Cristinescu

Statele Lumii

Perioada interbelica

Dupa incheierea primului razboi mondial, lumea era increzatoare in

sansa pacii fiind convinsa ca ororile razboiului nu vor mai fi posibile.
Regimurile democratice, in care se respectau drepturile individuale, s-au
instaurat in unele dintre statele europene nou aparute dupa obtinerea
eliberarii nationale. Alte tari s-au confruntat cu regimuri politice
dictatoriale. In America de Sud existau tari independete, dar economia lor
era controlata de Marile Puteri ale Lumii. Numeroase teritorii din Africa si
Asia continuau sa se afle sub stapanirea Statelor Coloniale.

Marea criza economica (1929-1933)

In anii 20’, intreprinderile s-au dezvoltat prin imprumuturile pe
termen scurt. Speculatiile bursiere s-au inmultit. Piata era saturata de
produse, vanzarile au scazut si stocurile s-au inmultit, ajungandu-se intr-
o situatie de supraproductie. La 24 octombrie 1929, la bursa din New York,
a avut loc crahul (prabusirea pretului actiunilor) care a declansat Marea
Criza Economica Mondiala. Apoi, americanii au limitat imprumuturile pe
termen scurt: Germania nu a mai putut sa beneficieze de ele pentru a-si
achita reparatiile de razboi, Franta si Anglia nu au mai putut returna
imprumuturile contractate la bancile americane, criza a afectat majoritatea
statelor lumii. Din cauza noii situatii economice, Germaniei i s-au redus
reparatiile de razboi, in 1929, prin planul Young, dar ea nu le va ma plati
niciodata. In ansamblu, criza economica s-a caracterizat prin scaderea
productiei mondiale aproximativ la jumatate, prabusirea sistemului
financiar, inflatie, cresterea somajului (in Germania erau 5,5 milioane de
persoane lipsite de loc de munca, iar in S.U.A aproximativ 14 milioane de
someri).

Rederesarea economica
Depasirea crizei economice s-a realizat prin interventia statului, insa
cu respectarea regulilor economiei de piata: devalorizarea monedelor
nationale, deficitul monetar, diferite programe economice. Aceasta politica
s-a numit neoliberalism. Redresarea economica printr-o astfel de
interventie a facut sa se vorbeasca de statul-providenta. Cel mai coerent
program de depasire a crizei a fost intitulat New Deal, aplicat in SUA.
Presedintele SUA Franklin Delano Roosevelt a initiat un plan de masuri
pentru depasirea crizei economice, denumit Noul Curs, ajutat de o echipa
Cristinescu Statele Lumii

de specialist numita Brain Trust. In prima etapa (1933-1934) s-a urmarit

rederesarea economica, mai intai, Congresul a adoptat legi privind
reglementarea activitatii bancare, reducerea cheltuielilor bugetare
(reorganizarea administratiei, scaderea salariilor functionarilor), refacerea
industriei, reducerea productiei agricole. In a doua etapa (1935-1938) au
fost adoptate diferite masuri sociale: legea relatiilor de munca (confirma
dreptul muncitorilor de a se organiza in sindicate), legea asigurarilor
sociale (acordarea de ajutoare de somaj sau pensii). Prin aceasta politica,
marea criza a fost depasita si SUA au intrat intr-o noua etapa de
dezvoltare economica.

Franta in perioada interbelica:

Statul occidental care a avut cel mai mult de suferit în urma primului
război mondial a fost, fără îndoială, Franţa. Statisticile vorbesc de la sine:
1.385.000 de morţi, 700.000 de mutilaţi, 2.300.000 de răniţi şi peste
400.000 de dispăruţi.
Practic, jumătate dintre bărbaţii care în 1914 aveau între 20 şi 32 de
ani fuseseră ucişi în timpul conflagraţiei. Recuperarea Alsaciei şi Lorenei,
bucuria victoriei nu puteau şterge aceste realităţi, astfel că dorinţa
Parisului de a se asigura că Germania va fi redusă la tăcere o perioadă
cât mai lungă de timp este explicabilă. La 12 iulie 1919 era adoptată o
nouă lege electorală potrivit căreia era introdus scrutinul pe bază de liste,
care asigura reprezentarea proporţională pe băncile Parlamentului
Republicii III. La alegerile din 16 noiembrie se vor înfrunta Blocul Naţional
condus de premierul Georges Clemenceau şi un cartel al stângii, unit sub
bagheta lui Edourd Herriott. Socialiştii, comuniştii şi regaliştii au preferat
independenţa. În aceste condiţii, Clemenceau şi-a asigurat victoria.
Totuşi, la alegerile prezidenţiale din 17 ianuarie 1920, deşi miza era mai
mică decât la cele parlamentare întrucât preşedintele avea prerogative
destul de reduse, Clemenceau va fi învins de Paul Deschanel, explicaţia
fiind oferită de nemulţumirea populară faţă de prevederile tratatului de la
Versailles. În consecinţă, Georges Clemenceau îşi va prezenta demisia şi
din fruntea guvernului, fiind înlocuit de Alexandre Millerand (19 ianuarie -
24 septembrie 1920). Misiunea acestuia era îngreunată de faptul că îi
succeda lui Raymond Poincaré, cel care a condus destinele Franţei între
1912 şi 1920 şi care a renunţat la candidatura pentru un nou mandat. La
23 aprilie era pronunţată sentinţa într-un proces care a afectat grav
credibilitatea clasei politice franceze. Fostul premier Joseph Caillaux era
condamnat la trei ani de închisoare pentru încheierea unor afaceri cu
inamicul. În toamnă, din motive de sănătate, preşedintele Deschanel va fi
nevoit să se retragă de la post, fiind înlocuit cu Alexandre Millerand (1859-
Cristinescu Statele Lumii

1943). Noul şef al Republicii va încerca în cei patru ani de mandat, 19

septembrie 1920 - 11 iunie 1924, să lărgească prerogativele funcţiei aşa
cum erau ele stipulate în Constituţie, continuând, în linii generale, linia
politică a predecesorului său. El era adeptul unui stil mai autoritar de
conducere, motiv pentru care iniţial a numit un premier obedient, Georges
Leygues. Pentru români, de numele lui Millerand se leagă vizita regelui
Ferdinand şi a reginei Maria la Palatul Elysée, din august 1921. Tot sub
mandatul lui Millerand, în condiţiile acutizării tensiunilor sociale şi
economice interne, după un intermezzo girat de Aristide Briand,
conducerea guvernului va fi asumată de Raymond Poincaré (15 ianuarie
1922 - 1 iunie 1924). Fostul preşedinte va lua măsuri în vederea obligării
Germaniei de a-şi plăti datoriile de război, ordonând în ianuarie 1923
trupelor sale să ocupe bogatul bazin al 88 Ruhrului. Scopul principal al
acţiunii viza echilibrarea bugetului Franţei, însă, în condiţiile ştiute, ea se
va solda cu un eşec. Tentativa eşuată a premierului de a determina
guvernul de la Berlin să-şi plătească datoriile s-a reflectat în rezultatul
alegerilor de la 11 mai 1924. Atunci, victoria a aparţinut Cartelului de
Stânga condus de liderul Partidului Radical Socialist, Edouard Herriott.
Pentru că acesta controla cel mai puternic grup parlamentar, a reuşit să
forţeze demisia preşedintelui Millerand, la 11 iunie, refuzând să formeze
guvernul atât timp cât acesta era titular la Palatul Elysée. Millerand era
acuzat de parlament că a susţinut o politică personală, contrară spiritului
Constituţiei. Astfel, la 13 iunie, Gaston Domergue (1863 -1937) era ales
preşedinte, el menţinându-se în această funcţie supremă până în iunie
1931. A doua zi, era format guvernul Herriott, care va gestiona afacerile
Franţei până la 10 aprilie 1925. Una din măsurile importante ale acestui
cabinet va fi recunoaşterea de jure a Uniunii Sovietice, la 28 octombrie
1924.

Germania in perioada interbelica:

Incepand cu anul 1933, Germania va Societatea Naţiunilor,
încalcănd Tratatul de la Versailles. Mai apoi Hitler a creat o noua armata,
toti oamenii fiind pusi in serviciu militar . În acest caz, industria a fost pusă
în slujba înarmării. În 1938 anexează Austria, iar în urma Conferinţei de la
Munchen obtine teritoriul Sudeţilor (Cehoslovacia), dar Tratatul de la
Munchen este încălcat în momentul în care fosta Cehie devine protectorat
german. Însă, pentru Hitler, încălcarea numeroaselor tratate ce s-au
dovedit prea fragile pentru asigurarea păcii şi evitarea unui nou război, nu
au făcut decât să înlesnească drumul acestuia către adevăratul scop:
creearea unui al 3-lea Imperiu Mondial, durabil 1000 de ani. Planul lui a
fost aproape perfect, fiind încheiat şi un pact de neagresiune cu URSS
Cristinescu Statele Lumii

(spre uimirea tuturor statelor democratice) – 23 august 1939. Pe 1

septembrie 1939, Germania atacă Polonia. Pe 3 septembrie, acelaşi an,
londra şi Parisul declară război Germaniei.

Italia in perioada interbelica:

Viaţa politică era dominată de Partidul Liberal, care deţinea
majoritatea locurilor în parlament şi forma guverne. În ianuarie 1919 s-a
constituit Partidul Popular Catolic, creat la iniţiativa Vaticanului şi urmărea
scopul de a contracara influenţa forţelor de stânga.

In primăvara anului 1919 foştii veterani ai primului război mondial au

creat primele bande de fascişti. Unul dintre ideologii mişcării era poetul
Gabiel d’Annunzio, iar lider Benito Mussolini. Viitorul dictator al Italiei,
Benito Mussolini (1883-1945) s-a situat în fruntea detaşamentelor “Fasci
di combatimento”, care atacau cu violenţă organizaţiile muncitoreşti,
devastau sediile Partidului Socialist. La prima întrunire a fasciştilor, ce a
avut în martie 1919 la Milano, a fost adoptat un program de activitate care
prevedea instituirea unei puteri de stat-forte, propagarea naţionalismului.

În 1920, Italia a fost cuprinsă de mari greve naţionale. Guvernul

Italian în frunte cu Giovanni Giolitti a reuşit să canalizeze revolta maselor
pe calea tratativelor cu sindicatele. Odată cu activizarea forţelor de stânga
s-au înviorat şi cele de extremă dreaptă. La 28 octombrie 1922, Mussolini
a organizat un marş spre Roma. Regele Italiei, Victor Emanuel al III-lea îl
însărcinează pe Mussolini să formeze guvernul. Iniţial, a fost un guvern de
coaliţie, dar treptat s-a impus caracterul dictatorial. Mussolini a modificat
legea electorală pentru a învinge la viitoarele alegeri :partidul care obţinea
mai mult de din voturi primea 2/3 din mandate în parlament. La alegerile
parlamentare din aprilie 1924 partidul fascist, în bloc cu alte forţe de
dreapta, a câştigat mai mult de jumătate din voturile alegătorilor. Începând
din 1925, facsiştii au trecut la ofensivă. Mussolini, printr-o lege specială, a
obţinut împuterniciri suplimentare. Partidele politice au fost interzise,
uniunile profesionale au fost dizolvate, fiind permisă doar activitatea
sindicatelor fasciste. Astfel, în Italia s-a instaurat dictatura fascistă.

Marea Britanie in perioada interbelica:

Pe plan politic intern, la sfarsitul razboiului a avut loc o regrupare a
fortelor, manifestata prin scaderea importantei partidului liberal si
cresterea rolului conservatorilor pe scena vietii publice. In acelasi timp,
Cristinescu Statele Lumii

numerosi intelectuali si mici burghezi au ingrosat randurile partidului

laburist, care va deveni astfel principala formatiune politica de opozitie.
Insa alegerile parlamentare din 14 decembrie 1918, „alegerile kaki",
cum au rămas în memoria colectivă datorită impactului pe care războiul l-
a avut asupra lor se incheie cu victoria coalitiei conservatorilor si a aripii
partidului liberal condusa de David Lloyd George. Cu toate acestea, din
10 ianuarie 1918 pana la 19 octombrie 1922 Marea Britanie va fi guvernata
de un cabinet de coalitie, condus de Lloyd George, in care au fost cuprinsi,
pe langa liberali si conservatori, si cativa lideri ai partidului laburist.
Curand, guvernul va fi confruntat in interior cu puternice miscari sociale
(greve si demonstratii de masa in Scotia, grevele muncitorilor textilisti) si
cu probleme dificile in cadrul imperiului, ca urmare a declansarii unor
miscari de eliberare nationala in Irlanda, India, Egipt, Palestina,
Afganistan.
Criza din 1921 a inrautatit si mai mult situatia materiala a muncitorilor,
ingrosand considerabil si numarul somerilor, de la 1.000.000 in ianuarie la
peste 2,5 milioane in luna iulie. Dupa depresiunea care a urmat crizei din
1921 si care a durat aproape 2 ani, Marea Britanie inregistreaza apoi o
perioada de redresare economica, insa destul de lenta, astfel incat abia in
1929 volumul productiei industriale si al comertului intern va depasi nivelul
din 1913. Dar din cauza unor esecuri in chestiuni importante de politica
externa, Lloyd George va fi aspru criticat de catre conservatori, care s-au
retras din coalitia parlamentara. Lipsit de sprijinul lor, el este nevoit sa-si
dea demisia la 14 octombrie 1922.

Webografie:
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Perioada_interbelic%C4%83
- https://prezi.com/wiwhe80ve7zi/dezvoltarea-statelor-lumii/
- https://www.litera.ro/istoria-ilustrata-a-lumii-razboaiele-mondiale-i-perioada-interbelica-vol-
5-aiii05

Acest proiect a fost realizat de Cristinescu Georgian