Sunteți pe pagina 1din 10

IN

PR
Uti
O
DI
lita
G
C
tea
M
R
AT
car
EC
A
O
din
A
An
M
RI
ala
NI
ali
UL
M
,uti
S
za
PH
A
lita
M
cor
A
CR
tea
EL
ela
RE
OE
ord
E
ET
tiei
20
C
ina
FI
No
AP
fon
04
O
ra
Ec
SC
rm
EL
dN
-C
on
AL
ati
ALTE DOCUMENTE E
de
OE
O
Ec
om
E
vEv
ST
MAREA CRIZA rul
ZI
MI
hili
ia
SI
de
U
alu
me
U
CI
bru
pro
M
AL
ev
DI
are
ECONOMICA SI nt,
NE
IN
lUL
ble
O
E
alu
ane
EC
PE
co
me
NE
IM
are
UI
act
CONSECINTELE EI voi
O
RI
ns
lor
D
PR
aiun
DE
aN
O
um
soc
A
U
sta
EV
ilo
de
economie O
A
ato
ial
SI
M
rii
AL
rfon
MI
D
erul
R
UT
de
U
pri
duit
C
A
OL
U
de
A
nde
Ã
19
eor
UL
RI
gra
RE
me
rul
sI
89-
ia
SA
LO
dar
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A
tod
me
SO
19
util
U
R
ent,a
Finante Asigurari Banci si Burse de Valori aO
CI
99
itat
IN
im
R
cas
tre
AL
SI
ii
EC
R
MAREA
Top of Form
bra
G
h-
zor
partner-pub-4136 ISO-8859-2 Ã
PO
ord
O
ca
A
flo
eri
SI
ina
N
M
mi
NI
w-
aO
BI
le
A
CRIZA
Cautare ntii
ZA
uri
net
LI
MI
NI
TII
lor
aE
TA
A
w w w .scritube.co LO
TI

ECONOMICA
R
LE
Bottom of Form
R
O

SI M
A
NI

CONSECINTELE EI EI
DE
A
TONE I. OANA-GEORGIANA SERIA F – DE
GRUPA 1531 R
CUPRINS A
RE
LA
U
1. DE LA CRIZA AMERICANA LA CRIZA NI
U
NE
MONDIALA…………………………03 A
EU
R
OP
EA
N
A
2. CRIZA DIN 1929-1933, PLACA TURNANTA IN POLITICA

ECONOMICA…04

3. NOILE POLITICI

ECONOMICE………………………………………………….06

4. ROOSEVELT SI “NEW DEAL-

UL”……………………………………………….07

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………

………09

1. DE LA CRIZA AMERICANA LA CRIZA MONDIALA


Intre anii 1929-1933 s-a inregistrat cea mai puternica si grava criza economica.
Considerat sub aspectul strict economic, “fenomenul” Marea Criza a avut doua etape care, desi
au apartinut aceluiasi proces, au fost totusi distincte: o etapa scurta, concretizata si finalizata prin
crahul financiar al bursei din New York, urmata de criza propriu-zisa, declansata mai intai in
economia S.U.A. si apoi extinzandu-se rapid la nivelul economiei mondiale. Insa nici dupa
depasirea crizei propriu-zise chiar in statele dezvoltate evenimentul economic nu a fost atat de
concludent. Dificultatile economice au continuat, astfel ca se poate vorbi de o depresiune
economica de-a lungul intregului deceniu al 4-lea, in care anii 1929-1933 au reprezentat un
moment culminant si dramatic al intregii periode.
Se stie ca bursa reprezinta un indicator sintetic al activitatii economice intr-o economie
de piata. Deci, a fost firesc ca intr-o etapa de avant economic bursa sa f 12112c223m i inregistrat
cu fidelitate aceasta evolutie. Insa ceea ce s-a intamplat la bursa din New York in anii ’20 a
depasit limitele normalului.
Jocul de bursa a iesit din cercul relativ restrans al oamenilor de afaceri si al agentilor de
bursa, antrenand sute de mii de americani din paturile mijlocii. Astfel, jocul de bursa a putut sa
fie numit ca un alt joc national american, alaturi de basseball si de box.
Cum s-a ajuns aici? A intervenit, un factor suplimentar, decisiv am spune, care a permis o
asemenea evolutie. El nu a fost altul decat insusi sistemul bancar american. Desi, fata de
perioada dinainte de razboi, bancile americane castigasera mai mult in prudenta si rigurozitate,
ele si-au pastrat exuberanta si aplombul cu care se avantau in diferite afaceri, fara sa tina seama
prea mult de anumite exigente specifice.
Astfel, in anii ’20 la inceputul deceniului, datorita fluxului de capitaluri catre S.U.A.
guvernele europene au pretins guvernului S.U.A. sa ceara Sistemului federal de Rezerve
reducerea taxei de scont si, deci, dobanzile. Cererea a fost indeplinita, caci autoritatile financiar-
bancare ale S.U.A. au considerat ca prin aceasta se puteau usura investitiile, crestea masa
monetara in circulatie si erau facilitate creditele destinate consumului.
Astfel s-a inaugurat o perioada de aproape 8 ani de credite ieftine si usor de obtinut. Nu
este, deci, de mirare ca si sumele de bani destinate operatiunilor de bursa au fost atat de
accesibile. Bancile au deschis conturi si credite special destinate cumpararii de valori de bursa si
chiar s-a ajuns ca unele din ele sa infiinteze societati ad-hoc pentru acest gen de operatiuni,
lasand la o parte faptul ca multe din ele s-au avantat direct in jocul de bursa.
Dar posibilitatea de a obtine titluri de bursa cu multa usurinta a venit si din partea
agentilor de bursa care au putut obtine ei insisi credite de la banci cu aceeasi usurinta, garantarea
acestora fiind facuta tot cu pachete de actiuni.
Astfel, bancile au ajuns sa detina tot mai putine lichiditati si tot mai multe pachete de
actiuni care, fireste, in acesti ani, au prezentat o valoare deosebita. In plus chiar si brockerii au
acordat credite clientilor lor garantate, desigur, tot cu un anumit pachet de actiuni. Astfel banii
lichizi circulau mai putin, in timp ce toata lumea tranzactiona valorile de bursa.
Sistemul in sine era aproape perfect. Nimeni nu avea de pierdut; din contra, toata lumea a
avut de castigat ceva. Dar aceasta, atata timp cat piata bursei a inregistrat tendinta de crestere.
Cum astfel de tendinta s-a mentinut timp de aproape opt ani, nu este de mirare ca volumul
creditelor pe termen scurt a atins incredibila valoare de 7,8 mld. de dolari, nivelul maxim
acceptat pana atunci fiind de 1 mld. de dolari.
Nu mai era un joc, ci un viciu. Pe culoarele bursei puteau fi vazute simple gospodine care
veneau sa tranzactioneze in drum spre piata, oameni simpli, detinatori ai unui numar ridicol de
mic de actiuni, functionari, pana atunci oameni la locul lor, care, isi transformasera bruma de
avere in actiuni, toti jucand in nestire, cu o credinta in reusita aproape mistica.
La 24 octombrie 1929, in Joia neagra, are loc crahul bursier de pe Wall Street din New
York. in acea zi, 12 milioane de actiuni sunt oferite la vanzare fara a gasi cumparatori. Cursul se
prabuseste, iar sistemul economic american, construit pe increderea intr-o prosperitate fara
sfarsit, se naruieste. Crahul a distrus si sistemul complex de credit, care era grefat pe bursa din
Wall Street si care reprezenta baza echilibrului economiei americane. Debitorii nu-si pot
rambursa imprumuturile, creditorii ajung in pragul falimentului.
In cateva luni economia americana se dezorganizeaza: falimente bancare, intreprinderi
industriale a caror productie este paralizata si care-si trimit muncitorii si functionarii in somaj.
Scaderea veniturilor provoaca o reducere a consumului. Supraproductia agricola provoaca
prabusirea cursului marfurilor alimentare determinand ruinarea fermierilor. Increderea in virtutile
economiei liberale dispare. Regimul liberal primeste o dubla lovitura: politica, deoarece una
dintre marile democratii este destabilizata, si economica, prin confruntarea liberalismului
economic cu o profunda criza. In ansamblu, din 1929 pana in 1932 venitul national al SUA
scade, de la 87 la 39 de miliarde de dolari. Criza economica loveste toate categoriile sociale.
Semnul cel mai vizibil al crizei sociale: 1,5 milioane de someri in 1929 si 12 milioane in 1932,
adica un sfert din populatia activa. Agricultorii sunt cel mai greu loviti. Ei sunt constransi sa-si
vanda pamanturile la preturi foarte mici pentru a-si achita datoriile. Multi dintre ei migreaza in
vest, mai ales spre California, in cautare de lucru. Saracirea afecteaza si functionarii, membrii
profesiunilor liberale, capitalistii ruinati.
Pauperizarea se extinde in intreaga tara, care descopera foamea, grija zilei de maine si
incepe sa se indoiasca de valorile in care America crezuse pana atunci: progresul, reusita,
confortul, increderea in viitor. Din cauza importantei economice mondiale a Statelor Unite, criza
se propaga rapid . Bancile si oamenii de afaceri americani nu mai investesc in afara tarii si isi
repatriaza capitalurile plasate in strainatate, in special in Germania. Exportul crizei americane se
manifesta deci printr-un reflux al plasamentelor capitalurilor americane in strainatate. in lipsa
capitalurilor, tarile europene sunt obligate sa-si reduca importurile si activitatea economica.
Comertul international se restrange treptat. In 1929-1933, volumul comertului mondial se reduce
cu 25%, iar valoarea acestu ia cu 60%, din cauza scaderii preturilor pe plan mondial.
Raspandirea crizei este grabita de dezorganizarea sistemului monetar mondial: Regatul
Unit devalorizeaza lira sterlina in septembrie 1931.
Intreaga lume este afectata in grade diferite, dar reculul global este impresionant: in iulie
1932, productia industriala mondiala a scazut cu 38% comparativ cu iunie 1929.
2. CRIZA DIN 1929-1933, PLACA TURNANTA IN POLITICA

ECONOMICA

Datorita faptului ca stadiile de evolutie economica au fost diferite, nici criza nu a


bantuit pretutindeni in acelasi timp si cu aceeasi intensitate. Astfel, economia Ungariei a
cunoscut primele semne de criza inca din 1928 in agricultura, sector in care scaderea
preturilor la o treime in 1932, comparativ cu 1929, a grabit ruina, in paralel cu coborarea
la 50-60% intre aceeasi ani a productiei industriale, cu acuta criza in finante si cu
cresterea numarului somerilor. Anul 1929 a fost un an de debut al impasului in Austria,
Finlanda (punctul culminant in 1932), in Germania, unde criza s-a dovedit deosebit de
grava, volumul productiei industriale reprezentand in 1932 doar 45% din nivelul atins in
1913, impletita cu o puternica criza agricola, in Marea Britanie, unde furia crizei a coborat
productia industriala pana la nivelul inceputului de secol, in Polonia, care i-a suportat cu
greu efectele.
In 1930, criza a fost declansata: in Cehoslovacia, atingand apogeul in 1933; in
Belgia, in chiar timpul cand isi sarbatorea centenarul independentei si societatea atinsese
un nivel ridicat de dezvoltare economica; in Iugoslavia, unde, in consecinta, ruina
economiei a determinat un nou exod al taranilor si muncitorilor peste granita; in Norvegia
cu criza prelungita pana in 1935, cu volumul productiei coborat pana la 38% in 1932, cu
comertul exterior diminuat cu 37-40%, cu 40 de banci inchise; in Olanda, cu o productie
coborata catastrofal in anii 1932-1933, cu puternice lovituri date comertului, transportului
maritim si procesului de prelucrare a materiilor prime din colonii, cu violente izbituri
asupra agriculturii; in Suedia, cu punctul culminant la inceputul lui 1932, odata cu
prabusirea marelui concern de chibrituri “Kreuger” si cu o revennire rapida la dezvoltare
in anul 1933.
La sfarsitul aceluiasi an, 1930, criza a cuprins si Franta, cu o evolutie mai lenta decat in
alte state, prelungita insa in 1936, dar si cu cuprinderea imperiului colonial, ceea ce a avut ca
urmare intensificarea miscarii nationale din Indochina (Vietnam, Cambogia, Laos), Maroc si
Algeria. In 1931, criza a cuprins Spania, unde productia industriala s-a redus substantial,
agricultura s-a ruinat, iar somajul a crescut puternic. La sfarsitul anului 1931 criza a atins si
Danemarca.
Venitul national in S.U.A. a coborat de la 100% in 1925-1929 la mai putin de 68% in
1931, adica la nivelul indicelui Frantei in primul razboi mondial. Nu este de mirare, apoi, ca in
Europa Occidentala, de exemplu, somajul a crescut de la 3.500.000 in anii 1921-1925 la
15.000.000 la sfarsitul anului 1932. numai in Germania proportia fortei de munca neutilizata s-a
ridicat la 43%. La sfarsitul crizei, somajul a ramas, in pofida tuturor masurilor de combatere la
aproape 30% in Germania, 22% in Marea Britanie si 27% in S.U.A.
Caracterul regulat al activitatilor
economice antebelice s-a distrus ca urmare a
efortului natiunilor de a se salva din dezastru
comun printr-o politica de retragere si izolare.
Fragmentarea sistemului economic antebelic, ca
una din tendintele aparute dupa Versailles, a
continuat si dupa 1929, astfel incat, chiar atunci
cand interdependenta s-a impus cu necesitate
imperativa, izolarea si nationalismul economic s-
au accentuat prin contagiunea cataciclismului
declansat la Bursa din New York.

In ce masura au fost schimbate vietile


americanilor de Wall Street Crash:
Prabusirea a condus la o mare pierdere de
incredere din partea a milioane de americani care
investisera in Wall Street. In loc sa incesteasca si sa cheltuie, oamenii au inceput sa
economiseasca. Peste tot in S.U.A. oamenii isi retrageau banii din banci si ii tineau acasa.
Multe banci s-au prabusit in timp ce oamenii isi retrageau banii si multe companii au fost
falimentate deoarece oamenii incetasera sa mai cheltuie. Milioane de oameni au fost concediati si
in 1939 somerii reprezentau 13.000.000.

Cum a afectat criza Marea Britanie :


Somajul era ridicat in industriile grele, ca de exemplu in contructia de nave, minerit,
metalurgie si textile. Contructia de nave era lovita din plin deoarece contracte pentru noi nave nu
au mai fost incheiate. Cum tranzactiile mondiale scadeau, nu era nevoie de noi nave de transport.
Acest lucru a afectat la randul lui industriile mineritului si metalurgiei, de care depindea
constructiile de nave prin multe din contractele ei.
Textilele, bumbacul si lana, au avut de suferit deoarece India si Japonia au inceput sa
produca aceste bunuri mult mai ieftin. Bumbacul si lana erau deasemenea afectate de dezvoltarea
fibrelor sintetice, precum dacron si rayou. Acestea erau mai usor de spalat si mai rezistente.
Prabusirea acestor industrii a dus la extrema privare in unele zone din Marea Britanie
unde aceste industrie erau concentrate. Cele mai afectate orase au fost Maryport, Whitehaven,
Abertillery, dar cel cunoscut pentru acest lucru a fost Jarrow. Aici somajul a atins la un moment
dat 80%.
Masuri adoptate de stat pentru combaterea crizei :
• Pe plan monetar (devalorizarea lirei sterline)
- renuntarea la etalonul aur {1931)
- crearea unui Fond de Stabilizare a Schimburilor (1932)
• Pe plan comercial
- revenirea la protectionism
- acordurile de la Ottawa (1932) care impuneau legaturi economice privilegiate cu dominioanele
si cu India
• Pe plan intern
- dirijism economic
- campania cumparati marfuri britanice, pentru reducerea importurilor
- sustinerea industriei si agriculturii
- masuri de austeritate bugetara
- politica de protectie sociala

Cum a afectat criza Germania?


Germania a fost cea mai afectata de criza. Germania depindea de Planul Dawes de
imprumuturi din SUA pentru a putea plati despagubirile hotarate prin Tratatul de la Versailles.
Cand a inceput criza, Planul Dawes a fost inlocuit cu Planul Young.
Somajul a crescut rapid in Germania, atangand 6.000.000 la sfarsitul anului 1932. Acest
lucru a oferit lui Adolf Hitler si Miscarii Naziste sansa mult asteptata. Hitler s-a folosit de somaj
ca sa castige suportul maselor in alegerele generale din 1930 pana in 1933. se prezenta ca fiind
“ultima sansa a Germaniei”. Cum germanii deveneau din ce in ce mai disperati ajunsesera sa aibe
din ce in ce mai multa incredere in Hitler. Cresterea lui se datora faptului ca Germania avusese
reprezentare proportionala. Aceasta insemna ca toate guvernele erau coalitii si nu puteau lua
decizii.el s-a afirmat ca un lider puternic, care nu afost in stare sa rezolve problemele Germaniei.
Prabusirea de pe Wall Street i-a dat lui Hitler o a doua sansa. Fara ea probabil nu ar fi
devenit Cancelar al Germaniei.
3. NOILE POLITICI ECONOMICE

In fata crizei economice si a consecintelor sale politice periculoase democratiile nu raman


indiferente. Statele intervin, incercand sa limiteze efectele crizei. Ele au experimentat, incepand
cu 1931, doua tipuri de politica: deflatia si devalorizarea monedei.
Deflatia este practicata in Germania si in Franta pana in 1935. Aceasta politica urmareste
apararea monedei.
Ea implica:
- mentinerea echilibrului bugetar prin reducerea cheltuielilor publice;
- balanta comerciala echilibrata prin scaderea generala a preturilor pentru a permite
reluarea exporturilor.
Experimentarea acesteia nu a avut efectele scontate. Rezultatul a fost o diminuare a
activitatii economice. Cea mai dura politica de deflatie a fost aplicata in Germania. Aceasta a
avut ca efect reducerea activitatii economice si amplificarea somajului.
In Franta, in fata unor probleme grave, guvernele nu au fost capabile sa inteleaga cauzele
crizei. Deflatia a adancit o depresiune deja generata de insuficienta monedei si a creditului.
Relansarea economiei presupune cresterea cheltuielilor statului, deci acceptarea
deficitului bugetar si devalorizarea monedei pentru stimularea exporturilor. Aceasta politica
economica a fost preconizata de economistul britanic J, M. Keynes. Acesta propunea pentru
cresterea investitiilor publice o mai buna distribuire a veniturilor si o inflatie controlata si
limitata. El sustine ca moneda trebuie sa fie considerata un instrument activ in serviciul unei
politici de relansare si redistribuire. Trebuie ca aceasta sa nu mai depinda de aur si sa i se
coboare cursul pentru a se sustine exporturile. Statul trebuie sa joace rolul de moderator al vietii
economice, folosind doar cai financiare si fara sa afecteze profiturile.
Aceste principii au exercitat o mare influenta asupra politicii economice a marilor
democratii: Marea Britanie, Suedia, Franta (dupa 1936), SUA (New Deal). Dar interventia
statului in economie (dirijismul economic) se manifesta si in statele cu regimuri autoritare.
Interventia este totala in Rusia stalinista, unde colectivizarea si planificarea au facut sa dispara
orice initiativa privata. in tarile cu regimuri totalitare fasciste si naziste, dirijismul este foarte
accentuat. in Italia lui Mussolini si in Germania condusa de Hitler structurile economice raman
capitaliste, dar Statul isi impune cu autoritate optiunile proprii. Pentru a-si desfasura politica
economica, Statul s-a dotat cu mijloace de actiune: indirect, prin favorizarea concentrarii
intreprinderilor, si direct prin dezvoltarea sectorului public (nationalizarea unor activitati
importante: banci, energie, transporturi, informatii).
Global, criza a distrus definitiv ideea conform careia aplicarea principiilor liberalismului
economic ar putea duce la bunastarea si fericirea tuturor. A determinat aparitia unor noi
concentrari industriale si financiare, dar si o consolidare a organizatiilor ; sindicale. Acestora li s-a
recunoscut dreptul de a negocia cu patronatul conditiile muncii in intreprinderi. Criza a fost
insotita de generalizarea si aprofundarea politicilor sociale, elaborate de statul providenta, si a
intarit nationalismele economice.
„Insa cuvantul-cheie al politicii guvernelor franceze este deflatia. Diminuand cheltuielile
statului, de exemplu prin reducerea salariilor functionarilor, se spera atat reducerea deficitului
bugetar in care se identifica cauza crizei, cat si o antrenare a unei scaderi generale a preturilor
care ar permite reluarea exporturilor. Aceasta politica isi atinge apogeul in 1935, o data cu
decretele-lege Laval, care decid o reducere a tuturor cheltuielilor statului cu 10%. Aceasta
politica nu are alt efect decat agravarea crizei, ducand la o contractie a pietei interne."
(P. Milza, S. Berstein, Istoria Secolului XX)
„Este de o importanta esentiala acordarea de anumite puteri de
dirijare organismelor centrale, majoritatea incredintate astazi
initiativei private (...). Extinderea organismelor necesare asigurarii
folosirii depline a resurselor va antrena, bineinteles, o larga extindere a
functiilor Statului (care ii va permite sa intervina asupra consumului si
investitiilor). Aceasta ar putea parea unui publicist din secolul al XlX-
lea sau unui bancher american de astazi ca o oribila incalcare a
principiilor individualiste. Din contra, este singurul mijioc de a evita
distrugerea institutiilor economice actuale."
(J. M. Keynes, Teoria generala despre munca, profit si moneda)
4. ROOSEVELT SI “NEW DEAL-UL”

Intre 1929-1932, agravarea crizei duce la esecul administratiei republicane conduse de


presedintele H. Hoover. Noul presedinte ales in noiembrie 1932 Frnnklin D. Roosevelt, tactician
abil, om politic experimentat, fire voluntara si pragmatica, constituie el insusi un simbol al luptei
victorioase impotriva adversitatii soartei.
Pentru a lupta impotriva crizei, Franklin Roosevelt a anuntat in perioada campaniei
electorale un New Deal, o noua cale sau Noul Curs. Expresia, imprumutata din jocul de carti,
anunta masuri de anvergura adoptate inca din primele saptamani ale mandatului (mai - iunie
1933).
In plus, acest om de actiune sa inconjurat cu o echipa de consilieri recrutata din mediile
universitare de LA Harvard si Columbia. Impreuna cu acestia si-a propus, initial, sa scoata cat
mai repede tara din criza printr-o energica relansare economica. Interventia statului avea ca scop
restabilirea increderii pentru a salva sistemul liberei concurente.
- Banking Act reorganizeaza sistemul bancar in timp ce dolarul este devalorizat cu 41%
pentru a permite cresterea circulatiei banesti. Este vorba despre o politica de dirijism monetar
cere urmarea sa creeze o usoara inflatie necesara relansarii, Aceste masuri au favorizat
exporturile americane si au redus datoriile individuale, in special pe acelea ale fermierilor, grav
afectati de criza.
- Agrcultural Adjustment Act (AAA) se afla la baza politicii agricole. S-a urmarit
reducerea datoriilor rurale, asigurarea de credite cu dobanzi reduse si in paralel este incurajata
scaderea productiei pentru a realiza o penurie relativa de produse agricole, favorabila cresterii
preturilor.
- National Industrial Recovery Act (NIRA) reglementeaza colaborarea intre stat sl
intreprinderi pentru a concerta obiectivele luptei impotriva crizei. Coduri ale concurentei loiale
sunt propuse intreprinderilor din aceeasi ramura, pentru armonizarea conditiilor de productie.
NIRA are si importante clauze sociale: durata saptamanii de lucru este fixata la maxim 40
de ore, este fixat un salariu orar minim, se incheie conventii colective.
Lupta impotriva somajului reprezinta o prelungire a politicii sociale a NIRA. Statul
deschide credite pentru folosirea somerilor in lucrari de utilitate politica. Cel mai celebru
exemplu este amenajarea vaii Tennessee in cadrul Tennessee Valley Authority.
Din 1934, unele semne marcheaza oprirea procesului depresiunii: preturile urca, venitul
national creste cu 20% intr-un an, numarul somerilor incepe sa scada,
Roosevelt intampina dificultati in aplicarea politicii sate: patronatul gaseste masurile sale
costisitoare si considera interventia Statutui contrara principiilor liberalismului. Judecatorii Curtii
Supreme, in majoritate republicani, declara masurile adoptate de Roosevelt contrare Constitutiei.
Dar Roosevelt este reales, cu o larga majoritate, in 1936, Aceasta ii permit presedintelui
sa lanseze un al doilea New Deal. Inca din 1935, mai multe masuri reflectau noua orientare
sociala ce anunta Statul Providenta (legea Wagner - introduce conventiile colective, Social
Security Act instituie un sistem de asigurari tn folosul somerilor, batranilor sl invalizilor).
In paralel cu reconcilierea sociala realizata de New Deal aceasta politica a contribuit sl la
o redistribuire a puterilor.
Statut federal si-a sporit dreptul de interventie si actiune pe
ansamblul teritoriului, iar institutia prezidentiala s-a consolidat.

Principalele masuri adoptate de Roosevelt:


1934: Primul New Deal
- martie: Banking Act
-reorganizarea sistemului bancar
- reducerea datoriilor individuale
- mai: Agricultura! Adjustment Act (legea asupra agriculturii)
- acordarea de prime fermierilor care-si reduc suprafetele
cultivate
- proiectul Tennesee Valley Authority
- iunie: National Industriel Recovery Act (legea asupra industriei)
- stabileste reglementarea productiei
- ianuarie 1934: devalorizarea dolarului
1935: Al doilea New Deal
- iulie: Legea Wagner
- acordarea libertatii sindicale si crearea de conventii eolective.
- august: Social Security Act
- instituirea unui sistem du asigurari pentru someri, batrani sl invalizi.
„Va chem, si ma angajez eu insumi, sa realizam o «noua impartire a cartilor» pentru
poporul american. Ca toti cei de fata sa fim noi insine profetii unei noi ordini, a competentei si
curajului. Este mai mult decat o campanie politica, este o chemare sub arme."
(F. D. Roosevelt, la Conventia democrata de la Chicago, 2 iulie 1932)
„Tara are nevoie ... tara cere experimente cutezatoare si staruitoare ... Natiunea
noastra va cere actiune si actiune acum ...
Este mai sigur sa-ti tii banii intr-o banca redeschisa decat sub saltea ...
Dovada progresului nostru o facem nu prin cresterea abundentei celor care au mult, ci
asigurand destul celor care au putin ..."
(F. D. Roosevelt, Scurta istorie a SUA, vol III)
„In acest timp, New-Deal-ul merita sa ramana simbolul unei revolutii pasnice care a
stiut, in pofida crizei, sa reintegreze in comunitatea natiunii cea mai mare parte a
dezradacinatilor, a celor lasati de-o parte in calculele Americii (...).
Cu reusitele si esecurile sale, New-Deal-ul este, in final, opera personala a lui F. D.
Roosevelt, care a stiut, sprijinindu-se pe fortele profunde ale natiunii, sa faca sa progreseze in
SUA o democratie de masa, fondata pe acceptarea obiectivelor comune. in materie economica si
sociala acestea se ordoneaza in jurul unei cai de mijloc, care nu mai este liberalismul clasic, ci
respinge atat dirijismul planificator al marxistilor, cat si autoritarismul autarhic al regimurilor
fasciste."
( P. Milza, S. Bernstein. Istoria secolului XX"!
New Deal = progrm politic si social-economic initiat in timpul presedintelui Franklin D. Roosevelt si pus in aplicare
in anii 1933-1936 pentru a inlatura efectele crizei economice.

BIBLIOGRAFIE
“Istoria comertului exterior si a politicii comerciale romanesti” – Maria

Muresan

“Istoria economica: epoca moderna si contemporana” – Maria Muresan

“Istoria economica mondiala” – Olaru Corneliu