Stefanescu Diana-Maria, An II

Facultatea de Litere, domeniul limbi si literaturi, specializarea rusa-engleza

Vincent Van Gogh

Stilul original al lui Vincent van Gogh, care a influențat puternic dezvoltarea picturii moderne, are
ca punct central atât exuberantele trăsături de penel cât și culorile, vibrante și adesea ireale, care transmit emoții
și creează atmosferă. Datorită pigmenților de nouă generație din secolul 19, van Gogh a putut crea, de exemplu,
nuanțele bogate de galben folosite în faimoasele tablouri Floarea Soarelui. Stilul de maturitate se caracterizează
prin culori îndrăznețe și trăsături tactile de impasto. Din anul 1880, van Gogh s-a dedicat vocației de artist,
manifestându-și interesul exclusiv pentru schițe și acuarelă. Aproape în cinci ani pictorul a căpătat o tehnică
excelentă, originală. Apoi, a urmat cursurile de desen la Academia din Bruxelles. Criticii de artă afirmă că cea
mai faimoasă lucrare a sa din perioada olandeză este Mâncătorii de cartofi (1885) și o consideră ca fiind pictura
terestră și întunecată cu influențe din partea lui Jean-François Millet, apreciat datorită picturilor inspirate din
viața țăranilor.
După ce s-a mutat în sudul Franței, paleta sa a evoluat de la tonurile întunecate ale primilor săi ani
la culori vii și saturate. Picturile compuse din pete de culori vii păreau să prindă viață pe pânză, se impregnau de
un dinamism aparte, ceea ce lipsea din operele contemporanilor. Van Gogh s-a dus și mai departe. În locul
copierii formelor exacte, se străduia să exprime senzații și sentimente.
Deși se crede că van Gogh este maestrul liniilor curbe, schițele tablourilor, realizate direct pe
scrisorile trimise de el, sunt compuse în întregime din linii drepte. Desenele induc în eroare și nimeni nu s-ar
gândi că au fost trasate de van Gogh. Într-o scrisoare trimisă fratelui său, Theo, pe 31 iulie 1882, pictorul
explica procesul din spatele unei acuarele, dublând tabloul cu o schiță realizată în cerneală și cărbune.
Vincent van Gogh voia să fie un țăran-pictor, care să facă artă pentru „muncitori, țărani, pescari și
prostituate“, obținând totodată subtilități artistice demne de cei mai mari maeștri. Iar triumful său cel mai mare
este că a și reușit. Van Gogh n-a abordat o gamă largă de subiecte, limitându-se la autoportrete, reprezentări ale
unor oameni obișnuiți într-un cadru natural, scene de interior, naturi moarte și peisaje.
La începuturile carierei sale van Gogh și-a ales modelele din rândul țăranilor pe care îi cunoștea
atât de bine, redând în portrete și scene de grup trăsăturile lor aspre, dure, bine definite, obosite și adesea triste.
Mai târziu însă, pe măsură ce banii erau tot mai puțini - în ciuda eforturilor lui Theo van Gogh - a renunțat la
modele. A început să experimenteze, pictând din memorie și, cel mai adesea, pictând peisaje și compoziții
florale, de o uluitoare intensitate cromatică.

 Impresionism

În pictură lumina devine obiectul esențial al interesului creatorilor, aceștia eliminând culorile
întunecate și utilizând tonurile pure și amestecul lor, fragmentând tușa și renunțând la clarobscur și mai ales la
contururile precise; astfel, culoarea devine preponderentă. Impresionismul a fost punctul de plecare pentru van
Gogh. Activitatea lui a fost puternic influențată de Édouard Manet, Auguste Renoir și Camille Pissarro
  Postimpresionism

Fiecare dintre pictorii acestui curent prezintă propriile subiecte unice, personale, având o formă
proprie de exprimare, deși împărtășea idealurile stilistice ale celorlalți postimpresioniști. Postimpresioniștii au
extins impresionismul, negându-i limitele: au continuat să utilizeze culorile vii, aplicările groase cu vopsea,
tușele distinctive și subiectele vii, dar au înclinat mai mult să evidențieze formele geometrice, deformând
formele pentru efecte expresive și să folosească culori artificiale sau arbitrare. Printre pictorii postimpresioniști
se numără și van Gogh

 Expresionism

Expresionismul se caracterizează prin: tensiune extatică, transcedere tragică a realității, voință

creatoare, năzuință spre absolut, accente halucinatorii, atitudine neconformistă și accentuat subiectivă, pierdere
în haos, presentimentul unei iminente catastrofe universale și interesul pentru fenomenele originare. Vincent
van Gogh este considerat precursorul noului curent, din momentul în care a optat pentru o abstractizare a
temelor abordate în picturile sale.
Subiectul abordat de mine:
Lucrarile artistilor: -Vincent van Gogh-Wheatfield with crows
- Claude Monet- soleil levant
Ambele lucrari ale artistilor au fost realizate in perioada impresionismului.
Am realizat lucrarea personala „Rasarit pe plaja cu pescarusi” incercand sa compun o lucrare in
maniera impresionista. Am imprumutat din lucrarea lui Vincent, tehnica pensulatiei, modul in care acesta reda o
imagine cu ajutorul unor pensulatii multiple si scurte mereu ondulate, parca impletind cu ajutorul culorii un
covor. Modul de asezare al elementelor in pagina se aseamana mai mult cu cel al lui Monet, acesta impartind
compozitia in 2 parti egale (apa-cer) diferit de Gogh unde cerul este 1/3 din suprafata lucrarii. Cromatica a fost
de asemenea imprumutata de la Monet.
Subiectul de lucru a fost o fotografie realizata personal in momentul rasaritului, intr-o vacanta pe
litoral. Am ales sa pictez acest tablou, deoarce rasaritul, schimbul dintre noapte si zi, simbolizeaza un nou
inceput, la fel ca in arta, unde tehnica, perceptia si modul de abordare al unei lucrari implica schimbari tot
timpul. De asemenea, imbinarea tonurilor cale cu cele reci din fotografia realizata de mine m-au facut sa imi
doresc transpunerea acesteia pe panza, deoarece simbolistica acestora implica viziunea mea asupra vietii (la
modul general) unde culorile calde (adica partile pozitive) se impletesc armonios cu cele reci (partile mai putin
placute), rezultatul final fiind grandios. Pentru ca m-am legat de perspectiva vietii, tabloul nu putea fi lipsit de
dinamica, cei 2 pescarusi devenind astfel singurele elemente din sfera vietuitoarelor.

Bibliografie:

...isme sa intelegem arta - Stephen Little

Bucuria vietii - Irving Stone

Impresionismul, fascinatie si culoare - Vasile Doros, Claudiu Doros