Criza economicA din Ariton Anisia

anii 1929- 1933 Clasa a XII-a C

Cuprins

01 02 03

Introducere Izbucnire Motive

04 05 06

Consecințe Concluzie Bibliografie

 Introducere

Marea criză economică a început în

Statele Unite și este asociată cu
prăbușirea bursei de acțiuni sau ”Wall
Street Crash” din 29 octombrie 1929,
așa numita ”Marțea Neagră”.
 Izbucnire
A avut loc din cauza speculațiilor din anii
1929 și a nereglementării sistemului bancar și
bursier. Sute de mii de americani investeau pe
bursă în acțiuni dintre care multe nu valorau
sumele pentru cât se tranzacționau. Brokerii în
mod regulat își împrumutau clienții mici
investitori cu mai mult de două treimi din
valoarea acțiunilor pe care le cumpărau
clienții, astfel că peste 8,5 miliarde de dolari
erau contabilizați ca împrumuturi, valoare care
depășea cantitatea de bani care circula în SUA
pe vremea aceea.
MOTIV Odată cu terminarea Primului Război
E Mondial relațiile economice naționale și
internaționale s-au confruntat cu probleme
precum:

1 2 3

Dispariția unor resurse umane Emiterea banilor fară Haos în relațiile economice
și de producție / acoperire
supraproducție, respectiv
scăderea dramatică a cererii
Oameni stând la coadă pentru
mâncare și adăpost
Consecinte

1 Criza bancară 5 Criza agrară 2

Comerțul exterior
și criza economică

3 Criza industrială Criza în domeniul

finanțelor publice
4
 Criza bancara
Legăturile strânse între unele bănci mari din ţara
noastră şi unele bănci din străinătate care au redus Datorită insolvenţei multor debitori ai băncilor, acestea au
creditele, au retras capitalurile din România etc., au trecut la măsuri excesive de restrângere a creditului. Banca
agravat criza în domeniul creditului. Naţională şi-a redus mult operaţiunile de acont, urmărind
lichidarea plasamentelor şi menţinând un acont ridicat de 9%.
Un exemplu grăitor în acest sens este cel al Băncii
Marmorosch Blank. Această bancă cu capital străin aflată
de fapt în stare de faliment încă din 1930, a primit din
partea Bancii Naţionale sume foarte mari cu titlu de Astfel, între 31 decembrie 1930 şi 26 octombrie 1931, data la
reescont pentru creanţe în cea mai mare parte fară valoare care Banca Marmorosch Blank a cerut să i se admită dat
reală. preventiv reescontul ei la Banca Naţională a crescut de la 247
milioane lei la 1,8 miliarde lei, majoritatea cambiilor predate
Criza în domeniul bancar s-a reflectat în faptul că prăbuşirea BNR (în suma de peste 1 miliard) erau “portofoliu putred”,
preţurilor la produsele agricole şi restrângerea activităţii cambii semnate de Banca industrială, creaţie a Băncii
industriale au determinat pe deponenţi să retragă masiv Marmorosch Blank şi care nu aveau acoperire. La rândul său
depunerile. Numeroase bănci care nu au făcut faţă acestei cereri BNR a transmis acest portofoliu putred statului român.
masive de lichidităţi au fost nevoite să dea faliment, între acestea
şi bănci importante ca Banca Generală a României şi Marmorosch
Blank, ale căror portofolii au fost preluate de BNR al cărui rol a
crescut mult .
 Criza agrara
Odată cu izbucnirea crizei din industrie în
1929, criza agrară s-a adâncit enorm. Indicele
preţurilor produselor agricole a scăzut de la 100
în 1929 la 44,9 în 1933. De la 109 miliarde de
lei în anul 1929 valoarea producţiei agricole
vegetale a scăzut la numai 48,6 miliarde lei în
1933.
Criza agrară a cuprins toate ramurile agriculturii;
producţia cerealieră de plante tehnice, pomicultură,
viticultură, zootehnia etc. Structura agriculturii
României, predominant cerealieră, a agravat
consecinţele crizei agrare, mai puternice în această
ramură.

În acelasi timp, scăderea preţurilor a avut consecinţe mult mai

grave pentru ţara noastă, dat fiind faptul că, costul de producţie
al cerealelor româneşti era mai urcat decât al ţărilor cu o
agricultură capitalistă dezvoltată. Rămânerea în urmă din punct
de vedere tehnic a agriculturii noastre, productivitatea scăzută a
muncii, cheltuielile mari ale gospodăriilor ţărăneşti provocate
de dobânzi mari, de renta funciară ridicată, dijma, preţurile
ridicate ale mărfurilor industriale, impozitele mari etc.
împovărau cu mult costurile produselor agricole din România.
Ca urmare a accentuării procesului de degradare a
agriculturii României în anii crizei agrare,
producţia medie obţinuta la principalele culturi a
fost scazută. Astfel, în ceea ce priveşte producţia
medie anuală de grâu în anii 1925- 1929 România
se afla înaintea Spaniei, Greciei, Portugaliei,
pentru ca în anii
1930-1934 să fie în urma Spaniei, Portugaliei.
 Criza industriala
Încă de la începutul anului 1929 în unele ramuri
ale industriei țării au aparut fenomene de criză de
supraproducție. Indicii cantitativi ai producției de
fier, otel, huilă, sare etc. au marcat importante
scăderi, indicii prețurilor fontei, cuprului,
petrolului, lignitului etc. de asemenea, au coborât,
în timp ce în depozite
creșteau stocurile de mărfuri ce nu puteau fi
desfăcute pe piață.
Împletindu-se cu criza industrială, între 1929 şi
1933, criza agrară declanşată în 1928, a cuprins
toate ramurile agriculturii şi s- a prelungit până la
ajunul celui de-al doilea război mondial. Scăderea
puterii de cumpărare a populaţiei a însemnat
restrângerea consumului intern şi o reducere a
circulatiei mărfurilor; un număr de comercianţi
mari şi mici s-au ruinat nemaiputând onora plăţile
pentru mărfurile luate cu credit.
Începând de la jumătatea anului 1929 criza s-a
dezvoltat cu violență, cuprinzând rând pe rând
ramurile industriei țării. Ca urmare, atât indicele
general cantitativ al producției industriale, cât și cel
valoric au înregistrat scăderi importante.
Examinarea dinamicii producției industriale scoate în
relief o însemnată scădere a producției pe ansamblul
industriei în anul 1932 faţă de anul 1929. Scăderea
cantitativă a producţiei a fost deosebit de mare la
industria prelucrătoare cuprinzând majoritatea ramurilor
marii industrii din România ca și la industria ce reunea
monopolurile de stat (sare, tutun, chibrituri, explozivi
etc.).
Criza în domeniul finantelor publice
În domeniul finanţelor publice, criza s-a
manifestat prin scăderea capacităţii de plată a
impozitelor şi scăderea veniturilor bugetare,
accentuarea presiunii fiscale asupra populaţiei şi
prin creşterea considerabilă a datoriei publice.
Anii crizei au dus şi la ruperea unităţii bugetului
României, deoarece alături de bugetele ordinare
îşi fac apariţia și bugetele extraordinare căci
statul nu mai poate face faţă presiunii obligaţiilor
sale de plată.
Începând cu 1 ianuarie 1931 s-a trecut la aplicarea
primei „curbe de sacrificiu” în baza căreia salariile
tuturor funcţionarilor statului erau reduse cu 10-
25%; totodată s-a sistat acordarea de gradaţii iar
avansările nu mai erau însoţite de sporul
corespunzător de salariu. Profitând de aceasta mulţi
patroni au aplicat aceleaşi reguli şi în cazul
întreprinderilor particulare.

Toate aceste măsuri de sporire a fiscalităţii, de reducere a salariilor şi

de aplicare a politicii porţilor deschise capitalului străin, departe de a
asigura un buget echilibrat, au contribuit la accentuarea deficitului
bugetar şi la devalorizarea accentuată a leului, astfel că în anul 1932
România este nevoită să renunţe la convertibilitatea leului.
Comertul exterior si criza economica
În privinţa comertului exterior, datorită rolului pe
care îl avea România în diviziunea internaţională Dezechilibrul balanţei de plăţi a obligat România să
a muncii, aceasta a continuat să rămână o sursă de introducă un regim de restricţii şi de control al
materii prime şi datorită nevoii de devize pentru schimburilor comerciale cu străinătatea, deoarece unele
plata datoriei externe, în anii crizei economice ţări aplicau restricţii valutare şi deci blocau sumele
exporta cu mult mai multe produse proprii decât cuvenite pentru exportatori; statul român a fost nevoit
importa. să înfiinţeze un oficiu de compensaţii pentru acoperirea
deficitelor din exporturile româneşti în aceste ţări. Altă
măsură a fost adoptarea în 1932 a monopolului BNR
Din 1932, statele occidentale au trecut şi ele la pentru comerţul cu devize.
contingentarea exporturilor agricole, astfel că statele
exportatoare nu-şi mai puteau vinde pe piaţa
occcidentală cantităţile disponibile fiind, deci, în
imposibilitatea de a-şi procura devizele necesare
achitării datoriei externe. România a ripostat faţă de
aceasta situaţie printr-o serie de măsuri care priveau
lichidarea creanţelor sale în statele care
introduseseră astfel de restricţii.
Concluzii
• Preţurile la produsele agricole au scăzut cu 60-70% şi cu ele au scăzut şi încasările la
buget şi cheltuielile statului. 
• Peste 2.5 milioane de agricultori aveau credite la bănci sau la cămătari. 
• Reducerea salariilor cu 10% în 1931 urmată în 1932 şi 1933 de alte reduceri salariale. 
• Creşterea taxelor pe bunurile de consum şi a impozitului pe salarii. 
• Creşterea şomajului la un nivel alarmant. 
• Exportul de grâu şi petrol a scăzut cu 58%. 
• La finalul crizei, în anul 1933, în România erau peste 300.000 de şomeri. 
• Foarte multe sinucideri în rândul celor care au contractat credite şi nu le mai puţeau
rambursa.
 bibliografie
Constantinescu, N. N. Istoria economică a României, Bucureşti, Ed. Economică, 1997
Hitchins, Keith. România, 1866 – 1947, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1994
Puia, I. Detaliile economice externe ale României în perioada interbelică, Bucuresti,

Ed. Academiei Române, 1992

https://adevarul.ro/stiri-locale/alba-iulia/efectele-crunte-ale-crizei-economice-din-1929-in-1753367.htm
l

https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_criză_economică
https://www.scribd.com/doc/79202961/Criza-Economica-Din-1929-in-Romania#
https://www.bnr.ro/Consideratii-privind-Marea-Criza-Economica-din-1929-–-1933-8253-Mobile.aspx
https://prezi.com/xumoctqupyey/marea-criza-economica/