Romania si relatiile internationale in prima jumatate a secolului XX

1) Situatia economica a Romaniei pana la izbucnirea Primului Razboi Mondial

Sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20 va caracteriza Romania ca

reprezentand un stat agrar din punct de vedere economic, condus de o dinastie cu
puternice legaturi familiare un Europa, si care avea toate sansele sa constituie in
Europa centrala si de sud-est, un important centru de putere.

Stabilitatea sistemului politic (instituit prin rotatia guvernamentala si supervizat de

regele Carol I), va constitui unul din motivele esentiale care au contribuit la saltul
economic spectaculos inregistrat de Romania pana in 1914.

Desi agricultura reprezinta sursa principala de venituri pentru mai mult de 80% din
populatie, dezvoltarea rapida a unor ramuri industriale noi, precum industria
extractiva si de prelucrare a titeiului, alimentara si sectorul bancar, se vor datora in
principal investirii profitului din agricultura in alte domenii.

Din punct de vedere social, Romania inregistra deja un numar important de

lucratori salariati (atat in industrie cat si in agricultura), fenomen caracteristic
patrunderii capitalismului in economia si societatea Romaneasca. Desi in industrie
se mentin in numar preponderent firmele cu un personal salariat redus, in
agricultura, se realizase procesul de comasare al terenurilor, si de transformare a
domeniului boieresc in ferma de tip agricol. Folosirea pe scara larga a muncii
mecanizate, va coexista cu importante reminescente feudale cum ar fi sistemul
invoielilor agricole dintre proprietari sau arendasi, si 828f54i taranii fara pamant
sau cu pamant insuficient.

La cumpana celor doua secole, aprecierea generala este ca ne aflam in fata unei
Romanii caracterizata de 2 lumi: una moderna, comparabila din toate punctele de
vedere cu societatea occidentala, si o realitate dureroasa ce se regaseste in intreg
spatiul central si est European, si care este receptata de majoritatea populatiei
(Exemplu interesant ar fi ca produsul national brut al Romaniei la 1900, reprezenta
echivalentul Frantei la 1800).

Politic, se derula un conflict major de interese intre reprezentantii celor doua

partide conservator si liberal. Ambele grupari politice urmareau in linii mari
cresterea avutiei nationale, insa fiecare o vedea realizabila prin cai proprii distincte.

Modernizarea societatii in general, va face ca doctrina liberala sa fie ceva mai

permeabila, admitand inainte de razboi obligativitatea realizarii unor reforme
sociale si politice, adica acordarea votului universal si realizarea unei reforme
agrare.

In plan spiritual, pocietatea romaneasca si clasa politica se va vedea confruntata cu

problema rezolvarii identitatii materiale, statul roman fiind obligat de opinia
publica sa reactioneze in mod permanent ori de cate ori drepturile si libertatile
romanilor din teritoriile sub dominatie straina erau incalcate.

Desi din exterior, Romaniaputea fi considerata un partener puternic si un factor de

stabilitate politica in zona, societatea romaneasca era framantata periodic de
importante nemultumiri sociale determinate de discrepanta existenta intre bogati si
saraci.
Aceste nemultumiri sociale vor afecta partial prestigiul politic intern si
international al casei regale, fapt evidentiat de opinia publica internationala in
1907, cu prilejul reprimarii sangeroase a rascoalei taranesti.

Concomitent, pe plan extern, Romania va desfasura o serie intreaga de actiuni,

menite a-i spori prestigiul politic international pe plan extern, si a asigura cresterea
economica pe plan intern. Razboiul vamal cu Austro-Ungaria (impunea tarifului
vamal Costinescu) sau participarea la al doilea Razboi balcanic (incheiat prin pacea
de la Bucuresti in 1913), vor evidentia caracterul destul de ambiguu al unei politici
ce urmarea realizarea unor scopuri immediate atat de diferite.

2) Participarea Romaniei la Marele Razboi si consecintele marii uniri de la 1918

Motivele intrarii Romaniei in razboi erau cat se poate de clare, statul Roman avand
de optat doar de partea carei tabere sa se alieze. Va prima fara indoiala faptul ca
Austro-Ungaria era in general considerat un stat a carei desramare era iminenta in
comparatie cu Rusia, taptul ca efortul de razboi urma a di raspatit de aliati, prin
recunoasterea unirii teritoriilor locuite de romani din cadrul monarhiei dualiste in
tara, si nu in ultimul rand va prima afinitatea si simpatia clasei politice si majorittii
fata de valorile occidentale, Franta si Anglia fiind considerate dintotdeauna aliatele
Romaniei.

Aceste argumente au fost suficiente pentru ca Romania sa intre in razboi alaturi de

Rusia, sa renunte la tratatul de alianta cu puterile centrale, si sa amane pentru
moment “rezolvarea” situatiei romanilor dintre Prut si Nistru.
Participarea efectiva la razboi dupa 2 ani de neutralitate armata, va putea fi
considerata una de sacrificiu, atat opinia publica interna cat si cea internationala,
constientizand acum lipsa totala de pregatire si insuficienta armata a Romaniei.
Eseul campaniei militare din 1916, va fi greu digerabil pentru societatea
romaneasca, si mai ales pentru populatie.

Sprijinul puternic al aliatilor si motivarea soldatilor carora li se va promite pamanr

si drepturi politice, vor fi suficiente pentru mentinerea fiintei nationale in decursul
campaniilor militare din 1917, in pofida conditiilor externe nefavorabile ce vor
obliga statul Roman sa incheie patea cu puterile centrale in Martie-Aprilie 1918 la
Buftea.

Sfarsitul razboiului va gasi statul Roman din nou in conflict cu Germania si aliatii
sai, fapt care-I va permite participarea la congresul de pace de la Paris alaturi de
marile puteri invingatoare in razboi. Desi pricipiul nationalitatilor va reprezenta
trasatura esentiala a acestui congres, marile pueri vor nesocoti interesele statelor
mici si mijlocii din centrul si rasaritul Europei, inclusiv Romania. Aceasta va fi
considerata un stat cu interese limitate, nefiind tratata pe picior de egalitate cu
marile puteri. Mai mult, la sugestiile reprezentantilor acestora, statele care-si
desavarsisera unitatea nationala impreuna cu cele recunoscut infiintate, vor fi
obligate sa preia o parte a datoriei Austro-Ungariei, sa plateasca un cuantum
important ce reprezenta avutia lasata mostenire de imperiul Austro-Ungar si
Otoman, si nu in ultimul rand, sa plateasca o cota de eliberare ce reprezenta efortul
economic si militar al armatei, pentru eliberarea unor teritorii aflate sub dominatie
straina.

La sfarsitul razboiuli, marile puteri au recunoscut unirea Basarabiei, Bucovinei si a

Transilvaniei cu vechiul regat, fapt care va modifica profund societatea
romaneasca. Aportul fiecarei provincii va fi decisiv in realizarea unor salturi
spectaculoase in toate domeniile. De la 8 milioane de locuitori, Romania va
inregistra in 1930 ceva mai mult de 18 milioane, si de la 197 mii km², inregistrand
294 mii km², devenind acum un stat de marime medie in Europa.

Cresterile se vor regasi si in industrie sau agricultura, cresterea industriala fiind de

235%, suprafata terenurilor agricole si a padurilor dublanduse sau chiar mai mult.

Marea unire de la 1918 va reprezenta incoronarea unui ideal politic, cel al realizarii
unitatii nationale.

Romania va gasi acum resursele necesare dezvoltarii si modernizarii in plan social,

politic si economic mai ales.

Realizarea imediata a celor doua reforme extrem de importante (agrara si

electorala) de la 1923, vor da cadrul general ce va caracteriza pentru toata perioada
interbelica statul Roman ca fiind unul cu adevarat democratic in aceasta parte a
Europei.

Toate aceste transformari importante ale societatii romanesti, nu vor reusi sa

elimine multe din lipsurile existente in cadrul societatii, ceea ce va alimenta pe
viitor fie aparitia unor curente si ideologii politice noi, fie izbucnirea unor
puternice revolte sociale sau mentinerea unei instabilitati in viata politica.

Din punct de vedere intern, Romania va cunoaste acum o faza de maxima

expansiune culturala si economica, datorita in special reunirii tuturor energiilor NU
INTELEG in granitele unui singur stat.
3) Viata economica sociala si politica in perioada interbelica

Realizarea marii uniri de la 1918 va readuce Romania pe scena politica

internationala, alaturi de marile puteri, ea fiind perceputa acum ca un parnener
extrem de puternic, si util in mentinerea status-quo-ului international, asupra caruia
si societatea natiunilor isi indrepta atentia.

Excluderea din relatiile politice internationale dupa razboi a Rusiei Sovietice,

Germaniei si pierderea sprijinului Statelor Unite, vor ingreuna misiunea politica a
Angliei si Frantei, considerate acum principalii pioni ai natiunilor. Astfel, statele
mici si mijlocii din Europa Centrala si de rasarit, vor fi atrase intr-un sistem de
aliante fie regionale, fie alaturi de marile puteri, menite sa impiedice exprimarea
practiva a spiritului revizionist si revansor in statele care au pierdut razboiul.

Nu este mai putin adevarat ca si in Romania, se va manifesta un sentiment de

nesiguranta, vis-à-vis de mentinerea prevederilor tratatelor de pace de la Paris,
statul Roman confruntandu-se in perioada interbelica cu importante probleme
teritoriale la granite cu trei din cele sase state vecine.

Pentru a incuraja stabilitatea politica internationala, Anglia si Franta vor motiva

aparitia aliantelor regionale precum Mica Antanta intre Iugoslavia, Romania si
Cehoslovacia sau intelegerea Balcanica intre Iugoslavia, Grecia, Romania si
Turcia. Cele 2 sisteme de aliante militare ale Romaniei, vor fi dublate de incheierea
unor acorduri sau tratate bilaterale cu Polonia, Franta si Italia, sau de aderarea
Romaniei la anumite proiecte ce vizau atragerea Uniunii Sovietice la principiul
securitatii colective.
Pe plan extern, Romania va juca un si mai important rol in perioada in care Nicolae
Titulescu a fost presedintele Societatii Natiunilor, pozitie care i-a permis acestuia
sa vegheze la respectarea prevederilor Societatii Natiunilor, prevederi ce interesau
atat de mult statul Roman.

Prestigiul sau politic va fi suficient pentru mentinerea Romaniei in situatia de actor

important al relatiilor internationale, chiar si intr-o perioada in care situatia
politica interna din tara, capitaliza o turnura ce indeparta Romania de democratiile
occindentale si apropiind-o ca forma si font de statele si regimurile autoritare.

Pana la un anumit punct, aceste transformari politice sociale pot fi scuzabile daca
se are in vedere rendinta generala prezenta la majoritatea statelor Europene de a se
orienta spre modelul regimurilor autoritare sau dictatoriale in special dupa marea
criza economica.

Noile modele politice vor constitui acum o incercare pe plan intern de a rezolva
gravele probleme financiare economice si sociale de la care Romania nu facea
exceptie, iar pe plan extern, vor fi considerate incercari timide de a reglementa
relatiile politice cu principalii nemultumiti ai prevederilor tratatelor de pace de la
Paris si sustinatori fideli ai revizuirii acestora.

Relatiile Romaniei cu acest state, vor fi considerate extrem de glaciale imediat

dupa razboi, si mai ales pe durata detinerii functiei de prim ministru de Nicolae
Titulescu. Demarcarea acestuia din guvern in urma ineintelegerilor survenite intre
el si Carol al II-lea, vor constitui momentul de inceput in privinta ameliorarii
relatiilor politice cu Germania si Italia, dar va constitui si o ruptura definitica
privind reglementarea raporturilor cu Uniunea Sovietica pe care Titulescu fusese
foarte aproape de a le realiza.
Din punct de vedere economic, in aceasta perioada, Romania cunoaste etape de
reala crestere economica, dublate de regres sau refacere.

Pana in 1924, economia romaneasca a traversat o perioada de criza si refacere

economica, a fost determinata si de realizarea unor importante reforme sociale,
dintre care reforma agrara (cea mai importanta din sud estul Europei), va conduce
la improprietarirea cu teren agricol a numerosi locuitori din mediul rural.

Ca o consecinta negativa, vom identifica o faramitare a terenurilor agrare,

improprietarirea cu loturi de pamant a taranilor nefiind suficienta pentru a se
realiza o crestere a nivelului de trai al acestora, si a productiei agrare.

Intre 1924 si 1929, masurile sociale si economice intreprinse anterior, isi vor arata
roadele, Romania inregistrand o importanta crestere economica exprimata pintr-o
rata ridicata a industrializarii si o crestere masiva a exporturilor de produse
agricole, Romania reprezentand un exponent de seama in aceasta privinta.

Disputele purtate pe marginea definrii situatiei economice, vor fi argumentate de

aceasta crestere economica ce va plasa statul Roman in candul tarilor industriale si
nu in catrgoria sttelor cu economie majoritar agrara.

Totusi, disputele purtate acum intre NU INTELEG neoliberalismului si cei ai

taranismului, se vor purta in privinta utilitatii “industriei de sera” alimentate de
bugetul statului in cadrul parteneriatului public privat.

In vreme ce reprezentantii PNL au drept obiectiv industrializarea si cresterea

economica a Romaniei cu ajutorul capitalului autohton, reprezentantii PNT, vor
urmari aceleasi obiective prin atragerea unor surse straine de finantare.
Perioada crizei economice va constitui un paradox din punct de vedere economic si
social, intrucat cresterea numarului de someri, stagnarea progresului in diferite
sectoare economice, va fi suplinita oarecum de scaderea exportului de cereale si
folosirii acestor produse agricole pentru nevoile interne.

Mai mult decat atat, criza economica va lovi in special tarile puternic
industrializate si va fi simtita mai putin de cele in cadrul carora agricultura
reprezenta un domeniu prioritar.

Imprumuturile externe masive facute de statul Roman, nu vor suplini pierderile

economice masive, fapt pentru care efectele crizei economice vor fi resimtite pana
tarziu.

Ina doua parte a perioadei interbelice, economia Romaniei va redobandi o rata de

crestere pozitiva, anii ‘35 si ’36 fiind considerati ani de varf in privinta nivelului
productiei si al exporturilor. Anii urmatori vor fi marcati im mod evident de
iminenta izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial, fapt ce vor obliga majoritatea
statelor Europei sa treaca la pastrarea resurselor economice si la inarmare.

Eforturile in aceasta directie vor afecta cresterea economica, industria de aparare

fiind acum principalul beneficiar de NU INTELEG din partea statului.

Totusi, anul 1940 va gasi Romania total nepregatita pentru a face fata pierderilor
teritoriale, chiar daca pe plan extern, situatia sa politica era dintre cele mai precara.
4) Cauzele si consecintele participarii Romaniei la al doilea Razboi Mondial

Pierderile teritoriale din vara anului 1940, Basarabia, Nordul Bucovinei, Sudul
Dobrogei si Nord-Estul Transilvaniei, vor influenta in mod decisiv situatia
Romaniei ce se va verea acum obligata fie sa imbratiseze soarta Poloniei sau
Cehoslovaciei, fie sa adere la o politica de mentinere a statului National, in granite
temporal diminuate.

Participarea Romaniei la razboi alaturi de Germania si celorlalti aliati, fara a exista

o aliata militara sau politica in acest sens, va fi rezultatul politicii conducatorului
statului, General Antonescu, care va aprecia alaturarea de Germania drept singurul
element pozitiv in cadrul relatiilor politice externe, fiindca Germania reprezenta la
vremea respectiva singurul garant al unei noi ordini modiale.

Apropierea de Germania fusese NU INTELEG si investita chiar de regele Carol II,

insa compromiterea acestuia atat infata democratiilor occidentale cat mai ales a
Germaniei si Uniunii Sovietice, vor inlesni accederea la putere a generalului
Antonescu, cunoscut opozant al regelui Carol al II-lea.

Aprecierea si consideratia dictatorului german vis-à-vis de generalul roman, vor fi

esentiale pentru ramanerea acestuia la guvernare, si inlaturarea elementului
legionar.

Intrarea in razboi a vost motivata si din punct de vedere ideologic, fiind

considerata drept o cruciada impotriva comunismului.