Sunteți pe pagina 1din 2

Viata economica sociala si politica in perioada interbelica

Realizarea marii uniri de la 1918 va readuce Romania pe scena politica internationala, alaturi de marile puteri, ea fiind perceputa acum ca un parnener extrem de puternic, si util in mentinerea status-quo-ului international, asupra caruia si societatea natiunilor isi indrepta atentia. Excluderea din relatiile politice internationale dupa razboi a Rusiei Sovietice, Germaniei si pierderea sprijinului Statelor Unite, vor ingreuna misiunea politica a Angliei si Frantei, considerate acum principalii pioni ai natiunilor. Astfel, statele mici si mijlocii din Europa Centrala si de rasarit, vor fi atrase intr-un sistem de aliante fie regionale, fie alaturi de marile puteri, menite sa impiedice exprimarea practiva a spiritului revizionist si revansor in statele care au pierdut razboiul. Nu este mai putin adevarat ca si in Romania, se va manifesta un sentiment de nesiguranta, vis--vis de mentinerea prevederilor tratatelor de pace de la Paris, statul Roman confruntandu-se in perioada interbelica cu importante probleme teritoriale la granite cu trei din cele sase state vecine. Pentru a incuraja stabilitatea politica internationala, Anglia si Franta vor motiva aparitia aliantelor regionale precum Mica Antanta intre Iugoslavia, Romania si Cehoslovacia sau intelegerea Balcanica intre Iugoslavia, Grecia, Romania si Turcia. Cele 2 sisteme de aliante militare ale Romaniei, vor fi dublate de incheierea unor acorduri sau tratate bilaterale cu Polonia, Franta si Italia, sau de aderarea Romaniei la anumite proiecte ce vizau atragerea Uniunii Sovietice la principiul securitatii colective. Pe plan extern, Romania va juca un si mai important rol in perioada in care Nicolae Titulescu a fost presedintele Societatii Natiunilor, pozitie care i-a permis acestuia sa vegheze la respectarea prevederilor Societatii Natiunilor, prevederi ce interesau atat de mult statul Roman. Prestigiul sau politic va fi suficient pentru mentinerea Romaniei in situatia de actor important al relatiilor internationale, chiar si intr-o perioada in care situatia politica interna din tara, capitaliza o turnura ce indeparta Romania de democratiile occindentale si apropiind-o ca forma si font de statele si regimurile autoritare. Pana la un anumit punct, aceste transformari politice sociale pot fi scuzabile daca se are in vedere rendinta generala prezenta la majoritatea statelor Europene de a se orienta spre modelul regimurilor autoritare sau dictatoriale in special dupa marea criza economica. Noile modele politice vor constitui acum o incercare pe plan intern de a rezolva gravele probleme financiare economice si sociale de la care Romania nu facea exceptie, iar pe plan extern, vor fi considerate incercari timide de a reglementa relatiile politice cu principalii nemultumiti ai prevederilor tratatelor de pace de la Paris si sustinatori fideli ai revizuirii acestora. Relatiile Romaniei cu acest state, vor fi considerate extrem de glaciale imediat dupa razboi, si mai ales pe durata detinerii functiei de prim ministru de Nicolae Titulescu. Demarcarea acestuia din guvern in urma ineintelegerilor survenite intre el si Carol al II-lea, vor constitui momentul de inceput in privinta ameliorarii relatiilor politice cu Germania si Italia, dar va constitui si o ruptura definitica privind reglementarea raporturilor cu Uniunea Sovietica pe care Titulescu fusese foarte aproape de a le realiza.

Din punct de vedere economic, in aceasta perioada, Romania cunoaste etape de reala crestere economica, dublate de regres sau refacere. Pana in 1924, economia romaneasca a traversat o perioada de criza si refacere economica, a fost determinata si de realizarea unor importante reforme sociale, dintre care reforma agrara (cea mai importanta din sud estul Europei), va conduce la improprietarirea cu teren agricol a numerosi locuitori din mediul rural. Ca o consecinta negativa, vom identifica o faramitare a terenurilor agrare, improprietarirea cu loturi de pamant a taranilor nefiind suficienta pentru a se realiza o crestere a nivelului de trai al acestora, si a productiei agrare. Intre 1924 si 1929, masurile sociale si economice intreprinse anterior, isi vor arata roadele, Romania inregistrand o importanta crestere economica exprimata pintr-o rata ridicata a industrializarii si o crestere masiva a exporturilor de produse agricole, Romania reprezentand un exponent de seama in aceasta privinta. Disputele purtate pe marginea definrii situatiei economice, vor fi argumentate de aceasta crestere economica ce va plasa statul Roman in candul tarilor industriale si nu in catrgoria sttelor cu economie majoritar agrara. Totusi, disputele purtate acum intre NU INTELEG neoliberalismului si cei ai taranismului, se vor purta in privinta utilitatii "industriei de sera" alimentate de bugetul statului in cadrul parteneriatului public privat. In vreme ce reprezentantii PNL au drept obiectiv industrializarea si cresterea economica a Romaniei cu ajutorul capitalului autohton, reprezentantii PNT, vor urmari aceleasi obiective prin atragerea unor surse straine de finantare. Perioada crizei economice va constitui un paradox din punct de vedere economic si social, intrucat cresterea numarului de someri, stagnarea progresului in diferite sectoare economice, va fi suplinita oarecum de scaderea exportului de cereale si folosirii acestor produse agricole pentru nevoile interne. Mai mult decat atat, criza economica va lovi in special tarile puternic industrializate si va fi simtita mai putin de cele in cadrul carora agricultura reprezenta un domeniu prioritar. Imprumuturile externe masive facute de statul Roman, nu vor suplini pierderile economice masive, fapt pentru care efectele crizei economice vor fi resimtite pana tarziu. Ina doua parte a perioadei interbelice, economia Romaniei va redobandi o rata de crestere pozitiva, anii '35 si '36 fiind considerati ani de varf in privinta nivelului productiei si al exporturilor. Anii urmatori vor fi marcati im mod evident de iminenta izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial, fapt ce vor obliga majoritatea statelor Europei sa treaca la pastrarea resurselor economice si la inarmare. Eforturile in aceasta directie vor afecta cresterea economica, industria de aparare fiind acum principalul beneficiar de NU INTELEG din partea statului. Totusi, anul 1940 va gasi Romania total nepregatita pentru a face fata pierderilor teritoriale, chiar daca pe plan extern, situatia sa politica era dintre cele mai precara.