JAN VAN EYCK

Jan van Eyck impreuna cu fratele sau mai mare Hubert van Eyck
sunt primii pictori ai Renasterii din Tarile de Jos. Jan van Eyck a
jucat un rol important in pictura universala, influentand puternic si
pictorii Renasterii Italiene. Desi Van Eyck nu este de fapt primul
care utilizeaz tehnica picturii n ulei, n acea vreme nc
necunoscut n Italia, este cel care o duce la perfeciune; nici un
artist al epocii nu-l poate ntrece n acest domeniu.
Culorile devin transparente i, deoarece uleiul se usuc ncet,
artistul i poate permite s finiseze mai minuios detaliile.
Compoziiile lui van Eyck sunt saturate de o lumin fin i acest
mod de a picta fiind preluat de artistul italian Piero della
Francesca. Entuziasmul italienilor este strnit nu numai de tehnica
artistului, ci i de realismul su deosebit; nu scap ateniei nici
evlavia aparte ce poate fi sesizat n tablourile sale, o evlavie mai
reinut dect religiozitatea idealizat a picturii italiene.
Primul document n care se gsesc date referitoare la persoana
sa dateaz din jurul anului 1422. Alturi de numele su se afl titlul
de maestru, care se cuvenea doar pictorilor care au deja la activ
cteva realizri.
Primul document in care se gasesc date referitoare la persoana
sa dateaza din jurul anului 1422. Alaturi de numele sau se afla titlul
de maestro care se cuvenea doar pictorilor care au deja la active
cateva realizari.
La nceput a fost ocupat cu activitatea de ilustrator, n rapid
dezvoltare, pe atunci, n rile de Jos i n Frana. Lui i se atribuie
realizarea ctorva din miniaturile Orologiului Torinului (Trs
Riches Heures du Duc de Berry), aflate n proprietatea ducelui de
Berry i realizate, probabil, n 1424. Cunotinele de baz n
instrucia artistic i le-a nsuit, probabil, n familie, mai exact de
la fratele su mai mare, Hubert, un pictor mult apreciat, dup
cum este scris in epitaful su.
Pictura flamand este o art burghez, pictorii lucrnd la
comanda marilor negustori/bancheri din lumea flamand, astfel c
tablourile lor reflecta interesele acestor pturi sociale. Artitii se
concentreaz foarte mult pe universul casnic, viaa cotidian,
preocuprile burghezilor. Astfel, vor prima tablourile-portrete,
capacitatea burghezului de a se autocontempla, portretul vorbind
de cariera sa i starea social.
Pictura flamand este una cu culori mai nchise, sumbre, din
cauza tehnicii de obinere a culorilor, care era diferit dect cea
italian. Pictorii nu au folosit n componena culorilor i rini
bituminoase, ceea ce a dus cu timpul la nchiderea culorilor, spre
deosebire de italieni, unde culorile s-au estompat. Pictura
flamand s-a desprins de stilul gotic, excesiv de decorativ (foarte
popular la curile regale europene), pentru a descrie mult mai
realist lumea nconjurtoare. Se va pstra ns interesul pentru
detaliu i coloristica bogat ce caracteriza goticul internaional, dar
i-au adugat o dorina de a observa i de a reda naturaleea;
Jan van Eyck a creat portrete si tablouri cu subiecte religioase,
ale caror virtuozitate tehnica, complexitate intelectuala si bogatie a
simbolurilor sunt de neegalat.
Tabloul Familia Arnolfini exemplifica, fara indoiala,
verosimilitatea (realismul concis) artei flamande timpurii, dar
contine si elemente adanc enigmatice care au nedumerit generatii
successive de istorici de arta.
El reprezinta una din cele mai importante picture medieval, o
lucrare plina de virtuozitate artistica, de simboluri enigmatice si de
referinte ce inca fascineaza istoricii de arta. Este o picture in ulei
realizata pe lemn, ce masoara 82x60 cm, fiind expusa la Galeria
Nationala din Londra.
Artistul nu picteaz doar capul, cum se obinuia n acele
vremuri, ci le face portret complet mbracai n haine elegante, cu
margini mblnite i ntr-o ncpere scump mobilata.
Artistul pare sa fii fost incantat sa picteze diferitele materiale, mai
ales stralucirea robei de matase de culoarea prunei, cu garnitura
moale de blana si faldurile grele cu manecile elaborat mestesugite
ale rochiei verzi.
Van Eyck a pictat toate detaliile din tablou cu aceeasi atentie
pentru claritate si detaliu de la dusumele, saboti si cainele din
prim-plan pana la candelabrul cu brate, covorul oriental, oglinda
si mobilierul din lemn. Autorul a creat senzatia de spatiu prin doua
moduri : a facut ca dusumelele si cadrul geamurilor sa para
estompate si sugerand nu doar una, ci doua surse de lumina
fereastra si usa situate in fata celor doi, care pot fi vazute in
oglinda.
Van Eyck a schimbat modul de folosire al picturii in ulei,
pregatind panza cu mai multe straturi subtiri de glazura de la
deschis la culoare, la intunecat. Utilizand glazuri subtiri de culoare
pura pentru a crea o paleta coloristica bogata, el a realizat efectul
de luminozitate si stralucire.
Artistul a exploatat si timpul de uscare lung pentru a-si amesteca
culorile si tonurile. Van Eyck folosea pensule fine, petice de carpe
si buricele degetelor pentru a picta moliciunea ornamentelor de pe
rochie si pentru realizarea gradatiilor subtile. Amprentele lui pot fi
observate si astazi in luciul rochiei verzi.
Atunci cand Van Eyck a pictat acest tablou, perceptia privind
frumusetea femeii era diferita de cea actuala : literatura si arta
contemporana acestuia chiar si alte picturi ale lui Van Eyck
sugereaza ca erau apreciate femeile cu forme zvelte. Van Eyck
distorsioneaza subtil cele doua personaje, o idealizeaza pe
doamna, dar ii mareste chipul lui Arnolfini.
Tema oglinzii pentru renastere, este o tema foarte atragatoare
pentru pictori, pentru ca in felul acesta, acestia realizeaza ideea de
completitudine, a unui univers. Prin oglinda se recupereaza si
spatiul din fata celor doua personaje univers familial complet, nu
injumatatit.
In mod exceptional pentru perioada in care a trait, van Eyck isi
semna si inregistra de cele mai multe ori ramele. Semnatura sa,
Als Ik Kan (As I Can) este preluata dintr-o zicala flamanda (As
I can, not as I would). Datorita obiceiului de a-si semna lucrarile,
reputatia sa a supravietuit, fiind posibila si atribuirea lucrarilor, spre
deosebire de prima generatie a scolii flamande timpurii.
Multe din lucrarile sunt inscriptionate cu un amestec de caractere
in greaca, latina si limba locala, acestea parand a servi unor
diferite scopuri in functie de lucrarea pe care apar.
O mare parte din operele de arta ale lui Jan Van Eyck nu au
rezistat trecerii timpului i acum sunt pierdute. Cu toate acestea,
lucrrile care au ajuns pn la noi, , sunt remarcabile pentru simtul
uimitor al realitatii, al tehnicilor impresionante, i simtului excelent
al culorilor i perspective.















Estetica

Jan Van Eyck

SIMONA ABAGIU
ISTORIA ARTEI