UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU

DEPARTAMENTUL DE ISTORIE, PATRIMONIU ȘI TEOLOGIE PROTESTANTĂ

PROTEJAREA ȘI VALORIFICAREA PARIMONIULUI ISTORIC

PATRIMONIUL ARHEOLOGIC DIN HUNEDOARA

PROFESOR: STUDENT:
Lect. Univ. dr. Aurel Dragotă David Andreea anul I
 Factorii climatici favorabili și cantitatea resurselor naturale au determinat popularea
teritoriului actual al Hunedoarei din cele mai vechi timpuri, acesta fiind prielnic dezvoltării
societății umane încă din primele faze evolutive. În aproprierea castelului au fost descoperite
urme care atestă prezența tuturor perioadelor de evoluție Paleolitic, Neolitic, Epoca Fierului,
Hallsttat, Latenne și Evul Mediu, precum vasele care aparțin culturii Coțofeni de la finalul
perioadei eneolitice, fragmente ceramice care aparțin culturilor Wietenberg și Basarabi,
precum si o cetate și o așezare civilă dacică, peste care se suprapune o fortificație medievală
de pământ.

1. Documentare arheologică:

Pentru documentarea arheologică în cadrul săpăturilor efectuate la Hunedoara sunt

esențiale printre altele următoarele cercetări: Sabin Adrian Luca, Contribuții la istoria veche a
Hunedoarei. Săpăturile arheologice sistematice din Grădina Castelului – campaniile anilor
1996-1998 –, în Bibliotheca Archaeologica et Historica Corvinensis (1999), Hunedoara; Al.
Bogdan, „Contribuții arheologice la cunoașterea evoluției castelului Corvineștilor de la
Hunedoara”, în BMI, 39, 1970; S. I. Purece, C. C. Roman, D. Diaconescu Dragoş, A. Gonciar,
„Descoperiri monetare pe şantierul de la Hunedoara, punctele „Sacristia capelei” şi
„Grădina Castelului”. Campania 2001”, în ATS, I, 2002,

2. Cercetarea arheologică:

Pe teritoriul Hunedoarei, în cele cinci zone destinate săpăturilor arheologice precum

(Grădina Castelului, Cimitirul reformat, Dealul Sânpetru, Biserica Reformată), au fost
descoperite rămășițe din toate perioadele de la paleolitic până la evul mediu aceasta dispunând
de un patrimoniu bogat și varitat În împrejurimile orașului, au fost descoperite vestigii de o
importanță semnificativă în centrele de săpătură precum cele de la Ohaba-Ponor, Nandru,
Peștișul Mic, Valea Roatei și Josani.

2.1.Paleolitic:

În urma săpăturilor efectuate în incinta Castelului, au

fost decoperite unelte de cuarțit lucrate în tehnică
clactoniană cioplite unifacial sau bifacial datate cu
aproximație între 120.000-35.000 Î.Hr. Acestea se
încadrează în mousterianul cuarțitic de terasă. Pe de
alta parte la Peștera spurcată (Nandru) au fost
descoperite vârfuri de săgeți bifaciale din silex
apropiate ca forma și tehnica de cioplire de cele sileziene, vârfuri foliacee de cuarțit sileziene
vârfuri de mână lucrate bifacial și răzuitoare mușteriene făcute de cei din grupa omului de
Neanderthal, datate între 61.550-28.000 Î.Hr.

2.2. Neolitic:

Pentru perioada neolitic ă este

reprezentativă cultura Starčevo-
Criş (6600-5500 Î.Hr) în punctele
de săpătură de la Cimitirul
Reformat, Grădina Casteluiui,
Peștera Spurcată și Peștera Curată.

În stratul care corespunde

neoliticului timpuriu au fost
descoperite unelte din silex cioplit, iar la ceramica fină și semifină din această perioadă
ornamentele sunt globulare, lipsite de motive plastice, iar ceramică grosieră are gâtul scurt.

Ceramica descoperită în Grădina Castelului, prezintă alveole pe buza vasului, aceasta fiind una
grosieră de culoare cenușie sau cu miez cărămiziu, iar ceramica fină, cărămizie, prezintă
alveole și pe suprafața exterioară, de asemenea ceramica semifină de culoare gălbuie cu interior
negricios prezintă impresiuni cu unghia. Tipurile de ceramică grosieră descoperite prezintă în
general barbotină organizată în șiruri paralele, la ceramica semifină se poate observa barbotină
organizată în zig-zag, iar ceramica gălbuie cu miez cenușiu negricios este stropită. De
asemenea ceramica de calitate superioară prezintă ornamente sub forma unor butoni dublii și
brâu alveolat.

2.3.Epoca bronzului:

Pentru sfârșitul perioadei eneolitice și începutul epocii bronzului este reprezentativă cultura
Coțofeni, astfel în incinta Castelului au fost descoperite vase și fragmente de vase dintr-o gamă
variată a acestei culturi, astfel ceramica fină și semifină gri cafenie, cărămizie și brun gălbuie
prezintă decorațiuni lucrate în tehnica inciziei în mănunchiuri. Ceramica semifină brun
cărămizie sau cărămizie este ornamentată în linii paralele, iar ceramica semifină brun gălbuie
prezintă decorațiuni sub forma unor ramuri de brad stilizate. Ceramica grosieră prezintă
impresiuni realizate cu unghia, iar ceramica semifină cenușie prezintă crestări pe buza vasului.
 Pentru epoca bronzului târziu și
epoca fierului timpuriu săpăturile
din gradina Castelului ilustrează
descoperiri semnificative de
ceramică din ultima fază a culturii
Wietenberg (2200-1500 Î.Hr).
Ceramica fină, de culoare neagră
prezintă ornamente canelate
verticale, de asemenea acestea se
pot întâlni și la ceramica fină cu flecuri maroni, acesteia adăugându-i-se împunsături fine sau
ornamente orizontale. Ceramica cenușie prezintă împunsături superficiale oblice. Ceramica
maronie cu interior negricios prezintă împunsături oblice cu incizii în rețea, iar ceramica fină
cenușie este ușor canelată. Fragmentele ceramice fine, negru-cenușiu prezintă decorațiuni în
ghirlande sau impresiune circulară. Ceramica semifină de culoare neagră este decorată în
caneluri la care se adaugă linii incizate poziționate orizontal. Ceramica fină, neagră cu interior
gălbui prezintă impresiuni fine, iar ceramica semifină cu flecuri maronii întâlnim impresiuni
circulare. Ceramica semifină neagră-cenușie sau cea cu flecuri maronii prezintă pe buza vasului
ornamente sub forma unei funii. Ceramica semifină de culoare brun negricioasă prezintă linii
incizate dispuse paralel, ornamentate în relief.

2.4. Hallstatt:

Pentru perioada epocii fierului

cuprinsă în Hallstattul timpuriu
este reprezentativă cultura
Basarabi (750-600 Î.Hr).
Ceramica fină de culoare neagră
prezintă caneluri orizontale sau
oblice cu incizii fine iar vasele
din ultimele categorii prezintă
ornamente triunghiulare sau sub forma unor romburi hașurate. Ceramica negru cenușie din
aceeași categorie prezintă caneluri oblice asociate cu incizii în zig-zag. Ceramica cenușie
prezintă de asemenea incizii în zig-zag, iar ceramica maronie prezintă incizii simple. Ceramica
semifină brun cenușie prezintă incizii dese asociate cu ornamente sub formă de „S” orizontale
sau oblice, iar la ceramica bun cărămizie din aceeași categorie buza vasului este invazată.
Practicarea metalurgiei din această perioadă este dovedită prin descoperirea la același nivel a
unui obiect din fier și un fragment al unei podoabe din bronz.

Materialul arheologic descoperit în grădina Castelului dovedește faptul că așezarea

hallstattiană din acest loc nu prezintă particularități în comparație cu celelalte așezări din
această perioadă.

2.5.Perioada daco-romană:

Fenomenul descoperirii tezaurelor din perioada daco-romană ne încurajează să credem

că acest fenomen a apărut ca reacție a stării generale de conflict din acea perioadă, sau ca o
formă de manifestare religioasă, acestea fiind închinate unor divinități sau păstrate în locuri
sacre. Cele două tezaure descoperite la Hunedoara, respectiv Hunedoara A 1881 și Hunedoara
B 1904 prezintă realitățile economice și sociale ale perioadei. În tezaurul de la Hunedoara A
au fost descoperiți 42 de denari romani din perioada republicii, un denar din Vespasinus și o
tetradrahmă din Macedonia Prima (sec IV î.Hr.- I d.Hr.). Prezența monedelor de acest tip
reflectă amploarea campaniilor celtice ale lui Burebista pe teritoriul Daciei și tributurile plătite.
O altă teorie explică întreruperea monetară prezentată mai sus, ca rezultat al măsurilor de
pacificare a panonilor și dalmaților făcute de romani și represiunile făcute de sarmați, asupra
dacilor și dalmaților care împiedicau extinderea monedei romane. Aceasta se fabrica pe
teritoriul locuit de scordisci. Tetradrahma din Macedonia Prima prezentă într-un tezaur de
denari din perioada republicii romane este rar întâlnită pe teritoriul Daciei, această situație fiind
prezentă doar în trei localități. În concluzie tezaurul descoperit la Hunedoara prezintă în mod
evident sistemul economic de după moartea lui Burebista.
Tezaurul Hunedoara B, de dimensiuni mai mari contine cca. 1138 de monede din care 5
drahme apolloniene şi 20 din Dyrrhachium, 1033 denari,74 monede de argint din perioada lui
Nero și până la Salonina, câţiva antoniniani de la Gordian III, Filip Arabul şi Volusian şi 2
monede mici de cupru de la Constans. Acesta prezintă în mod clar situația economică din
secolele I.Î.Hr-I.d.H.r. În același timp putem observa simultaneitatea de circulație a denarului
roman cu drahmele din Apolonia care dovedesc în mod cert relațiile comerciale intense cu
romanii și campanile celtice ale lui Burebista. De asemenea putem identifica în urma siturilor
romane, dinspre Hunedoara spre Uroi posibilitatea existenței unui drum antic.
Din cercetările arheologice efectuate în anul 2000 pe Dealul Sânpetru și în gradina castelului a
rezultat scoaterea la lumină a unei necropole care cuprindea rămășițele a zeci de adulți și copii
incinerați sau înhumați, și a unei cetăți dacice de mari întinderi. Despre morminte se poate
preciza că acestea în urma datării au fost încadrate în perioada dacică mai precis acum 2100
ani. Descoperirea necropolei este semnificativă deoarece aceasta prezintă atât incinerarea
cadavrelor cât și înhumarea. De asemenea tot în această necropolă a fost descoperit și
mormântul unui războinic dac, în care alături de urna cu cenușă era îngropată lancea și
pumnalul defunctului.

2.6.Evul Mediu:
Descoperirile de material ceramic datate în
intervalul secolelor V-VI d.H.r. s-au efectuat
fără realizarea unei stratigrafii exacte, astfel
contextul locuirii domeniului din acea
perioadă este pus sub semnul ambiguității.
În urma săpăturilor efectuate cele trei categorii
de obiecte precum fragmentele ceramice (care
dovedesc prezența servitorilor care se ocupau
de întreținerea castelului), numismatice (cu rol
decorativ) și sculpturale (acestea fiind
importate). Descoperirile din Grădina
Castelului din Evul Mediu. atestă o locuire
activă a domeniului de la Hunedoara.
Ceramica reprezentativă din secolele XI-XIV prezintă următoarele particularități: ceramica
fină de culoare gălbuie este decorată cu șănțuiri orizontale, ceramica semifină de culoare brun
cenușie prezintă linii incizate orizontal, ceramicii grosiere cărămizie cu interior cenușiu îi este
sociată pe lângă pe lângă liniile orizontale și banda incizată în val. Ceramica fină de culoare
cafeniu gălbuie prezintă ornamente albe realizate prin pictare, iar ceramica brun cenușie din
aceeași categorie prezintă ornamente pictate cu roșu. Alte obiecte descoperite în afara vaselor
ceramice sunt amulete, vârful de săgeată, capacele și cupa cu picior.
Monedele maghiare din secolele XI-XIII erau folosite mai mult ca etalon sau cu rol decorativ
și este dovedită o legătură strânsă între istoria castelului și interesele economice ale
proprietarilor.
Parte din monumentele sculpturale au fost importate de la Sarmisegetusa Ulpia Traiana odată
cu perioada renașterii și dezvoltarea gustului pentru antichitatea clasică întâlnită frecvent la
nivelul Europei fiind specific în această perioadă. Încă din perioada lui Iancu de Hunedoara
ideile răspândite în Italia au fost preluate și în interiorul domeniului, continuând răspândirea
acestora în perioada lui Matei Corvin.
 3. Valorificarea arheologică:
Patrimoniul arheologic constituie o componentă esențială a moștenirii noastre culturale și
trebuie în mod obligatoriu inventariat complet și protejat, iar pentru cele mai reprezentative
descoperiri se impun a fi studiate, conservate și valorificate din punct de vedere turistic.

Luând un exemplu pozitiv de valorificare a patrimoniului arheologic, nu putem sugera

ceea ce trebuie făcut pentru valorificarea descoperirilor, însă putem explica ce s-a făcut în acest
sens. Materialul arheologic de la Hunedoara a petrecut un timp destul de îndelungat în depozit
până ce s-au creat condițiile necesare pentru a fii expus.

Lucrările de asigurare a expoziției au început în jurul anilor 2016-2017, și au fost expuse

în Muzeul de Arheologie, Istorie și Etnografie Hunedoara. Pentru expunerea materialului
arheologic s-au asigurat în primul rând atât exteriorul cât și interiorul clădirii. S-a urmărit ca
clădirea să aibă drenarea apelor meteorice și din sol (realizarea unui sistem de drenaj la baza
calotei si la partea superioară a versantului, evitarea infiltrațiilor de apă perimetrale), controlul
apei de ascensiune capilară și controlul dezvoltării de microorganisme, fungi, alge sau alți
factori patogeni biologici, asigurarea unor nivele acceptabile de umiditate relativă, cu evitarea
formării condensului pe suprafața interioară a construcției protectoare, evitarea fenomenelor
de îngheț-dezgheț.

Pentru expoziții s-au asigurat în primul rând panouri explicative cu rol de informare al
publicului, vitrine etanșe moderne și un decor care să conducă vizitatorul în toate perioadele
de dezvoltate umană, de la apariția omului și până în epoca medievală. Luminile joacă un rol
important în expoziția muzeului, acestea au fost puse în așa fel încât să valorifice exponatele
însă s-a acordat atenție deosebită și la evitarea expunerii obiectelor fragile la factori foto-
chimici dăunători. De asemenea a fost creat un microclimat favorabil.

În concluzie indiferent de natura lor, fie că cercetările arheologice sunt preventive sau
sistematice, necesită o abordare unitară, guvernată de existența unor norme și proceduri
coerente, coroborate cu legislația privind protecția patrimoniului cultural din țara noastră,
responsabilizând fiecare factor de decizie din cadrul întregului proces, fie că aparține în mod
direct abordării arheologice în sine, fie că reprezintă un factor conex, multidisciplinar sau
pluridisciplinar.