datorată supraproducției, între anii 1929-1933, caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale. Primele semne ale crizei s-au manifestat încă din anul 1928. Criza economică a avut efecte devastatoare, atât în țările puternic industrializate, cât și în cele mai puțin dezvoltate, ale căror economii depindeau în cea mai mare măsură de exporturile de materii prime. Nivelul comerțului mondial a scăzut rapid, la fel cum au scăzut de altfel și veniturile personale, veniturile bugetare și profitul din afaceri. Orașele din întreaga lume au suferit puternic de pe urma crizei, în special cele care depindeau de industria grea. Activitatea în construcții a fost practic oprită. Zonele rurale au suferit de pe urma scăderii prețurilor mărfurilor agricole cu 40 – 60%. Mineritul și exploatarea lemnului au avut probabil cea mai dramatică scădere, deoarece cererea scăzuse puternic iar alternativele de reangajare a muncitorilor mineri sau forestieri în alte sectoare erau cele mai reduse.
Începutul marii crize economice în Statele Unite este de obicei
asociată cu prăbușirea bursei de acțiuni din ziua de Joi (așa-numita Joia Neagră) 29 octombrie 1929. Chiar și după Wall Street Crash din 1929, optimismul persistă de ceva timp. John D. Rockefeller a spus: "Acestea sunt zile când mulți sunt descurajați. În cei 93 de ani ai vieții mele, depresiunile au venit și au dispărut. Prosperitatea s-a întors întotdeauna și va reveni din nou". Piața bursieră s-a transformat în creștere la începutul anilor 1930, revenind la nivelurile de la începutul anului 1929 până în aprilie. Acest lucru era încă cu aproape 30% sub vârful din septembrie 1929. Motivele Marii crize economice sunt disputate de economiști, existând mai multe teorii: teoria keynesiană, teoria monetaristă, teoria marxistă, teoria școlii austriece, teoria șocului creșterii producției (creșterea masivă a productivității datorită electrificării) etc. Odată cu terminarea Primului Război Mondial relațiile economice naționale și internaționale s-au confruntat cu probleme ca: dispariția unor resurse umane și de producție emiterea banilor fără acoperire haos în relațiile economice supraproducție/respectiv scăderea dramatică a cererii speculații la bursă
O urmare a Crizei economice este creșterea rapidă a inflației și a
șomajului. Mulți oameni au rămas fară un loc de muncă, fiind concediați, astfel de la 3,5 milioane de șomeri până la criză, au devenit 15 milioane în timpul crizei. Multe bănci au dat faliment, pentru că oamenii își retrăgeau banii depuși. Foarte multe întreprinderi au dat faliment, astfel venitul național SUA a scăzut cu aproximativ 30%.