UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL ECONOMIE, MARKETING ȘI TURISM

BULAI DAVID
Grupa 1

CRIZA ECONOMICĂ GLOBALĂ: APARIȚIE, CAUZE, EFECTE

LUCRU INDIVIDUAL
la economie

Autorul: Bulai David

Conducator științific: Bradu Margareta, lect.Univ.

CHIȘINĂU-2020
I.Introducere
Criza economică este o perioadă de declin economic, ea poate
avea mai multe cauze, astfel ea apare în perioada crizei lumii capitaliste
datorate supraproducției, care între anii 1929-1933, caracterizată printr-o
scădere dramatică a activității economice mondiale. Dar aceste crize au
apărut și în țările socialiste, cauza principală este probabil polarizarea la un
grup restrâns a celor care posedă bani, restul populației mai ales a celor
din lumea treia fiind sărace, reducându-se astfel piața de desfacere a
produselor. Fazele crizei economice se manifestă printr-o perioadă de
stagnare, de recesiune însoțită de inflație, cauzate de o conjunctură
complexă.
Termenul criză economică poate fi aplicat unei game largi de
situații în care unele produse financiare își pierd brusc o parte semnificativă
din valoarea nominală. În secolele XIX și XX, multe crize economice au fost
asociate cu "fuga la bancă". De asemenea, multe perioade de recesiune au
coincis cu aceste panici. Alte situații care sunt în mod normal numite crize
economice includ prăbușiri la bursă și spargerea unor bule economice,
crize în cadrul pieței de schimb valutar.[1][2] Rezultatul crizelor economice
este o pierdere de bani (bogăție pe hârtie), dar nu neapărat și în schimbări
ale economiei reale.
În viziunea Băncii Naționale a Republicii Moldova, criza
economică reprezintă punctul de cotitură dintre recesiune și expansiune
economică în cadrul unui ciclu economic și care semnifică reluarea creșterii
economice, de obicei ca urmare a politicilor de expansiune, adică de
reducere a ratei dobânzii și de ridicare a restricțiilor din calea creditării,
ceea ce favorizează procesul investițional și/sau ca urmare a îmbunătățirii
climatului economic internațional.[3]
Multi economiști au produs teorii despre cum se dezvoltă crizele
economice și cum ar putea fi prevenite. Nu există un consens, dar crizele
economice continuă să apară din când în când.

Marea criză economică a fost perioada crizei lumii capitaliste

datorată supraproducției, între anii 1929-1933, caracterizată printr-o
scădere dramatică a activității economice mondiale. Primele semne ale
crizei s-au manifestat încă din anul 1928.
Criza economică a avut efecte devastatoare, atât în țările puternic
industrializate, cât și în cele mai puțin dezvoltate, ale căror economii
depindeau în cea mai mare măsură de exporturile de materii prime. Nivelul
comerțului mondial a scăzut rapid, la fel cum au scăzut de altfel și veniturile
personale, veniturile bugetare și profitul din afaceri. Orașele din întreaga
lume au suferit puternic de pe urma crizei, în special cele care depindeau
de industria grea. Activitatea în construcții a fost practic oprită. Zonele
 rurale au suferit de pe urma scăderii prețurilor mărfurilor agricole cu 40 –
60%. Mineritul și exploatarea lemnului au avut probabil cea mai dramatică
scădere, deoarece cererea scăzuse puternic iar alternativele de reangajare
a muncitorilor mineri sau forestieri în alte sectoare erau cele mai reduse.
Marea depresiune economică în diferite țări ale globului s-a
încheiat în momente diferite. În majoritatea țărilor au fost concepute
programe de refacere și cele mai multe au trecut prin diferite transformări
politice, care le-au împins spre extremele dreaptă sau stângă. Societățile
bazate pe democrația liberală au ieșit puternic slăbite din criză și dictatori,
precum Adolf Hitler au ajuns la conducerea unora dintre cele mai puternice
state și au pregătit condițiile politico-militare pentru declanșarea în 1939 a
celui de-al Doilea Război Mondial.

II. Începutul
Începutul marii crize economice în Statele Unite este de obicei
asociată cu prăbușirea bursei de acțiuni din ziua de Marți (așa-
numita Marțea Neagră) 29 octombrie 1929.
Chiar și după Wall Street Crash din 1929, optimismul persistă de
ceva timp. John D. Rockefeller a spus: "Acestea sunt zile când mulți sunt
descurajați. În cei 93 de ani ai vieții mele, depresiunile au venit și au
dispărut. Prosperitatea s-a întors întotdeauna și va reveni din nou". Piața
bursieră s-a transformat în creștere la începutul anilor 1930, revenind la
nivelurile de la începutul anului 1929 până în aprilie. Acest lucru era încă
cu aproape 30% sub vârful din septembrie 1929.

Indicatori economici:
Schimbarea indicatorilor economici 1929-1932

Statele Unite
Marea Britanie Franța Germania
ale Americii

Producție industrială −46% −23% −24% −41%

Prețuri angro −32% −33% −34% −29%

Comerț extern −70% −60% −54% −61%

Șomaj +607% +129% +214% +232%

III. Motive
Motivele Marii crize economice sunt disputate de
economiști, existând mai multe teorii: teoria keynesiană, teoria
monetaristă, teoria marxistă, teoria școlii austriece, teoria șocului
creșterii producției (creșterea masivă a productivității datorită
electrificării) etc.
Odată cu terminarea Primului Război Mondial relațiile
economice naționale și internaționale s-au confruntat cu probleme ca:
1. dispariția unor resurse umane și de producție
2. emiterea banilor fără acoperire
3. haos în relațiile economice
4. supraproducție/respectiv scăderea dramatică a cererii
5. speculații la bursă

IV. Izbucnire
Crahul bancar de la bursa de pe Wall Street a avut loc din
cauza speculațiilor din anii 1929 și a nereglementării sistemului
bancar și bursier. Sute de mii de americani investeau pe bursă în
acțiuni dintre care multe nu valorau sumele pentru cât se
tranzacționau. Mulți dintre jucătorii de pe bursă investeau bani
împrumutați. Brokerii în mod regulat își împrumutau clienții mici
investitori cu mai mult de două treimi din valoarea acțiunilor pe care
le cumpărau clienții, astfel că peste 8,5 miliarde de dolari erau
contabilizați ca împrumuturi, valoare care depășea cantitatea de bani
care circula în SUA pe vremea aceea. Pentru faptul că valoarea
nominală a acțiunilor creștea neîncetat, acest lucru a încurajat lumea
să investească, sperând că valoarea acțiunilor cumpărate va crește,
aducând astfel câștiguri. Astfel au apărut „bulele speculative”. După
un vârf înregistrat la 3 septembrie 1929 de 381.17, la 24
octombrie 1929 indicele Dow Jones a scăzut (s-au spart bulele
speculative). Bursa era caracterizată prin faptul că, datorită panicii,
toată lumea dorea să-și vândă acțiunile și foarte puțini erau dispuși să
cumpere acțiuni, astfel că valoarea acțiunilor a scăzut dramatic.

V. Tipuri de criză economică

Criza bancară:
 Fenomenul prin care mai mulți clienți se hotărăsc brusc să retragă
toți (sau aproape toți) banii dintr-un cont se numește "fuga la bancă".
Ținând cont că o bancă dă cu împrumut majoritatea numerarului pe care îl
primește din depozite, este foarte dificil să se găsească fonduri pentru a
plăti înapoi pe loc toți clienții, dacă aceștia se hotărăsc să-și retragă banii în
același timp. O astfel de fugă poate lăsa banca insolventă, ceea ce duce la
pierderea depozitelor clienților. Când fugile la bancă se înmulțesc, avem
de-a face cu o "criză bancară sistematică" sau o "panică
bancară".  Exemple de "fugă la bancă" includ Marea depresiune sau fuga
de la Northern Rock în 2007. Crizele bancare apar, în general, după
perioade de împrumuturi riscante care rezultă în incapacitate de plată a
împrumuturilor.

Bule speculative și prăbușiri:

O bulă speculativă există în condițiile în care un instrument

financiar este evaluat la suprapreț de-a lungul unei perioade
îndelungate. [6] Prezența clienților care cumpără un produs financiar cu
speranță că îl vor putea re-vinde mai târziu pentru o sumă mai mare este
un alt factor care contribuie frecvent la crearea de bule financiare. Dacă
apare o bulă economică pe piața, atunci există riscul de "prăbușire" a
valorii instrumentului financiar respectiv: clienții vor continua să cumpere
atâta timp cât consideră că există și alți cumpărători pe piață, astfel încât
când mulți decid să vândă prețul va cădea. Din păcate, este dificil de ghicit
când prețul unui produs financiar reprezintă corect valoarea fundamentală
a acestuia, astfel încât bulele economice sunt foarte greu de detectat. Unii
economiști insistă că bulele economice nu apar niciodată (sau aproape
niciodată).[7]
Exemple cunoscute de crize economice și prăbușiri la bursă
includ mania lalelelor olandeze, Criza de pe Wall Street din 1929, criza
imobiliară din Japonia din anii 1980, bula dot-com (bula
internetului) din 2000–2001, și mai nou criza imobiliară din Statele
Unite ale Americii (care însă dă semne de revenire). în anii 2000 a
început o bulă imobiliară prin care prețul caselor a crescut
semnificativ.

Criza economică internațională:

O "criză valutară" apare atunci când o țară care menține o rată de

schimb fixă este brusc forțată să își devalorizeze valuta din cauza unui atac
speculativ. Neplata datoriilor suverane (prăbușirea) apare în momentul în
care o țară nu mai poate să își plătească datoriile. Deși devalorizarea și
prăbușirea pot fi decizii voluntare luate de Guvern, acestea sunt adeseori
percepute ca rezultatul involuntar al unor schimbări în cadrul investitorilor
care duc la oprirea bruscă a capitalului care intră în țară sau creșterea
bruscă a capitalului care iese din țară.
Mai multe valute care au făcut parte din Mecanismul de Schimb Valutar
European au trecut prin criza din 1992-1993 și, drept urmare, s-au
devalorizat sau au fost retrase din mecanismul comun. Criza financiară din
Rusia din 1998 a dus la devalorizarea rublei și la prăbușirea titlurilor de stat
rusești.

Criza economica in lume:

Creșterea negativă a produsului pe cap de locuitor de-a lungul a mai

mult de jumătate de an se numește "recesiune". O recesiune îndelungată
sau severă se numește "depresiune". O durată mai lungă de timp în care
creșterea economică este mică dar nu neapărat negativă se
numește stagnare economică.
Unii economiști consideră că recesiunile au fost cauzate în mare
parte de crizele economice. Un exemplu important este Marea depresiune,
care a fost precedată în multe țări de „fugi la bancă” și prăbușiri ale
burselor de valori. Criza împrumuturilor imobiliare și spargerea altor bule
imobiliare de peste tot din lume a dus la recesiune în SUA și în multe alte
țări dezvoltate între 2008-2009.