Economia americană înterbelică și “Marea depresiune” 1929-1933

Economia liberală presupune prezența crizelor economice. Aceste dereglări violente ale economiei sunt
intensificate în secolul XX, în care libera inițiativă și afacerile personale pot aduce profit. SUA este statul cel
mai puțin afectat de primul război mondial, deaceea cunoscuse o evoluție fără precedent, după anul 1923, în
timpul guvernării președintelui Calvin Coolidje. S-a mizat mult pe sectorul industrial care putea spori veniturile.
Industria automobilului, ajunge cea mai importantă, și stimulează la rândul ei alte industrii –producătoare de
oțel, cupru, sticlă, vopsea, cauciuc. Automobilul a influențat dezvoltarea de autostrăzi, stații de benzină,
moteluri și supermarketuri. Asistăm la dezvoltarea industriei chimice, aviatica, s-a extins folosirea electricității,
iar construcțiile de locuințe au cunoscut o adevărată explozie în perioada anilor ‘20. Alte caracteristici
importante ale cursului economic american au fost reprezentate de publicitate, credit și speculație. Reclama era
tot mai pre zentă. Ziarele, poșta, radioul era bombardate cu reclame ce-i îndemnau pe oameni să cumpere un
produs sau altul, și această campanie publicitară dădea roade. Sistemul creditelor s-a extins foarte mult. În 1929
valoarea acestora ajunsese la 3 miliarde de dolari; 3 din 5 mașini și 80% din radiouri au fost cumpărate pe
credit. Băncile sau societățile creditoare s-ar fi aflat într-un mare impas dacă debitorii și-ar fi pierdut slujbele și
n-ar mai fi fost capabili să-și plătească datoriile. Prosperitatea i-a determinat însă atât pe creditori cât și pe
creditați să meargă mai departe cu acest sistem. În anii ‘20 din ce în ce mai mulți americani au început să pună
tot mai mulți bani în investiții și să facă speculații bursiere, începând să creadă în easy money. Prețul acțiunilor
companiilor crește până la cote nebănuite, care nu reflectă valoarea lor reală, ce era mult mai mică.
Premisele și începutul “Marii depresiuni” (1929-1933)
La începutul anului 1928 s-a profilat o primă criză a pieței de acțiuni, dar aceasta a fost stopată în momentul în
care un mare grup de afaceriști a început o campanie de cumpărare a acțiunilor General Motors și Radio
Corporation of America, lucru ce a redat încrederea cumpărătorilor de acțiuni și speculațiile au continuat în
același ritm. O altă fisură în acest cerc aparent profitabil a apărut la sfârșitul anului 1928, când un număr de
solicitanți de credite au cerut în locul acestora bani gheață, iar cererea nu le-a putut fi satisfăcută pentru că banii
nu existau.
Semne și mai clare ale crizei s-au manifestat în vara anului 1929. S-a înregistrat o scădere considerabilă a
numărului de șantiere de construcție. Pe 24 octombrie, 13 milioane de acțiuni și-au schimbat proprietarul.
Bancherii au format un cartel care să salveze piața de valori de la dezastru. S-a aranjat o întrevedere la care au
participat reprezentanții celor mai importante bănci precum A. Mitchell de la „National City”, George F. Baker
de la „First National”, și Thomas W. Lamont de la „Morgan”. Fiecare era de acord să pună la bătaie o mare
sumă de bani pentru a susține piața. Prețurile s-au stabilizat pentru câteva zile, dar pe 29 octombrie, cea mai
dramatică zi din istoria bursei, colapsul a fost total. Milioane de acțiuni au fost vândute în această zi, și până pe
13 noiembrie prețurile au scăzut dramatic la principalele companii. Începea astfel cea mai mare criză cunoscută
sub numele de „Marea Depresiune”.
Efectele crizei
Marea criză economică a fost perioada crizei lumii capitaliste datorată supraproducției, între anii 1929-1933,
caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale. Criza economică a avut efecte
devastatoare, atât în țările puternic industrializate, cât și în cele mai puțin dezvoltate, ale căror economii
depindeau în cea mai mare măsură de exporturile de materii prime. Nivelul comerțului mondial a scăzut rapid,
la fel cum au scăzut de altfel și veniturile personale, veniturile bugetare și profitul din afaceri. Orașele din
întreaga lume au suferit puternic de pe urma crizei, în special cele care depindeau de industria grea. Activitatea
în construcții a fost practic oprită. Zonele rurale au suferit de pe urma scăderii prețurilor mărfurilor agricole. A
sporit numărul șomerilor, a crescut disperarea și panica. Mineritul și exploatarea lemnului au avut probabil cea
mai dramatică scădere, deoarece cererea scăzuse puternic iar alternativele de reangajare a muncitorilor mineri
sau forestieri în alte sectoare erau cele mai reduse. Milioane de americani au devenit șomeri.
 Marea depresiune economică în diferite țări s-a încheiat în momente diferite. În majoritatea țărilor au fost
concepute programe de refacere. Franklin D. Roosevelt, a lansat programul New Deal (1933-1936) de stopare a
crizei economice și amelioararea efectelor sale sociale. Programul a permis revenirea rapidă a SUA la volumul
producției industriale de până la criză și să-l depăsească. Multe state au trecut însă prin diferite transformări
politice, care le-au împins spre extremele dreaptă sau stângă. Societățile bazate pe democrația liberală au ieșit
puternic slăbite din criză și radicali, precum Adolf Hitler au ajuns la conducerea unora dintre cele mai puternice
state, a căror politică externă a pregătit condițiile politico-militare pentru declanșarea în 1939 a celui de-al
Doilea Război Mondial.