Academia de Studii Economice din Moldova

REFERAT

Analiza crizelor economice mondiale

Chișinău 2017
Marea depresiune

Declansata in Statele Unite ale Americii odata cu prabusirea bursei in Martea Neagra, criza
din 1929, cunoscuta si sub denumirea de Marea Depresiune, ramane in istorie drept cea mai lunga,
raspandita si severa criza de pana acum.

Dupa Primul Razboi Mondial, activitatea economica a explodat in SUA, indicele productiei
industriale crescand de la 81 de puncte in 1920, la 114 in 1929. Americanii castigau din ce in ce mai
bine si isi permiteau sa faca economii, bani pe care ii investeau apoi la bursa, in speranta unui castig
rapid. In lipsa unui cadru legal bine pus la punct, companiile puteau creste dupa bunul plac capitalul
social prin emiterea de noi actiuni. Tranzactionarea ''in marja'' a explodat, investitorii cumparand
actiuni platind doar o fractiune din valoarea lor, urmand sa le vanda peste cateva luni la un pret mai
mare si sa castige diferenta, ceea ce a dus la crearea unui urias joc piramidal. Fluxul continuu de
bani noi in piata a dus la o crestere fara precedent a pretului actiunilor, indicele Dow Jones castigand
600%.

In 1929, a venit timpul ca Statele Unite sa deconteze excesele facute in ultimii ani. Pe 29
octombrie se inregistreaza una dintre cele mai devastatoare zile din intreaga istorie bursiera a
Statelor Unite. Martea Neagra aduce o prabusire de 40% a preturilor actiunilor si anuleaza intreaga
crestere din ultimul an. Pana pe 13 noiembrie, 30 de miliarde de dolari dispar din piata.

Banca Centrala a Americii (Federal Reserve – n.r) intervine prin restrangerea masei monetare
si prin restrictionarea creditelor, ceea ce duce la falimente in toate sectoarele economiei: agricultura,
industrie, banci. Panica duce la falimentul a aproape 9.000 de banci pe plan mondial in timpul anilor
'30.

SUA adopta masuri protectioniste prin majorarea tarifelor vamale cu 52% pentru aproximativ
20.000 de produse de import. Statele europene impun, la randul lor, legi prohibitive fata de
exporturile americane. Comertul international scade la o treime, impingand economiile lumii in cea
mai grava criza financiara din istorie. Rata somajului ajunge in unele tari la 33%, activitatea in
constructii a fost practic oprita, preturile produselor agricole scad cu 40-60%.

Instalarea la putere a presedintelui F. D. Roosevelt si aplicarea unui plan de masuri ce a

ramas in istorie drept ''The New Deal'' impulsioneaza piata americana. Tranzactiile ''in marja'' sunt
reglementate si se stabileste cadrul legal pentru imprumuturile pe care bancile le pot acorda pentru
astfel de tranzactii. Noua administratie infiinteaza ''Civilian Conservation Corps“, o organizatie care
angaja tineri intre 18 si 25 de ani pentru munca in folosul comunitatii, aproximativ doua milioane de
americani fiind inrolati in acest program. Congresul aproba ''Agricultural Adjustment Act“, prin care
statul incearca sa creasca pretul alimentelor prin cresterea productiei. Intre 1932 si 1935, venitul
fermierilor americani creste cu 50%.

Restul statelor lumii aplica, la randul lor, programe de refacere economica si incep sa-si
revina incepand cu mijlocul anilor '30. Slabite de criza, democratiile liberale sunt impinse spre
extremele dreapta sau stanga, fravorizand venirea la putere a unor dictatori si pregatind conditiile
pentru declansarea, in 1939, a celui De-al Doilea Razboi Mondial.

Criza petrolului din '73 si Marea Stagflatie

Dupa 25 de ani de crestere economica sustinuta, anul 1973 aduce o noua criza majora: cea a
petrolului. Pe 15 octombrie, tarile OAPEC (Tarile OPEC plus Egipt, Siria si Tunisia), decid sa
stopeze livrarile de petrol catre SUA si alte tari dezvoltate care au acordat sprijin Israelului in
razboiul de Yom Kippur. Pretul aurului negru creste cu 300%, de la 3 la 12dolari/baril intr-un timp
foarte scurt. Tarile importatoare sunt puternic afectate, criza venind intr-o perioada in care economia
mondiala avea de suferit de pe urma denuntarii acordului de la Bretton Woods din 1944 (prin care
intrau in vigoare politici monetare comune si se stabilea pentru prima data un sistem al ratelor de
schimb legate de aur) si trecerea la sistemul international al cursurilor flexibile de schimb.
Productivitatea muncii scade in tarile puternic industrializate si somajul este in crestere.

Criza petrolului forteaza schimbarea viziunii asupra consumului de energie, accentul

punandu-se pe reducerea acesteia si gasirea unor surse alternative. Economia Japoniei renunta la
consumul intensiv de petrol si se investeste masiv in industia electronicelor. Producatorii niponi de
automobile profita din plin de cresterea pretului titeiului si incep sa dezvolte masini mici, cu
motoare eficiente, o alternativa la automobilele americane. Vanzarile constructorilor americani se
prabusesc, trend ce va continua pana in anii '80.

Bancile centrale occidentale decid sa taie rata dobanzilor pentru a incuraja cresterea, nefiind
ingrijorate de cresterea inflatiei. Desi masura a fost perfect normala pentru teoria economica a
vremii, consecintele vor fi devastatoare: timp de 10 ani, lumea intra in cea mai lunga perioada de
stagflatie din istorie.

Marea stagflatie s-a caracterizat prin scaderea veniturilor, reducerea consumului, cresterea
somajului si a preturilor. Fenomenul pune multe probleme bancilor centrale, in practica neexistand
masuri pentru combaterea concomitenta a inflatiei si a scaderii economice: politicile monetare de
stimulare a cresterii duc la explozia inflatiei, in timp ce lupta impotriva inflatiei va duce la adancirea
declinului economic. Perioada de recul a luat sfarsit odata cu reusita bancilor centrale americane,
germane si japoneze de a promova politici stricte anti-inflatie.

Criza asiatica

In 1997, dupa mai multi ani de crestere economica medie anuala de 9%, Thailanda a fost
nevoita sa-si liberalizeze cursul de schimb (pana la momentul respectiv moneda era legata de dolar),
bath-ul devalorinzandu-se cu 50% in perioada iunie-octombrie. Desi masura a eliberat presiunea
asupra deficitului extern, puternic alimentat de investitiile straine masive, tarile din regiune au fost
nevoite sa adopte aceeasi masura, un val de devalorizare monetara lovind Asia. Investitorii s-au
grabit sa-si lichideze afacerile iar bursele s-au prabusit, trimitand o unda de soc in intreaga lume.

Produsul Intern Brut al celor zece tari ASEAN a scazut cu 31% in 1998, multe firme au dat
faliment, in timp ce milioane de persoane au ajuns sa straiasca la limita subzistentei.

Cele mai afectate tari au fost Coreea de Sud, Indonezia si Thailanda, state ce au apelat la un ajutor
de 40 de miliarde de euro de la Fondul Monetar International. Desi mai putin afectate, China,
Taiwan, Hong Kong, Malaezia, Filipine si India au avut de suferit de pe urma scaderii increderii
investitorilor in regiune.

Criza asiatica a adus Rusia in punctul in care nu-si mai putea onora datoriile externe, principalul
factor fiind scaderea preturilor materiilor prime- petrol, gaz, metale. In 1998, rubla ruseasca a
pierdut 150% din valoare in numai cateva luni. Rusii au fost obligati sa plateasca dobanzi de pana la
200% la creditele pentru plata datoriilor contractate in ruble.

Criza economică mondială a început în luna decembrie 2007, moment când pierderea
încrederii investitorilor americani în ipotecarea securitizată a condus la o criză de lichidități ce a
determinat o injectare substanțială de capital în piețele financiare din partea Rezervei Federale
americane, a Băncii Angliei și a Băncii Centrale Europene. Indicele TED spread (ce descrie riscul de
creditare perceput în economia generală) a sărit în iulie 2007, a oscilat vreme de un an și apoi a
crescut din nou în septembrie 2008, atingând valoarea record de 4,65% în 10 octombrie 2008. Criza
s-a agravat în 2008, întrucât bursele de valori din lume s-au prăbușit sau au intrat într-o perioadă de
instabilitate acută. Un număr mare de bănci, creditori și companii de asigurare au dat faliment în
săptămânile ce au urmat.
 Prăbușirea Administrației Federale pentru Locuințe (S.U.A.) este adesea făcută responsabilă
pentru producerea crizei. Însă vulnerabilitatea sistemului financiar a fost provocată de contractele și
operațiile financiare complicate și supuse efectului de pârghie, politica monetară a S.U.A. stabilind
un preț neglijabil pentru credit și astfel favorizând o cotă foarte ridicată a efectului de pârghie și,
conform economistului american John Bellamy Foster, o „hipertrofie a sectorului financiar”.

Țările afectate drastic de criză au avut creșteri semnificative ale salariului minim, impuse prin
legislație. Administrația SUA a emis Fair Minimum Wage Act of 2007, care a intrat în vigoare în 25
mai 2007 și a prevăzut creșterea salariului minim în trei etape: - începând cu 24.07.2007 la 5,85$ pe
oră, - începând cu 24.07.2008 la 6,55$ pe oră, - începând cu 24.07.2009 la 7,25$ pe oră.

Același efect poate fi observat și în țările europene, cele mai afectate țări fiind exact acelea
care au avut creșteri semnificative ale salariului minim în anii premergători crizei.

Cea mai afectată țară de criza economică din U.E. este Letonia. Extrem de interesant este că
această țară a avut, în anii care au precedat criza, cea mai mare creștere a salariilor minime din
Uniunea Europeană: 1) de la 1 ianuarie 2006 , la 128 Euro pe lună; 2) de la 1 septembrie 2006, la
170 Euro pe lună; 3) de la 1 iulie 2007, la 227 Euro pe lună.

Rezultatul acestei creșteri spectaculoase a fost apariția unei crize extrem de puternice cu șomaj
ridicat.

Un alt exemplu concludent este Irlanda: 1) începând cu 1 ianuarie 2007 salariul minim a
crescut de la 7,65 Euro pe oră la 8,30 Euro pe oră; 2) începând cu 1 iulie 2007 salariul minim a
crescut la 8,65 Euro pe oră.

Consecința a fost creșterea galopantă a șomajului ajungând în scurt timp la 12,8%.

Spania, de asemenea una dintre țările cu o rată foarte mare a șomajului, atingînd un nivel de 20,5%
în aprilie 2010 , a avut o creștere a salariului minim de la 490 Euro/lună în 2004 la 700 Euro/lună în
2008.

Pe de altă parte, singura țară din U.E. care a intrat în clasamentul țărilor cel mai puțin afectate
de criză este Suedia[5], una dintre cele 6 țări europene care nu au salariu minim.