Picturi rupestre in Paleolitic

Picturi rupestre in Europa Primele picture rupestre preistorice au fost descoperite in anul 1868 in pestera Altamira. Aceasta este situata in apropiere de Santillana del Mar, in provincial Santander din Spania. Pestera Altamira a fost descoperia de un vanator insa ea va fi studiata de catre Marcelino Sanz de Sautuola. Prima lui vizita in pestera a avut loc in 1875, insa in 1879 a descoperit impreuna cu fiica sa sala bizonilor, inima artistica a pesterii Altamira in care erau picturi rupestre care reprezentau nistre boi, deoarece la acea data lucrarile agricole se faceau cu boii. Pestera Altamira constutuie astazi unul dintre cele mai renumite monumente ale artei universale. Prin arta pe care a creat-o omul paleolitic in pestera Altamira, el facea proba nivelului sau de inteligenta si de sensibilitate, el arunca peste timp gandurile, identitatea pierduta, eternele mistere ale vietii si ale mortii. Dar Altamira nu a ramas numai cu meritul de a fi prima pestera cu picture descoperita, ci ea, in ciuda numeroaselor descoperiri ulterioare, nu a putut fi depasita in frumusete, incat isi merita intru totul calificativul de Capela Sixtina a artei Cuaternare. Picturi rupestre in Romania Intamplarea face ca descoperirile de pictura si gravura rupestra din tara noastra sa urmeze un fir cronologic invers decat descoperirire din Eurasia. Primele semnalari de arta rupestra sunt, in general, si cele mai recente din punct de vedere cronologic, in timp ce marturiile din ultima vreme pot fi atribuite paleoliticului. Recunoasterea autenticitatii artei rupestre din pestera Altamira insa si celelate descoperiri aveau sa creeze un current favorabil pentru observatii mai atente in toate tarile europene. Asa cum era de asteptat entuziasmul in acest domeniu de cercetare a cuprins si arheologii din Romania astfel incat in 1923 Marton Roska credea ca a identificat primele gravure in pestera Cioclovina (jud. Hunedoara). Mai tarziu avea sa se afle insa ca nu este vorba de arta rupestra ci numai de niste urme banale lasate de ursii de pestera. La 100 de ani de la descoperirra celebrului plafon policrom de la Altamira, arheologia romana avea sa sarbatoreasca evenimentul prin descoperirea picturilor rupestre din pestera Cuciulat. Desi nu avem date suficiente, se pare ca in pestera Cuciulat, aflata pe valea Somesului in apropierea com. Letca, Jud. Salaj. In sala cu picturi , primul desen este cel care reda silueta unui cal. Ca toate celelate figure sau semne, calul este redat cu o culoare rosiecaramizie, avand dimensiunea de 24,5 cm lungime si 12,5 cm inaltime. In central incaperii este o alta figura care sugereaza silueta unui animal ( lungime 100cm si inaltime de 50 de cm). Desenul partii posterioare a corpului este bine conservat si pare sa apartina prin pozitia sa, unui animal din grupul felinelor aflat in atac sau fuga. In aceasta pestera nu s-au descoperit resturi de locuire umana. Pe 3 noiembrie 2008 pestera de la Cuciulat s-a surpat. O alta pestera din Romania care prezinta picturi rupestre este pestera Cizmei. Aceasta este situata in zora carstica Grohot din cadrul muntilor Metaliferi in judetul Hunedoara. Picturile

parietale constau in cercuri simple, uneori avand marcate centrul, cercuri concentrice, cercuri care se intersecteaza, cercuri intersectate de linii vertical sau orizontale etc. Au fost identificate pana acum pe peretele din stanga 13 reprezentatii de acest fel. Gasim de asemenea si o silueta umana a carei reprezentare in regiunea capului pleaca tot de la un arc de cerc al carui centru nu este marcat printr-un punct. Pe peretele din dreapta pesterii nu s-a putut identifica decat conturul alb al unei singure reprezentari, constand din aceleasi cercuri. In pestera exista si o reprezentare in forma de crosa care ne aminteste de un motiv asemanator, frecvent intalnit pe petroglifele din Galicia. Oricum, de retinut este ca motivele constand din cercuri si cercuri concentric au constituit una din reprezentarile des intalnite in ornamentarea fie a grotelor si adaposturilor de sub stanca, fie a pietrelor din aer liber cum ar fi pe stancile din Valcamonica. Semnificatia artei rupestre preistorice: imagini sau simboluri? Arta unei perioade sau un curent artistic anume nu au disparut niciodata atat de implacabil timp de milenii, pentru ca mai apoi sa fie descoperite cu o emotie fara margini, devenind, dupa o perioada de totala contestare. Arta rupestra a reaparut pentru noi din adancurile pamantului si din abisurile timpului ca ceva maret, imposibil aproape de banuit ca mod de manifestare artistica a omului, pe treapta civilizatiei de atunci, zguduind puterea noastra de intelegere prin maretia culmilor spirituale atinse de oameni despre care ne obisnuisem sa credem ca erau mai degraba salbatici, decat capabili de sensibilitate. Ipotezele asupra semnificatiei artei rupestre au aparut si au evoluat pe masura acumularii datelor oferite de noile descoperiri. Inca din 1865, E B Tylor a incercat sa explice desenele preistorice prin credinta omului in existanta unei legaturi intre obiect si imaginea sa, ceea ce ar implica conditionarea lor reciproca. Teoria aceasta a trecut neobservata insa la timpul respectiv. Teoria artei pentru arta in preistorie avea sa fie emisa se Eduard Lartet, un naturalist care urmarea in primul rand sa demonstreze contemporaneitatea intre omul pesterilor si animalele cuaternare, unele dintre ele disparute. Astfel, el era interest in stabilirea unei contemporaneitati intre gravurile si picturile din pesteri, cum ar fi mamutul, renul etc si omul preistoric. Vanatoarea, dupa el, era pentru omul paleolitic o actiune destul de usoara, ca sa ii lase destul timp si pentru activitati artistice dezinteresate. Teoria artei pentru arta presupune, asa cum incerca sa explice Ed. Piette in cartea sa Arta in timpul varstei renului ca omul paleolitic se perfectiona in arta sa, redand si imitand animalele pe care le observa in jurul sau, el studiind unele parti ale corpului precum picioarele sau capul si exagerand proportiile pentru a pune in valoare anumite caractere. Mortillet, adept al teoriei arta pentru arta in preistorie, vedea in aceasta arta dezinteresata proba ca omul cavernelor nu era stapanit de notiuni religioase, el imitand strict natura inconjuratoare. G.H. Luquet in anul 1926 in lucrarea Arta si religia oamenilor fosili presupunea ca arta figurativa propriu-zisa, adica executia intentionata a reprezentarilor, trebuie sa fi fost precedata de o faza preliminara, in care operele figurate au fost produse fara intentie, printrun hazard. Dupa el, actiunea intentionata a unei opera figurate presupune doua conditii: una de ordin afectiv si una de ordin intelectual. Aceasta din urma ar implica dorinta executiei,

obtinerea unui avantaj si, in definitive, placerea directa a executiei sale. In ceea ce priveste elemental afectiv, dupa ce un individ ar fi efectuat desenul sau gravura respectiva, el va gasi in aceasta actiune un folos, ceea ce l-ar face sa reinceapa aceasta actiune agreabila, pentru a reinnoi placerea pe care i-a provocat-o. In 1903 apare o lucrare intitulata Arta si Magia. Intr-o statistica pe circa 1800 de cazuri de arta rupestra si figuratiile animale din arta mobiliera paleolitica din vestul Europei, Gourhan stabileste urmatoarea statistica: cal-24%, bizon 15%, muflon-7%, ren-6.5%, bour-5% etc. Este frapanta participarea calului si bizonului, care, impreuna, totalizeaza 39%, ceea ce ne face sa ne intrebam daca aceste doua animale constituiau vanatul principal sau frecventa lor pe peretii pesterilor are o cauza de alt ordin. Este de retinut faptul ca, impreuna cu semnele, aceste doua animale insumeaza mai mult de jumatate (54%) din subiectele pictate de omul paleolitic. Arta rupestra paleolitica este deci, in esenta, o arta animaliera, a unei lumi animale selectionate din fauna timpurilor respective, fauna care intra in atentia si preocuparile populatiilor de vanatori. Este o arta caracterizata printr-o excelenta tratare in maniera realista a animalelor si printr-un nivel artistic surprinzator de elevat. Subiectele, fara sa fie foarte diverse, sunt tratate intr-un stil relativ uniform, care se regaseste in toate pesterile.Realismul artei paleolitice consta in figura animalului in cele mai reprezentative si familiare atitudini, poate cateodata stangaci si in pozitii rigide, dar, de cele mai multe ori, cu talent si maiestrie. Schematismul pare absent. Este totusi sesizabil in cateva situatii, cum ar fi in cazul unor bizoni policromi de la Font-de-Gaume sau Altamira. Proportiile animalelor in picture parietala paleolitica nu sunt pastrate. In pestera La Mouthe se poate intalni gravat un muflon alaturi de un mamut de aceleasi dimensiuni, iar la Lascaux, intre picioarele unui imens taur, sta un mic urs brun. In categoria exemplelor se poate include si pestera Cuciulat, unde felina este de cateva ori mai mare decat calul. Dimensiunea mica a calului de la Cuciulat nu este o raritate in arta rupestra paleolitica, pentru ca in pestera Portel exista un calut rosu de numai 18 cm. Arta rupestra preistorica, nu este un atlas zoologic al timpurilor trecute. Ea este un complex de reprezentari in buna parte animaliere, cu implicatii dintre cele mai directe si serioase in viata omului. Cunoasterea productiilor artistice realizate de om, transpuse pe peretii pesterilor, ne-a permis sa intelegem mai bine ceva din spiritual si sensibilitatea sufleteasca a creatorilor ei, din ceea ce omul, inca din preistorie, era in natura sa profunda si eterna. Inchei aceasta scurta si desigur incompleta trecere in revista a informatiilor despre arta rupestra paleolitica dand cuvantul colegului meu.