UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU

DEPARTAMENTUL DE ISTORIE, PATRIMONIU ȘI TEOLOGIE PROTESTANTĂ

PROTEJAREA ȘI VALORIFICAREA PARIMONIULUI ISTORIC

ISTORIA ANTICĂ A ROMÂNIEI

PREISTORIA
-rezumat-

PROFESOR: STUDENT:
Prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca David Andreea anul
I
 Introducere:

Preistoria este cea mai veche și mai îndelungată epocă din istoria omenirii, începe
odată cu apariția omului pe Pământ și se încheie în momentul în care primele comunități
utilizează scrierea și odată cu formarea primelor formațiuni statale.

„Omul evoluează, la scară planetară, de acum milioane de ani. Cifra exactă a

acestora este controversată, disputată și nu de puține ori revendicată acerb. După ultimele
opinii din istoriografia problemei această cifră –cea a primei apariții a hominizilor- trebuie
să se raporteze la în jurul valorii de 5 milioane de ani. Chiar dacă descoperirile acestei
perioade extrem de îndelungate sunt învăluite în vălul depărtării temporale , credem că și
apariția omului pe teritoriul României trebuie judecată în contextul dat de descoperirile de
pe spațiul plan-local.”

Evoluția a fost însoțită de un amplu și constant proces înclinat spre cultură și

civilizație. Evoluția omului primitiv a însemnat și dezvoltare capacităților sale intelectuale.
Un moment important îl constituie apariția limbajului simbolic și apariția cultelor funerare.
Viața comunităților preistorice, dură în esența ei,-prin lupta pentru supraviețuire, dusă cu
mijloace modeste într-un mediu ostil,-pare încremenită în epoci nesfârșite.

Istoria antică a României, este un studiu care cuprinde elementele de preistorie de pe

teritoriul românesc și este configurat în cinci capitole mari. Fiecare capitol este la rândul lui
structurat în puncte explicite care ajută la o bună aprofundare asupra detaliilor. Pornind de la
premisa conform căreia factorii climatici favorabili, cantitatea resurselor naturale, precum și
modificările reliefului, au determinat popularea teritoriului actual al României din cele mai
vechi timpuri, putem prin parcursul studiului să observăm evoluția primilor hominizi care au
populat această zonă acum aproximativ două milioane de ani în urmă, aceasta continuând să
fie populată pe tot parcursul evoluției umane. În această manieră putem atinge și obiectivul
studiului și anume acela de însușirea unor noțiuni specializate, conform ultimelor abordări și
tendințe metodologice în domeniul cercetării preistorice românești, privind conținutul și
evoluția culturii materiale și a fundamentelor civilizației, definirea sistemelor tehnice ale
societăților preistorice în toate perioadele preistoriei de la paleolitic până la Hallstatt-ul
târziu. În studiu sunt prezentate trăsăturile generale ale acestor epoci și culturi pe teritoriul
României, constantele, elementele, etapele și momentele de progres paleo-tehnologic. De
asemenea sunt esențiale și tehnologia și materiile minerale (litice, argilă, minereuri neferoase
în paleolitic, epipaleolitic, mezolitic, neo-eneolitic.

Capitolul I. Paleoliticul

Acest capitol cuprinde dezvoltarea umană pe teritoriul României în perioada paleolitică, de

asemenea este structurat cinci puncte principale ( a. Protopaleoliticul,; b. Paleoliticul Inferior;
c. Paleoliticul mijlociu; d. Paleoliticul superior și d. Epipaleoliticul/Mezoliticul).

În cuprinsul primei pagini este explicat detaliat parcursul evoluției umane în această
perioadă și lungul traseu care marchează trecerea de la hominid la homo sapiens. Un fapt
important desprins din studiu este fenomenul de antropogeneză. Apariția omului pe teritoriul
României este marcată de pliocen și pleistocen, de asemenea sunt puse în evidență și
modificările reliefului. Spre sfârșit este prezentat un tabel care conține perioadele de
glaciațiune, perioadele paleoliticului și culturile aferente.

Perioadele paleoliticului Culturi Perioade glaciare

Protopaleoliticul Cultura de prund Bilber, Donau
Paleoliticul inferior Abbevillian,.Clactonian, Gunz, mindel și Riss cu
Acheulean, Levalloisian stadiile.interglaciare
corespunzătoare
Paleoliticul mijlociu Musterian Primul stadiu al glaciațiunii
Wurm, cu interstadiul Wurn
I-II
Paleoliticul superior Aurignacian,.Solutrean, Wurm-ul mijlociu și recent
Gravettian (stadiile II-III), existând mai
multe oscilații climatice
(Ohaba A, Ohaba B și
Herculane I
Mezoliticul Epipaleolitic, Swiderian, Sfârșitul glaciațiunilor
Romanello–azilian, (începutul Holocenului)
Tardenoisian, Camignian
Paleoliticul este cea dintâi și cea mai lungă parte a Preistoriei. Urmele unor comunități de pe
teritoriul României au fost evidențiate prin descoperirea de unelte din piatră cioplită. Acestea
aparțin culturii de prund. Economia se baza pe vânătoare, pescuit și cules. În această epocă a
apărut focul, îmbunătățind în mod decisiv viața comunităților.
 Capitolul II. Neoliticul

Neoliticul pe teritoriul României este explicat în detaliu, pe parcursul a douăzeci și cinci de

pagini și are o structură mai complexă decât capitolul anterior, acesta fiind structurat în nouă
puncte, împărțite la rândul lor în mai multe subpuncte care delimitează culturile aferente
fiecărei etape de dezvoltare a neoliticului.

Începutul capitolului este marcat evoluția umană în raport cu perioada anterioară, de

asemenea sunt surprinse și inovațiile tehnologice, precum apariția tehnicii de șlefuire a
pietrei, apariția ceramicii, activități precum torsul, țesutul și prelucrarea pieilor, și prelucrarea
cuprului spre finalul epocii. În această perioadă viața spirituală trece printr-o serie de
transformări, mare parte din manifestări fiind legate de cultul zeiței mamă.

Avansând puțin în parcursul studiului observăm un tabel care conține culturile specifice
fiecărei etape de dezvoltare a perioadei neolitice

Perioadele neoliticului și eneoliticului Culturi

Neoliticul timpuriu Lipenski-vir-Schela Cladovei, Aceramic,
Starcevo-Cris
Neoliticul dezvoltat Vinca A-B, Cultura Banatului, ceramica
lliniară, Dudești, Ciumești-Pișcolt, Lumea
Nouă-Cheile Turzii- Cluj
Eneoliticul timpuriu Vinca C-D, Turdaș, Petrești A, Boian,
Precucuteni, Rast, Hamingea, Vădastra,
Tisa I, grupul Iclod, grupul Suplac
Eneoliticul dezvoltat Gumelnița, Sălcuța, Petreși A-B și B,
Tiszapolgar, Bodrogkkeresztur, grup Decea
Mureșului, Cucuteni- Arișud- Tripolije,
Cernavodă I
Eneoliticul târziu Horodiștea- Erbiceni, Amfore sferice,
Foltești- Cernavodă II, Cernavodă III,
Coțofeni, Baden, Costolac
Viața spirituală a epocii neolitice și a calcoliticului îmbină în mod armonios domeniul
credințelor religioase cu acela al artei, printr-o evoluție socială inovativă. Renunțarea la stilul
de viață nomad și trecerea de la stadiul de culegător și vânător, la cel de producător fiind
semnificative.

Capitolul III. Epoca bronzului

 Acesta este structurat în trei puncte generale A, B și C împărțite la rândul lor în mai multe
subpuncte. Primele subpuncte a și b prezintă o caracterizare generală a perioadei unde este
explicată detaliat o delimitare complexă a perioadei, apoi este prezentată activitatea intensă în
ceea ce privește exploatarea minelor pe teritoriul actual al României în epoca bronzului.
„Este limpede că o metalurgie atât de înaintată nu ar fi fost posibilă fără existența unor
meșteșugari specializați, fie că tezaurele de piese de aur și marile depozite de bronz
aparțineau șefilor de triburi sau de uniuni tribale, ori a unei comunități gentilice sau tribale.
În orice caz, ele sunt indiciile unei societăți evoluate, diferența de inventar dintre mormintele
aceleiași comunități dovedind o categorică diferențiere socială, mult mai accentuată decât în
epoca precedentă.”

Avansând până la punctul „A Culturile epocii bronzului” putem observa un tabel care
cuprinde periodizarea epocii și culturile aferente.

Periodizarea epocii bronzului Culturi

Bronzul timpuriu Coțofeni III, Vucedol, Nir, Miloștea, Glina-
Schnekenberg, Bratei, Zimnicea, Șoimuș,
Livezile, Iernut, Gornea, Orlești
-acum se formează aproape toate culturile
bronzului mijlociu-
Bronzul mijlociu Otomani, Wietemberg, Periam-Pecica,
Vatina, Veerbicioara, Monteoru, Costișa,
Tei
-începutul culturilordin bronzul târziu Suciu
de Sus, Cruceni, Gârla mare-Cârna
Bronzul târziu Tei, Suciu de sus, Cruceni, Gârla mare-
Cârna Zimnicea-Plouvdiv, Sabatinovka -
Noua-Coslogeni
În punctul B sunt subliniate mai multe trăsături ale acestora. Este subliniat nivelul de cultură
atins în toate aspectele artistice, atât din punct de vedere al ceramici cât și meritele meșterilor
fierari.

Punctul C prezintă arta epocii bronzului și printre multe altele amintește de piesa de la
Trușești, arta rondbosului, și arta metalelor, explicată în detaliu. De ținut minte pentru aceasta
este esențial de observat tehnica gravării fine.

Capitolul IV. Civilizația și istoria traco-geto-dacilor în prima perioadă a epocii fierului

 Capitolul este delimitat de două puncte principale A și B care se împart în mai multe
subpuncte care detaliază cele două puncte principale. Pentru început este prezentată o
caracterizare generală a epocii care cuprinde o delimitare și o clasare a epocii. Esențial pentru
această epocă sunt secolele al XII-lea și al VIII-lea î.Hr moment în care a fost răspândite
treptat cultura fierului în spațiul carpato-danubiano-pontic. Un alt fapt important este
creșterea animalelor.

Punctul A prezintă culturile aferente perioadei Hallstatt- ului timpuriu. Importante pentru
această perioadă sunt așezările stabile de la Teleac. De asemenea este redat un tabel cu toate
culturile aferente Hallstatt-ului timpuriu.

Periodizarea primei vârste a fierului Culturi

Hallstatt-ul timpuriu Cercul canelat: Gava, Susani, Bobda, Reci,
Mediaș, Holigrad, Vârtop,
Cercul imprimat: Insula Banului, Babadag-
Psenicevo
Hallstatt-ul mijlociu Basarabi
Hallstattu-ul târziu Ferigile, Bârsești,Ciubrud, grupe scitice
Punctul B Hallstattul Mijlociusunt prezentate „premisele culturii geto-dacilor” și este
explicată în detaliu cultura Basarabi. Este de subliniat faptul că aceasta a apărut în secolul al
IX-lea î.Hr. în zona Dunării de jos și a început să dispară în a doua jumătate a secolului al
VII-lea. Important de reținut este aria de răspândire acesteia pe întreg teritoriul românesc și
particularitățile acesteia. Un alt aspect important este reprezentat de așezările acestei culturi;
„Așezările culturii Basarabi sunt sau întărite, sau pe locuri dominante sau, de cele mai multe
ori răsfirat, pe terasele râurilor. Sau cercetat și identificat câteva sălașe, sub formă de
cenușare, cu un vădit caracter pastoral. Primul tip de așezări este relativ rar întâlnit
(Remetea- Pogănici, Județul Caraș- Severin) și altele.”

În concluzie perioada Halsttattiană cunoaște o serie de modificări considerabile față de

epoca bronzului. Nivelul de dezvoltare este prezent în toate aspectele generale de existență a
societății traco-daco-gete, precum ceramica, apariția prelucrării fierului, organizarea tribală,
economia, etc. Totuși se poate observa o perioadă de liniște, fără conflicte armate însemnate
până în secolul al VII-lea î.Hr, deci nu există modificări sociale majore.

Capotolul V. Perioada Hallstatt-ului târziu

Capitolul surprinde perioada dacică înainte de cucerirea romană și este structurat în mai
multe puncte subdivizate la rândul lor în mai multe subpuncte. Punctul a. Geto -dacii ca
unitate etno-istorică în lumea tracă, prezintă „Problema momentului și modului
individualizării și cristalizării ramurii nord-tracice”, din care este important de reținut
unitatea culturală a poporului geto-dac „Această unitate se desăvârșește în perioada care în
care a premers acțiunii politice unificatoare a lui Burebista”, delimitările geografice ale
teritoriului locuit de aceștia și despre triburile care coexistau împreună cu geto-dacii precum
sciții, odrizii, agatârșii, siginii etc.

Punctul b. Premisele și formarea civilizației celei de a doua epoci a fierului (Hallstatul

târziu și începutul La Tene-ului) descrie delimitarea teritoriului locuit de geto-daci în două
etape, prima începând cu secolul secolul al VII-lea și încheindu-se cu secolul al V-lea și a
doua care începe de la mijlocul secolului al V-lea și se încheie în secolul al III-lea î.Hr.

Punctul c. Aspecte culturale regionale a bazinului Dunării de Jos prezintă linia de

extindere a culturii Basarabi și este subdivizată în subpunctele: 1.Grupul cultural ferigile din
care este important de reținut delimitarea geografică a grupului cultural, periodizarea acestei
culturi și gruparea cetăților de refugiu în Dunărea de jos, punctul 2.Transilvania. problema
grupe scitice din care este este esențial inventarul ritului funerar de inhumație și lipsa
așezărilor din această perioadă pe teritoriul Transilvaniei și punctul 3.Centrul și Nordul
Moldovei din care este esențial de reținut complexul de la Stâncești, din descoperirile făcute
se poate subînțelege faptul că densitatea populației era apreciabilă în unele zone,
complexitatea civilizației dacice, dar și faptul că aveau locuințe stabile.

Punctul manifestări ale culturii spirituale. Este structurat în punctele 1.Arta care prezintă
manifestări ale artei în spațiul carpato-danubian din care este esențial modul în care aceasta a
fost adaptată pentru preferințele aristocrației militare; și b. Religia din care sunt esențiale
scrierile lui Herodot și Strabon și predispoziția comunităților carpato-danubiene pentru cultul
lui Zamolxis.

În concluzie, toate etapele de dezvoltare în spațiul carpato- danubian au adus dovezi

semnificative ale culturii materiale, din care putem observa diferențele de la o cultură la alta
și de la o perioadă la alta.