„Floarea Soarelui” -Vincent van Gogh

ANALIZĂ CRITICĂ
 Vincent van Gogh (1853-1890)
Vincent van Gogh a fost un pictor olandez post-impresionist ale cărui lucrări
au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii
și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 de ani l-au dus
la sinucidere.
Van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia.
Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, și, din 1879, a lucrat ca misionar,
într-o regiune minieră din Belgia. În acel timp a început să schițeze oameni din
comunitatea locală și, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, ,,Mâncătorii de
cartofi”. Paleta lui de atunci conținea tonuri închise. În martie 1886, artistul s-a
mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles,
unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei, Van Gogh l-a
atacat pe Gauguin cu briciul. Acesta a reușit să fugă, iar Van Gogh și-a tăiat în
acces urechea. S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence. Pentru că nu
era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în orașul
Auvers-sur-Oise. La 27 iulie van Gogh a ieșit din cameră să picteze pe câmp.
Acolo s-a împușcat în piept cu pistolul și a murit peste 2 zile.
Van Gogh a realizat peste 2000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și
1100 de desene și schițe. Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui
portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute
și cele mai scumpe din lume. Fiind puțin apreciat în timpul vieții, faima sa a
crescut în anii de după moarte. Astăzi el este în general considerat ca fiind unul
dintre cei mai importanți pictori din istorie.
 Stilul original al lui Vincent van Gogh, care a influențat puternic dezvoltarea
picturii moderne, are ca punct central atât exuberantele trăsături de penel cât și
culorile, vibrante și adesea ireale, care transmit emoții și creează atmosferă.
Datorită pigmenților de nouă generație din secolul 19, van Gogh a putut crea, de
exemplu, nuanțele bogate de galben folosite în faimoasele tablouri „Floarea
Soarelui”. Stilul de maturitate se caracterizează prin culori îndrăznețe și trăsături
tactile de impostor.
Din anul 1880, van Gogh s-a dedicat vocației de artist, manifestându-și
interesul exclusiv pentru schițe și acuarelă. Aproape în cinci ani pictorul a căpătat
o tehnică excelentă, originală. Apoi, a urmat cursurile de desen la Academia din
Bruxelles. Criticii de artă afirmă că cea mai faimoasă lucrare a sa din perioada
olandeză este „Mâncătorii de cartofi” (1885) și o consideră ca fiind pictura terestră
și întunecată cu influențe din partea lui Jean-François Millet, apreciat datorită
picturilor inspirate din viața țăranilor.
După ce s-a mutat în sudul Franței, paleta sa a evoluat de la tonurile
întunecate ale primilor săi ani la culori vii și saturate. Picturile compuse din pete de
culori vii păreau să prindă viață pe pânză, se impregnau de un dinamism aparte,
ceea ce lipsea din operele contemporanilor. Van Gogh s-a dus și mai departe. În
locul copierii formelor exacte, se străduia să exprime senzații și sentimente. Albert
Aurier analizează tema și maniera lui van Gogh: „Pensula lui operează cu pete
enorme pe tonuri foarte pure, cu dâre curbe, rupte de tușe rectilinii... cu foarte
strălucitoare construcții, îngrămădite uneori cu stângacie, și toate acestea dau
anumitor pânze aparența solidă de ziduri orbitoare de lumină, clădite din cristale și
soare.”
Deși se crede că van Gogh este maestrul liniilor curbe, schițele tablourilor,
realizate direct pe scrisorile trimise de el, sunt compuse în întregime din linii
drepte. Desenele induc în eroare și nimeni nu s-ar gândi că au fost trasate de van
Gogh. Într-o scrisoare trimisă fratelui său, Theo, pe 31 iulie 1882, pictorul explica
procesul din spatele unei acuarele, dublând tabloul cu o schiță realizată în cerneală
și cărbune.
Alte picturi de-ale lui Van Gogh: „Semănătorul” (inspirat dintr-o operă a lui
Millet, 1881), „Natură moartă cu vază și saboți din lemn” (1881), „Loteria de stat”
(1882), „Mâncătorii de cartofi” (1885), „Agostina Segatori” (1887), „Casa
galbenă” (1888), „Vază cu 12 Floarea-Soarelui” (1889), „Autoportret” (1889),
„Portretul lui Joseph Roulin” (1889), „Noapte înstelată” (1889), „Lan de grâu cu
chiparoși” (1889), „Lan de grâu cu corbi” (1890).
 Floarea Soarelui

Numele lui Vincent van Gogh a devenit pentru totdeauna asociat cu cel
al florii soarelui; artistul îi scria lui Theo: „floarea soarelui îmi aparține, într-un
fel”. Floarea avea o semnificație deosebită pentru el: galbenul simboliza prietenia
și speranța, în timp ce floarea în sine exprima gratitudinea. Acest tablou este
probabil cel mai renumit din seria de tablouri reprezentând floarea soarelui creată
de Vincent în august și septembrie 1888.
Artistul era nevoit să lucreze repede deoarece florile se ofileau. Cu toate
acestea, petalele s-au scuturat, lăsând în urma lor receptacule, pe care le-a
reprezentat minunat. Culoarea lor, de un orange profund, forma rotunjită și
suprafața cu o compoziție densă creează un fel de contrapunct față de celelalte
flori.
Van Gogh a încărcat pensula cu vopsea și a creat o presiune mare de pânză,
încât s-au creat cute pe fiecare parte a tufei. Fundalul galben, prezentându-se ca
plan unic, plat, are o structură neobișnuită. Încrucișarea dintre liniile largi,
verticale, trasate cu pensula și cele orizontale, dă senzația unei împletituri de coș.
În reprezentarea vazei bicolore se observă un joc între imaginea plată și cea
sugerând volumul. Florile vazei sunt inverse fundalului. Zona de sub linia albastră
pare plană, iar suprafața superioară pare modelată. Pictorul pare să fi umplut
spațiile dintre contururi cu blocuri de culoare solidă. Tehnica indică dubla
influență: a stampelor japoneze și a ,,cloisonnismului” lui Bernard și Gauguin,
când artiștii încadrau zone de culoare strălucitoare în contururi întunecate.

Vincent van Gogh

Citate
 „Nu eu am creat arta întru totul, ci dimpotrivă,
am găsit-o gata, eu trebuia doar să o descopăr și să o
eliberez din natură.”

„Mă mândresc adeseori că noaptea este mult mai

vie și mai bogat colorată decât ziua.”

„În viață mă descurc fără Dumnezeu, dar ca om

cu sentimente nu pot exista fără un lucru care să fie
mai mare ca mine și care să îmi împlinească viața –
puterea de creație.”

Bibliografie:
 Revista „Art gallery”, Nr. 1, Editura de Agostini,
smARThistory
valuridestele.blogspot.ro