ARTA PARIETALA PE TERITORIUL ROMANIEI

Cosovanu Ioana-Emanuela

Pentru a putea vorbi despre arta parietala si scopul ei trebuie inainte de toate mentionat ce este
paleoliticul. Paleoliticul, cunoscut si ca epoca veche a pietrei, reprezinta cea mai mare parte din
era cunoscuta, incepand cu prima unealta faurita , cioplita de catre homnizi si cuprinde industriile
litice ce apartin unor cultuei care au evoluat pe parcursul a duoa milioane de ani. Evolutia acestor
culturi a fost modelata de conditiile spatiului geograpfic in care s-au dezvoltat.1
Unul din modurile prin care putem deslusi trecutul indepartat al omenirii este prin analiza
picturilor rupestre efectuate de omul primitiv prin care acesta imita natra inconjuratoare, tinea
evidenta comuniunilor de trib, expunea evenimente importante din viata lui sau isi creia idoli.
Interpretarea artei parietale a fost un subiect de disputa inca de la descoperirea primelor situri
arheologice ce contieau manifestari artistice ale omului preistoric. Astfel inca, din secolul al
XIX-lea au aparut teorii cu privire la motivul pentru care omul preistoric a pictat diverse
inchipuiri pe peretii pesterilor.
Prima teorie emisa, numita arta pentru arta, a fost influentat de spiritual vremii care
considera ca omul primitiv este o creatura inferioara, incapabila de a da semnificatii unor picturi.
Adeptii acestei teorii (E. Lartet, H. Christy, E. Pitte si G. de Mortillet) considerau ca omul desena
natura inconjuratoare din placer. Aceasta teorie a fost enuntata de Edouard Lartet. El considera ca
pentru omul paleolitic vanatoarea era o actiune destul de simpla avand astfel mult timp liber in
care sa se manifeste artistic. Ca atare, pictura parietala a aparut ca un rezultat al instinctului unei
comunitati sau al capriciului individual al unui om. 2
Suprapunerea si repetarea unor parti ale corpului in picturile rupestre a condus la ideea ca omul
paleolitic incercca sa-si perfectioneze picturile rupestre. Plecand de la aceasta idee, E. Piette
dovedeste in lucrarea sa Arta in timpul varstei renului ca omul paleolitic este intr-un studiu
continuu a naturii inconjuratoare. Acesta incearca sa le reproduca pana in cel mai mic detaliu
uneori exagerand proportiile unor parti din corp pentru a le evidentia si a pune in valoare unele
caracteristici.

1 Vulpe Alexandru, Istoria romanilor, vol. I, Mostenirea timpurilor indepartate,

Editura
2 Carciumaru Marin , Arta parietala si mobiliara pe teritoriul Romaniei, Targoviste, 2002, p.
13

G. H. Luyuet, alt sustinator al teoriei Arta pentru arta, sustine in lucrarea sa Arta si religia
oamenilor fosili ca arta figurativa propriuzisa ar fi fost urmata de o etapa preeliminatoare in
care picturile au fost produse fara intentie. Dupa el, crearea intentionata a unei picturi rupestre
presupunea ca omul sa dispuna de afectivitate si intelect.
In aceasta arta dezinteresata, G. de Mortillet vede o proba a faptului ca omul preistoric nu era
stapanit de notinui religioase, acesta imitand doar natura inconjuratoare. G. de Mortillet isi
sustine teoria argumentand ca daca desenele ar fi fost rezultatul unei credinte religioase, acestea
ar fi luat forma unor simboluri si ar fi fost transmise de la o generatie la alta.3
Pornind de la ideea ca animalele desenate pe peretii pesterilor sunt cele cu care se hraneau
populatiile de vanatori paleolitici si facand corelatie cu societatile primitive actuale, Salomon
Reinach a ajuns la concluzia ca aceste picturi erau totemuri folosite in magia de vanatoare.
Acesta noua teorie se mai baza si pe comparatii etnografice. Teoria magiei de vanatoare a fost
imediat criticata din cauza multor lipsuri. Primul din acestea fiind descoperirea unor picturi ce
inchipuiau animale ranite ceea ce in culturile primitive actual insemna o profanare a totemului.
De asemenea sunt prea putine exemple de animale pictate si daca ar fi fost sa fie facuta corelatia
cu culturile preistorice actuale, fiecare clan ar fi trebuit sa aiba un alt animal totemic. Faptul ca in
majoritatea pesterilor sunt pictate acelasi animale (calul, cerbul, bizonul, mamutul) atesta
contrariul si sustine teoria artei pentru arta in care omul preistoric picta ce vedea intr-un mod
dezinteresat.4
Cu toate ca teoria magiei de vanatoare a fost intens criticata, H. Breuil a continuat studiile pe
baza acestei teorii si a ajuns la concluzia ca magia avea trei scopuri esentiale: vanatoarea,
distrugera si fertilitatea. Magia de vanatoare permitea vanatorului preluarea imaginii si
abilitatilor animalului vanat pentru a-l dobora. Picturile de animale ranite ilustrau reusita
vanatorii (acestea erau aducatoare de noroc) iar cele pictate incompet erau menite sa diminueze
abilitatile lor facilitand capturarea lor. Acest tip de magie era practicat in cazul marilor ierbivore
cum ar fi calul, cerbul, bizonul, boul.5 Magia de distrugere era reprezentata de animale
periculuase pentru cum felinele si ursii. Pentru magia fertilitatii erau efectuate multiplicari de
picturi ale animalelor utile de sex opus si a femeilor gravide.6
A. Leroi-Gourhan, in urma studierii a saizeci de pesteri a ajuns la concluzia ca animalele
reprezinta simboluri feminine si masculine. El a dat ca exemplu pictarea unui grup de bizoni
3 Idem, p. 14
4 Idem, p. 15
5 Idem, p. 16
6 Idem, p. 17

langa un simbol feminine si a unui grup de cai langa un simbol masculine. Astfel el a atribuit
bizonul femeii si calul barbatului. In mod surprinzator A. Laming-Emperaire a ajuns la o
concluzie diametral opusa lui A. Leroi-Gourhan. Acesta considera ca bizonul este un simbol
masculine iar calul unul feminine. In viziunea acestuia nu conta numarul, sexul, altitudinea sau
talia animalului ci tema in sine.7
A.Laming-Emperaire a adus teoria lui Gourhan mai departe revenind la pararelele etnologice si
constatand ca fiecarei specii ii corespunde un grup socal aflat in relatii complexe cu altele.
Cercetarile ei se bazeaza pe teza lui Levi-Strauss care afirma ca toate societatile sunt bazate pe
principiul schimbului. Schimburi de femei se faceau intre grupui pentru a se pastra diversitatea
etnogenica. Pentru a-si sustine teoria, A. Laming-Emperaire a ales ca exemlu Galeria
Picturilor din Lascaux unde speciile ilustrate sunt boul, bizonul, calul, cerbul si tapul. Dat fiind
ca ea considera clanurile exogene, indivizii din acelasi calan nu se puteau casatori intre ei. Astfel
daca pe peretii unei pesteri apareau o vaca si un taur unul langa altul este posibil ca acestia sa fi
reprezentat un frate si sora. In schimb daca apareau doua specii diferite de sexe opuse fata in
fata, se putea vorbi de o comuniune dintre doua clanuri.
Aceasta conceptie structurista a fost si ea la randul ei criticata. Criticii nu negau existent unui
sistem de gandire sau de mituri ci criticau atribuirea speculativa a valorilor sexual animalelor si
semnelor.8
Astfel, au fost emise multe teorii cu privire la scopul picturilor rupestre insa nici una nu a fost
luata drept cea mai adevarata unii critici refuzand chiar interpretarea acestora pentru a nu creea o
preistorie falsa.
Pe teritoriul Romaniei au fost gasite cateva situri arheologice in care au fost descoperite
manifestari ale artei paleolitice, acestea ajutandu-ne sa ne facem o imagine despre omul
preistoric de pe teritoriile noastre.
Cu toate ca nu exista destule dovezi, se pare ca prima pestera in care s-au descoperit picturi
rupestre din Romania este pestera Cuciulat. 9 Aceasta a fost distrusa partial in urma expluatarii
calcarului iar intrarea este blocata aproape in intregume de blocuri mari de calcar. Avand in
vedere imaginea initiala a pesterii se poate considera ca prima parte a pesterii, ce a fost distrusa
de expluatarea intensa de calcar, a fost destinata locuirii omului primitiv iar sala cu picturi era un

7 Idem, p. 19
8 Idem, p. 20
9 Vulpe Alexandru, Istoria romanilor, vol. I, Mostenirea timpurilor indepartate,
Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001

sanctuar destinat magiei de vanatoare. Aceasta impoteza este sustinuta de pozitionarea salii cu
picturi intr-un loc greu accesibil si de dispunerea desenelor.10
Interiorul pesterii este cnplex avand o multitudine de sali de mrimi si inaltimi diferite. Cea mai
frapanta sala este Sala cu picturi ce are o lungime ce variaza in jur de 4 m si o latime ce nu
depaseste 3 m. Aici bolovanii mari acopera aproape in intregime podeaua, aceasta sala fiind
singura care nu prezinta urme evidente ale trecerii unui curs de apa.11 In comparative cu restul
galeriei, aceasta sala prezinta o aglomerare mai mare de bolovani de calcar. Acest fapt da nastere
presupunerii ca acesti bolovani de marimi mari au fost mutati aici si utilizati in executarea
picturilor pe tavan. Picturile sunt doar pe tavanul incaperii deoarece peretii acesteia sunt foarte
denivelati si imposibil de pictat.

10 Carciumaru Marin, Picturi rupestre la Cuciulat pe Somes. Manifestari artistice

preistorice?, SCIVA, 30, 1979, 2, p. 288
11Idem, p. 285