Marea Unire din 1918 

a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite

de români s-au unit în anul 1918 în cuprinsul aceluiași stat național, România. Etape
preliminare au fost Unirea Principatelor Române din 1859 și dobândirea independenței în
urma războiului din 1877-1878, pe fondul renașterii naționale a românilor în parcursul
secolului al XIX-lea.

Unirea Basarabiei, a Bucovinei și, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României (așa-

zisul Vechi Regat) a dus la constituirea României Mari. Ea a fost scopul intrării României în 
Primul Război Mondial de partea Antantei și a fost favorizată de mai mulți factori istorici:
•acțiunea politică decisivă a elitelor din Regatul României și din Austro-Ungaria în
conjunctura favorabilă de la sfârșitul Primului Război Mondial
•prăbușirea Imperiului Austro-Ungar și a Imperiului Rus
•afirmarea principiului autodeterminării și al celui al naționalităților pe plan internațional, în
contextul prezenței pe scară largă a sentimentului național în rândul populației românești.
Harta României după unire ( România Mare )
Printre personalitățile care au avut contribuții importante la 
participarea României la război și la realizarea Marii Uniri a fost regele Ferdinand, care a
achiesat la împroprietărirea țăranilor români și la introducerea votului universal. Regele a
refuzat să promulge Pacea de la Buftea, ceea ce a făcut posibilă participarea României pe
picior de egalitate cu statele victorioase la tratativele de pace de după Primul Război
Mondial. Regina Maria a animat munca de ajutorare a răniților, fiind nelipsită din
focarele de epidemie și din tranșee. După război a călătorit la Paris, unde a intervenit pe
lângă personalitățile politice occidentale pentru recunoașterea unirii. Chiar și în
momentele în care nu a fost la guvernare, liderul liberal Ionel Brătianu a influențat
decisiv desfășurările politice.

Încheiată de facto la 1 decembrie 1918, odată cu unirea Transilvaniei, recunoașterea diplomatică

a Marii Uniri a solicitat eforturi pe parcursul următorilor ani. În ciuda constituirii ei într-un scop
esențial al politicii externe în următoarele două decenii, recunoașterea din partea 
Uniunii Sovietice nu a venit niciodată, iar dinspre ea avea să vină în iunie 1940 ultimatumul
 declarat, în conivență cu Germania nazistă, care a pus în acțiune dezmembrarea României Mari
în profitul Uniunii Sovietice, Ungariei, precum și Bulgariei.
Ferdinand a devenit rege al Regatului României la 10 octombrie
 1914, sub denumirea de Ferdinand I, în urma morții unchiului
său, regele Carol I. A condus România în timpul 
Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei
 împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect
excluderea sa din Casa Regală de Hohenzollern de către 
împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei.
 Maria Alexandra Victoria, Prințesa de Edinburgh, nepoată a
Reginei Victoria a Angliei și a Țarului Alexandru al II-lea al
Rusiei, a devenit la 17 ani consoarta Prințului moștenitor
Ferdinand al României și apoi, în 1914, Regina Maria a
României.

Ion I.C. Brătianu (cunoscut și ca Ionel Brătianu, n. 20 august 

1864, Florica, azi Ștefănești, Argeș – d. 24 noiembrie 1927, 
București) a fost un om politic român, care a jucat un rol de
primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din
România modernă. A deținut funcția de președinte al 
Partidului Național Liberal. De formație inginer, Ionel Brătianu
nu a profesat, ci s-a dedicat vieții politice, fiind cel mai potrivit
acestei cariere dintre cei trei băieți ai liderului liberal 
Ion C. Brătianu.