Portofoliu la MACROECONOMIE

A elaborat: Studenta grupei FB-211: Curararu Gabriela

Coordonator: dr., conf. univ., Tomșa Aurelia

Chișinău 2022
 Tema 1. Obiectul, scopul şi metodele macroeconomiei
Analiza unui articol (comunicat, raport, informatie
oficiala,etc )din domeniul economic.
Cele mai importante evoluții economice și sociale pozitive din 2021 țin
de recuperarea economică rapidă după recesiunea din 2020, care a
permis creșterea încasărilor fiscale și consolidarea bugetară. Pot fi
scoase în evidență și soluționarea „crizei gazelor” și stabilirea unui
cadru mai previzibil în dialogul energetic cu Federația Rusă și Gazprom.
Cu toate acestea, o serie de provocări fundamentale rămân pentru
2022: datoria istorică (în special cea generată de regiunea
transnistreană), implementarea întocmai a Pachetului energetic 3,
interconexiunea rețelelor de energie electrică cu Ucraina și România, și
sporirea eficienței energetice. Remarcăm și dinamizarea agendei
sociale drept răspuns la criza gazelor, criza pandemică, precum și la
așteptările populației în contextul creșterii ratei sărăciei după criza din
2020. În particular, a fost majorată pensia minimă la 2000 MDL,
dezvoltat, în termen record, mecanismul de compensare a creșterilor
tarifare la gazele naturale și a fost elaborat un pachet de măsuri de
suport în contextul pandemiei. Nu în ultimul rând, a fost asigurată
stabilitatea monedei naționale și consolidarea rezervelor valutare ale
țării.

Tendințele/ evenimentele economice și sociale negative din 2021 care

ies în evidență țin de creșterea presiunilor inflaționiste cu repercusiuni
asupra familiilor cu venituri mici, planificarea unui deficit bugetar prea
mare în raport cu situația economică și mai ales riscurile pentru 2022,
înrăutățirea calității procesului decizional (promovarea multor proiecte
de legi fără consultări suficiente), amânarea sau neinițierea unor
reforme de importanță majoră cum ar fi reforma teritorial-
administrativă, descentralizarea financiară locală sau reforma
administrației publice centrale, precum și funcționalitatea redusă a
anumitor instituții publice.
Una din provocările economice și sociale majore pentru 2022 ține de
promovarea reformelor sistemice în contextul unui cadru limitat de
resurse financiare, umane și de timp. O altă provocare ține de riscurile
de sărăcie în contextul tendințelor inflaționiste, în paralel cu încetinirea
creșterii economice pe fundalul unei creșteri rapide din 2021. Inflația în
2022 urmează să depășească pragul de 15%, afectând în special
familiile cu venituri mici. Aceasta va pune presiuni pe sistemul de
protecție socială și va stimula inegalitățile economice și sociale. În plus,
relansarea economică rapidă din 2021 nu are la bază o nouă paradigmă
de dezvoltare, fiind acompaniată de creșterea triunghiului de deficite
macroeconomice: deficitul comercial, deficitul de cont curent și
deficitul bugetar. Respectiv, baza înaltă de comparație în mod automat
va duce la încetinirea creșterii economice în 2022. Se menține și riscul
reizbucnirii „crizei aprovizionării cu gaze” din cauza agendei energetice
complicate cu partea rusă. Nu în ultimul rând, noul val asociat cu
versiunea Omicron al Covid-19 riscă să pericliteze situația sanitară.
Aceasta ar putea afecta semnificativ activitatea economică și situația
socială, în contextul unei rate scăzute de vaccinare, dar și a lipsei unor
măsuri cu adevărat ample de sprijin pentru populație și firme în
eventualitatea înrăutățirii situației pandemice.
 Tema 2. Instabilitatea macroeconomică şi fluctuaţiile ciclice
Crizele economice in economia mondiala. (analizați o
criză la alegere). Analiza cauzelor și consecințelor
crizelor.
Marea criză economică a fost perioada crizei lumii capitaliste datorată
supraproducției, între anii 1929-1933, caracterizată printr-o scădere
dramatică a activității economice mondiale. Primele semne ale crizei s-
au manifestat încă din anul 1928.
Criza economică a avut efecte devastatoare, atât în țările puternic
industrializate, cât și în cele mai puțin dezvoltate, ale căror economii
depindeau în cea mai mare măsură de exporturile de materii prime.
Nivelul comerțului mondial a scăzut rapid, la fel cum au scăzut de altfel
și veniturile personale, veniturile bugetare și profitul din afaceri.
Orașele din întreaga lume au suferit puternic de pe urma crizei, în
special cele care depindeau de industria grea. Activitatea în construcții
a fost practic oprită. Zonele rurale au suferit de pe urma scăderii
prețurilor mărfurilor agricole cu 40 – 60%.Mineritul și exploatarea
lemnului au avut probabil cea mai dramatică scădere, deoarece cererea
scăzuse puternic iar alternativele de reangajare a muncitorilor mineri
sau forestieri în alte sectoare erau cele mai reduse.
Marea depresiune economică în diferite țări ale globului s-a încheiat în
momente diferite. În majoritatea țărilor au fost concepute programe de
refacere și cele mai multe au trecut prin diferite transformări politice,
care le-au împins spre extremele dreaptă sau stângă. Societățile bazate
pe democrația liberală au ieșit puternic slăbite din criză și dictatori,
precum Adolf Hitler au ajuns la conducerea unora dintre cele mai
puternice state și au pregătit condițiile politico-militare pentru
declanșarea în 1939 a celui de-al Doilea Război Mondial.
Începutul marii crize economice în Statele Unite este de obicei
asociat cu prăbușirea bursei de acțiuni din ziua de Joi (așa-numită
Joia Neagră) 29 octombrie 1929.
Chiar și după Wall Street Crash din 1929, optimismul persistă de ceva
timp. John D. Rockefeller a spus: "Acestea sunt zile când mulți sunt
descurajați. În cei 93 de ani ai vieții mele, depresiunile au venit și au
dispărut. Prosperitatea s-a întors întotdeauna și va reveni din nou".
Piața bursieră s-a transformat în creștere la începutul anilor 1930,
revenind la nivelurile de la începutul anului 1929 până în aprilie. Acest
lucru era încă cu aproape 30% sub vârful din septembrie 1929.
Motivele Marii crize economice sunt disputate de economiști, existând
mai multe teorii: teoria keynesiană, teoria monetaristă, teoria marxistă,
teoria școlii austriece, teoria șocului creșterii producției (creșterea
masivă a productivității datorită electrificării) etc.
Odată cu terminarea Primului Război Mondial relațiile economice
naționale și internaționale s-au confruntat cu probleme ca:
• dispariția unor resurse umane și de producție
• emiterea banilor fără acoperire
• haos în relațiile economice
• supraproducție/respectiv scăderea dramatică a cererii
speculații la bursă
Crahul bancar de la bursa de pe Wall Street a avut loc din cauza
speculațiilor din anii 1929 și a nereglementării sistemului bancar și
bursier. Sute de mii de americani investeau pe bursă în acțiuni dintre
care multe nu valorau sumele pentru cât se tranzacționau. Mulți dintre
jucătorii de pe bursă investeau bani împrumutați. Brokerii în mod
regulat își împrumutau clienții mici investitori cu mai mult de două
treimi din valoarea acțiunilor pe care le cumpărau clienții, astfel că
peste 8,5 miliarde de dolari erau contabilizați ca împrumuturi, valoare
care depășea cantitatea de bani care circula în SUA pe vremea aceea.
Pentru faptul că valoarea nominală a acțiunilor creștea neîncetat, acest
lucru a încurajat lumea să investească, sperând că valoarea acțiunilor
cumpărate va crește, aducând astfel câștiguri. Astfel au apărut „bulele
speculative”. După un vârf înregistrat la 3 septembrie 1929 de 381.17,
la 24 octombrie 1929 indicele Dow Jones a scăzut (s-au spart bulele
speculative). Bursa era caracterizată prin faptul că, datorită panicii,
toată lumea dorea să-și vândă acțiunile și foarte puțini erau dispuși să
cumpere acțiuni, astfel că valoarea acțiunilor a scăzut dramatic.
O urmare a Crizei economice este creșterea rapidă a inflației și a
șomajului. Mulți oameni au rămas fară un loc de muncă, fiind
concediați, astfel de la 3,5 milioane de șomeri până la criză, au devenit
15 milioane în timpul crizei. Multe bănci au dat faliment, pentru că
oamenii își retrăgeau banii depuși. Foarte multe întreprinderi au dat
faliment, astfel venitul național SUA a scăzut cu aproximativ 30%.
 Tema 3. Evaluarea rezultatelor activităţii la nivel
macroeconomic
Analiza indicatorilor macroeconomici pentru economia
Republicii Moldova. (puteti analiza un indicator in
dinamică la alegere).

Economia a câștigat un oarecare avânt pe fondul relaxării restricțiilor

COVID-19. Afectată de pandemie și de seceta severă, economia s-a
contractat în anul 2020, PIB-ul înregistrând o scădere de 7,0 procente.
Factorii principali ce au determinat acest declin al PIB au fost consumul
populației, care la fel a scăzut cu 7 procente, urmat de investiții și de
stocuri. Pe partea de ofertă, măsurile de carantină au dus la o stopare a
comerțului și a producției industriale, iar seceta severă a afectat
agricultura. Nivelul de ocupare a atins minimul ultimilor cinci ani. În
anul 2021, economia a început treptat să își revină, dar majoritatea
indicatorilor pe termen scurt se mențin încă în zona negativă.
Politica monetară expansionistă se menține. Pe fundalul scăderii
prețurilor la petrol și al cererii interne slabe, inflația a înregistrat o
medie de 3,8 procente în 2020. Ca răspuns, Banca Națională a Moldovei
(BNM) menține din noiembrie 2020 rata de bază la un minim istoric de
2,65 de procente, în timp ce rata rezervelor minime obligatorii pentru
Lei a fost redusă la 26 procente de la 42,5 procente în 2019.
Impulsionată de prețurile mai mari la alimente, inflația a început să
crească în 2021, rămânând totuși sub nivelul inferior al coridorului BNM
de 5 procente (+/- 1,5 procente).
În anul 2021, PIB-ul Republicii Moldova va înregistra o creştere cu
9,2% , arată prognozele Institutului National de Cercetări Economice
(INCE) făcute în publicaţia trimestrială ,,Tendinţe în economia
Moldovei". Aceasta ar fi cea mai mare creștere economică în cei 30
de ani de independenţă a Republicii Moldova. PIB-ul nominal va
trece de 237 miliarde lei Aceasta, în pofida pandemiei şi
incertitudinilor politice din prima jumătate a anului. Anterior cel mai
mare salt al PIB-ului a fost înregistrat în anul 2013 - cu 9%. În raport
se menționează că în 2021 PIB-ul nominal al ţării noastre se va ridica
la 237 miliarde lei, cu peste 30 miliarde lei mai mult decât anul
trecut. Majorarea PIB-ului este influențată de dinamica înaltă a
creșterii valorii adaugate brute în majoritatea sectoarelor de
activitate economică-industrie, în special industriile orientate spre
export (vinificație. fabricarea de echipamente electrice, maşini și
utilaje, mobilă ș.a.), comert, transporturi şi depozitare, construcții,
cazare şi alimentație publică, informații și comunicații ș.a.", susţin
autorii.
 Tema 4. Piaţa muncii şi dezechilibrele ei
Analiza indicatorilor pieţei muncii în R.Moldova

Piața forței de muncă reprezintă spaţiul economic în care se manifestă

un sistem de relaţii întredeţinătorii de capital (firme, administraii
publice), în calitate de cumpărători, şi posesorii forţei de muncă
(menaje), în calitate de ofertanţi. Piaţa forţei de muncă cuprinde
ansamblul relaţiilor dintre cererea şi oferta deresurse de muncă pe
baza cărora are loc procesul de ocupare a populaţiei active.
Factorii care influenţează evoluţia şi dezvoltarea pieţei muncii în
general se grupează în două categorii,factori ce influenează piaţa
internă şi factori de influenă a pieei internaţionale a forţei de muncă.
Astfel, piaţainternă a forţei de muncă este condiţionată, în principal, de
următorii factori:
a)evoluţia produsului intern brut, respectiv a producţiei industriale,
agricole şi a serviciilor
b)evoluţia tranzacţiilor comerciale, a circulaţiei monetare şi a creditului
c)restructurarea economiei naţionale şi a fiecărei ramuri în parte şi
apariţia unor noi domenii de activitatesub impulsul progresului tehnico-
științific
d) variaţia productivităţii muncii la nivel de ramură sau sector, dar şi la
nivel individual ş.a.
Piaţa internaţională a forţei de muncă evoluează sub influenţa
următorilor factori:
a)gradul de dezvoltare economică a statelor şi implicit condiţiile de
salarizare şi de trai diferite
b)amploarea investiţiilor din fiecare ţară
c)migraţia internaţională a capitalului financiar
d)politica economică adoptată în diferite ţări, primitoare de forţă de
muncă
Rata de participare la forța de muncă a populaţiei de 15 ani și peste
(proporția forței de muncă de 15 ani şi peste în populaţia totală de
aceeaşi categorie de vârstă) a constituit 39,3%, fiind în creștere
moderată față de nivelul anului precedent (în trimestrul I 2020 - 39,1%).
Acest indicator a atins valori mai înalte în rândul populației masculine –
44,3%, în comparație cu cea feminină – 35,0%. Ratele respective pe
medii au înregistrat următoarele valori: 46,9% în mediul urban și 34,5%
în mediul rural.
În categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea 27,3%,
iar în categoria 15-64 ani3 – 46,9%. Valoarea acestui indicator pentru
populația în vârstă aptă de muncă conform legislației naționale (16-58
ani pentru femei și 16-62 ani pentru bărbați) a fost de 50,1%.
Populaţia ocupată a constituit 798,1 mii persoane, fiind în ușoară
scădere (cu 1,0%) față de trimestrul I 2020 (806,3 mii). Ca și în cazul
populației economic active, ponderea bărbaților în populația ocupată
este mai mare față de cea a femeilor (52,2% bărbați și 47,8% femei), iar
ponderea persoanelor ocupate din mediul rural a fost mai mare față de
cea a persoanelor ocupate din mediul urban (53,2% mediul rural și,
respectiv, 46,8% mediul urban).
Rata de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste (proporţia persoanelor
ocupate în vârstă de 15 ani şi peste fată de populația totală din aceeași
categorie de vârstă) a fost de 37,6%, fiind practic la nivelul anului
precedent (37,5% în trimestrul I 2020) (Figura 1). Rata de ocupare a
bărbaților (41,9%) a fost mai înaltă în comparație cu cea a femeilor
(33,9%). În distribuţia pe medii de reşedinţă acest indicator a avut
valoarea 45,1% în mediul urban și 32,9% în mediul rural. Rata de
ocupare a populației în vârstă aptă de muncă (16-58 ani pentru femei și
16-62 ani pentru bărbați) a fost de 47,8%, a populației în vârstă de 15-
64 ani – 44,9%, iar în categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a
înregistrat valoarea de 25,4%.
Analiza ratelor de ocupare pe grupe de vârstă scoate în evidență cele
mai mari discrepanțe în funcție de sexe la persoanele de 25-34 ani
(pentru bărbați rata de ocupare cu 15,7 p. p. mai mare decât pentru
femei) și la persoanele de 45-54 ani - pe medii de reședință (cu 17,0
p.p. mai mare pentru persoanele ocupate din mediul urban față de
mediul rural). O rată de ocupare mai mare la femei față de bărbați se
înregistrează doar la persoanele de 45-54 ani.

Ceea ce ține de populația în afara forței de muncă de 15 ani și peste, în

trimestrul I 2021, a constituit 1286,6 mii persoane sau 60,7% din totalul
populației de aceeași categorie de vârstă, fiind în descreștere cu 1,8%
față de trimestrul I 2020 (1310,3 mii și, respectiv, 60,9% din total
populație). În cadrul populației inactive cea mai mare pondere, 45,2%,
revine categoriei de pensionari. Aceștia sunt urmați de grupa elevilor și
studenților (13,1%)și grupa persoanelor care îngrijesc de familie
(persoanele casnice) (13,0%) . În rândul altor persoane inactive se mai
regăsesc persoanele care nu lucrează și nu caută un loc de muncă în
Moldova, deoarece deja au un loc de muncă peste hotare, sau care
planifică să lucreze peste hotare (9,9%, comparativ cu 10,9% în
trimestrul I 2020). Un alt grup îl formează persoanele (declarate de
gospodării) ca fiind plecate peste hotare la lucru sau în căutare de lucru
pentru o perioadă mai mică de un an (6,4% sau 81,9 mii), numărul celor
din urmă fiind în descreștere cu 31,9% față de trimestrul I 2020
(respectiv 120,2 mii). Restul este format din alte categorii de populație
în afara forței de muncă. Persoanele care au un loc de muncă peste
hotare sau intenționează să plece peste hotare și persoanele plecate
peste hotare la lucru sau în căutare de lucru predomină în rândul
bărbaților (16,3% și, respectiv, 11,3% la bărbați față de 5,0% și,
respectiv, 2,6% la femei), iar activitățile de îngrijire a familiei sunt mai
mult caracteristice femeilor (22,1% comparativ cu 0,9% pentru bărbați).
Tema 5. Inflaţia şi asigurarea stabilităţii preţurilor
Analiza proceselor inflaţioniste in economia RM. Analiza
situațiilor și Politici antiinflaţioniste in ţarile Europei (la
alegere).
Inflația este un fenomen și un proces economico-social complex, care a
devenit general și persistent în epoca noastră. Ea se caracterizează prin
creșterea relativ puternică și cumulativă a prețurilor și deprecierea
monetară și provine din devansarea puterii de cumpărare a
consumatorilor față de cantitatea de bunuri și servicii puse la dispoziția
lor.

Despre reducerea puterii de cumpărare a leului moldovenesc ne

vorbeşte şi utilizarea pe larg a dolarului şi monedei unice europene. În
viziunea populaţiei şi oamenilor de afaceri aceste monede sunt stabile
şi măsoară mai exact cheltuielile şi rezultatele activităţii economice. De
exemplu, preţurile la imobile, autoturisme, telefoane mobile, chiar şi
tarifele la unele servicii sunt în euro şi dolari. Acelaşi lucru îl întâlnim
frecvent şi la fixarea salariilor personalului de către companiile
autohtone.
Astfel, pentru ca statul să-şi atingă obiectivele politicii antiinflaţioniste,
este necesară coordonarea mai bună a politicilor economice: politica
monetară, fiscală, valutară, salarială, protecţia concurenţei etc. De
asemenea, trebuie să se ţină cont că aceleaşi rezultate pot fi obţinute
prin folosirea uneia sau alteia dintre politicile mai sus enunţate. Adică,
extinderea cererii globale se poate realiza prin scăderea ratelor
dobânzilor (politică monetară), sau prin reducerea taxelor si impozitelor
(politica fiscală). În alegerea instrumentelor şi măsurilor adecvate mai
trebuie să se ţină cont şi de viteza de propagare şi de gradul de
previzibilitate al diferitelor politici economice, opţiuni dictate uneori şi
de interese politice.
Lipsa unei sincronizări adecvate, efectul fiecărei măsuri parţiale de
politică economică tinde să scadă sau chiar să se transforme într-unul
advers.
Politicile antiinflaționiste, de asigurare a unei stabilitați monetare
relative, de menținere a prețurilor în limite rezonabile, pornesc de la
premiza asigurarii, simultan, și a creșterii economice și limitarii
șomajului
Diversitatea și varietatea politicilor antiinflaționiste permit gruparea lor
după mai multe criterii:
● după intensitatea și sensul procesului;
● după metodele și instrumentele folosite;
● în raport de faptul dacă inflația este anticipată, ca și de calitatea
acestei anticipări;
● în funcție de doctrina social-economică ce stă la baza politicii
adoptate.
Indifferent de criterial de grupare al politicilor antiinflationiste, toate
masurile și instrumentele sunt concepute în șsa fel încît să acționeze în
direcția lichidării sau atenuării ecartului inflaționist, fie dinspre cererea
agregata, fie dinspre oferta agregata.
În acest sens se aplică mai multe căi și mijloace de lupta cu inflația.
Mijlocul cel mai tentant de atenuare a inflației constă în blocajul
prețurilor. Prin blocarea prețurilor se suprimă manifestarea vizibila a
inflației. Acesta este motivul pentru care guvernanții revin periodic la
aceasăa masură, indiferent de orientarea lor politică.Într-o economie
de piață descentralizată, este aproape imposibil de a fi controlate toate
prețurile și toate tranzacțiile în mod uniform, iar aplicarea unui blocaj
generalizat se dovedeste o operațiune delicată. Unele prețuri sunt
fixate în mod direct. În alte cazuri ceea ce se fixeaza sunt marjele de
distribuție.
Blocarea prețurilor implică o serie de mari dificultăți. Dacă pe de o
parte, evită creșterile, pe de alta, ea are drept consecință și
impiedicarea scăderilor. Blocajul nu poate fi menținut în mod rezonabil
mai mult decît cîteva luni, deblocajul, risca să anuleze beneficiile
blocajului, dar și să provoace mari ajustări și în final să relanseze
inflația.Într-o economie de schimb, blocajul prețurilor poate avea
efecte perverse greu de prevăăzut și de controlat, în măsura în care
apar și se perpetueaza.În lupta cu inflația și cu efectele ei negative sunt
bine venite măsurile indirecte de politică economică cu impact asupra
mărimii și dinamicii cererii agregate, pe de o parte, și cu impact asupra
mărimii și dinamicii ofertei agregate, pe de alta parte.
De-a lungul anilor, inflaţia şi-a lăsat amprenta sub diverse forme asupra
economiei româneşti. Pe termen lung aceasta este prezentă în orice
economie, aşadar acest fenomen nu poate fi controlat în totalitate ci
doar influenţat
● deflatia, prin care statul urmareste blocarea sau temperarea cresterii
preturilor, precum si majorarea puterii de cumparare a monedei prin
diminuarea cantitatii de moneda in circulatie. Formele pe care le
imbraca deflatia sunt:
● revalorizarea este masura prin care statul urmareste reintoarcerea
monedei nationale la cursul initial avut, mai mare. Se constituie intr-o
masura antiinflationista in masura in care se restabileste increderea in
moneda. Are si efecte negative prin aceea ca scumpeste exporturile si,
de aici, reducerea posibilitatii procurarii de valuta cu consecinte
negative asupra importurilor.
● devalorizarea inseamna adaptarea legala a cursului oficial al monedei
nationale, mai mare, la cel al pietei, mai mic. Are ca element pozitiv
faptul ca ieftineste exportul. De asemenea, conduce la o reasezare a
preturilor pe baza unor criterii care rezulta din adevaratele raporturi
valorice indicate de realitatea practica. Devalorizarea poate semana
insa si neincredere in moneda, atunci cand nu este corelata cu masuri
de crestere a productiei, asigurarea echilibrului bugetar, control riguros
al emisiunilor monetare si al acoperirii temeinice.
● manevrarea taxei scontului sau, direct, a ratei dobanzii. Ca forma de
existenta a dobanzii, scontul poate fi folosit ca instrument in lupta
impotriva inflatiei. Se pleaca de la premisa ca prin credit se alimenteaza
in mare masura canalele circulatiei monetare. Strangularea acestei cai
de acces nu e posibila decat prin scumpirea imprumutului. Cum pretul
imprumutului, in ultima instanta, nu este altul decat rata scontului sau
cea a dobanzii, normal ca se va proceda la ridicarea nivelului acestora.
În acest context , este evident faptul ca nivelul taxei de rescont
influenteaza in mod direct taxa scontului, adica dobanda pe care
bancile comerciale o percep de la detinatorii de efecte de comert,
atunci cand acestia doresc sa transforme aceste titluri in lichiditati,
inainte de scadenta. De precizat, ca taxa scontului, este intotdeauna
superioara taxei de rescont. Dimpotriva, cand se urmareste o contractie
a masei monetare, mareste taxa rescontului, scumpind astfel creditul
din economie si implicit reducand volumul acestuia. Acest instrument
de politica monetara are insa o anumita limita de eficacitate, in sensul
ca banca centrala nu-l poate folosi decat in masura in care bancile
comerciale au nevoie de credite de refinantare.
● reducerea impozitelor si taxelor indirecte. Incepand cu anii '80
masura a facut, coroborare cu ridicarea ratei dobanzii si o emisiune
monetara moderata in raport si in aceeasi cadenta cu ritmul cresterii
economice, obiectul unei politici economice oficiale, cunoscuta sub
numele de politica sau doctrina ofertei. Promotorii acesteia, si in
special A. Laffer, pun accentul pe stimularea productiei, a ofertei. In
deplin acord, cu Legea Say, ei socotesc, ca cererea este usor de creat in
conditiile in care emisiunea monetara este un monopol al statului;
banii, indiferent de forma, o data ajunsi in economie, inseamna cerere
potentiala. Mai dificil, mai greu realizabila este productia, oferta. Or, un
mijloc de a o stimula inseamna, in aceasta viziune, reducerea fiscalitatii.
În afara de faptul ca impozitele si taxele indirecte mari devin
componente ale unor preturi, in mod logic mari, ele sufoca viata
intreprinderii. Partizanii doctrinei ofertei au demonstrat ca tocmai prin
decorsetarea firmei de povara unei fiscalitati ridicate statul are sansa sa
incaseze mai mult din aceasta sursa; se are in vedere o rata mica a
impunerii, aplicabila unei mase impozabile tot mai mari, urmare si ea a
unei cifre de afaceri in crestere.
● Indexarea preturilor, stabilirea unui raport de interdependenta cu cel
al veniturilor si al puterii de cumparare. Se mizeaza aici, indeosebi, pe
efectul de stabilitate pe care o astfel de masura il poate produce asupra
climatului economic si social. Pe termen scurt, lupta impotriva inflatiei
comporta in general trei alte categorii de politici: blocajul monedei,
blocajul cheltuielilor publice si blocajul veniturilor. Dar pentru a invinge
inflatia trebuie atacate cauzele sale profunde:
Riscul este de aceeasi natura cand se recurge la un blocaj al cheltuielilor
publice. Mai putine piete publice pentru intreprinderi inseamna o
activitate mai redusa si somaj mai mult. Dar nu este sigur ca somajul
actioneaza impotriva inflatiei. Salariile celor care muncesc sunt
indexate si isi urmeaza drumul. Cat despre someri, ei continua sa faca
presiuni asupra costurilor prin cresterea cotizatiilor ce trebuie varsate
pentru asigurarea de somaj. In crizele antebelice fiecare intreprindere
putea sa-si reduca costurile concediind personalul excedentar.
Actualmente, fiecare intreprindere crede ca-si reduce costurile prin
concedieri, dar ansamblul intreprinderilor si in ultima instanta fiecare
dintre ele plateste in compensatie contributia la fondul de somaj.
Politicile veniturilor au condus la rezultate mai degraba favorabile, cu
conditia sa nu degenereze in conflict social generalizat.
Dacă multe componente conduc, intr-adevar, la cresterea preturilor,
exista si un mecanism puternic de reducere a lor incorporat in
economie. Acest mecanism este productivitatea. Conform egalitatii
pretul = beneficiul unitar + pretul de cost, tot ceea ce reduce pretul de
cost permite fie sporirea marjelor de beneficiu, fie scaderea preturilor.

Pe termen scurt, cresterea sau refacerea marjelor de beneficiu pot

amana efectele favorabile ale productivitatii. Dar observatiile arata ca
marja de beneficiu reprezinta in general o parte destul de stabila in
pretul de vanzare. In timp, sporurile de productivitate depasesc
miscarile marjelor de beneficiu. Productivitatea explica puternicile
disparitati intre preturile bunurilor, care se observa in dispersia
„preturile reale
Operatiunile de open-market reprezinta un alt instrument esential de
politica monetara, la indemana bancilor centrale, prin intermediul
caruia acestea actioneaza in directia restrangerii sau extinderii masei
monetare. Aceste operatiuni constau in vanzarea-cumpararea de pe
piata monetara a unor efecte publice sau private, demonetizandu-le,
adica retragand o anumita cantitate de moneda, atunci cand le vinde
sau, dinpotriva monetizandu-le, adica introducand in circulatie o
cantitate suplimentara de moneda atunci cand le cumpara. In felul
acesta se modifica structura masei monetare din circulatie in
defavoarea sau favoarea lichiditatii.
Aceasta masura are, pe de o parte, un caracter prudential, marind
gradul de lichiditate al bancilor comerciale, iar pe de alta parte,
diminueaza resursele de creditare ale acestor banci, si, implicit,
capacitatea lor de a crea moneda prin credit. Banca centrala poate,
deci, influenta sporirea sau reducerea ofertei de moneda scripturala din
partea bancilor comerciale, prin diminuarea, respectiv majorarea cotei
rezervelor obligatorii.
Dintre remediile antiinflationiste – politica de preturi, de buget, de
moneda, de costuri si de oferta – nici una nu s-a impus pana in prezent
ca o solutie miracol. In general, guvernele prudente le utilizeaza pe
toate, in diferite grade, in forme variate si nu fara ezitari. Cutare guvern
liberal nu ezita sa blocheze preturile pentru a declansa dezescaladarea
cresterii lor. Altul, care mizeaza pe relansare, limiteaza totusi deficitul
bugetar, de teama derapajului monedei.
În definitiv, in materie de lupta impotriva inflatiei, teoriile despre
politica de urmat sunt mai controversate decat politicile aplicate, iar
politicile aplicate sunt in general mai putin eficiente decat se spune in
teorii. Bilantul luptei impotriva inflatiei este nuantat. Cea mai mare
parte dintre tarile dezvoltate au evitat pana acum hiperinflatia, dar
toate au suportat valuri de inflatie prost controlate.
Inflația în Republica Moldova este un proces pe care țara nu-l poate
ameliora, acesta este un indicator calculat matematic și depinde de
coșul de consum al țării. Moldova ca țară este consumator, chiar și
pentru producția agricolă, totul se importă. Odată cu creșterea
prețurilor la gaze naturale sau majorat prețurile la consum direct și a
energiei electrice, deoarece energia electrică este produsă pe baza
gazelor naturale. Deci în luna ianuarie 2022 avem o pondere a
prețurilor de achiziție gazelor de 21,3% ce constituie 2168,92
lei/1000m³, de la 10196 lei/1000m³, acesta fiind de
12364,92lei/1000m³.Cum spuneam anterior prețul energiei electrice
depinde direct de majorarea prețurilor gazelor naturale. Din data 1
aprilie 2022 comisia ANRE a aprobat majorarea prețurilor pentru
consumatorii centru, de energie electrică cu circa 43%, de la 151 de
bani per kW/h la 217 bani per kW/h și o majorare de circa 23% pentru
consumatorii nord, de la 204 bani la 251 bani per kW/h. Ce ține de
prețurile de piață, evoluția lor în perioada ianuarie 2021 și ianuarie
2022 ,ne arată că prețurile au crecut cu 16,5%, prețurile la produse
alimentare cu 21,05%, la mărfuri nealimentare cu 13,37 și la serviciile
pretate populației cu 14,8% . Un alt inpact al inflației este crsterea
prețutilor la produsele petroliere, ce constituie o majorare de la 15,4
pentru un litru de benzină 2021 la 28,1 pentru un litru de benzină 2022,
o crestere de circa 82,4%. Deși prețul bailului de petrol din contra,
scade. Astfel BNM face un calcul exprimat procentual a indicelor din
luna curentă în comparație cu indicele din aceeași lună a anului
precedent. Având în luna ianuarie a anului 2022 o crestere de 22,16% a
inflației. Cea mai mare pondere a inflației o au produsele alimentare,
acestea crescând din cauza șocurilor externe. Republica Moldova
confruntă la moment inflația din cauza șocurilor externe, noi fiind ca
consumatori, cea mai mare parte a produselor le importăm, ceea ce
bate la rata inflației.
Tema 6. Modelul ad-as. Echilibrul macroeconomic general
Analizaţi structura PIB-ului pentru economia R.Moldova

PIB-ul este suma cheltuielilor pentru consum a gospodăriilor private și a

organizațiilor private non-profit, a cheltuielilor brute pentru investiții, a
cheltuielilor statului, a investițiilor în scopul depozitării ca și câștigurile
din export din care se scad cheltuielile pentru importuri.
În 2021, PIB-ul Moldovei a fost de 241,9 miliarde lei (12,144 miliarde
dolari) în prețuri curente de piață, în creștere cu 13,9% în termeni reali.
Potrivit Infotag, care citează Biroul de statistică (BNS), creșterea a fost
determinată, în special, de agricultură, silvicultură și pescuit (+4,2%), a
căror valoare adăugată brută (VAB) a crescut cu 10,4%, iar contribuția
lor la formarea PIB a fost de 45%; comerț (+1,6%); transport (+1,6%).
Cât privește utilizarea PIB-ului, creșterea a fost determinată în principal
de consumul final al gospodăriilor, care a crescut cu 15,5% și a
reprezentat 80,5% din PIB.
FMI, BM, BERD și ministerul economiei au prognozat o creștere
economică în 2021 în intervalul 4,5-7,5%. În 2020, PIB-ul a scăzut cu
8,3% din cauza pandemiei.
Tema 7. Politica bugetar-fiscală. Cheltuielile guvernamentale
şi datoria de stat
Analizați dinamica deficitului bugetar si sursele de
finantare in economia R.Moldova.
Deficitul bugetar poate să apară atât în ţări cu economie
dezvoltată, cât şi în ţări cu economie în cursde dezvoltare sau în
tranziţie, iar cauzele pot fi generate de propria economie sau
de conjuncturainternaţională.
Cauzele:
 nivelul şi fluctuaţiile produsului intern brut, care reprezintă
una din cauzele interne ce duc la apariţiasau creşterea
deficitului bugetar, prin încetinirea ritmului de creştere a
veniturilor publice;
 gradul de redistribuire a produsului intern brut poate
conduce la dezechilibre între veniturileşicheltuielile
publice, în condiţiile în care cresc componentele privind
ajutorul de şomaj şi asistenţasocială;
 creşterea cheltuielilor publice pentru înarmare a fost
adesea una dintre cauzele care au dus ladepăşirea
veniturilor publice de către cheltuielile publice;
 fenomenele conjuncturale internaţionale îşi transmit
influenţa prin intermediul cursului de schimb şial ratei
dobânzii. Astfel, în anii ’70-’80, numerous eţări
(dezvoltateşi în curs de dezvoltare) s-auconfruntat cu
deficite bugetare puternice în urma crizei petrolului şi
accentuării cursei înarmărilor
Existenţa deficitului bugetar conduce la:
• creşterea datoriei publice şi, implicit, a serviciului
acesteia, respective cheltuielile publice
privindrambursările, dobânzileşi comisioanele
exigibile în fiecare an pentru stingerea datoriei
publice. Paralel cu sporirea cheltuielilor publice pe
această cale, are loc o realocare a fondurilor publice
în detrimentulfurnizării bunurilor şi serviciilor publice
către populaţie;
• deficitul bugetar contribuie la creşterea ratei dobânzii
pe piaţă, prin sporirea cererii de credite publice
necesare acoperirii deficitului.
Tema 8. Piaţa monetară şi mecanismele pieţei monetare
Dinamica masei monetare şi a instrumentelor politicii
monetare în RM.
Banca Naţională a Moldovei este banca centrală a Republicii
Moldova, este persoană juridică publică autonomă care
stabileşte şi promovează politica monetară şi valutară.
Băncii Naţionale a Moldovei promovează Strategii de politicii
monetare ce sunt orientate spre atingerea obiectivului
fundamental - asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.
BNM prezintă obiectivele politicii monetare promovate:
 asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor
 stabilitatea preţurilor este cantitativ definită prin rata
inflaţiei evaluată prin indicele preţurilor de consum
publicat lunar de Biroul Naţional de Statistică.
 promovarea şi menţinerea a unui sistem financiar bazat pe
principiile pieţei
 sprijinirea politicii economice generale a statului.

Aceste obiective sunt urmărite în măsura în care ele nu

afectează atingerea obiectivului fundamental al BNM.
Pentru asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen
mediu, Banca Naţională a Moldovei consideră menţinerea
inflaţiei (măsurate prin indicele preţurilor de consum) în
marime de 5.0 la sută anual cu o posibilă deviere de ± 1.5
puncte procentuale nivelul optim pentru creşterea şi
dezvoltarea economică a Republicii Moldova pe termen mediu.
Analizînd politicile monetare promovate de BNM în 2017 se
observă că prin decizia de politică monetară din 26 ianuarie
2017 s-a stabilit:
1. Se menține rata de bază aplicată la principalele operațiuni de
politică monetară pe termen scurt la nivelul actual de 9.0 la
sută anual.
2. Se mențin ratele de dobândă:
- la creditele overnight la nivelul actual de 12.0 la sută anual;
- la depozitele overnight la nivelul actual de 6.0 la sută anual.
3. Se menţine norma rezervelor obligatorii din mijloace atrase
în valută liber convertibilă la nivelul de 14.0 la sută din baza de
calcul.
4. Se menţine norma rezervelor obligatorii din mijloace atrase
în lei moldovenești și în valută neconvertibilă la nivelul de 35.0
la sută din baza de calcul.
5. În contextul coordonării politicilor monetară și bugetar-
fiscală, de a continua discuțiile cu Ministerul Finanțelor în
vederea diversificării mecanismelor de gestionare a lichidității.
La prezentarea următoarei decizii de politică monetară din 22
februarie 2017 executiv al Băncii Naționale a Moldovei, a
adoptat unanim hotărârea prin care nu înregistrează modificări
față de hotărîrea annterioară.
Comitetul executiv al Băncii Naționale a Moldovei, în cadrul
ședinței din 29 martie 2017, a adoptat hotărârea prin care se
modifică articolul 3. Astfel prin care se stipulează majorazrea
normei rezervelor obligatorii din mijloace atrase în lei
moldovenești și în valută neconvertibilă cu 2.0 puncte
procentuale și se stabilește în mărime de 37.0 la sută din baza
de calcul, începând cu perioada de menținere a rezervelor
obligatorii în lei moldovenești: 8 aprilie 2017 – 7 mai 2017.
La data de 27 aprilie 2017 comitetul executiv al Băncii Naționale
a Moldovei a adoptat prin vot unanim hotărârea prin care se
modifică articolul 3, prin majorarea normei rezervelor
obligatorii din mijloace atrase în lei moldovenești și în valută
neconvertibilă cu 3.0 puncte procentuale și se stabilește în
mărime de 40.0 la sută din baza de calcul, începând cu perioada
de menținere a rezervelor obligatorii în lei moldovenești: 8 mai
2017 – 7 iunie 2017.
Prin ultima comunicare a BNM din data de 24 mai 2017 decizia
de politică monetară a fost aprobată următoarea hotărîre:
1. Se menține rata de bază aplicată la principalele operațiuni de
politică monetară pe termen scurt la nivelul actual de 9.0 la
sută anual.
2. Se mențin ratele de dobândă:
- la creditele overnight la nivelul actual de 12.0 la sută anual;
- la depozitele overnight la nivelul actual de 6.0 la sută anual.
3. Se menține norma rezervelor obligatorii din mijloace atrase
în lei moldovenești și în valută neconvertibilă la nivelul actual
de 40.0 la sută din baza de calcul.
4. Se menține norma rezervelor obligatorii din mijloace atrase
în valută liber convertibilă la nivelul actual de 14.0 la sută din
baza de calcul.
Tema 9. Modelul IS-LM. Echilibrul simultan pe piaţa bunurilor
şi piaţa monetară
Evaluarea economiei in baza modelului IS-LM.
Modelul IS - LM: noul model al cererii agregate

Modelul IS-LM, de asemenea cunoscut sub denumirile de

modelul Hicks-Hansen și modelul echilibrului dublu sau
simultan, este un model economic elaborat de economiștii John
Hicks și Alvin Hansen în baza teoriei macroeconomice
keynesiene. Acest model operează cu mărimi economice
agregate (nivelul ratelor dobânzii, volumul total de producție,
cheltuielile publice, masa monetară etc.).
În contextul acestui model, echilibrul economic este privit ca
echilibru pe două piețe:
 piața bunurilor și serviciilor
 piața monetară (sau piața banilor)
Grafic modelul este reprezentat ca intersecția a doua
linii/curbe, numite IS și LM.
Principalele mărimi variabile ale modelului sunt:
 nivelul ratelor dobânzii — notat prin r
 venitul național — notat prin Y
Modelul IS-LM este luat în considerare într-un context
neoclasic, aceasta însemnând că se pornește de la salarii
flexibile.
Curba IS ("Curba investițiilor egale cu economisirile") reprezintă
toate combinațiile posibile dintre venitși rata dobânzii care
echilibrează piața bunurilor și serviciilor. Această piață se află în
stare de echilibru atunci
când oferta agregată (volumul de producție fabricată într-o
perioadă) este egală cu cererea agregată (sumacheltuielilor
tuturor agenților economici planificate pentru această
perioadă).
Matematic, această condiție poate fi ilustrată prin următoarea
egalitate:
IS:Y =C +I +G+XN
unde:
C - cheltuielile de consum;
I - cheltuielile de investiții;
G - cheltuielile bugetare (publice, guvernamentale);
XN - exportul net.
Atunci când statul însuși apare pe
piața bunurilor ca și consumator,
curba IS se deplasează înspre dreapta.
În funcție de situația în care se află
curba LM, acest lucru poate însemna
o creștere a venitului populației, Y și a
ratei dobânzii. Această formă de
politică fiscală expansivă se mai
numește și deficit spending. În cazul unei politici fiscale
contractive, statul își reduce cheltuielile, curba IS se deplasează
înspre stânga, veniturile populației și rata dobânzii scad, iar
deficitul bugetar se micșorează.
Dacă populația mărește „casa de speculații“ (situație în care
sunt deținuți bani, pentru a putea fi folosiți atunci când
dobânda sau cursul obligațiunilor sunt mai atractive), atunci
deficit spending reacționează ca și o impulsionare a economiei.
Acest lucru este susținut prin faptul că se instituie
multiplicatorul (în acest caz, multiplicatorul cheltuielilor
statului).
Eficiența multiplicatorului se poate explica simplu: dacă cererea
guvernamentală crește (pe piața bunurilor în acest caz), atunci
crește și producția. Dacă producția crește, firmele au nevoie de
mai mulți angajați. Noii angajații primesc un salariu pe care,
parțial, îl consumă (depinde însă de înclinația marginală spre
consum). Consumul în plus care apare astfel, inițiază încă o
creștere a producției, ceea ce înseamnă că va fi nevoie de noi
angajați care la rândul lor vor avea un salariu pe care vor putea
să-l cheltuiască...
Această idee a îndatorării statului nu îi aparține, așa cum s-a
presupus de mai multe ori, lui Keynes, ci lui Abba P. Lerner,
Keynes a postulat economisirile descrise mai înainte. Deoarece
deficit spending (deplasarea înspre dreapta a curbei IS)
reprezintă o îndatorare a statului, ar trebui ca datoriile să fie
plătite din taxe mai mari, atunci când economia e prosperă
(surplus saving). Statul practică astfel o politică economică
anticiclică, pentru a nivela oscilațiile conjuncturale. Dacă
populația deține doar „casa de tranzacție“ (cantitatea de bani
necesară cumpărării bunurilor), atunci această politică are ca
urmare, din cauza poziției verticale a curbei LM, faptul că
dobânda crește, iar veniturile populației rămân la fel. Acest
efect se numește de dislocare, de compensare, evicțiune sau
înlăturare (crowding out) a cererii de investiții private de către
cererea statului.
Tema 10. Economia deschisă. Balanţa de plăţi externe.
 Balanţa de plăţi pentru Republica Moldova .
 Dinamica rezervelor valutare in RM.
 Piața valutară în RM.
 Sistemul monetar internațional.
Conform datelor preliminare, deficitul contului curent al
balanței de plăți a Republicii Moldova, în anul 2021, s-a majorat
substanțial comparativ cu cel înregistrat în anul 2020, atât ca
valoare absolută, cât și relativ la PIB. Deficitul a constituit 1
590,13 mil. USD (din care 336,31 mil. USD în trimestrul IV
2021), în creștere cu 78,2 la sută (în trimestrul IV 2021 acesta s-
a majorat cu 5,9 la sută). Raportat la PIB, contul curent a
constituit -11,6 la sută.

Această dinamică a fost determinată de sporirea considerabilă

a deficitului comerțului exterior cu bunuri (+35,4 la sută față de
anul 2020) și de scăderea excedentului veniturilor primare, în
timp ce balanțele veniturilor secundare și a serviciilor s-au
îmbunătățit. De menționat că în trimestrul IV 2021, excedentul
veniturilor primare s-a majorat semnificativ, de 2,6 ori
comparativ cu trimestrul IV 2020, ca urmare a scăderii de 10,7
ori a profiturilor reinvestite din cadrul veniturilor din investiții
ce revin nerezidenților (până la 6,43 mil. USD față de 68,55 mil.
USD în trimestrul IV 2020).
Dinamica rezervelor valutare în Republica Moldova.
Rulajul pieţei valutare în numerar cuprinde totalitatea
operaţiunilor de cumpărare şi vânzare a valutei străine contra
monedă naţională, efectuate de unităţile de schimb valutar în
numerar cu persoanele fizice şi raportate în conformitate cu
Regulamentul cu privire la unităţile de schimb valutar (aprobat
prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a
Moldovei nr. 53 din 5 martie 2009).
Determinarea echivalentului în dolari SUA a volumului
operaţiunilor de cumpărare şi vânzare a numerarului de valută
străină se efectuează cu aplicarea cursurilor medii oficiale
lunare ale leului moldovenesc faţă de dolarul SUA şi valuta
străină respectivă.
Piaţa valutară a Republicii Moldova este caracterizată de
dinamica cursului valutar şi de rulaj. Cursul valutar este calculat
ca rata de schimb medie ponderată la volumul tranzacţiilor care
au avut loc pe piaţa valutară. Rulajul pieţei valutare cuprinde
totalitatea tranzacţiilor de schimb valutar cu exceptia celor
efectuate de către Banca Naţionala a Moldovei (BNM), care au
avut loc pe cele mai diferite segmente ale pieţei. Printre
segmentele pieţei monitorizate în particular se numară piaţa
interbancara (tranzacţiile de schimb valutar efectuate între
bancile comerciale autorizate) şi piaţa intrabancara (tranzacţiile
de schimb valutar efectuate între bănci si clienţii acestora);
piaţa operaţiunilor la vedere (cu decontările ce se efectuează
cel tîrziu timp de doua zile bancare) şi piaţa operaţiunilor la
termen (cu decontările ce se efectuează de regulă peste
perioade fixe, cum ar fi: una, două saptămîni, o luna sau mai
mult). În timp ce cursul valutar reprezintă echilibrul dinamic al
cererii si ofertei de valută în cadrul pieţei, rulajul denotă
activitatea generală a participanţilor pieţei valutare.
Principalul obiectiv al BNM este de a menţine stabilitatea
monedei naţionale prin adaptarea politicilor monetară, de
creditare şi valutară la condiţiile principiilor economiei de piaţă.
Pe parcursul ultimilor ani BNM a continuat să practice o politică
monetară orientată spre stabilitatea preţurilor şi a cursului
valutar. S-a înregistrat o creştere a cererii pentru bani, fapt ce
denotă o scădere a inflaţiei. Piaţa valutara autohtonă a ramas
transparentă, relativ stabilă, mişcîndu-se în paralel cu inflaţia şi
parţial sensibilă la unii factori interni sau externi. Intervenţiile in
piaţa valutară au fost limitate la şlefuirea fluctuaţiilor de
termen scurt a cursului valutar şi atingerea obiectivelor
propuse.
Cursul valutar este un indicator important, deoarece prezintă
legătura dintre preţurile locale şi cele străine. Moldova a pus în
circulaţie propria monedă, Leul, în Noiembrie 1993. Din 1995
pîna la finele lui August 1998, rata nominală de schimb Lei/US$
s-a depreciat foarte încet, graţie susţinerii din partea BNM. În
prezent, politicile monetară şi financiară a BNM promovează un
regim de flexibilitate a cursului valutar şi stabileşte rata de
schimb oficială pe baza ratelor de schimb predominante de pe
piaţa valutară. BNM se orientează spre consolidarea şi
menţinerea rezervelor internaţionale şi spre uşurarea
fluctuaţiilor excesive a cursului valutar cu scopul final de a
stabili condiţii favorabile pentru creşterea exportului.
Piața valutară fără numerar a Republicii Moldova este
caracterizata de volumul tranzactiilor de cumpărare/vinzare a
valutei straine cu exceptia celor efectuate de către Banca
Nationala a Moldovei, care au avut loc pe cele mai diferite
segmente ale pietei. Printre segmentele pieței monitorizate în
particular se numără piața interbancară (tranzacțiile de
cumpărare/vânzare a valutei străine efectuate între băncile
comerciale) și piața intrabancară (tranzacțiile de
cumpărare/vânzare a valutei străine efectuate între bănci și
clienții acestora).
Sistemul monetar internațional (sau IMS ) este ansamblul de
reguli, instituții și practici care alcătuiesc, la nivel internațional,
sistemul economic mondial. Acest sistem permite schimbul de
bunuri , servicii , active sau valute între diferiți agenți
economici. SMI este în continuă schimbare, trecând de la
unipolaritate la multipolaritate, folosind standardul aur sau
cursuri de schimb variabile .