Clasa a VII – a

Istorie

PERIOADA INTERBELICĂ: O LUME ÎN SCHIMBARE

LECȚIA9. CRIZE ECONOMICE
STUDIU DE CAZ

– în perioada interbelică a avut loc prima mare criză economică

mondială (1929-1933);
– aceasta s-a declanşat la 24 octombrie 1929, la New York, prin prăbuşirea
acţiunilor la bursă;
– principalele cauze ale crizei au fost speculaţiile bursiere şi supraproducţia (=
producţie mai mare decât consumul populaţiei);
– căderea bursei a determinat falimente în lanţ a întreprinderilor, iar angajaţii au
intrat în şomaj (ex: în 1929 numărul şomerilor era de 3,5 milioane, iar în 1933
de 15 milioane);
– veniturile populaţiei au scăzut iar statul nu a mai putut menţine serviciile de
sănătate, de educaţie şi de ordine publică la acelaşi nivel;
– a crescut infracţionalitatea şi a apărut foametea;
– criza s-a răspândit pe tot globul, în statele dezvoltate şomajul ajungând la
30%;

– situaţia economică dificilă a contribuit la apariţia mişcărilor extremiste,

precum nazismul în Germania;
– în S.U.A., criza a fost oprită prin programul New Deal, lansat de preşedintele
Franklin Delano Roosevelt;
– acesta propunea intervenţia statului în economie, precum şi măsuri de protecţie
socială.

MAREA CRIZĂ

https://youtu.be/mfMSdcsHnIs

1
Clasa a VII – a
Istorie
PERIOADA INTERBELICĂ: O LUME ÎN SCHIMBARE
LECȚIA9. CRIZE ECONOMICE
STUDIU DE CAZ
Primul Război Mondial a avut efecte devastatoare asupra economiei, în
special asupra celei europene. În aceste condiții, SUA, care nu au cunoscut
ororile războiului pe propriul teritoriu, au devenit, la sfârșitul conflagrației,
prima putere economică a lumii.
Din punct de vedere economic, anii perioadei interbelice sunt împărțiți în
patru etape:
1. refacere (1918-1923);
2. creștere economică (1923-1929);
3. Marea Criză Economică (1929-1933);
4. refacere post-criză (1933-1939).
Marea Criză Economică a afectat economia mondială în perioada 1929-
1933. S-a declanșat în SUA și a fost generată de problemele sistemului bancar
american și de neîncrederea investitorilor în oportunitățile momentului.
Criza a început în „Joia neagră“ (24 octombrie 1929), cu prăbușirea
Bursei din New York, ca urmare a vânzării unui număr mult prea mare de
acțiuni, pentru care nu s-au găsit cumpărători.
A urmat „Marțea neagră“ (29 octombrie 1929), când Bursa s-a prăbușit.
Marea Depresiune, așa cum este cunoscută în istoria Americii, a devenit în scurt
timp o criză economică ce s-a manifestat la nivel mondial. Singura țară care nu a
fost afectată în mod direct a fost URSS, datorită sistemului economic comunist
centralizat.
După 1929, criza a fost agravată de trecerea guvernelor lumii la politica
bugetului echilibrat. Acestea au refuzat să cheltuiască mai mult decât obţineau
din taxe şi impozite, ceea ce a dus la scăderea comerţului internaţional, în
condiţiile în care băncile nu mai erau în stare să crediteze economia. Acestui
aspect i s-a adăugat şi protecţionismul promovat de SUA prin Legea Smoot -
Hawley (1930), care a crescut taxele vamale de la 37% la 48 %, dar fără să
cauzeze un război vamal masiv, conform economistului Ha-Joon Chang.
Au fost lovite de criză, în mod special, Germania și SUA. În Germania,
dificultățile economice au favorizat ascensiunea la putere a nazismului. În SUA,
începând cu 1933, economia a început să-și revină grație programului de
reforme propus de președintele Franklin D. Roosevelt, cunoscut sub numele de
„New Deal“ (Noua Înțelegere – lb. engleză). În fapt, președintele SUA a sporit
implicarea statului în viața economică, conform principiilor neoliberalismului
(neoliberalism = curent de gândire care susține intervenția limitată a statului în
economie pentru a evita eventualele crize).

2
 Însănătoșirea economiei americane a fost însoţită de o revenire economică
la nivel global. Trebuie subliniat faptul că avansul economic dintre anii 1933-
1939 a fost încurajat și de marile comenzi de armament pe care guvernele lumii
le-au făcut, fiindcă norii unui nou război mondial pluteau ameninţător la orizont.