CAPITAL STRAIN IN ECONOMIA GERMANIEI IN PERIOADA INTERBELICA

Marele razboi a reusit sa dea o lovitura valorilor morale a ce constituia fundamentul civilizatiei economice. Studiile arata faptul ca dramele generate de razboi familiilor destramate reprezinta realitati cotidiene in majoritatea statelor europene, realitati pe care autoritatile incearca sa le faca fata. Din punct de vedere economic si social efortul de razboi si apoi cel de reconstructie a pacii va produce o inflatie exagerata ce va si raspunzatoare de aparitia unor transformari psihologice si morale in randul populatiei. Fostii combatanti demobilizanti sunt in imposibilitatea sa-si reia vechile locuri de munca si isi manifeta indignarea vis-a- vis de averile scandaloase pe care le inregistreaza in general furnizorii statului. Banii publici au fost in timpul razboiului cheltuiti in mod proportional astfel incat multi care au facut afaceri cu statul nu vor resimti acum situatia trista in care se aflau multi soldati reintorsi de pe front. Inflatia genereaza noi comportamente ce inlocuiesc vechile tendinte de economisire legate de stabilitatea monetara. In felul acesta raportul dintre veniturile si cheltuielile personale reprezinta o dilema pentru fiecare individ in parte si care-l determina sa-si sporesca neincrederea in sistem si-n valorile morale cu care a fost obisnuit. Prabusirea acestora arata pentru cei mai multi ca reusita nu mai este in mod absolut o consecinta a meritului, dimpotriva constituie acum un apanaj a celor in masura sa speculeze situatia confuza in care se zbate societatea. Reactiile la generalizarea acestei stari de lucru, vor veni cu precadere din partea intelectualilor care vor genera noi curente literare si artistice precum:realismul sau suprarealismul in care sunt exprimate revoltele personale, mecanismele care le determina, realizandu-se in acelasi timp o introspectie in psihanaliza. Societatea interbelica "sufera" de pe urma acestor transformari: sociale, politice si economice dar care o ajuta sa depaseasca momentul dificil de reconstruire a pacii. In Europa Centrala si de Rasarit, acolo unde economiile statului sunt preponderent agrare si mult in urma celor occidentale, revirementul economic si politic va surveni in mod obligatoriu mai tarziu. Toate aceste eforturi realizate in directia reconstructiei postbelice vor avea insa impact mai mult sau mai putin la nivelul individului intrucat pe intreaga durata, nivelul somajului si al inflatiei se va mentine suficient de ridicat

chiar si in statele occidentale, iar devalorizarea monedei natiomale va constitui o masura din ce in ce mai folosita de catre guvernele statelor. In statele care au pierdut razboiul, situatia econonica se prezenta la fel de dura intrucat amenintarile la care erau supuse in urma Congresului de Pace de la Paris urmarea dezvoltarea economica. Germana motivand ca poate face fata platilor a amenintat ca va inceta sa plateasca reparatiile de razboi daca nu va fi ajutata sa se reface din punct de vedere economic.Fiindca depindeau in mare masura de aceste sume,aliatii si SUA se vor vedea nevoiti sa sprijine economia germana ,tocmai pentru a-si recapata creditele deja acordate. In felul acesta ,din punct de vedere tehnologic si financiar Germania beneficia de un sprijin sufficient de consistent care sa o propulseze pana la izbucnirea marii crize economice in topul statelor cu cea mai dezvoltata economie din lume. In anumite sectoare precum petrochimie,constructii de masini, Germania va surclasa pana si SUA ,in ceea ce priveste calitatea si cantitatea produselor realizate. Pe aceste considerente putini apreciau ca populatia Germaniei nu va avea de suferit asa de mult ca cea in statele foste aliate si datorita faptului ca noile reglementari internationale obligau statul german sa intretina o armata mica ce necesita un buget redus al apararii. Franta cu toate dificultatile economice si instabilitatea politica de dupa razboi va investi in aparare, cheltuind sume importante pe care in alte situatii ar fi fost mult mai utile in redresarea econamica. La sfarsitul celei de-a II- lea decade interbelice se va vedea faptul ca aceasta cursa a inarmarilor discutata intre Franta si Germania va fi transata in mod decisiv in favoarea ultimei care datorita avansului economic, nerespectarii clauzelor Tratatului de Pace de la Versailles va reusi sa se impuna la inceputul lui 1938 drept cea mai puternica " voce" in relatiile internationale. Cum era de asteptat,experienta de razboi a modificat din temelii conceptiile strategice si principiile de intrebuintare a fortelor armate.Totodata,au aparut sau au fost consacrate arme noi impuse de cerintele mereu sporite ale ducerii razboiului.Dintre acestea aviatia a avut cea mai rapida ascensiune . Franta,Anglia,Germania,Italia,SUA si URSS au realizat in scurt timp avioane militare cu performante din ce in ce mai bune. Productia de aeronave destinate armatelor a crescut tot mai mult,o pondere insemnata(4050%)detinand-o avioanele de bombardament la care accentul s-a pus pe: -marirea bazei de actiune

-marirea posibilitatilor de armare -precizia exexcutarii loviturilor din aer. Primele indicii concrete ale dorintei de a crea o Europa unica au aparut ntre cele doua razboaie mondiale. Imediat dupa primul razboi mondial ntreaga Europa zacea n ruine, bilantul fiind tragic: aproape 10 milioane de morti.Tratatul de la Versailles marcheaza sfarsitul primului razboi mondial,acesta fiind o modalitate de a media problemele aparute intre statele implicate in razboi.Implicarea SUA se face simtita in mod decisiv, in solutionarea disputelor dintre statele participante la razboi ,pe plan european.Astfel, se creeaza Liga Natiunilor pentru rezolvarea amiabila a problemelor survenite in viata europenilor ,incepanda a fi perceputa problema organizarii Europei din punct de vedere politic.Se incearca sa se puna bazele unei Uniuni Federale Europene ,uniune menita sa stabilizeze realtiile interstatele din interiorul Europei ,sa creeze e economie prospera, sa elimine probleme si daunele create in urma razboiului. n Germania alegerile din 1930 au constituit primele succese ale Partidului National Socialist al lui Hitler, deci pe plan european se releva nca o data existenta unor divizari si imposibilitatea constientizarii necesitatii de organizare a Europei. Regimurile dictatoriale si nationaliste care s-au instalat n Germania au fost total opuse acestui proiect care a esuat. ncepnd cu aceasta peioada cuvinte precum comunitate si piata unica sunt utilizate n discusuri; colaborarea franco-germana care astazi este o constanta a problematicii europene era considerata ca o conditie prealabila a unificarii europene. Din nefericire, criza economica din 1929 si instaurarea unor regimuri nationaliste n Germania au distrus n fasa toate proiectele de constituire a unei Europe unite. A trebuit asteptat sfrsitul celui de-al doilea razboi modial pentru a asista la reaparitia acestor proiecte stimulata de dorinta ardenta de a garanta pacea n Europa (trebuia data o consistenta cuvintelor de ordine "niciodata sa nu mai fie razboi"). Procesul de criza a Uniunii Europene nu a nceput, deci, cu adevarat, dect dupa al doilea razboi mondial. El prezinta multiple etape, dintre care unele negative.
Dup fiecare conflict major, de regul, statele nvingtoare ale razboiului au imaginat i au impus lumii o formul de organizare a pcii care, la rndul ei, a determinat o arhitectur a granielor i a generat o suit de instituii politice i politico-militare care s

asigure securitatea. nc nainte ca rzboiul s nceteze pe teatrele de operaiuni militare, preedintele american Wilson a anunat lumii intenia SUA de a propune o formul de securitate pentru a face ca dreptul s prevaleze mpotriva oricror agresiuni egoiste, pentru a evita ca o alian s ridice contra alteia. America dispreuia conceptul de echilibru de fore i considera imoral practica aa-numitului Realpolitik. Criteriile ei pentru ordinea mondial erau democraia, securitatea colectiv i autodeterminarea, nici unul dintre ele nestnd la baza vreunuia dintre acordurile europene anterioare. Ea presupunea prin urmare: asocierea tuturor naiunilor, fr nici o discriminare, recunoaterea i impunerea dreptului internaional deasupra tuturor intereselor particulare, instituirea unei fore colective, care s nu mai fie n serviciul ambiiilor politice sau al egoismelor n complot, ci al ordinii si pacii universale. Alianele se

formau pentru urmrirea unor obiective specifice i definibile, i nu n aprarea unui concept abstract al pcii . Aceste viziuni diferite asupra viitoarei arhitecturi de securitate pentru lumea postbelic au afectat fora i credibilitatea edificiului propus pentru ntronarea i meninerea pcii nc de la nceputurile existenei sale. In organizarea Ligii Naiunilor n-au fost luate n considerare interesele statelor nvinse. Germania i Rusia mpreun nsemnau mai mult de jumtate din populaia Europei i deineau un important potenial de putere. n problema primirii Germaniei n Lig, poziia nvingtorilor a fost diferit. Frana a fost categoric ostil admiterii statului german i susinea c acest lucru va fi posibil numai dup ce acesta i va fi ndeplinit toate obligaiile asumate prin tratatul de pace. Germania dorea s fie primit n Lig pe picior de egalitate cu Frana i Anglia. Neprimind acest statut, Republica de la Weimar a denunat i atacat sistemul de securitate de la Versailles ca un dictat.Paradoxal, vulnerabilitatea Franei i avansul strategic al Germaniei au fost amplificate de Tratatul de la Versailles n ciuda clauzelor lui punitive. nainte de rzboiul mondial, Germania avusese vecini puternici att n vest, ct i n est. Ea nu se putea extinde n nici o direcie fr a da peste un stat puternic Frana, Austro-Ungaria sau Rusia. ns, dup tratatul de la Versailles, n-a mai existat nici o piedic de extindere a Germaniei n est. Frana slbit, Imperiul dualist Austro-Ungar disprut ca actor al vieii internaionale, iar Rusia confruntat cu frmntri i slbiciuni interne fceau ca estul european s nu poat oferi un potenial credibil pentru reechilibrarea balanei de putere. n aceste condiii, colaborarea dintre Germania nfrnt n rzboi i Rusia Sovietic izolat printr-un cordon sanitar a devenit necesar pentru ambele state i a fost oficializat prin tratatul de la Rapallo (16 aprilie 1922). Se restabileau relaiile diplomatice sovieto-germane i se aplica principiul clauzei naiunii celei mai favorizate n schimburile economice. Ambele state renunau reciproc la datoriile i reparaiile de rzboi. Germania a fcut din

relaiile cu URSS un instrument de presiune asupra Angliei i Franei pentru a revizui tratatele de la Versailles. Ameninnd Anglia i Frana cu o posibil alian militar cu Uniunea Sovietic, Germania promitea s intre n Liga Naiunilor numai dac i se acorda statutul de mare putere, un loc permanent n Consiliu, conducerea i controlul unor secii ale acesteia i dac i se acorda dreptul de a avea colonii.