Cristinescu Statele Lumii

Perioada interbelica

Dupa incheierea primului razboi mondial, lumea era increzatoare in

sansa pacii fiind convinsa ca ororile razboiului nu vor mai fi posibile.
Regimurile democratice, in care se respectau drepturile individuale, s-au
instaurat in unele dintre statele europene nou aparute dupa obtinerea
eliberarii nationale. Alte tari s-au confruntat cu regimuri politice
dictatoriale. In America de Sud existau tari independete, dar economia
lor era controlata de Marile Puteri ale Lumii. Numeroase teritorii din
Africa si Asia continuau sa se afle sub stapanirea Statelor Coloniale.

Marea criza economica (1929-1933)

In anii 20’, intreprinderile s-au dezvoltat prin imprumuturile pe
termen scurt. Speculatiile bursiere s-au inmultit. Piata era saturata de
produse, vanzarile au scazut si stocurile s-au inmultit, ajungandu-se intr-
o situatie de supraproductie. La 24 octombrie 1929, la bursa din New
York, a avut loc crahul (prabusirea pretului actiunilor) care a declansat
Marea Criza Economica Mondiala. Apoi, americanii au limitat
imprumuturile pe termen scurt: Germania nu a mai putut sa beneficieze
de ele pentru a-si achita reparatiile de razboi, Franta si Anglia nu au mai
putut returna imprumuturile contractate la bancile americane, criza a
afectat majoritatea statelor lumii. Din cauza noii situatii economice,
Germaniei i s-au redus reparatiile de razboi, in 1929, prin planul Young,
dar ea nu le va ma plati niciodata. In ansamblu, criza economica s-a
caracterizat prin scaderea productiei mondiale aproximativ la jumatate,
prabusirea sistemului financiar, inflatie, cresterea somajului (in Germania
erau 5,5 milioane de persoane lipsite de loc de munca, iar in S.U.A
aproximativ 14 milioane de someri).

Rederesarea economica
Depasirea crizei economice s-a realizat prin interventia statului,
insa cu respectarea regulilor economiei de piata: devalorizarea
monedelor nationale, deficitul monetar, diferite programe economice.
Aceasta politica s-a numit neoliberalism. Redresarea economica printr-o
astfel de interventie a facut sa se vorbeasca de statul-providenta. Cel
mai coerent program de depasire a crizei a fost intitulat New Deal, aplicat
in SUA. Presedintele SUA Franklin Delano Roosevelt a initiat un plan de
masuri pentru depasirea crizei economice, denumit Noul Curs, ajutat de
Cristinescu Statele Lumii

o echipa de specialist numita Brain Trust. In prima etapa (1933-1934) s-a

urmarit rederesarea economica, mai intai, Congresul a adoptat legi
privind reglementarea activitatii bancare, reducerea cheltuielilor bugetare
(reorganizarea administratiei, scaderea salariilor functionarilor),
refacerea industriei, reducerea productiei agricole. In a doua etapa
(1935-1938) au fost adoptate diferite masuri sociale: legea relatiilor de
munca (confirma dreptul muncitorilor de a se organiza in sindicate),
legea asigurarilor sociale (acordarea de ajutoare de somaj sau pensii).
Prin aceasta politica, marea criza a fost depasita si SUA au intrat intr-o
noua etapa de dezvoltare economica.

Franta in perioada interbelica:

Statul occidental care a avut cel mai mult de suferit în urma
primului război mondial a fost, fără îndoială, Franţa. Statisticile vorbesc
de la sine: 1.385.000 de morţi, 700.000 de mutilaţi, 2.300.000 de răniţi şi
peste 400.000 de dispăruţi.
Practic, jumătate dintre bărbaţii care în 1914 aveau între 20 şi 32
de ani fuseseră ucişi în timpul conflagraţiei. Recuperarea Alsaciei şi
Lorenei, bucuria victoriei nu puteau şterge aceste realităţi, astfel că
dorinţa Parisului de a se asigura că Germania va fi redusă la tăcere o
perioadă cât mai lungă de timp este explicabilă. La 12 iulie 1919 era
adoptată o nouă lege electorală potrivit căreia era introdus scrutinul pe
bază de liste, care asigura reprezentarea proporţională pe băncile
Parlamentului Republicii III. La alegerile din 16 noiembrie se vor înfrunta
Blocul Naţional condus de premierul Georges Clemenceau şi un cartel al
stângii, unit sub bagheta lui Edourd Herriott. Socialiştii, comuniştii şi
regaliştii au preferat independenţa. În aceste condiţii, Clemenceau şi-a
asigurat victoria. Totuşi, la alegerile prezidenţiale din 17 ianuarie 1920,
deşi miza era mai mică decât la cele parlamentare întrucât preşedintele
avea prerogative destul de reduse, Clemenceau va fi învins de Paul
Deschanel, explicaţia fiind oferită de nemulţumirea populară faţă de
prevederile tratatului de la Versailles. În consecinţă, Georges
Clemenceau îşi va prezenta demisia şi din fruntea guvernului, fiind
înlocuit de Alexandre Millerand (19 ianuarie - 24 septembrie 1920).
Misiunea acestuia era îngreunată de faptul că îi succeda lui Raymond
Poincaré, cel care a condus destinele Franţei între 1912 şi 1920 şi care a
renunţat la candidatura pentru un nou mandat. La 23 aprilie era
pronunţată sentinţa într-un proces care a afectat grav credibilitatea clasei
politice franceze. Fostul premier Joseph Caillaux era condamnat la trei
ani de închisoare pentru încheierea unor afaceri cu inamicul. În toamnă,
din motive de sănătate, preşedintele Deschanel va fi nevoit să se retragă
Cristinescu Statele Lumii

de la post, fiind înlocuit cu Alexandre Millerand (1859-1943). Noul şef al

Republicii va încerca în cei patru ani de mandat, 19 septembrie 1920 -
11 iunie 1924, să lărgească prerogativele funcţiei aşa cum erau ele
stipulate în Constituţie, continuând, în linii generale, linia politică a
predecesorului său. El era adeptul unui stil mai autoritar de conducere,
motiv pentru care iniţial a numit un premier obedient, Georges Leygues.
Pentru români, de numele lui Millerand se leagă vizita regelui Ferdinand
şi a reginei Maria la Palatul Elysée, din august 1921. Tot sub mandatul
lui Millerand, în condiţiile acutizării tensiunilor sociale şi economice
interne, după un intermezzo girat de Aristide Briand, conducerea
guvernului va fi asumată de Raymond Poincaré (15 ianuarie 1922 - 1
iunie 1924). Fostul preşedinte va lua măsuri în vederea obligării
Germaniei de a-şi plăti datoriile de război, ordonând în ianuarie 1923
trupelor sale să ocupe bogatul bazin al 88 Ruhrului. Scopul principal al
acţiunii viza echilibrarea bugetului Franţei, însă, în condiţiile ştiute, ea se
va solda cu un eşec. Tentativa eşuată a premierului de a determina
guvernul de la Berlin să-şi plătească datoriile s-a reflectat în rezultatul
alegerilor de la 11 mai 1924. Atunci, victoria a aparţinut Cartelului de
Stânga condus de liderul Partidului Radical Socialist, Edouard Herriott.
Pentru că acesta controla cel mai puternic grup parlamentar, a reuşit să
forţeze demisia preşedintelui Millerand, la 11 iunie, refuzând să formeze
guvernul atât timp cât acesta era titular la Palatul Elysée. Millerand era
acuzat de parlament că a susţinut o politică personală, contrară spiritului
Constituţiei. Astfel, la 13 iunie, Gaston Domergue (1863 -1937) era ales
preşedinte, el menţinându-se în această funcţie supremă până în iunie
1931. A doua zi, era format guvernul Herriott, care va gestiona afacerile
Franţei până la 10 aprilie 1925. Una din măsurile importante ale acestui
cabinet va fi recunoaşterea de jure a Uniunii Sovietice, la 28 octombrie
1924.

Germania in perioada interbelica:

Incepand cu anul 1933, Germania va Societatea Naţiunilor,
încalcănd Tratatul de la Versailles. Mai apoi Hitler a creat o noua armata,
toti oamenii fiind pusi in serviciu militar . În acest caz, industria a fost
pusă în slujba înarmării. În 1938 anexează Austria, iar în urma
Conferinţei de la Munchen obtine teritoriul Sudeţilor (Cehoslovacia), dar
Tratatul de la Munchen este încălcat în momentul în care fosta Cehie
devine protectorat german. Însă, pentru Hitler, încălcarea numeroaselor
tratate ce s-au dovedit prea fragile pentru asigurarea păcii şi evitarea
unui nou război, nu au făcut decât să înlesnească drumul acestuia către
adevăratul scop: creearea unui al 3-lea Imperiu Mondial, durabil 1000 de
Cristinescu Statele Lumii

ani. Planul lui a fost aproape perfect, fiind încheiat şi un pact de

neagresiune cu URSS (spre uimirea tuturor statelor democratice) – 23
august 1939. Pe 1 septembrie 1939, Germania atacă Polonia. Pe 3
septembrie, acelaşi an, londra şi Parisul declară război Germaniei.

Italia in perioada interbelica:

Viaţa politică era dominată de Partidul Liberal, care deţinea
majoritatea locurilor în parlament şi forma guverne. În ianuarie 1919 s-a
constituit Partidul Popular Catolic, creat la iniţiativa Vaticanului şi
urmărea scopul de a contracara influenţa forţelor de stânga.

In primăvara anului 1919 foştii veterani ai primului război mondial

au creat primele bande de fascişti. Unul dintre ideologii mişcării era
poetul Gabiel d’Annunzio, iar lider Benito Mussolini. Viitorul dictator al
Italiei, Benito Mussolini (1883-1945) s-a situat în fruntea detaşamentelor
“Fasci di combatimento”, care atacau cu violenţă organizaţiile
muncitoreşti, devastau sediile Partidului Socialist. La prima întrunire a
fasciştilor, ce a avut în martie 1919 la Milano, a fost adoptat un program
de activitate care prevedea instituirea unei puteri de stat-forte,
propagarea naţionalismului.

În 1920, Italia a fost cuprinsă de mari greve naţionale. Guvernul

Italian în frunte cu Giovanni Giolitti a reuşit să canalizeze revolta maselor
pe calea tratativelor cu sindicatele. Odată cu activizarea forţelor de
stânga s-au înviorat şi cele de extremă dreaptă. La 28 octombrie 1922,
Mussolini a organizat un marş spre Roma. Regele Italiei, Victor Emanuel
al III-lea îl însărcinează pe Mussolini să formeze guvernul. Iniţial, a fost
un guvern de coaliţie, dar treptat s-a impus caracterul dictatorial.
Mussolini a modificat legea electorală pentru a învinge la viitoarele
alegeri :partidul care obţinea mai mult de din voturi primea 2/3 din
mandate în parlament. La alegerile parlamentare din aprilie 1924 partidul
fascist, în bloc cu alte forţe de dreapta, a câştigat mai mult de jumătate
din voturile alegătorilor. Începând din 1925, facsiştii au trecut la ofensivă.
Mussolini, printr-o lege specială, a obţinut împuterniciri suplimentare.
Partidele politice au fost interzise, uniunile profesionale au fost dizolvate,
fiind permisă doar activitatea sindicatelor fasciste. Astfel, în Italia s-a
instaurat dictatura fascistă.

Marea Britanie in perioada interbelica:

Cristinescu Statele Lumii

Pe plan politic intern, la sfarsitul razboiului a avut loc o regrupare a

fortelor, manifestata prin scaderea importantei partidului liberal si
cresterea rolului conservatorilor pe scena vietii publice. In acelasi timp,
numerosi intelectuali si mici burghezi au ingrosat randurile partidului
laburist, care va deveni astfel principala formatiune politica de opozitie.
 Insa alegerile parlamentare din 14 decembrie 1918, „alegerile kaki",
cum au rămas în memoria colectivă datorită impactului pe care războiul l-
a avut asupra lor se incheie cu victoria coalitiei conservatorilor si a aripii
partidului liberal condusa de David Lloyd George. Cu toate acestea, din
10 ianuarie 1918 pana la 19 octombrie 1922 Marea Britanie va fi
guvernata de un cabinet de coalitie, condus de Lloyd George, in care au
fost cuprinsi, pe langa liberali si conservatori, si cativa lideri ai partidului
laburist. Curand, guvernul va fi confruntat in interior cu puternice miscari
sociale (greve si demonstratii de masa in Scotia, grevele muncitorilor
textilisti) si cu probleme dificile in cadrul imperiului, ca urmare a
declansarii unor miscari de eliberare nationala in Irlanda, India, Egipt,
Palestina, Afganistan.
 Criza din 1921 a inrautatit si mai mult situatia materiala a
muncitorilor, ingrosand considerabil si numarul somerilor, de la
1.000.000 in ianuarie la peste 2,5 milioane in luna iulie. Dupa
depresiunea care a urmat crizei din 1921 si care a durat aproape 2 ani,
Marea Britanie inregistreaza apoi o perioada de redresare economica,
insa destul de lenta, astfel incat abia in 1929 volumul productiei
industriale si al comertului intern va depasi nivelul din 1913. Dar din
cauza unor esecuri in chestiuni importante de politica externa, Lloyd
George va fi aspru criticat de catre conservatori, care s-au retras din
coalitia parlamentara. Lipsit de sprijinul lor, el este nevoit sa-si dea
demisia la 14 octombrie 1922.

Webografie:
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Perioada_interbelic%C4%83
- https://prezi.com/wiwhe80ve7zi/dezvoltarea-statelor-lumii/
- https://www.litera.ro/istoria-ilustrata-a-lumii-razboaiele-mondiale-i-perioada-interbelica-
vol-5-aiii05

Acest proiect a fost realizat de Cristinescu

Georgian
Cristinescu Statele Lumii