Crize economice perioada

interbeica
Marea criză economică a fost perioada crizei
lumii capitaliste datorată supraproducției, între
anii 1929-1937, caracterizată printr-o scădere
dramatică a activității economice mondiale.
Primele semne ale crizei s-au manifestat încă
din anul 1928.[1]
Criza economică a avut efecte devastatoare,
atât în țările puternic industrializate, cât și în
cele mai puțin dezvoltate, ale căror economii
depindeau în cea mai mare măsură de
exporturile de materii prime. Nivelul comerțului
mondial a scăzut rapid, la fel cum au scăzut
de altfel și veniturile personale, veniturile
bugetare și profitul din afaceri. Orașele din
întreaga lume au suferit puternic de pe urma
crizei, în special cele care depindeau
de industria grea. Activitatea în construcții a
fost practic oprită. Zonele rurale au suferit de
pe urma scăderii prețurilor mărfurilor agricole
cu 40 – 60%.[2][3][4][5] Mineritul și exploatarea
lemnului au avut probabil cea mai dramatică
scădere, deoarece cererea scăzuse puternic
iar alternativele de reangajare a muncitorilor
mineri sau forestieri în alte sectoare erau cele
mai reduse.
Marea depresiune economică în diferite țări
ale globului s-a încheiat în momente diferite.
În majoritatea țărilor au fost concepute
programe de refacere și cele mai multe au
trecut prin diferite transformări politice, care le-
au împins spre extremele dreaptă sau stângă.
Societățile bazate pe democrația liberală au
ieșit puternic slăbite din criză și dictatori,
precum Adolf Hitler au ajuns la conducerea
unora dintre cele mai puternice state și au
pregătit condițiile politico-militare pentru
declanșarea în 1939 a celui de-al Doilea
Război Mondial.
Inceputul
Începutul marii crize economice în Statele
Unite este de obicei asociat cu prăbușirea
bursei de acțiuni din ziua de Joi (așa-
numită Joia Neagră) 29 octombrie 1929.
Chiar și după Wall Street Crash din 1929,
optimismul persistă de ceva timp. John D.
Rockefeller a spus: "Acestea sunt zile când
mulți sunt descurajați. În cei 93 de ani ai vieții
mele, depresiunile au venit și au dispărut.
Prosperitatea s-a întors întotdeauna și va
reveni din nou". Piața bursieră s-a transformat
în creștere la începutul anilor 1930, revenind
la nivelurile de la începutul anului 1929 până
în aprilie. Acest lucru era încă cu aproape
30% sub vârful din septembrie 1929.
Motive
Motivele Marii crize economice sunt disputate
de economiști, existând mai multe teorii: teoria
keynesiană, teoria monetaristă, teoria
marxistă, teoria școlii austriece, teoria șocului
creșterii producției (creșterea masivă a
productivității datorită electrificării) etc.
Odată cu terminarea Primului Război
Mondial relațiile economice naționale și
internaționale s-au confruntat cu probleme ca:
 dispariția unor resurse umane și de
producție
 emiterea banilor fără acoperire
 haos în relațiile economice
 supraproducție/respectiv scăderea
dramatică a cererii
 speculații la bursă