Marea depresie 1929-1933

Cauzele crizei
 Distribuția inechitabilă a venitului a constituit una dintre principalele.
În același an 0, 1% din familiile americane bogate, aveau un venit egal cu cel al 42% din
familiile de la baza societății, adică aproximativ 24.000 de familii aveau un venit egal cu 11, 5
milioane de familii americane mai puțin înstărite. Veniturile celor bogați creșteau mult mai
repede decât al celorlalte categorii sociale. Această stare de lucruri însemna de fapt că orice
scădere a cheltuielilor și investițiilor acestor oameni foarte bogați ar fi dus la reacții financiare
neplăcute, lucru ce s-a și întâmplat de altfel. Aceste evenimente au fost posibile și din cauză că
guvernul nu făcea nimic împotriva politicii marilor industriași și bancheri, pentru a limita în
vreun fel deciziile deseori aberante ale acestora.
 O altă cauză importantă a crizei a fost supraproducția.
Capacitatea de producție a națiunii era mai mare decât capacitatea de consum dat fiind că o
mare parte a venitului național era deținut o mică parte a populației care bloca acest venit în
economii și acțiuni și nu cheltuiau destul de mult, în timp ce baza societății (fermierii și
muncitorii) avea o mică parte din venit și nu putea să cumpere tot ce se producea.
 S-a mai adăugat și faptul că producția creștea mult mai repede decât salariul – între
1923-1929 producția a crescut cu 32 %, în timp ce salariul a crescut cu doar 8%. Politica
acordării cu ușurință a creditelor a dus la o expansiune dezordonată a acestora, iar speculațiile
nelimitate au dus și ele la agravarea situației economice. Datoriile statului și particularilor, care
se ridicau la 150 milioane de dolari, de multe ori nu mai puteau fi rambursate la timp.
Speculațiile au ridicat valoarea acțiunilor și proprietăților la cifre care depășeau cu mult valoarea
lor reală.
Iată cum au evoluat prețurile acțiunilor unor companii importante între martie 1928 și
septembrie 1929:American Can – de la 77, la 181, 7;American Telephone and Telegraph – 179,
5 – 304;Anaconda Cooper – 84, 5 – 131, 5;General Electric – 128, 7 – 396, 2;General Motors –
139, 7 – 172, 7;New York Central – 160, 5 – 256, 3;U.S. Steel – 158 – 261, 7. Bursa s-a
transformat practic, în urma speculațiilor, dintr-o piață de valori, într-o sală de jocuri.
Organizațiile „rechin” s-au înmulțit peste măsură, mărind astfel riscurile celor ce se aventurau să
facă speculații.

 Prețurile erau menținute la un nivel artificial, și tot artificial a fost susținut nivelul
vânzărilor ce depășeau puterea de cumpărare a veniturilor și salariilor. În momentul când astfel
de practici nu au mai putut susține piața, criza s-a produs. La declanșarea crizei a contribuit
serios și faptul că o parte din marile industrii nu s-au confruntat cu aceeași stare de prosperitate
cu care s-au confruntat celelalte industrii. Industria minieră, cea textilă și cea de încălțăminte se
aflau mult în urma altor ramuri industriale care au avut mari profituri. Agricultura se afla și ea în
impas și alături de cele amintite mai sus nu mai contribuia cu mare lucru la venitul național, dar
contribuia la accentuarea stării de supraproducție. Veniturile fermierilor și muncitorilor din
industriile neprofitabile erau prea mici ca să le permită să participe la reducerea deficitului dintre
producție și consum.

 Sistemul bancar american era fragil, ridicat pe baza unui număr mare de unități
financiare independente, care nu puteau face față unor situații de criză. În aceste condiții căderea
unei unități avea consecințe nefaste și asupra celorlalte.

 S-a adăugat și faptul că oamenii de afaceri, în momente de criză, se ghidau după

principiul „scapă cine poate” și în loc să contribuie la stoparea crizei încercau să se salveze pe
ei înșiși, ducând de cele mai multe ori la prăbușirea propriului sistem. Politica dusă de guvernul
american a avut și ea o contribuție importantă la criza care avea să vină.