Universitatea Valahia din Targoviste

- Criza economica -
Referat economie

Student : Dragnescu Daniel

Profesor : Dorin Iancu / Georgeta Badicu

An scolar 2020-2021
Criza economică este o perioadă de declin economic, ea poate avea mai multe cauze, astfel ea
apare în perioada crizei lumii capitaliste datorate supraproducției, care între anii 1929-1933,
caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale. Dar aceste crize au
apărut și în țările socialiste, cauza principală este probabil polarizarea la un grup restrâns a celor
care posedă bani, restul populației mai ales a celor din lumea treia fiind sărace, reducându-se
astfel piața de desfacere a produselor. Fazele crizei economice se manifestă printr-o perioadă de
stagnare, de recesiune însoțită de inflație, cauzate de o conjunctură complexă.

Termenul criză economică poate fi aplicat unei game largi de situații în care unele produse
financiare își pierd brusc o parte semnificativă din valoarea nominală. În secolele XIX și XX,
multe crize economice au fost asociate cu "fuga la bancă". De asemenea, multe perioade de
recesiune au coincis cu aceste panici. Alte situații care sunt în mod normal numite crize
economice includ prăbușiri la bursă și spargerea unor bule economice, crize în cadrul pieței de
schimb valutar. Rezultatul crizelor economice este o pierdere de bani (bogăție pe hârtie), dar nu
neapărat și în schimbări ale economiei reale.

În viziunea Băncii Naționale a Republicii Moldova, criza economică reprezintă punctul de

cotitură dintre recesiune și expansiune economică în cadrul unui ciclu economic și care
semnifică reluarea creșterii economice, de obicei ca urmare a politicilor de expansiune, adică de
reducere a ratei dobânzii și de ridicare a restricțiilor din calea creditării, ceea ce favorizează
procesul investițional și/sau ca urmare a îmbunătățirii climatului economic internațional.

Multi economiști au produs teorii despre cum se dezvoltă crizele economice și cum ar putea fi
prevenite. Nu există un consens, dar crizele economice continuă să apară din când în când.

Criza bancara

Fenomenul prin care mai mulți clienți se hotărăsc brusc să retragă toți (sau aproape toți) banii
dintr-un cont se numește "fuga la bancă". Ținând cont că o bancă dă cu împrumut majoritatea
numerarului pe care îl primește din depozite, este foarte dificil să se găsească fonduri pentru a
plăti înapoi pe loc toți clienții, dacă aceștia se hotărăsc să-și retragă banii în același timp. O astfel
de fugă poate lăsa banca insolventă, ceea ce duce la pierderea depozitelor clienților. Când fugile
la bancă se înmulțesc, avem de-a face cu o "criză bancară sistematică" sau o "panică
bancară".  Exemple de "fugă la bancă" includ Marea depresiune sau fuga de la Northern Rock în
2007. Crizele bancare apar, în general, după perioade de împrumuturi riscante care rezultă în
incapacitate de plată a împrumuturilor.

Bule speculative și prăbușiri

O bulă speculativă există în condițiile în care un instrument financiar este evaluat la suprapreț
de-a lungul unei perioade îndelungate. Prezența clienților care cumpără un produs financiar cu
speranță că îl vor putea re-vinde mai târziu pentru o sumă mai mare este un alt factor care
contribuie frecvent la crearea de bule financiare. Dacă apare o bulă economică pe piața, atunci
există riscul de "prăbușire" a valorii instrumentului financiar respectiv: clienții vor continua să
cumpere atâta timp cât consideră că există și alți cumpărători pe piață, astfel încât când mulți
decid să vândă prețul va cădea. Din păcate, este dificil de ghicit când prețul unui produs financiar
reprezintă corect valoarea fundamentală a acestuia, astfel încât bulele economice sunt foarte greu
de detectat. Unii economiști insistă că bulele economice nu apar niciodată (sau aproape
niciodată).

Exemple cunoscute de crize economice și prăbușiri la bursă includ mania

lalelelor olandeze, Criza de pe Wall Street din 1929, criza imobiliară din Japonia din anii
1980, bula dot-com (bula internetului) din 2000–2001, și mai nou criza imobiliară din Statele
Unite ale Americii (care însă dă semne de revenire) în anii 2000 a început o bulă imobiliară prin
care prețul caselor a crescut semnificativ.

Criza economică internațională

O "criză valutară" apare atunci când o țară care menține o rată de schimb fixă este brusc forțată
să își devalorizeze valuta din cauza unui atac speculativ. Neplata datoriilor suverane (prăbușirea)
apare în momentul în care o țară nu mai poate să își plătească datoriile. Deși devalorizarea și
prăbușirea pot fi decizii voluntare luate de Guvern, acestea sunt adeseori percepute ca rezultatul
involuntar al unor schimbări în cadrul investitorilor care duc la oprirea bruscă a capitalului care
intră în țară sau creșterea bruscă a capitalului care iese din țară.

Mai multe valute care au făcut parte din Mecanismul de Schimb Valutar European au trecut prin
criza din 1992-1993 și, drept urmare, s-au devalorizat sau au fost retrase din mecanismul comun.
Criza financiară din Rusia din 1998 a dus la devalorizarea rublei și la prăbușirea titlurilor de stat
rusești.

Criza economică în lume

Creșterea negativă a produsului pe cap de locuitor de-a lungul a mai mult de jumătate de an se
numește "recesiune". O recesiune îndelungată sau severă se numește "depresiune". O durată mai
lungă de timp în care creșterea economică este mică dar nu neapărat negativă se
numește stagnare economică.

Unii economiști consideră că recesiunile au fost cauzate în mare parte de crizele economice. Un
exemplu important este Marea depresiune, care a fost precedată în multe țări de „fugi la bancă”
și prăbușiri ale burselor de valori. Criza împrumuturilor imobiliare și spargerea altor bule
imobiliare de peste tot din lume a dus la recesiune în SUA și în multe alte țări dezvoltate între
2008-2009.
Marea criză economică a fost perioada crizei lumii capitaliste datorată supraproducției, între
anii 1929-1933, caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale.
Primele semne ale crizei s-au manifestat încă din anul 1928.

Criza economică a avut efecte devastatoare, atât în țările puternic industrializate, cât și în cele
mai puțin dezvoltate, ale căror economii depindeau în cea mai mare măsură de exporturile de
materii prime. Nivelul comerțului mondial a scăzut rapid, la fel cum au scăzut de altfel și
veniturile personale, veniturile bugetare și profitul din afaceri. Orașele din întreaga lume au
suferit puternic de pe urma crizei, în special cele care depindeau de industria grea. Activitatea în
construcții a fost practic oprită. Zonele rurale au suferit de pe urma scăderii prețurilor mărfurilor
agricole cu 40 – 60%. Mineritul și exploatarea lemnului au avut probabil cea mai dramatică
scădere, deoarece cererea scăzuse puternic iar alternativele de reangajare a muncitorilor mineri
sau forestieri în alte sectoare erau cele mai reduse.

Marea depresiune economică în diferite țări ale globului s-a încheiat în momente diferite. În
majoritatea țărilor au fost concepute programe de refacere și cele mai multe au trecut prin diferite
transformări politice, care le-au împins spre extremele dreaptă sau stângă. Societățile bazate pe
democrația liberală au ieșit puternic slăbite din criză și dictatori, precum Adolf Hitler au ajuns la
conducerea unora dintre cele mai puternice state și au pregătit condițiile politico-militare pentru
declanșarea în 1939 a celui de-al Doilea Război Mondial.
Inceputul

Inceputul marii crize economice în Statele Unite este de obicei asociată cu prăbușirea bursei de
acțiuni din ziua de Joi (așa-numita Joia Neagră) 29 octombrie 1929.

Chiar și după Wall Street Crash din 1929, optimismul persistă de ceva timp. John D. Rockefeller
a spus: "Acestea sunt zile când mulți sunt descurajați. În cei 93 de ani ai vieții mele, depresiunile
au venit și au dispărut. Prosperitatea s-a întors întotdeauna și va reveni din nou".Piața bursieră s-
a transformat în creștere la începutul anilor 1930, revenind la nivelurile de la începutul anului
1929 până în aprilie. Acest lucru era încă cu aproape 30% sub vârful din septembrie 1929.

Indicatori economici

Schimbarea indicatorilor economici 1929-1932

Statele Unite Marea

Franța Germania
ale Americii Britanie

Producție industrială −46% −23% −24% −41%

Prețuri angro −32% −33% −34% −29%

Comerț extern −70% −60% −54% −61%

Șomaj +607% +129% +214% +232%

Motive

Motivele Marii crize economice sunt disputate de economiști, existând mai multe teorii: teoria
keynesiană, teoria monetaristă, teoria marxistă, teoria școlii austriece, teoria șocului creșterii
producției (creșterea masivă a productivității datorită electrificării) etc.

Odată cu terminarea Primului Război Mondial relațiile economice naționale și internaționale s-au

confruntat cu probleme ca:

 dispariția unor resurse umane și de producție

 emiterea banilor fără acoperire
 haos în relațiile economice
 supraproducție/respectiv scăderea dramatică a cererii
 speculații la bursa

Izbucnirea

Crahul bancar de la bursa de pe Wall Street a avut loc din cauza speculațiilor din anii 1929 și a
nereglementării sistemului bancar și bursier. Sute de mii de americani investeau pe bursă în
acțiuni dintre care multe nu valorau sumele pentru cât se tranzacționau. Mulți dintre jucătorii de
pe bursă investeau bani împrumutați. Brokerii în mod regulat își împrumutau clienții mici
investitori cu mai mult de două treimi din valoarea acțiunilor pe care le cumpărau clienții, astfel
că peste 8,5 miliarde de dolari erau contabilizați ca împrumuturi, valoare care depășea cantitatea
de bani care circula în SUA pe vremea aceea. Pentru faptul că valoarea nominală a acțiunilor
creștea neîncetat, acest lucru a încurajat lumea să investească, sperând că valoarea acțiunilor
cumpărate va crește, aducând astfel câștiguri. Astfel au apărut „bulele speculative”. După un vârf
înregistrat la 3 septembrie 1929 de 381.17, la 24 octombrie 1929 indicele Dow Jones a scăzut (s-
au spart bulele speculative). Bursa era caracterizată prin faptul că, datorită panicii, toată lumea
dorea să-și vândă acțiunile și foarte puțini erau dispuși să cumpere acțiuni, astfel că valoarea
acțiunilor a scăzut dramatic.

Criza

O urmare a Crizei economice este creșterea rapidă a inflației și a șomajului. Mulți oameni au
rămas fară un loc de muncă, fiind concediați, astfel de la 3,5 milioane de șomeri până la criză, au
devenit 15 milioane în timpul crizei. Multe bănci au dat faliment, pentru că oamenii își retrăgeau
banii depuși. Foarte multe întreprinderi au dat faliment, astfel venitul național SUA a scăzut cu
aproximativ 30%.

Marea Recensiune

Criza economică mondială a început în luna decembrie 2007, moment când pierderea încrederii

investitorilor americani în ipotecarea securitizată a condus la o criză de lichidități ce a determinat
o injectare substanțială de capital în piețele financiare din partea Rezervei Federale americane,
a Băncii Angliei și a Băncii Centrale Europene. Indicele TED spread (ce descrie riscul de
creditare perceput în economia generală) a sărit în iulie 2007, a oscilat vreme de un an și apoi a
crescut din nou în septembrie 2008, atingând valoarea record de 4,65% în 10 octombrie 2008.
Criza s-a agravat în 2008, întrucât bursele de valori din lume s-au prăbușit sau au intrat într-o
perioadă de instabilitate acută. Un număr mare de bănci, creditori și companii de asigurare au dat
faliment în săptămânile ce au urmat.

Prăbușirea Administrației Federale pentru Locuințe (S.U.A.) este adesea făcută responsabilă

pentru producerea crizei. Însă vulnerabilitatea sistemului financiar a fost provocată
de contractele și operațiile financiare complicate și supuse efectului de pârghie, politica
monetară a S.U.A. stabilind un preț neglijabil pentru credit și astfel favorizând o cotă foarte
ridicată a efectului de pârghie și, conform economistului american John Bellamy Foster, o
„hipertrofie a sectorului financiar”.

Țările afectate drastic de criză au avut creșteri semnificative ale salariului minim, impuse prin
legislație :

Administrația SUA a emis Fair Minimum Wage Act of 2007, care a intrat în vigoare în 25 mai
2007 și a prevăzut creșterea salariului minim în trei etape: - începând cu 24.07.2007 la 5,85$ pe
oră, - începând cu 24.07.2008 la 6,55$ pe oră, - începând cu 24.07.2009 la 7,25$ pe oră.

Același efect poate fi observat și în țările europene, cele mai afectate țări fiind exact acelea care
au avut creșteri semnificative ale salariului minim în anii premergători crizei.

Cea mai afectată țară de criza economică din U.E. este Letonia. Extrem de interesant este că
această țară a avut, în anii care au precedat criza, cea mai mare creștere a salariilor minime din
Uniunea Europeană: 1) de la 1 ianuarie 2006 , la 128 Euro pe lună; 2) de la 1 septembrie 2006, la
170 Euro pe lună; 3) de la 1 iulie 2007, la 227 Euro pe lună.

Rezultatul acestei creșteri spectaculoase a fost apariția unei crize extrem de puternice cu șomaj
ridicat.

Un alt exemplu concludent este Irlanda: 1) începând cu 1 ianuarie 2007 salariul minim a crescut
de la 7,65 Euro pe oră la 8,30 Euro pe oră; 2) începând cu 1 iulie 2007 salariul minim a crescut la
8,65 Euro pe oră.

Consecința a fost creșterea galopantă a șomajului ajungând în scurt timp la 12,8%.

Spania, de asemenea una dintre țările cu o rată foarte mare a șomajului, atingînd un nivel de
20,5% în aprilie 2010 , a avut o creștere a salariului minim de la 490 Euro/lună în 2004 la 700
Euro/lună în 2008.

Pe de altă parte, singura țară din U.E. care a intrat în clasamentul țărilor cel mai puțin afectate de
criză este Suedia, una dintre cele 6 țări europene care nu au salariu minim.