism

Impresionismul este un curent artistic care i are originile n Frana, unde un grup de pictori resping temele oficiale (istorice, anecdotice, mitologice), adoptnd o viziune originala asupra lumii sensibile i o tehnica noua ce consta n transpunerea pe suport a senzaiilor vizuale fugitive pe care le au n fata motivului. O fac cu ajutorul divizrii tuei n culorile componente ale spectrului. Din acest moment, pictnd n aer liber fr clarobscur i fr contururi, imaginea topindu -se n atmosfera si umbrele sunt redate prin culoare. Impresionismul e semnalat prin plain-airism, diviziunea tonurilor si coloritul clar. Umbra este considerata o alta nuana a unei culori, fiind ea nsi o culoare, in general de nuana slab albstrie sau violeta. Edouard Manet poate fi numit codificatorul Impresionismului. Manet nu a fost plain-airist, dar punea culoarea asa cum o vedea la lumina zilei. El observa foarte bine variaiunile suferite de un obiect n aer liber, variaiuni cauzate de lumina i deprtare. Artistul introduce un raport precis si contrastant intre lumina i culoare. Pana la el, anumite pari erau prezentate n culorile lor natural, n tonul local, iar cele umbrite erau acoperite de un ton brun pana la ruginiu. La Manet, lumina rezulta din raportul tonu rilor clare fata de cele ntrebuinate pentru prile umbrite. Lumina este agentul principal care da viata, nsufleete i modifica personajele mereu, dei elementele componente rmn aceleai. Cnd e prezenta, natura este colorata, vesela, vibreaz, iar cnd e absenta, totul e mohort, trist, nuanele tinznd spre cenuiu. Impresionitii nu vor ntinde o pasta omogena, ci vor trage linii i virgule albastre lng linii i virgule galbene, ntr-o anume proporie, care de la o anumita distant, ne vor da exa ct tonul dorit. Tusa devine astfel extreme de importanta. Artisti: Edouard MANET (1832-1883) Claude MONET (1840-1922) Edgar DEGAS (1834-1917)

Neoimpresionism

Neoimpresionismul este un curent n pictura francez de la sfritul secolului XIX, aprut ca reacie mpotriva curentului impresionist. Iniiatorii neoimpresionismului au fost Georges Seurat i Paul Signac. Reprezentanii acestui curent aplicau vopsea pe pnze n puncte de culori contrastante, alese prin metode tiinifice, astfel nct punctele alturate s dea iluzia, de la o anumit distan, c sunt o singur culoare. Tehnica este cunoscut sub denumirea de poantilism. n timp ce impresionitii surprindeau efectele fugitive ale culorii i luminii, neoimpresionitii le -au cristalizat ntr-o monumentalitate imobil. Ca si tehnica, artistii aceastui curent folosesc tonuri pure, juxtapuse si totul pe suprafete tot mai mici. Acest lucru se face pentru a se garanta un efect de fuziune al culorilor asupra retinei. Tusele acestea divizate - care ca si tehnica poarta numele de divizionism - se vor amplifica pana se obtin niste puncte colorate - de aici si denumirea de pointilism. Astfel forma obiectului sau a figurilor realizate se formeaza dintr-un mozaic sau dintr-o retea de tuse divizate. Ca data mai exacta de aparitie a neoimpresionismului este dat anul 1884. Astfel refuzati la Salonul Oficial, Seurat, Signac, Dubois, Cross si alti artisti cu aceleasi inclinatii vor forma Societatea Artistilor Independenti - societate patronata de Odilon Redon. Spre sfarsitul sec. XIX rasunetul acestei miscari va atinge un maxim suficient pentru a atrage si alti artisti mari cum a fost Pissaro, Petitsean, Luce, Cousturier Segantini si altii. Tehnica a fost folosita chiar daca nu au fost partizani declaratii ai miscarii, si Gauguin, Van Gogh sau Toulouse-Lautrec. Tinzand sa refaca formele, s-a ajuns in mod anormal la o mai adanca faramitare a imaginii realului.

Postimpresionism Tendina predominant este realizarea unui tablou reprezentnd o construcie de sine stttoare, obiect al unei combinaii pure ntre form i culoare, cu scopul provocrii unei emoii estetice i al transmiterii nemijlocite a sensibilitii subiective a artistului. Petele de culoare pot constitui suprafee de lumin sau umbr, uneori se reduc la puncte de culoare crud (pointilism), care nu se regsesc n natura real. Pictura analitic a lui Czanne transform motivele ntr -un sistem de volume i obiecte i conduce, n special n redarea peisjelor, la structuri cristal ine, n aa fel nct, se poate prevedea trecerea spre cubism. Gauguin dezvolt un stil decorativ cu tonuri de culoare violent i forme simplificate, stil pe care el nsui l caracterizeaz cu termenul "sintetism", o ncercare de reunire sintetic a aparenei exterioare a lucrurilor cu sensibilitatea artistului. Bazndu- se pe concepii diferite, uneori divergente, pictorii postimpresioniti au deschis calea artei moderne. Trstura lor comun const n faptul de a fi renunat la imitarea naturii i de a f i creat opere cu existen de sine stttoare.

Art Nouveau

Art Nouveau a aparut la inceputul secolului XX (sfarsitul anului 1890) si a constituit un trend vreme de mai putin de un deceniu, timp in care, insa, a reusit sa isi impuna caracteristicile de baza in toate aspectele artei si ale designului. Cel care a introdus conceptul a fost un negustor de origine germana, Samuel Bing, care a inaugurat o galerie de arta in Paris, un nou stil de arta aplicata care a dat numele expozitiei si ulterior curentului propriu-zis: L'Art Nouveau - Noua Arta. Conceptia formei este data de linia asimetrica care se termina printr-o miscare ca de bici, ce ii confera un aspect energic si constituie principala caracteristica de ornamental al stilului. Decoratiunile in stil art nouveau prezinta capacitatea de a sublinia structura formei si in acelasi timp, de a contopi atat obiectul, cat si ornamental lui intr-o entitate organica. Ansamblul prezinta unitate si sinteza. Desi Picasso considera aceste creatii niste "curbe nebunesti si salbatice", tot el este cel care recunoaste ca art nouveau a reprezentat un curent puternic si a marcat o epoca: "Chiar si cand esti impotriva unei miscari, esti totusi parte din ea", declara marele pictor. Art Nouveau a promovat consecvent utilizarea extrem de stilizata a motivelor existente in natura, extinzand domeniul "natural" la orice inspirat de viata, de la ierburi marine la muguri florali si de la formele nevertebratelor, a insectelor in special, la curbele ce se regasesc i n feline si pasari rapitoare. In Romania art nouveau nu a avut un impact deosebit, patrunzand mai mult sub forma unor influente slabe. Singura realizare marcanta a fost sustinuta de regina Maria, care a transformat interiorul castelului Pelisor, mobilandu-l si decorandu-l cu creatiile celor mai renumiti maestrii al stilului art nouveau. Aceasta unica realizare nu a mai fost repetata; operele care ilustreaza "stilul nou" fiind foarte rare in Romania. Cazinoul din Constanta, una dintre primele caldiri ridicate in acest oras, releva cel mai bine stilul art nouveau, in timp ce casa Lipatti se limiteaza la cateva elemente decorative intr-un ansamblu eclectic.

Fovism Fovismul este o miscare artistica care se dezvolta in Europa inca din anul 1895 si pina in anul 1907, cu o maxima perioada de dezvoltare intre anii 1905-1907. Termenul de Fovism vine de la cuvantul francez fauve, adica fiara salbatica. Acesta este utilizat pentru prima data de catre criticul Vauxcelles Louis, cu ocazia expozitiei de la Salonul de Toamna din 1905 (care reprezinta si anul de aparitie a grupului Die Brucke) unde sunt reunite lucrari de Matisse, Vlamink, Braque, Dufy, etc., caracterizate printr-un colorit proaspat si violent. Se pastreaza legatura cu lumea realului, dar prin ceea ce simte artistul in fata realitatii si nu printr-o descriere, redare a ceea ce se vede. Aceasta pastrare a contactului cu realitatea atesta implicarea artistului in societate si functia sociala a artei. Culoarea are rolul principal in structurarea viziunii si constructia formei, de aceea i se atribuie rolul de a soca privitorul prin suprafete (pete) mari de culori pure (cu dominanta rosu), in raporturi violente, de complementaritate si in tonuri stralucitoare. Ele permit aducerea senzatiilor pe panza cu maximum de brutalitate si explozivitate (Derain: Culorile erau pentru noi cartuse de dinamita). Eliminarea clar-obscurului si a modelarii prin nuante si pasaje de culoare. Accentuarea pe efectul de decorativism si bidimensionalitate. Forma este delimitata in spatiu printr-o linie de contur. Ea este excesiv simplificata, redusa doar la suprafete si este lipsita de consistenta si volum. Uneori datorita vibrarii suprafetei tabloului prin pete mari de culoare violent asezate, se ajunge la dispersarea obiectelor si la eliminarea relatiei fond-forma (dispare impresia de spatialitate, de tridimensional). Artisti: Matisse, Henri Derain, Andre Vlaminck, Maurice Braque, Georges

Cubism Cubitii urmreau s reduc realul la forme geometrizate, simplificate dar totodat expresive i au ajuns s caute realitatea modelelor cu ajutorul teoriei; s -au prefcut c dispreuiesc raiunea, n timp ce gseau plceri fr de msur n raionament.

Dadaism S-a lansat pe 6 februarie 1916 ca o miscare anti-artistica, in sensul ca a respins felul in care arta era definita, perceputa si apreciata in perioada contemporana. Curentul fondat la Zurich, Elvetia, a reprezentat o reactie la Primul Razboi Mondial. Nu avea elemente estetice bine definite, dar adep tii curentului impartaseau aceeasi atitudine nihilista fata de asteptarile traditionale ale artistilor si scriitorilor. Fondatorul acestui curent este poetul de origine romana Tristian Tzara, caruia i s-au alaturat scriitorii Hugo Ball si Richard Hulsenbeck si artistul plastic Hans Arp. Pictorii romani Marcel Iancu, Francis Picabia, Marcel Duchamps din Statele Unite si Max Ernst, K. Schwietters din Germania. Din punct de vedere artistic, dadaismul contopeste elemente ale futurismului italian, cubismului francez si expresionismul german. Pledeaza pentru neprevazut, arbitrariul total, abolirea formelor si organizeaza spectacole prin care se pronunta impotriva artei, gustului estetic sau moralei. Dadaismul este in primul rand un spirit de revolta indreptat impotriva nu doar a unor principii literare, ci si a unui mod de viata si a unui tip de societate. Negatia dadaista merge pana la anularea sensului limbajului vazut ca artificial, incapabil sa exprime adevarul sens al vietii. Incearca sa raspunda absurdului prin absurd.

Arta abstracta Arta abstract folosete diferite elemente figurative pentru a crea imagini i a stimula imaginaia spectatorului, ea nu poate fi definit prin cuvinte, ea creaz impresii i sentimente fr a da o form definit pi cturii, desenului sau sculpturii. Wassily Kandinsky, printele artei abstracte, artta cum aceasta creeaz o impresie fizic, aduce cldur sau dimpotriv rceal privitorului, dar n orice caz culorile i modelul aduc plcere ochilor, i chiar dac nu este o experien de durat, cci este uitat cnd privirea se ndreapt ctre altceva, ea conduce totui ctre un punct de plecare al unui lan ntreg de senzaii diverse. Romantismul, impresionismul i expresionismul au contribuit la dezvoltarea curentul ui abstract unde se folosesc forme geometrice ca: ptrate, dreptunghiuri, trunghiuri, discuri, puncte i linii curbe sau drepte pentru o abstractizare a realitii, o abatere de la aceasta. Paul Cezanne a nceput ca un impresionist pentru a pune apoi bazel e unui curent dezvoltat de George Braque i Pablo Picasso: cubismul. Arta abstracta este arta care evita in mod evident prezentarea lucrurilor concrete si reprezinta un protest impotriva academismului si a naturalismului artistic Arta abstracta se realizeaza prin indepartarea din imaginea plastica a elementelor lumii vizibile si asezarea in locul lor a unui sistem de semne si pete ce ar trebui sa redea actiunea sensibilitatii si ratiunii umane.

Jackson Pollock

Expresionismul Incearca sa exprime ceva profund, interior; trairi profunde, exteriorizari violente; linia ondulata, curba, sinuoasa exprima involburarea finite umane, furtuna interioritatii; diagonal exprima trairea intense, se opune stilului classic; contur foart pronuntat, negrul fiind o expresie a fricii, a angoasei; contrastele foarte puternice trimit la o stare spirit dramatica; nu exista perspectiva; este dizolvata orice linie a orizontului; personajul este stilizat; expresia fetelor Expresionismul este reacia fireasc a unui grup de pictori germani la academism i convenii estetice rigide, dar i la autoritarismul celui de -al doilea Reich. Revolta artitilor a proclamat libertatea creatoare absolut i primatul expresiei asupra formei. Rezultatul este o art spectaculoas din punct d e vedere cromatic i o estetic revoluionar. Pictura expresionista are ca precursori pe Cezanne si Van Gogh, pe E. Munch (autorul celebrului si nelinistitorului tablou Tipatul.) Esenta doctrinei expresioniste este data de intensitatea expresiei, de tendi nta de a da forma trairii launtrice, sentimentelor si nelinistilor omenesti, alaturi de o covarsitoare aspiratie spre absolut. Temele, motiveleacestei picturi sunt sentimentele exacerbate, groaza, spaima, nebuni a.

Suprarealism Este curentul care se naste din Dadaism si exploateaza o latura a acestuia. Continua exploatarea subconstientului; materializarea lumii subconstientului; influenta subconstientului asupra fiintei umane; mijloc de eliberare totala a subconstientului; alaturari lipsite de logica; visul lumea interioara; pictatul gandului fara actiunea ratiunii; exprimarea fara cenzura; dimensiunea paranoiac; pot fi descifrate mai multe imagini intr-una singura Suprarealismul a fost o miscare artistica initiata la Paris in anul 1922, desprinsa din miscarea Dada, perpetuand scandalul si revolta ce o animau. Suprarealistii se disting prin increderea pe care o au in vis, hazard, halucinatii si mai ales in psihanaliza freudiana. Suprarealismul presupune automatism psihic pur, necenzurat de r atiune si infatisarea unei lumi fantastice in care toate se comporta absurd, sfidand legile naturii.

Simbolismul Simbolismul a fost o micare artistic i literar de la finele secolului XIX, care se opunea naturalismului i parnasianismului, potrivit creia valoarea fiecrui obiect i fenomen din lumea nconjurtoare poate fi exprimat i descifrat cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent . Pictorii simbolisti au folosit simboluri din mitologie si vise imaginare pentru un limbaj vizual al sufletului. Simbolismul a fost mai mult un trend ideologic international decat un curent artistic. Simbolistii credeau ca prin arta ar trebui sa se inteleaga mai multe adevaruri absolute care pot fi accesate doar in mod indirect. Astfel, ei au pictat scene din natura, activitatea oamenilor si toate celelalte fenomene reale din lume intr-o maniera metaforica si sugestiva. Ei au furnizat imagini particulare sau obiecte de atractie ezoterica.