Impresionismul 

este o mișcare artistică, manifestată la început în pictură, mai târziu și în

muzică, mai ales în Franța , și care marchează desprinderea artei moderne de academismul
tradițional. Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 și 1886 ,
caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect,
asupra mobilității fenomenelor, mai mult decât asupra aspectului stabil și conceptual al
lucrurilor, preferând pictura în aer liber și folosind o cromatică pură și tușeuri fine de penel
pentru a simula lumina reală.

Impresionismul este un curent artistic care își are originile în Franța, unde un grup de pictori
resping temele oficiale (istorice, anecdotice, mitologice), adoptând o viziune originala asupra
lumii sensibile și o tehnica noua ce consta în transpunerea pe suport a senzațiilor vizuale fugitive
pe care le au în fata motivului. O fac cu ajutorul divizării tușei în culorile componente ale
spectrului. Din acest moment, pictând în aer liber fără clarobscur și fără contururi, imaginea
topindu-se în atmosfera în timp ce chiar umbrele sunt redate prin culoare, artiștii respective
aplica o lovitura de gratie artei academiste oficiale.

Stampa japoneza a avut o mare influenta asupra artiștilor de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Precursori ai impresionismului au fost pictorii spanioli Diego Velasquez și Francisco Goya ,

pictura engleză cu William Turner și John Constable, precum și francezii Courbet,Ingres și
reprezentanții Școlii de la Barbizon.\

În 1863, Édouard Manet pictează tabloul intitulat Olympia, care a provocat un scandal enorm,

reprezentând-o pe zeița Venus în chip de curtezană. Nu se vorbește încă de impresionism, dar se
pot deja întrevedea caracteristicile principale ale acestei mișcări, care îl vor duce în aer liber să
picteze faimoasele sale peisaje

eci, Impresionismul e semnalat prin plain-airism, diviziunea tonurilor si coloritul clar. Umbra

este considerate o alta nuanța a unei culori, fiind ea însăși o culoare, in general de nuanța slab
albăstrie sau violeta.

Cu venirea democrației, elita formata din Curte, nobili și înalta burghezie dispare. Publicul
comun, adică “omul de pe strada”, nu are o cultura vasta, scăzând astfel criteriul după care se
apreciau operele de arta. Are loc o lupta continua intre publicul ostil către tot ceea ce ii
contrazice obiceiurile și artiștii, care vor sa aducă noutatea în arta.

Manet introduce aceasta noutate în arta prin subiectele abordate, prin felul sau de a înțelege un
motiv. Execuția simpla, sigura, franca ii ilustrează din plin temperamental.

Denumirea acestui curent artistic vine de la o pânza de Claude Monet, intitulata “Impression.

Soleil levant”, adică “Impresie. Răsărit de soare”, expusa in 1874. Epitetul implica ceva brusc și
trecător, legat de o opera de arta, care trebuie sa exprime o emoție durabila, prinsa pentru
eternitate.
Lumina atelierului e rece, trista și foarte egala. Niciodată un tablou nu fusese lucrat în întregime
în mijlocul naturii. Impresioniștii cred ca astfel se falsifica realitatea și ca un peisaj trebuie sa fie
executat unde a fost văzut, metoda plain-airista ajungând la rangul de doctrina.
Lumina nu cade asa de brutal pe obiecte ca în operele înaintașilor. Raza de soare e ceva
imaterial, fluid, viu, ea se insinuează si se răsfrânge oriunde, ea face sa vibreze atmosfera si sa
strălucească nuanțele. Ea individualizează tonul chiar și în umbra, care nu mai e lipsita de
culoare.

Paleta artiștilor se luminează. Tonurile nesigure dispar. Ei se servesc de câteva tonuri simple, vii,
aproape pure, armonizate pentru a da impresia unui buchet proaspăt de flori. Tonurile compuse,
“les tons rompus”, erau mai șterse, lipsite de franchețe. Ei le înlocuiesc cu juxtapunerea de tonuri
simple, astfel ca verdele provine din galben și albastru, amestecate chiar pe pânza.

Impresioniștii nu vor întinde o pasta omogena, ci vor trage linii și virgule albastre lângă linii și
virgule galbene, într-o anume proporție, care de la o anumita distant, ne vor da exact tonul dorit.
Tusa devine astfel extreme de importanta.

Un tablou impresionist apare deci ca un dos de broderie, in care firele se încâlcesc, pornind in
toate direcțiile.