FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR ADMINISTRATIE PUBLICA ECONOMIE SI POLITICI ECONOMICE

MAREA CRIZA DIN 1929-1933 SI EFECTELE SALE

Caracteristici generale Marea Depresiune din 29-33 este un subiect, n general, abordat i studiat de cei mai muli dintre economiti. Dei cauzele ei reprezint o problem mistic chiar i pentru unii dintre cel mai bine pregtii analiti economici, aproape toat lumea a admis c a fost vorba de o criz de supraproducie. Felul n care este abordat problema marii depresiuni, las impresia c a fost un eveniment izolat n istoria economic a omenirii. Se pare c numai atunci, n 29-33 a fost o criz economic n adevratul sens al cuvntului. 24 octombrie 1929. Este ziua in care a debutat, efectiv, cel mai cumplit cataclism economic de pe Terra. Se implinesc, deci, aproape 8 decenii de la dramatica Joie neagra, cum i-a ramas numele acelei zile in istoria economica a lumii. In nu putine cazuri, explicatiile date tristei joi, celebrei crize economice dintre 1929-1933 ce i-a urmat, au fost simplificate, ingropate, amputate, amendate ideologic. Marea Depresiune este invocat ca argument decisiv mpotriva liberalismului clasic i mpotriva funcionrii satisfctoare a pieei libere n general. Locul argumentelor bazate pe invocarea ei n susinerea intervenionismului modern nu poate fi supraestimat. ntrega macroeconomie mainstream s-a nscut din interpretarea etatist a acestui eveniment. El este mitul fondator al keynesismului, al macroeconomiei, al intervenionismului. Ipotezele Marii Crize Dezbaterea teoretica asupra cauzelor si interpretarilor celei mai mari crize a capitalismului modern inca nu s-a incheiat. Cel mai adesea, criza a fost explicata prin dislocarea comertului mondial si a economiilor nationale in timpul primei conflagratii mondiale.

Alti specialisti au explicat criza printr-un accident de parcurs al liberalismului sau prin excesul de rationalizare economica, indeosebi in S.U.A si Germania, unde maximumul de organizare a productiei si a muncii a fost insotit de maximumul de somaj. Pierre Milza si Serge Berstein considera ca trei factori destabilizatori au fost in principal vinovati de aparitia crizei: un consum infranat de permanenta comportamentului de austeritate si economisire, mosteniri ale unei civilizatii rurale ce privea cu suspiciune si chiar revoltator facilitatile de satisfactii materiale oferite de productia industriala de masa; efortul de investitii din anii 20 a fost insotit de riscuri si dezechilibre ca si derapaje financiare. Dincolo de ele, intr-o interesanta lucrare, profesorul Michel Beaud, de la Universitatea Paris VllI, releva geneza crizei economice, privita in general ca un argument cu o mare putere de sinteza, din care pornesc - sau pot porni - in modul cel mai logic, numeroase ramificatii. In spiritul celei mai nobile traditii fiziocrate, Michel Beaud arata: Capitalismul nu este o persoana si nici o institutie. El nu vrea si nu alege. Capitalismul este o logica ce traverseaza modul de productie. O logica oarba, obstinata, de acumulare. Logica ce se sprijina pe productia bunurilor - valoarea lor de intrebuintare, utilitatea lor demonstrata de piata reprezentand suportul profitului care trebuie sa revina capitalului. Este, deci, necesar ca valoarea sa fie realizata, ca marfa sa fie vanduta. In caz contrar, acumularea se blocheaza si apare criza. In 1918, in Statele Unite, republicanii cuceresc majoritatea in Camera Reprezentantilor, iar in 1920, W.G. Harding, tot republican, este ales presedinte al Americii. Idealurilor mondializatoare care il animasera pe fostul presedinte Wilson, presedintele Harding le opune convingerea sa: Am in America noastra o incredere care face inutila reuniunea unui consiliu de puteri straine care sa ne indice indatoririle ce ne revin. Numiti aceasta, daca doriti, egoism nationalist, dar eu consider ca este o inspiratie de fervoare patriotica. Sa salvam America, mai intai! Sa exaltam America, in primul rand!. Evolutia economica a S.U.A. era, in acel timp, din ce in ce mai buna.

De altfel, nimic nu lasa sa se intrevada necazuri in America ultraprospera a anilor 20 - nota Ronald Craig, un cercetator al domeniului. Tara cea mai bogata din lume cunostea un boom bursier neintrerupt. In anul 1928, presedintele Hoover anunta sfarsitul saraciei in aceasta tara parca de utopie, care devenise Statele Unite: Scopul nu este inca atins - sublinia presedintele -, dar daca vom putea mentine politica urmata de opt ani incoace in curand, vom vedea zorii zilei cand saracia va fi surghiunita de aceasta natiune. Este sigur ca America avea o economie in plina expansiune. Tara care a inventat productia de masa s-a lasat subjugata de bunurile de consum. Mentalitatea a avea mai mult decat vecinul era la zenit. Moda, publicitatea, presiunea in crestere a vanzarilor intretineau o atmosfera de fast. Si mai era fenomenul tipic american, nu numai cultul reusitei, ci si idolatria noului imbogatit. In ianuarie 1929, publicatia-magazin Time a ales ca omul anului pe Walter P. Chrysler, magnat al automobilului, care cumparase societatea fratilor Dodge, pentru 160 milioane de dolari, si hotarase sa construiasca cel mai mare zgarie nori din lume, o cladire gigantica de 68 de etaje. Cei care gandeau si simteau ca el nu incetau sa repete: business-ul este cea mai mare intreprindere a Americii. Oamenii isi mobilizau economiile, isi vindeau casele si se indatorau tot mai mult, pentru a cumpara actiuni. Se considera ca totul este posibil. Un alt simbol al Americii devenise deja multimiliardarul de mai tarziu, Howard Hughes. Cel care, dupa multe tribulatii, evenimente misterioase si angoase vecine cu nebunia, va sfarsi, in 1976, in varsta de 71 de ani, intr-un avion taxi. In 1929, Howard Hughes era insa in plin urcus spre piscurile gloriei. El spunea: Vreau sa fiu cel mai mare aviator al lumii, cel mai mare producator de cinema, omul cel mai bogat din lume. Toti il admirau, nu putini erau cei care il credeau si care incepusera, la randul lor, sa se creada si ei niste Howard Hughes. Progres, optimism, robustete. Mass-media avea culoarea roz. Dar, la 23 octombrie 1929, piata a inceput sa inghete: s-a inregistrat o scadere sensibila pentru New York Stock Exchange. In toata tara, speculatorii au incercat sa se convinga ca piata isi va relua suflul. In ziua urmatoare insa, la 24 octombrie, cursul actiunilor a oscilat si pe urma s-a prabusit.

Actiunile U.S. Steel, care costasera 261,75 dolari, la nivelul lor cel mai bun, sau deschis cu 205,50 dolari, ca sa scada in curand la 193,50 dolari. Actiunile General Electric, care se schimbau cu peste 400 dolari, cateva saptamani mai inainte, s-au deschis cu 315 dolari si au cazut la 283 dolari. Volumul vanzarilor a devenit curand fenomenal. Teleimprimatoarele bateau constant in intarziere fata de scaderea cursurilor. Deja, inainte de pranz, se inregistrau vanzari uluitoare la preturi mici. In toata America, in salile consiliilor de administratie, teleimprimatoarele anuntau o inspaimantatoare degringolada. Laissez-faire, laissezpasser, le monde va de lui mme - spuneau fiziocratii. Il mondo va da se - spunea si Adam Smith. Din pacate, lumea economica nu se indrepta in sensul asteptat, ci in directia unei prapastii pe care, pe masura ce te apropiai, o vedeai tot mai adanca, mai inspaimantatoare. Marele Boom (1921-1928) Dei erorile ciclice i non-ciclice generate de intervenie au fost lichidate prin depresiunea-reajustarea din 1921, instituiile care au produs-o au rmas neatinse i i-au reluat marul triumfal dup 1921.
Tabel nr. 11
Data 30.06.1922 30.06.1923 30.06.1924 30.06.1925 30.06.1926 30.06.1927 30.06.1928 30.06.1929 Stoc Au (mld) 3.35 3.74 3.65 3.57 3.60 3.56 3.62 3.64 MM (mld) 47.16 51.79 54.67 59.86 63.62 66.91 71.12 73.26 Rata sc. (%) 4 4.5 3.5 3.5 (dec) 4 (dec) 3.5 (dec) 4.5 5 Call rate (%) 3.7 5 2.3 5.3 (dec) 5.2 (dec) 4.3 6.2 7.7 Rata dob. (%) 4.4 5 4.1 4.4 (dec) 4.5 (dec) 4.25 4.75 6

Dup cum se poate observa din tabelul de mai sus, expansiunea a fost masiv. Masa monetar a crescut ntre 1921 i 1928 cu 61%, ceea ce nseamn o rat anual a expansiunii (inflaiei n sens propriu) de 8,1%. Expansiunea masiv nu a fost o
1

Surse: M.N. Rothbard, Americas Great Depression, Percy Greaves, Understanding the Dollar Crisis

ntmplare. Un prim element l constituie meninerea, de-a lungul ntregii perioade, a ratei scontului sub rata dobnzii pe piaa bancar, ceea ce oferea bncilor posibiliti generoase de a crete oferta de credit fictiv. Nimic nu obliga FED-ul s aib un asemenea comportament. Singura explicaie este prezena n posturi cheie a unor inflaioniti radicali precum Benjamin Strong. Un al doilea element revelator privind inteniile inflaioniste ale FED-ului ne este furnizat de evoluia rezervelor bancare aflate sub controlul FED-ului n raport cu cele care nu se afl sub controlul su. n perioada iulie 1921-decembrie 1928 rezervele aflate sub controlul FED au crescut cu 13,8% sau 18,4% pe an (de la 1,604 mld. de dolari la 3,821 mld, adic o cretere absolut de 2,217 mld), n timp ce rezervele necontrolate de FED au sczut cu 1,43 mld (89% sau 11,9% pe an). Un al treilea element l reprezint declaraiile i mrturiile din epoc ale personajelor principale din FED i ale altor insideri i apropiai.15. Din ele reiese cu claritate rolul central jucat de Benjamin Strong n perpetuarea boomului artificial de-a lungul ntregului deceniu. Boomul artificial a nceput s dea primele semne de slbiciune n 1924. Cum acest an s-a ntmplat s fie i an electoral, soluia a fost gsit rapid: expansiunea creditului, care se potrivea i cu alegerile (mai ales pentru partidul la putere) i cu combaterea (temporar) a depresiunii. Pe lng stimularea activitii economice, expansiunea creditului a generat un val de speculaii tot mai intense pe burs i pe piaa imobiliar, mai ales pe segmental terenurilor. Speculaia artificial, stimulat de titlurile fictive, rezultate din meninerea ratei scontului sub rata dobnzii i sub rata creditelor pentru achiziionarea de titluri de valoare pe burs nu a fost oprit din cauza interveniei i influenei lui Benjamin Strong. Acesta era preocupat de faptul c o reducere a expansiunii n SUA ar pune ntr-o poziie proast guvernul britanic. Acesta revenise la etalonul aur n 1925, ns la o paritate mult supraevaluat. Aceast decizie s-a dovedit fatal pentru britanici. Pentru ca paritatea supraevaluat s nu genereze consecine negative, trebuia ca o parte a titlurilor fictive s fie lichidat, ceea ce echivala cu o deflaie. Marea problem a fost dat de rolul proeminent pe care sindicatele l cptaser n perioada de dup primul rzboi mondial.

Refuzul sindicatelor de a diminua salariile nominale a avut ca rezultat o cretere real impus artificial pieei, de dimensiuni uriae, dat fiind diferena dintre paritatea de pia a lirei i paritatea impus de guvern la revenirea la aur. Consecina a fost previzibil: omajul. Marea Britanie a avut peste un milion de omeri nainte de Marea Criz. Pentru a nu ngreuna situaia britanicilor, Benjamin Strong a acceptat s susin o politic inflaionist n SUA, necesar pentru a opri pierderea de ctre britanici a rezervelor de aur i a prsirii din nou a etalonului aur. Cooperarea dintre bncile centrale ale SUA i Marii Britanii a susinut boomul i speculaia artificial din SUA. n 1926 lucrurile iau din nou o ntorstur neplcut pentru cei de la FED: Strong i FED-ul au reuit s opreasc micarea de corecie antreprenorial a pieei i s susin speculaia bursier i imobiliar. Aceeai soluie - inflaia - a fost aplicat iar i iar pe parcursul anilor urmtori pentru a stopa o depresiune, devastatoare mai ales pentru speculaia artificial de pe burs. Explicaia oficial a boomului bursier era c acesta reprezint reflecia pe piaa de capital a creterii puterii i bogiei americane. Anul 1928 a adus trei evenimente: alegeri, expansiunea monetar de rigoare, specific ciclului electoral i generatoarea unei adevrate furii speculative n burs, furie devenit acum internaional, i pe Herbert Hoover la Casa Alb. 1929 a continuat cu boomul speculativ pe burs. Concluzia este limpede: boomul American din 1922-1929 a fost un boom artificial clasic, bazat pe expansiunea neanticipat a creditului. Declansarea crizei Semnalul declanrii crizei a venit de pe burs. Bursa a nceput s scad n septembrie 1929 i s intre n panic n octombrie. Pe 24 octombrie cursurile au sczut abrupt, nimeni nu mai voia s cumpere; 11 figuri cunoscute ale bursei de pe Wall Street s-au sinucis n aceeai zi. La sfritul panicii, pe 13 noiembrie, indicele bursei era la 224 de puncte; nainte de panic maxima anului fusese 452 de puncte. Lucrurile ns nu erau att de tragice. Speculaia n 1929 fusese intens, fapt

evideniat i de indicele bursei n decembrie 1928: 245. Lucrurile ns nu au mai mers ca n criza din 1921. Preedintele ales (Herbert Hoover) i cel care va urma (Franklin Roosevelt) fuseser formai n timpul socialismului de rzboi wilsonian. Panica s-a instalat. Agentii si politia calare au invadat Wall-Street-ul, spre care se indreptau multimi speriate. A fost vazut un om iesind de la bursa si, in hohote isterice, s-a urcat in biroul de la etajul 20 al unei cladiri din apropiere, de unde a sarit pe geam. Un agent de schimb si-a chemat sotia la telefon, a anuntat-o ca erau ruinati si i-a spus adio, apoi de la capatul firului s-a auzit o impuscatura. Aceasta a fost Joia neagra, in care s-au vandut 12.894.650 de actiuni la preturi care spargeau in tandari toate sperantele si toate visurile acelora care fusesera posesorii lor; si panica a continuat: marti, 29 octombrie, a ramas ziua cea mai teribila pe care a cunoscut-o, vreodata, vreo bursa din lume. La ora 14, erau vandute 13 milioane de actiuni, un nou si fantastic record. Pe urma, panica a cuprins intregul New York. Mai multe sinucideri au avut loc din inaltimea podului de pe Brooklyn. Cand ziua s-a terminat, un capital evaluat la 1 miliard de dolari s-a pierdut ca un fum. In fiecare zi, in timpul primelor 15 zile din noiembrie, actiunile au scazut fara intrerupere. La mijlocul lui noiembrie, pretul unei actiuni General Motors scazuse de la 72,75 dolari la 36 dolari, al unei actiuni New York Central de la 256 dolari la 160 dolari, iar pretul unei actiuni U.S.Steel s-a prabusit de la 261,75 dolari la 150 dolari. Statele Unite au intrat in anii cenusii ai marii depresiuni. Venitul national a scazut, de la 81 miliarde de dolari in 1929, la 41 miliarde de dolari in 1932, cam in aceeasi proportie diminuandu-se si patrimoniul posesorilor particulari de bunuri. In trei ani, au fost inregistrate 85 mii de falimente, lasand un pasiv cumulat de 4,5 miliarde de dolari, 4500 banci au fost bancrutate, 9 milioane de conturi de economii au fost sterse din condei. Salariile au inregistrat o veritabila prabusire, iar somajul un salt urias. In toate partile s-au facut simtite ravagiile deflatiei: pentru cei 12 milioane de someri; pentru milioanele de familii reduse sa traiasca cu minimum posibil. Si uzinele, dar si pravaliile erau goale. Cantecul Buddy, can you spare a dune

(Amice, imprumuta-mi zece banuti), succesul anului 1932, rezuma acest timp in care somajul si saracia si-au agatat profund carligele in carnea Americii.

Efectele Marii Crize din 1929-1933 Marea Depresiune, puternica criza economica dintre anii 1929-1933,a fost un fenomen mondial ce a cunoscut aspecte si grade de intensitate diferite de la tara la tara. n aceasta perioada s-au manifestat concomitant criza financiara, criza productiei si a schimburilor comerciale, criza sociala. Criza economica din 1929-1933 a cuprins toate tarile capitaliste si a fost cea mai dezastruoasa din istoria capitalismului. Pe ansamblul lumii capitaliste, productia industriala a scazut cu 37%, iar in unele tari si mai mult; comertul mondial s-a redus cu doua treimi, finantele publice au fost complet dezorganizate iar somajul a luat proportii catastrofale, numarul somerilor totali ridicandu-se in 1933 la 30 de milioane. La randul ei, criza industriala se impletea cu criza agrara, agravandu-se reciproc. Singura tara din lume care nu a fost lovita de criza economica a fost tara socialismului victorios U.R.S.S. Dezvoltandu-se in mod planificat si in interesul cresterii sistematice a nivelului de trai al celor ce muncesc, economia sovietica nu numai ca nu a cunoscut criza economica dar a inregistrat succese de mare insemnatate economica, ceea ce dovedea o data mai mult, superioritatea zdruncinatoare a socialismului fata de capitalism. In aceasta privinta, un stralucit exemplu il prezinta faptul ca din 1929 pana in 1933, adica tocmai atunci cand productia industriala a U.R.S.S. a crescut nu mai putin de peste doua ori. Criza din 1929-1933 a provocat un adevarat soc psihologic. Nedumerirea si pesimismul au pus stapanire chiar pe cele mai limpezi si mai optimiste cugetari. Credinta intr-un progres nesfarsit, socotita odinioara intangibila si indiscutabila, scria Ren Gunon in anul 1931 - nu mai era admisa unanim. Unii au inceput sa intrevada, vag sau nu, confuz sau nu, ca civilizatia occidentala, in loc sa-si continue neantrerupt

dezvoltarea, risca sa ajunga la un punct mort, insasi bazele ordinii economice si sociale fiind amenintate. Toate componentele fundamentale ale liberalismului individualismului, libera initiativa, determinarea preturilor prin jocul concurentei au intrat in deruta. Criza s-a manifestat in principal prin scaderea dramatica a preturilor care la randul ei a antrenat o puternica contractie a valorii productiei, crestere brusca a somajului si a falimentelor comerciale si industriale. Cu exceptia U.R.S.S., lumea intreaga a fost atinsa, si doi ani de criza, cu atat mai usor cu cat nu regasise dupa un deceniu de la sfarsitul conflagratiei, un echilibru economic satisfacator. In aceasta lume nerefacuta dupa razboi, cele trei puncte slabe ce caracterizau prosperitatea anilor 20 au fost pretutindeni prezente: criza agricola de supraproductie insotita de scaderea preturilor si a veniturilor taranimii; criza de suprainvestitii speculative in sectoarele pilot ale economiei si criza financiara. Criza a atins initial economiile germanice mai fragile dar mai ales mai ales mai dependente de creditul american. Productia germana de otel a scazut, de la 16 milioane tone in 1929, la ceva mai mult de 5 milioane tone, in 1932. S-a inregistrat crahul financiar al unor mari si - pana atunci - solide institutii, ca Dresdner Bank si Darmstdter Bank. In 1932, Germania numara 5,5 milioane de someri si 8 milioane de oameni care aveau doar partial de lucru; se constituie o premisa care a favorizat puternic luarea puterii de catre un Hitler blamand trecutul, introducand un regim de severe constrangeri si restrictii, exploatand slabiciuni, proslavind unele reusite economice si negociind iluzii la preturi dintre cele mai oneroase. In primavara anului 1921, falimentul bancii Kredit Anstalt din Viena a antrenat prabusirea intregului sistem bancar austriac. Prin ricoseu, bancile germane, foarte implicate in economia austriaca, au intrat in randul lor in criza. Cancelarul german Bruning a decretat inchiderea tuturor bancilor si izolarea marcii de lumea exterioara. Dar Germania in criza va cuceri sistemul bancar englez. Odata cu Londra principalul releu financiar intre S.U.A si restul lumii a fost atins. Sperantele asupra lirei au obligat guvernul britanic sa abandoneze Gold Exchange Standard*(*convertibilitatea lirei in aur) in septembrie 1931. Aceasta decizie va afecta grav Banca Frantei si a Japoniei care

detineau depozite de lire in calitate de moneda de schimb. Tarile subdezvoltate si in curs de industrializare au fost cele mai lovite, deoarece economia lor depindea de comertul cu produse agricole si materii prime. In cinci ani, din 1929 si pana in 1933, depresiunea a distrus cei trei piloni ai economiei mondiale: productia; circulatia internationala de marfuri si capital; sistemul monetar international. Efectele Crizei resimtite in Romania Criza, care in anii 1929-1933 a cuprins intreaga lume capitalista, s-a manifestat in Romania cu unele inceputuri inca din 1928 intr-un mod deosebit de puternic. Bursa, care este extreme de sensibila la zguduirile economice, a marcat izbucnirea crizei printr-o puternica scadere a cursului actiunilor. Astfel, indicelele cursurilor pentru actiunile cotate la bursa, a variat in felul urmator2: Tabel nr.2 Actiuni Bancare Petroliere Industriale
2

Oct. 1928 231 52 214

Ian.1929 260 59 243

Oct. 1929 141 22 134

Aug. 1930 95 25 97

Cf. Lupta de clasa, nr.1 (20), I. 1931, La randul lui indicele valorilor cu venit variabil, publicat in Enciclopedia Romaniei, vol. IV, arata in felul urmator: Felul valorilor1 oct. 19281oct. 19291 oct.1930Bancare Industiale Petrolifere Indicele genral al valorilor cu venit variabil172,1 211,2 61,7 141,8131,4 156,6 40,8 112,4 100,5 126,5 25,3 85,5

Luate individual, scaderile inregistrate de actiunile catorva societati din cele importante aratau in felul urmator: - actiunile B.N.R. care la 1 martie 1929 cotau 13.000 lei la 30 august cotau 6.750 lei - actiunile Resitei care la 1 marie 1929 cotau 907 lei la 30 august cotau 375 lei - actiunile uzinelor de vagoane Astra care la 1 marie 1929 cotau 2.680 lei la 3 august cotau 810 lei Criza industriala a izbucnit in conditiile in care Romania Suferea deja de urma puternicei crize agrare mondiale care incepuse din anul 1928. Una dupa alta au fost cuprinse rapid de criza toate ramurile economiei nationale. Inca de la inceputul anului 1930 criza era generalizata. Izbucnirea crizei in diferitele ramuri ale economiei a determinat o scadere generala a preturilor. In primul rand, in legatura cu izbucnirea crizei agrare, s-a produs o scadere a preturilor prosudelor agricole. Izbucnirea crizei in industrie etc., a determinat o scadere si mai mare a preturilor produselor industriale. Ca urmare, in perioada 1929-1933, discrepanta dintre preturile agricole si cele industriale a sporit mult. Cu exceptia agriculturii si industriei petrolifere, unde volumul fizic al productiei nu a scazut - desi valoarea ei s-a miscorat considerabil in celelalte ramuri scaderea puternica a preturilor a determinat o masiva reducere a productiei Ca urmare a intregii situatii, venitul national in perioada crizei a scazut catastrofal. Asa cum arata Buletinul, organ al C.C al P.C.R., numai intr-un singur an venitul national al Romaniei a scazut cu 45 de miliare de lei si anume de la 162.885.000.000 de lei in 1929 la 117.881.000.000 lei in anul 19303. Cu toate ca, in scopuri apologetice, prin includerea nejustificata a serviciilor, economistii burghezi umfla venitul national in mod artifical, totusi scaderea lui in timpul crizei a fost atat de mare incat au fost nevoiti s- recunoiasca si ei. Dupa datele publicate de pilda Virgil
3

Documente din istoria Partidului comunist din Romania, vol. III, 1929-1933, E.S.P.L.P., 1965.

Madgearu4, in ultimii ani ai crizei , venitul national al Romaniei a evoluat in felul urmator: in anul 1929..195,9 miliarde lei in anul 1930..144,9 miliarde lei in anul 1931..110,6 miliarde lei Mersul si in acelasi timp profunzimea deosebita a acestei crize economice de supraproductie in Romania, pot fi vazute din datele cuprinse in tabelul urmator. Tabel nr.3
1927 10.2 3223 3669 6.1 59 8.6 11.4 17.4 8.6 71.8 33.8 38.1 1928 11.7 3028 4285 7.3 60.9 8.9 11.3 18.6 8.7 101.4 31.6 27 1929 11.7 3046 4836 7.4 56.1 8.4 11 15.3 8.4 88.5 29.6 29 ANII 1930 1931 10.1 5.5 2370 1919 5792 6.5 48.3 7.6 9 14.1 7.5 55.5 23 28.5 6756 2.7 33.1 5.3 7.3 7.5 5.8 45.6 15.7 22.2 1932 5.5 1652 7348 2.9 32.5 4.3 7.4 8.5 6.1 44.7 12 16.7 1933 5.5 1509 7376 3.2 34.9 5.2 6.6 9.3 7.3 39.2 11.7 14.2 1934 5.9 1852 8466 3.1 41.8 6.4 8.5 10.6 8.4 42.2 13.2 13.6

Val. Productiei miniere(miliarde lei) Extractia de carbune Extractia de petrol a) mii tone b) miliarde lei Val. productiei in ind prelucratoare Val. productiei metalurgice Val productiei industiei chimice Val. productiei industriei alimentare Val. productiei industriei textile Val. productiei agricole vegetale Importul Exportul

Ca urmare a crizei, productia industiala a Romaniei a fost aruncata inapoi cu 13 ani la carbine, cu 11 ani la fonta, cu 9 ani la ciment, cu 10 ani la zahar, cu 8 ani la celuloza, cu 7 ani la tesaturi de lana5. Foarte puternic au fost lovite de criza si transporturile. In1930incarcarea vagoanelor cu marfa a scazut cu 30% iar tonajul general al transporturilor s-a micsorat cu 40%. In domeniul bancar criza s-a manifestat inainte de toate prin retragerile massive de depuneri. Amploarea acestor retrageri este ilustrata extreme de pregnant de faptul ca numai din 1930 pana in 1931 depunerile spre fructificare au scazut de la
4 5

V. Madgearu, Drumul echilibrului financiar, Probleme actuale ale economiei romanesti, Bucuresti ,1935. V. Axenciuc si A. Oprea, Criza economica din industria Romaniei in anii 1929-1933

35,1 miliarde lei la 17,4 miliarde lei. La randul lor, conturile curente creditoare au scazut de la 18,2 miliarde la 12,8 miliarde lei. Scaderile au continuat intens si in 1932. In aceste conditii generale, numarul falimentelor comerciale, industriale, bancare a crescut enorm si anume6: in 1927 au fost in total 2966 falimente in 1928 .4243 falimente in 1929 6895 falimente in 1930 7859 falimente in 1931 .8357 falimente in 1932 .7037 falimente in 1933 .5771 falimente Totodata, criza a marit si mai mult concedierea in masa a muncitorilor, concediere care incepuse inca in anii anteriori lui 1929cand initial asa numita ,,rationalizare a intreprinderilor. Daca numarrul somerilor inregistrati la birourile de plasare in anul 1929 era considerate gal cu 100, atunci indicele somajului pe perioada 1928-1934 a evoluat in felul urmator: 1930 - 314; 1931 480; 1932 523; 1933 390; 1934 232. Cauza fundamentala a crizei economice din 1929-1933 a fost contradictia dintre caracterul social al productiei si insusirea privat capitalista a rezultatelor productiei. Situatia in Romania a fost mult mai agravata de o serie de imprejurari. Astfel, in primul rand trebuie tinut seama de faptul ca Romania era o tare inapoiata din punct de vedere economic, cu un nivel scazutde dezvoltare a industriei si ca in ansamblul productiei sale materiale predomina agricultura. La randul ei, agricultura avea inseminate ramasite feudale. In 1930, aproape 40% din pamanturile mosierilor erau lucrate in dijma.

Anuarul statistic al Romaniei, 1939 si 1940.

Faptul ca in agricultura existau puternice ramasite feudale, a determinat o capacitate de cumparare extrem de scazuta a taranimii, lucru care s-a reflectat negativ si asupra industriei. In aceste conditii, e limpede ca in procesul impletirii si agravarii reciproce a crizei industirale cu criza agrara, influenta exercitata in Romania de criza agrara a fost neobisnuit de puternica. Un alt factor extreme de important care a agravat criza economica din Romania a fost acela ca in perioda de dupa al doilea Razboi Mondial, industria romaneasca s-a gasit dependenta de bugetul statului intr-o masura neobisnuit de mare. Situatia de dependenta din timpul crizei se explica printr-o serie de cauze printre care: a) industria romaneasca fusese si inainte de razboi dependenta de stat pe linia protectiei vamale, a avantajelor legii incurajarii, a comenzilor statului; b) in perioada postbelica, burghezia inregistrata in partidul liberal, pentru a putea acapara principalele parghii in industria Transilvaniei si Banatului, s-a folosit intr-o masura foarte larga si sub cele mai variate forme de putere de stat si bugetul statului; c) politica de inarmari a avut, in aceasta directie si ea rolul ei. Asa de pilda, industria metalurgica din Banat si Transilvania a fost in domeniu in care au fost facute o serie de lucrari strategice. Un factor deosebit de important in agravarea crizei din 1929-1933 in Romania a fost marea dependenta a tarii fata de capitalul strain. Influenta negativa a acestei dependente s-a manifestat cel putin in urmatoarele directii: a) datoria mare a statului fata de strainatate, care ingreuna enorm bugetul, a agravat foarte mult criza finantelor statuluiin perioada 1929-1933 ceea ce, datorita dependentei neobisnuite a industriei fata de bugetul statului ca si utilizarii neproductive in general a imprumuturilor - s-a rasfrant negative si asupra industriei;

b) bancile cu capital strain, sau folosind credite straine, s-au vazut deodata puse in fata reducerii creditelor din strainatate, a retragerii lor, ceea ce a agravat criza bancara; c) in acelasi timp, industria nu era dependenta numai de bugetul statului ci si de capitalul strain, atat pe calea participatiilor straine la capital cat si a creditelor primite de la bancile din tara cu capital strain. Retragerea sau reducerea creeditului strain respectivelor banci din tara a lovit deci si industria inrautatindu-i si mai mult situatia ; d) capitalul strain a fost un factor permanent de reducere masiva a posibilitatilor de acumulare interna de capital, datorita faptului ca trecea peste granite o parte foarte mare din masa de plusvaloare produsa in tara. Acest lucru facea ca dependenta economica a Romaniei cu consecintele ei fata de capitalul strain sa creasca. Solutii pentru depasirea crizei Toate statele, datorita profunzimii si amplorii pe care a avut-o criza, au cautat solutii pentru relansarea economica si depasirea dificultatilor sociale. Au fost aplicate, experimental, mai multe solutii insa doua s-au particularizat in mod deosebit. Deflatia a fost solutia practicata in Germania si Franta. Acesta avea ca parghie principala mentinerea echilibrului bugetar prin reducerea cheltuielilor publice si stabilirea balantei comerciale printr-o scadere a preturilor de revenire favorabila exportului, insa obtinuta printr-o scadere drastica a salariilor. Experimentul a fost aplicat in 1935 cand a esuat. Efectele n-au fost cele dorite deoarece indicele exportului produselor industriale a coborat dramatic. In Germania, de exemplu, maximumul de rationalizare a fost insotit, asa cum s-a mai spus, de maximum de somaj. Deflatia acolo unde a fost aplicata nu numai ca nu a reusit sa produca efecte pozitive ci a adancit depresiunea economica deja generata de insuficienta monedei si a creditului.

Acceptarea deficitului bugetar - inflatia - a fost cea de-a doua cale preconizata si care a condus in cele din urma si la scoaterea economiei mondiale din criza. Aceasta solutie a aparut pe terenul unor ample dispute teoretice in generatia specialistilor deceniului al patrulea care l-a avut in fruntea sa, indiscutabil pe economistul si ganditorul J.M. Keynes. Laturile esentiale ale modelului Keynesist au fost temeinic studiate asa incat a abordare sintetica este legitima. Vom retine aici doar esenta demonstratiilor sale si aceasta pentru ca s-au produs cand esecul provocat de marea depresiune a determinat o revolutionare a conceptiilor privind politica economica, cele mai importante expresii ale acesteia fiind national-socialismul german al lui Hitler si New Deal-ul lui Roosevelt. Mai intai, analizand productia intr-o alta maniera, Keynes a conchis stabilirea echilibrului economic si utilizarea deplina a fortei de munca, era imperioasa interventia statului. Aceeasi analiza s-a ingaduit sa cunoasca mecanismul de functionare a productiei materiale, oferind puterii centrale un indreptar legitim de interventie intr-o viata economica intr-o continua schimbare, fara de care nu puteau avea loc urmari favorabile pe toate planurile. Esenta politicii economice dirijiste preconizate de J.M. Keynes a constat in luarea si aplicarea unor masuri de control menite a determina o concordanta intre inclinatia spre consum si imboldul la investitii, pentru a statornici un volum global de productie cat mai apropiat de nivelul corespunzator ocuparii depline a fortei de munca. Peste teorii si principii multe state au apelat la modelul dirijist ca la singura alternativa care ar putea evita cutremurele sociale si inlocuirea integrala a liberalismului cu o economie sub regim politic autoritar. Gradul, formele si denumirea dirijismului, ca expresii ale intervetionismului etatist, au diferit de la un stat la altul in raport de context istoric, de stadiul de dezvoltare si de puterea de intelegere a conceptului.

In Germania, implicarea statului in economie s-a facut in numele nationalsocialismului exprimand dirijismul de natura totalitara, mai ales in timpul lui A.Hitler, ridicat pana la aberante metode de exterminare a unor categorii de cetateni dupa criterii etnice, rasiale. In Italia, interventionismul etatist s-a manifestat in varianta dirijismului corporativ cu grave incalcari ale democratiei. Modelul totalitar al dirijismului a fost autoritar in Germania, Romania, Ungaria si corporatist in Italia. In URSS, interventia statului in economie s-a bazat pe mecanismul planificarii economice. Aici planificarea a fost dusa pana la extrem prin inlocuirea mecanismelor normale de piata si preturile variabile cu un set arbitrar de preturi. In statele cu traditii democratice, incercarile extreme de control politic in economie nu au dat rezultate, intrucat au continuat sa practice, chiar in conditiile aplicarii modelului dirijist, o politica derivata din constitutionalismul liberal. In plus, daca noua orientare a cerut statului sa dirijeze economia, nu a pretins catusi de putin sa substituie regimul capitalist cu unul de socializare tip marxist sau cu unul totalitar. Expresia cea mai elocventa a dirijismului liberal a fost New-Deal-ul american lansat de presedintele Fr. D. Roosevelt. In discursul pronuntat de acesta la Conventia democrata de la Chicago, pe 2 iulie 1932, lansand ieea New-Deal-ului afirma: ,,Va chem, si ma angajez eu insumi, sa realizam o noua impartire a cartilor pentru poporul american. Ca toti cei de fata sa fim noi insine profetii unei noi ordini, a competentei si curajului. Este mai mult decat o campanie politica, este o chemare sub arme. In conceptia presedintelui american fenomenele de criza nu puteau fi inlaturate decat prin stoparea scaderii preturilor si cresterea profiturilor. O prima masura a fost luata la 19 aprilie 1933 cand si S.U.A abandoneaza etalonul aur, convertibilitatea dolarului in aur este suspendata, si a devalorizat dolarul cu pana la 50%. Alte masuri cuprinse in New-Deal: controlul preturilor, al creditului, al puterii de cumparare, remonetizarea partiala a capitalului. Totodata, statul a concentrat uriase fonduri pe calea imprumuturilor bancare in vederea subventionarii industriei si finantarea de lucrari publice, pentru redresarea somajului. Programul lui Roosevelt a fost apreciat drept unul din proiectele cele mai revolutionare si cele mai importante in vederea controlului industriei ce-a fost vreodata elaborat in Statele Unite.

In concluzie, criza din 1929-1933 a orientat societatea spre alte alte modele economice decat cel liberal, ca dupa parerea multor specialisti, criza economica a fost de conjunctura in apusul Europei, acolo unde societatea a inregistrat progrese evidente, si de repercursiune in estul si sud-estul Europei, zone in care procesul respectiv s-a aflat pe alte coordonate. Prin aceasta s-a produs o mutatie decisiva in istoria omenirii. Daca omenirea a scapat pana astazi de repetarea crizei de tip 19291933, meritul reveni, fara indoiala functiei noi pe care statul o indeplineste, responsabil principal al bunului mers al masinii economice. Pe de alta parte trebuie subliniat ca urmarile politice ale crizei din 1929-1933 au fost mai puternice si mai nefaste pentru omenire decat consecintele ei economice. Impactul crizei cu politica a fost deosebit de dur in Occident si Europa centrala. In Germania ea a dus la dictatura nazista, in Franta si Anglia a dus la dezagregarea executivului si instabilitate ministeriala (Paris) si la un reflux electoral in favoarea conservatorilor (Londra). Temerile politice au impiedicat cooperarea economica, esentiala in redresarea si restaurarea increderii. Preocuparile pentru indepartarea dificultatilor materiale si financiare au distras atentia oamenilor de stat de la pericolele politice iminente - revizionismul si revansardismul - si au izolat natiunile, prejudiciind speranta de securitate. Perioada 1929-1933 reprezinta, pentru omenire, esecul tentativei si al efortului de a restabili componentele esentiale ale doctrinei liberale in economie. Criza a reanviat dificultatile aparute dupa Versailles, determinand domolirea valului de idealism Wilsonian de fraternitate umana invederand ca resortul moral al colectivitatii a fost prea slab pentru a rezista adversarilor si perspectivei plumburii care aparea la orizont.

Cuprins
Caracteristici generale.........................................................................................................2 Ipotezele Marii Crize ..........................................................................................................2 Marele Boom (1921-1928)..................................................................................................5 Declansarea crizei................................................................................................................7 Efectele Marii Crize din 1929-1933....................................................................................9 Efectele Crizei resimtite in Romania.................................................................................11 Solutii pentru depasirea crizei...........................................................................................16 Cuprins...............................................................................................................................20