MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Nicolae Enciu

ISTORIA ROMANILOR
EPOCA CONTEMPORANĂ
/
)kcy ĂPUCCM Manual pentru clasa a Xll-a de liceu

CIVITAS

Chişinău, 2004
CZU 940=135.1) “19” (075.3) E 52

Lucrarca a fost dcclarată câştigătoare la concursul dc manuale pentru învăţământul liceal şi este recomandată
spre editare în calitate de manual de bază de către Comisia de Experţi a Ministerului învăţământului al Republicii
Moldova .
Manualul a fost elaborat conform Curriculum-ului Naţional. Programe pentru învăţământul liceal. Chişinău,
1999.

Coordonator ştiinţific - prof. universitar, membru corespondent al A.Ş.M. Demir DRAGNEV

Aparatul metodic al manualului a fost elaborat dc Tatiana Mistreanu, grad pedagogic I şi Tatiana
Nagnibida, grad pedagogic superior.

Comisia de evaluare:
Sergiu Musteaţă, doctor în istorie, Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă" din Chişinău Tamara Moraru ,
grad pedagogic superior, Liceul “Mihail Kogălniceanu” din Chi°inău

Copertă - Ştefan EŞANU

Procesare computerizată - Vera BOSTAN

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Enciu Nicolae

Istoria Românilor. Epoca contemporană: man. pentru cl. a 12-a de
liceu /Nicolae Enciu; Min. Educaţiei al Republicii Moldova. - Ch.: Civitas (Tipogr.
“Prag-3"). 184 p.
ISBN 9975-936-8-6
Tiraj: 5000 ex.
94(=135.1) “19” (075.3)

Complexul editorial CIVITAS, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 133/2; MD 2012, Chişinău, Republica
Moldova; tel: 23-33-14; 23-72-79; fax: 23-45-41;

Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Complexului Editorial CIVITAS

La sfârşitul manualului este prezentată informaţie publicitară despre următoarele instituţii de învăţământ din mun. Chişinău:
1. Academia de Studii Economice din Moldova.
2. Universitatea de Stat din Tiraspol cu sediul la Chişinău.

© Text: Nicolae Enciu, 2004

© Aparat metodic: Tatiana Mistreanu, Tatiana Nagnibida © Editura
CIVITAS, 2004
ISBN 9975-936-8-6
 INTRODUCERE

Prezentul manual de Istorie contemporană a românilor tratează fapte, evenimente şi procese istorice, cuprinse
între anii 1918 şi 2002, structurate în câteva etape distincte. Conform tradiţiei istoriografice, epoca contemporană a
românilor începe cu anul 1918, care a constituit momentul decisiv în făurirea statului naţional român unitar, prin
includerea în componenţa sa a teritoriilor româneşti, aflate până atunci sub dominaţie străină. Hotărârile de unire din
27 martie /9 aprilie, 15/28 noiembrie şi 1 decembrie 1918 au făcut ca, din punct de vedere teritorial, statul naţional
unitar să devină o realitate, marea majoritate a românilor fiind astfel cuprinsă în hotarele Noii Românii. România
Nouă, în configuraţia obţinută pe harta politică a Europei interbelice şi consfinţită de către principalele Puteri Aliate
prin tratatele din anii 1919-1920, nu a constituit un stat creat în virtutea unor principii abstracte, şi nici doar
rezultatul victoriilor repurtate pe câmpul de luptă, ci a fost, în primul rând, un răspuns la condiţiile specifice din
fiecare dintre teritoriile locuite de români, o finalitate logică a unui proces istoric obiectiv (aprecierea marelui
geograf francez Em- manuel de Martonne).
Căderea hotarelor României Mari în 1940 a marcat începutul unei noi etape în istoria contemporană a
românilor, cu grave mutaţii politice şi social-economice, produse în consecinţa creării Republicii Sovietice
Socialiste Moldoveneşti şi reinstalate în 1944, după reintegrarea temporară a teritoriului de către România în anii
celui de-al doilea război mondial. Noua Republică Sovietică Socialistă Moldovenească se deosebea radical de
Basarabia istorică deoarece, după mutilarea României, în acelaşi an 1940, a fost mutilat şi teritoriul Basarabiei, în
dublu sens: prin atribuirea judeţelor Hotin, Cetatea Albă şi Ismail Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, iar pe
de altă parte, prin alipirea la R.A.S.S. Moldovenească a restului ce mai rămăsese din Basarabia interbelică.
Procesele postbelice pun în faţa istoricului o serie de probleme extrem de dificile, deoarece o istorie a acestei
perioade nu poate fi numai o istorie a românilor din România actuală, ci şi a celor aflaţi în afara graniţelor ei,
inclusiv: istoria Transnistriei (1924-1940), istoria R.S.S. Moldoveneşti (1940-1941, 1944-1990), istoria Republicii
Moldova (1991-2002). De altfel, acest concept este reflectat în Curriculum-ul de Istorie a românilor, care a şi stat la
baza prezentului manual. în plus, pe parcursul întregii perioade postbelice, în toate sursele statistice sovietice
populaţia majoritară din R.S.S.M. va fi desemnată oficial ca moldoveni. Moldovenii sunt prezentaţi de autorităţi
drept diferiţi de români, după cum diferite le sunt, în opinia cercetătorilor sovietici doar, limba şi cultura.
Elaborarea unui manual de istorie contemporană este deosebit de dificilă acum din cauza specificului
obiectului de studiu. Pe de o parte, încă nu sunt accesibile pentru cercetător toate sursele arhivistice, pe de altă parte
mai sunt în viaţă participanţii la evenimentele istorice, împovăraţi de viziunile lor subiective, iar în societate
continuă să mai rămână actuale unele stereotipuri de gândire din perioada precedentă. în unele ţări, de exemplu în
Republica Moldova, la etapa actuală încă nu s-a ajuns la un consens asupra aprecierii mai multor momente din
istoria naţională. Aceasta presupune anumite riscuri, inerente pentru autorii de manuale. Precum menţionează pe
bună dreptate istoricul olandez Wilhelmus Petrus van Meurs, oricine îşi exprimă opinia asupra evoluţiilor istorice,
lingvistice, demografice sau culturale din Basarabia, ulterior din R.S.S. Moldovenească şi mai recent, din Republica
Moldova, devine inevitabil parte în conflict (cu istoricii de altă orientare sau cu politicienii).
Şi totuşi, într-o societate deschisă, pluralistă, istoricii pot evita conflictul cu politicienii, urmărindu-şi propria
agendă, bazată pe ideea că ceea ce are cu adevărat valoare este demersul

3
r

dezinteresat. în urmărirea acestui demers, istoricii discută pe baza dovezilor istorice şi ceea ce pot ei realiza, în
cazul cel mai bun, este să descurce aceste dovezi (opinia savantului englez, prof. Den- nis Deletant).
Principiul fundamental ce a stat la baza elaborării prezentului manual a fost concluzia Seminarului “Reforma
învăţământului istoric în Moldova”, desfăşurat la Chişinău din iniţiativa şi cu sprijinul Consiliului Europei (1-2
iulie 1996), potrivit căreia “bogata experienţă istoriografică, naţională şi universală a creat o astfel de tradiţie în
ştiinţă, învăţământ şi opinia publică, după care studierea istoriei unei părţi (în cazul de faţă a Moldovei) din spaţiul
românesc este rezonabilă şi cu adevărat eficientă numai în măsura în care se înscrie în tabloul istoric general al
acestei comunităţi geografice şi etnoculturale”. Justeţea concluziei respective a fost reconfirmată de Recomandarea
Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 24 aprilie 2002.
Apariţia prezentului manual liceal de Istorie contemporană a românilor a fost posibilă graţie recentelor
realizări de excepţie ale istoriografiei naţionale şi din alte ţări, reflectate parţial în bibliografia sumară de la finele
manualului şi, doar într-o măsură insignifiantă şi mult prea modestă
- unor rezultate ale propriilor investigaţii.
Dorim să exprimăm, şi cu această ocazie, sincera gratitudine directorului Institutului de Istorie, membrul
corespondent al A.Ş.M. Demir M. Dragnev pentru preţiosul concurs acordat în procesul elaborării prezentului
manual. Importante recomandări au formulat şi membrii Comisiei de evaluare din cadrul Ministerului
Învăţământului al Republicii Moldova, fapt pentru care le exprimăm sincera noastră recunoştinţă.

Manualul a fost alcătuit conform Curriculum-ului liceal la istorie, care prevede pentru cursul de istorie a
românilor, epoca contemporană (cl. a XlI-a) 34 de ore, plus 17 ore adăugător pentru profil umanist. Numărul
restrâns de ore ne-a determinat să realizăm o expunere mai succintă a materialului. Pentru elevii cu profil umanist,
în cadrul fiecărei teme sunt prevăzute materiale suplimentare, cu caractere mărunte, încadrate în textul de bază. De
asemenea, pentru liceenii cu profil umanist sunt prevăzute lecţii de sinteză notate cu asterisc*. în cadrul temelor
obişnuite, pe câmp, cu aceleaşi caractere mai mici, tot pentru elevii cu profil umanist, sunt plasate materiale
adăugătoare. Pentru a facilita înţelegerea acestor materiale, ele sunt notate cu litere - (A), (B), (C), (D)... şi exact
aceeaşi literă se află în textul de bază, constituind, astfel, o punte de legătură între cele două părţi ale textului de pe
pagină. întrebările adresate elevilor cu profil umanist sunt notate cu semnul asterisc*; cele notate cu semnul cratimă
(-) sunt prevăzute pentru toţi elevii, independent de profil.
în scopul unei cunoaşteri profunde a epocii contemporane, recomandăm studierea unor lucrări de sinteză,
compendii, lectura cărora va permite compararea argumentelor şi diverselor opinii expuse de autori: Istoria
românilor. Compendiu, Iaşi, 1996; Istoria românilor. Materiale didactice. Chişinău, Civitas, 2000; Constantincscu
FI. O istorie sinceră a poporului român, Bucureşti, 1997; Hitchins Keith. România. 1866-1947. Bucureşti, 1996;
Duradin C. Istoria românilor. Iaşi, 1998. O istorie a românilor. Studii critice. Cluj-Napoca, 1998; Istoria României,
Bucureşti, 1998; Fişer-Galaţi St. România în secolul XX. Iaşi, 1998; Georgescu Vlad,Istoria românilor. De la
origini până în zilele noastre. Ed. a IlI-a, Bucureşti,
1992. Suplimentar, la fiecare temă sunt date unele lucrări spcciale, recomandate în primul rând elevilor ciclului
liceal cu profil umanist.
Aducem mulţumiri Editurii Cartdidact, care ne-a pus la dispoziţie harta de pe ultima copertă.
Conştienţi de inerentele imperfecţiuni ne exprimăm disponibilitatea de a lua în considerare orice obiecţii,
sugestii şi recomandări de natură să amelioreze calitatea manualului.

Autorul

4
 4,

CAPITOLUL I
EVOLUŢIA VIEŢII POLITICE A
STATULUI ROMÂN ÎN
PERIOADA INTERBELICĂ

■ Unificarea politică şi administrativă 1 Lecturi suplimentare*

Constituţia din 1923. Mamina Ion, Scurtu Ioan, Guverne şi guvernanţi,
Parlamentul şi monarhia 1916-1938, Buc., 1996.
■ Dezbateri politice privind cursul de Scurtu Ioan. Istoria României în anii 1918-1940.
Evoluţia regimului politic de la democraţie la dictatură, Buc,
dezvoltare a României 1996.
1 Partidele politice Scurtu Ioan. Istoria românilor în timpul celor patru regi
(1866-1947), voi. III, Carol II, Buc., 2001.
■ Sfârşitul regimului parlamentar 1 Lecţie de Agrigoroaei I, Palade Gh. Basarabia în cadrul
sinteză: Basarabia României întregite. 1918-1940. Chişinău, 1993
în viaţa politică a României Cojocaru Gh. Integrarea Basarabiei în cadrul României
(1918-1923). Buc. 1997.

Harta administrativă a României (1925)

('£//,, POI.OMA . v.
'O.sy ( CERfflXhl HOTIN ,
t ('/. itor c*nti Stxoca-
1
- ~ STqRQJINBy \OOROHOt y) ' .?°Ko CÂ . A

SN -ow(c/ <5
• • - s ^ s t. N^rp^
, î,iiu * — ţ
w Cluj
Turd a
ijRDA -Tişrj-Vuw» Micît/ T>amA
^i
V
ARAD i
%‘ J f
Ciu
Arad . AL6A , - W C A ‘ % Ort*..**,
----< 'rARHAVAU-iir „-
rKri SCM /t ^ ^ CAHUL W CETATEA ALBĂ f
Timişoara °*,a s.biu Si Ctworpiw T*»oeic . C.**“î. [
‘■“goj ^ S(£W „ ,
B (0 . «s*i»n.

^ ^ , «artracu S-k-H V. Um.J

;
«U*\V ' °^n *~w
-Ţ. V PRAHOVA Uu*i “*•*
0»«1' “ '*
brAila; iulcea

5» >-'i6 otr L .wL0M,rA K /

U»#* Slitmj -UUCUHEŞTI
> C««ta».» ILFOV . J? <
*U(»0S L \ V l \ DOLJ „• ■%, VLASCA ' Cil*-»* c° ■Co.uunM aT
V' „ DUROsrcm >—> *
•, * - l G.u»giu y^
•Tuwu M*gur*lc
CALIACRA
__________________________KlLCAKlA______________________"V/MfcS
UECi
NOA
__________■

5
 CAPITOLUL I
§1. Unificarea politică şi administrativă a României
♦ Unificarea politică
♦ Legea din 14 iunie 1925: descentralizarea administrativă prin păstrarea caracterului
naţional unitar al tării
*»
♦ Comuna - unitatea de bază a împărţirii administrative din 1925
♦ Plasa - unitatea care a realizat cea mai perfectă descentralizare administrativă
♦ Legea din 14 august 1938: modificări administrative voluntariste
Primul guvern al României întregite
r--------------------------------------------------—.........•••;
j • Cine a prezentat Basarabia, Buco- I : vina şi
Transilvania în acest guvern? \
-------------------------------------------------J
{
.Documentar
Legea pentru
unificarea administrativă 14 iunie 1925 (A)
Titlul I
împărţirea teritoriului regatului.
Autorităţile administrative şi elective locale.
Autorităţi de control.
1.Teritoriul României se împarte din
punct de vedere administrativ în judeţe, şi
judeţele în comune.
2.Comunele sunt: rurale şi urbane.
3.Comuna rurală este alcătuită din
unul sau mai multe sate...
4.Comunele urbane sunt centre de
populaţie declarate astfel prin lege. Ele t sunt
urbane reşedinţe de judeţ şi urbane reşedinţe.
Comunele urbane reşedinţe de judeţ sunt
acele comune urbane în care se află
prefectura judeţului. Comunele ur-
6
Unificarea politică. Datorită unirii Basarabiei,
Bucovinei şi Transilvaniei cu România, aceasta a devenit un stat
mijlociu în Europa.
România întregită avea o suprafaţă de 295.049 km 2 (faţă de
137.1 km2 înainte de 1918); în 1930 populaţia ei
era de peste 18 mln locuitori (faţă de aproximativ
7.250.1 locuitori înainte de 1918), fiind a opta
ţară, după numărul populaţiei, din Europa. România
era un stat naţional unitar, întrucât majoritatea
covârşitoare a locuitorilor ei erau români, alături de
care trăiau alte naţionalităţi. Din punctul de vedere al
structurii etnice a populaţiei, România rămânea şi
după unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei şi
Banatului, un Stat naţional, nici o minoritate
naţională nedepăşind ponderea de 8% din populaţia
ţării.
Statul unitar român trebuia consolidat prin diverse
iniţiative şi măsuri de ordin legislativ, economic, financiar, cul-
tural etc.
Unitatea politică a fost în primul rând realizată prin adopta rea unor
reforme democratice. Prima dintre acestea a fost reforma electorală de
la 16 decembrie 1918, care a introdus votul universal direct şi secret
pentru toţi locuitorii, începând cu vârsta de 21 ani (cu excepţia
femeilor, ofiţerilor şi magistraţilor). Votul universal a permis
participarea la alegeri a cetăţenilor din întreaga ţară, inclusiv a
provinciilor nou-unite. Numărul alegătorilor a crescut de la cca 1 mln
(1912) la 4,6 mln (în 1937).
Basarabia a fost integrată în România pe parcursul anilor 1918-
1922. Problemele civile erau rezolvate de delegatul guvernului de la
Bucureşti, iar cele militare de comandantul Corpului 5 Armată.
In componenţa guvernelor României au intrat oameni politici din
toate provinciile istorice. Constituţia din 1923 a consfinţit drepturile şi
libertăţile tuturor românilor “f&ră deosebire de origine etnică, de
limbă sau religie”.
Partidele politice din provinciile unite s-au integrat treptat în
viaţa politică a întregii ţări, prin alianţe sau fuziuni cu cele din Vechiul
Regat. Partidul Naţional din Transilvania, Partidul Ţărănesc din
Basarabia şi Partidul Democrat al Unirii din Bucovina, au depăşit
treptat tendinţele regionaliste, conlucrând cu cele din vechiul Regat. în
1926 a avut loc fuziunea dintre Partidul Naţional şi Partidul Ţărănesc
(I. Mihalache). Formaţiuni politice regăţene au înfiinţat organizaţii în
provinciile unite.
 EVOLUŢIA VIEŢII POLITICE A STATULUI ROMÂN ÎN PERIOADA INTERBELICĂ
La unitatea politică a ţării au contribuit şi un şir de măsuri
economice. în 1921 prin reforma financiară a fost introdus un sis tem
unitar de impozite, s-au întreprins măsuri pentru desfiinţarea barierelor
vamale între Vechiul Regat şi provinciile nou-unite.
Unificarea administrativa. înfăptuirea Marii Uniri a pus în
faţa conducătorilor României o problemă de importanţă cardinală -
integrarea noilor provincii cu Vechiul Regat sub toate aspectele:
politic administrativ, economic, social. Atât Transilvania, Banatul,
Bucovina, cât mai ales, Basarabia, fuseseră până atunci un fel de
semicolonii ale imperiilor austro-ungar şi rusesc, astfel încât, după
1918, a fost necesară imaginarea unor forme şi cadre noi în direcţia
integrării acestor provincii istorice în cadrul statului naţional unitar
român.
Fiind cel mai puternic partid al perioadei interbelice, aplica rea
măsurilor pentru unificarea organelor administraţiei de stat în vederea
organizării unitare a vieţii politice şi administrative pe întreg teritoriul
ţării a revenit anume Partidului Naţional Liberal, în programul politic
din noiembrie 1921 P.N.L. afirma că înţelege să înfăptuiască
unificarea administrativă printr-o “largă descentralizare”: comuna şi
judeţul să aibă viaţa lor de sine stătătoare, iar puterea centrală să nu
intervină în conducerea lor “decât în măsura impusă de cerinţele
unităţii şi siguranţei statului”.
în baza prevederilor noii Constituţii din 1923, la 14 iunie
1925 a fost promulgată Legea pentru unificarea administrativă
(aplicată cu începere de la 1 ianuarie 1926) - act de excepţională
însemnătate politică, care ştergea ultimele rămăşiţe moştenite de pe
urma cuprinderii, de-a lungul secolelor, a unor provincii româneşti în
imperii străine. Legea avea la bază “păstrarea caracterului naţional
unitar al ţării şi, înlăuntrul acestui principiu, aplicarca descentralizării
administrative”.
în consecinţa aplicării Legii din 14 iunie 1925, teritoriul
României a fost împărţit, din punct de vedere administrativ, în 9
provincii (Crişana şi Maramureşul fiind luate împreună), 71 de judeţe,
322 de plăşi, 172 de oraşe şi 15.201 sate. (A, C)
Unitatea ce s-a aflat la baza împărţirii administrative din
1925 a constituit-o comuna ,“o organizaţie politico-teritorială,
formată din totalitatea locuitorilor de pe un teritoriu determinat, uniţi
printr-o comunitate de interese şi drepturi, în scopul administrării
intereselor lor locale, căreia legea i-a acordat personalitate juridică”.
Comunele puteau fi de două tipuri, urbane şi rurale, ultimele fiind
compuse din mai multe sate care, grupate împreună, trebuiau să
întrunească cel puţin 10.000 locuitori.
Unitatea administrativă intermediară între judeţ şi comună o
constituia plasa - instanţa cea mai apropiată pentru coordonare,
control, îndrumare, tutelă şi apel în toate chestiunile administra tive,
financiare, economice, sanitare etc., emanate de la comună, în opinia
prof. G.Ursu, plasa a constituit, tradiţional, “autoritatea care realizează
cea mai perfectă descentralizare administrativă”. La plasă cetăţeanul
îşi soluţiona gratuit toate problemele sale pe care nu le putea soluţiona
în comună şi primea îndrumările de care avea nevoie. Plasa a constituit
axa în jurul căreia a gravitat întreaga viaţă de administraţie comunală.
Tocmai datorită acestui fapt, în cadrul elaborării legilor de unificare
administrativă tendinţa legiuitorului de a înzestra plasa cu drepturile şi
atribuţiile
bane reşedinţe de judeţ, care prin numărul
:
locuitorilor şi prin importanţa lor economică
sau culturală au o mare înrâurire asupra
dezvoltării generale a I statului se vor declara
prin lege municipii.
5. Pentru supravegherea aplicării le- ;
gilor şi buna îndrumare a administraţiei,
judeţele se împart în circumscripţii numite
plăşi, cuprinzând mai multe comune iar
comunele urbane în circumscripţii, numite
sectoare. Sectoarele şi plăşile nu sunt
persoane juridice...
9. Comuna şi judeţul sunt persoane
juridice...
10. Comuna şi judeţul îşi
administrează interesele lor locale prin consilii
compuse din consilierii aleşi...
11. Primarul este capul
administraţiei comunale. El execută toate
hotărârile consiliului... Prefectul este capul
administraţiei judeţene...
13. Ministerul de interne îndrumează,
coordonează şi controlează activitatea
comunelor şi judeţelor.. .*
f* Culegere de texte pentru istoria României,
voi. I, Buc., 1997, p. 74-81).
Decret-lege pentru reforma administrativă,
13 august 1938.(B)
1. Administraţia locală se exercită prin
următoarele circumscripţii teritoriale: comuna,
plasa, judeţul, ţinutul. Comuna şi judeţul sunt
persoane juridice...
53. Sunt 10 ţinuturi cu circumscripţiile
teritoriale: 1. Ţinutul Olt...; 2. Ţinutul Bucegi...
3. Ţinutul Mării...; 4. Ţinutul Dunărea de Jos...;
5. Ţinutul Nistru...; 6. Ţinutul Prut...; 7. Ţinutul
Suceava...; 8. Ţinutul Mureş...; 9. Ţinutul
Someş...; 10. Ţinutul Timiş...
54. Desconcentrarea serviciilor ministerelor se
face în circumscripţii care să corespundă
ţinuturilor...
55. Ţinutul se îngrijeşte de nevoile sale | şi
execută măsurile de interes general organizate
de organele centrale.... Administraţia ţinutului
este încredinţată : rezidentului regal şi consiliului
său.
(Crestomaţie pentru studiul istoriei mo-. derne şi
contemporane a românilor... laşi, 1996, p. 397-
398).
• Comparaţi legile din 1925 şl 1938 şl ;
depistaţi ce este comun şl distinctiv \ între
acestea.
• Selectaţi ţinuturile in care era j inclusă
Basarabia conform legii din i 1938.
• Exprimaţi-vă opinia: ce elemente ; din
organizarea administrativă din | perioada
interbelică ar putea fi ! utilizate şi în prezent?
Argumentaţi. ■
7
Provincii Populaţie Judeţe Plăşi Oraşe Sate

România 18.052.896 71 322 172 15.201

Oltenia CAPITOLUL
1.519.389 I 5 22 16 1.999

Muntenia 4.028.303 12 56 28 3.357

sale de odinioară s-a văzut confruntată cu
Organizarea administrativă a provinciilor
Dobrogea 811.332 4 51 18 725 interesele de partid, ale căror intenţii au
României conform Legii din 14 iunie 1925* i( fost de a pune întreaga administraţie în
Moldova 2.427.498 13 38 29 2.843 serviciul politicii ca o creaţie a acesteia şi
ca un mijloc eficient de plasare a tuturor
Basarabia 2.863.409 9 37 17 1.847
elementelor aflate în serviciul partidului.
Bucovina 853.524 5 16 15 341 Aceasta a făcut ca în sistemul admi-
nistrativ al României interbelice anume
Transilvania 3.217.677 16 85 34 2.590 plasa să fie veriga cea mai vulnerabilă.
Constituţia din 1923 nu a recunoscut
Banat 941.521 3 21 7 588
caracterul constituţional al plasei, iar
1.390.243 4 32 8 911
legea de unificare administrativă din
Crişana -
1925 a redus
Maramureş
sensibil drepturile şi sfera
de activitate a acesteia, ceea ce a influ-
enţat defavorabil întreaga administraţie
publică. Ca urmare, plasele puteau fi cre-
ate sau desfiinţate prin simple decizii
ministeriale, ceea ce a contribuit la apa-
riţia unor instituţii parazitare alături de
plase, cărora li s-a transferat o parte din
atribuţiile acestora, creându-se astfel
plaga funcţionarismului.
în fine, în calitate de cea mai mare uni-
tate administrativă, judeţul a constituit
*S.Manuilă şi D.C.Georgescu, Populaţia Ro- “un organism politico-teritorial,
mâniei, Bucureşti, 1937, p. 12. înzestrat cu atribuţii de putere publică, şi organ de administraţie şi
gestiune patrimonială, înzestrat cu organe reprezentative”, având
* Raportaţi numărul de sate şi de oraşe la trei sfere de compctenţă: administrativă, legislativă şi judiciară. în
numărul populaţiei fiecărei provincii.
fruntea fiecărui judeţ se afla un consiliu judeţean şi prefectul, ca
Comparaţi în care din ele erau cele mai
multe sate, cele mai multe oraşe. Comentaţi
reprezentant al guvernului. Administraţia judeţului se exercita
fenomenul. prin consiliul judeţean, compus din consilieri aleşi şi consilieri de
drept. Prefectul reprezenta judeţul în toate împrejurările, semna
toate actele în numele judeţului, ordonanţa plăţile, întocmea
ordinea de zi a consiliului, convoca adunările şi executa hotărârile
Vocabular acestuia. Totodată, prefectul exercita controlul asupra
funcţionarilor judeţului şi ai administraţiilor locale, fiind cel mai
important funcţionar în judeţ. în calitate de comisar al guvernului
Comună - unitate de bază admi- pe care-1 reprezenta şi de funcţionar politic, prefectul judeţului
nistrativ-economică, alcătuită din unul sau venea şi pleca odată cu guvernul care l-a numit.
mai multe sate şi condusă de un primar. Unificarea politică şi administrativă a fost criticată de unii
Plasă - subdiviziune a unui judeţ
demnitari din provinciile istorice unite din cauza caracterului ei
Judeţ- unitate administrativ-teri-
centralist, ceea ce prezenta un obstacol în calea cooperării autori tăţilor
torială, fn componenţa căreia intră mai multe
locale cu cele centrale.
oraşe şi comune.
Legea dilî 14 august 1938. O ultimă modificare importantă a
Ţinut - unitate administrativă nouă,
împărţirii administrative a României în cadrul perioadei interbelice s-a
introdusă în consecinţa reformei
administrative din 14 august 1938.
produs în consecinţa loviturii de stat regale din 1938 şi a înlocuirii
regimului parlamentar cu cel autoritar. în cadrul reformei
administrative înfăptuite conform Legii din 14 august 1938, alături de
vechile unităţi - comuna, plasa, judeţul - s-a introdus una nouă: ţinutul.
(B.) Au fost create 10 ţinuturi, în fruntea cărora se aflau rezidenţi
• Expuneţi-vă opinia: în ce măsură erau regali, numiţi prin decret de către Carol al 11-lea. Aceştia se bucurau
necesare unităţile administrative de largi împuterniciri, principala lor sarcină fiind aplicarea întocmai a
nominalizate? Argumentaţi.
hotărârilor guvernamentale, asigurarea ordinii şi liniştii publice în
ţinutul respectiv.

8
 EVOLUŢIA VIEŢII POLITICE A STATULUI ROMÂN ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

Conform noii legi, primarii nu mai erau aleşi, ci numiţi pe o perioadă

de 6 ani.
Aşadar, Legea din 1938 a menţinut comuna ca unitate
administrativă prin care se exercita administraţia locală, în schimb
Eseu - modalitate de cercetare
personalitatea juridică a judeţelor a fost anulată, acestea fiind con- personală a unei situaţii, probleme
siderate “o creaţiune artificială a legiuitorului” care, neavând resurse istorice, în care elevul stabileşte
financiare suficiente, “deveniseră o unitate administrativă parazitară raporturile de cauzalitate, de înţelegere a
care îşi întreţinea serviciile prin contribuţiunea statului, deci nu putea esenţei problemei, de utilizare a argu-
desfăşura o activitate rodnică”. mentelor şi explicaţiilor originale.
Elaborarea unui eseu se subîm- parte în
în concluzie, legea administrativă din 1925 a avut un caractcr
următoarele etape:
pozitiv indiscutabil, punând capăt provizoratului care domnea în 1. Determinarea temei problemei;
administraţie după 1918, prevăzând norme unitare de organizare 2. Formularea corectă şi clară a temei,
teritorială a statului român şi lărgind dreptul cetăţenilor de a participa problemei;
la conducerea treburilor locale. Pe de altă parte, unele modificări 3. Concretizarea evenimentelor şi a
istoriografiei;
operate conform Legii administrative din 1938 nu au fost dictate de
4. Elaborarea planului eseului;
necesităţi de ordin administrativ sau de altă natură, ci au purtat, mai 5. Redactarea, scrierea eseului;
degrabă, un caractcr arbitrar şi voluntarist. 6. Formularea concluziilor.
Eseul trebuie să fie ordonat logic în
părţi concrete: Introducere (importanţa,
actualitatea problemei), dezvoltarea
eseului, (tratarea eseului în formă
Cronologie originală, expunerea argumentelor,
ideilor unor istorici, opiniei proprii),
1918, decembrie 18 - reforma electorală. concluzii (se propun căi de soluţionare a
problemei, variante de soluţionare).
1919, decembrie 29 - ratificarea de către Parlament a Unirii
Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România. Comentarea hărţii -
1920 - reunificarea monetară. 1. Identificarea hărţii - stabilirea
1923 - adoptarea noii Constituţii perioadei şi temei la care se referă ea, a
1925, iunie 14 - promulgarea Legii pentru unificarea sursei după care este realizată; 2.
Stabilirea legendei hărţii: a
administrativă a teritoriului României Mari evenimentelor principale referitoare la
1938, august 14 - decretul-lege privind reforma administrativă temă, a corelaţiei dintre diferite informaţii
indicate pe hartă.

• Completaţi cronologia cu alte evenimente care se referă la unificarea politică

şi administrativă a României Mari.

• Caracterizaţi unităţile administrative ale României interbelice, prevăzute în legea pentru unificarea
administrativă din 14 iunie 1925.
• Elaboraţi o schemă care ar reprezenta structura administrativă a României după 1925; sau reprezentaţi sub
formă de schemă structura administrativă a României la 14 iunie 1925 şi 14 august 1938. Comparaţi-le.
• Identificaţi pe hartă cele 9 provincii şi judeţele provinciilor nou-unite.
• Numiţi localitatea care decade din şirul logic: Tighina, Lăpuşna, Ananiev, Soroca.
• Elaboraţi o axă cronologică şi indicaţi pe ea principalele evenimente ale unificării României Mari.
• Reprezentaţi schematic structura administrativă a unui judeţ din România.
• Analizaţi legile administrative din 14 iunie 1925 şi 14 august 1938. Determinaţi elementele democratice din
conţinutul lor.
• Organizaţi o dezbatere cu tema: “Judeţele din România deveniseră unităţi administrative inutile”. Elaboraţi un
eseu cu tema: “Impactul procesului unificării politice administrative a României asupra
dezvoltării provinciilor nou-unite”

9
CAPITOLUL I

§2. Constituţia din 1923. Parlamentul şi monarhia

♦ Constituţia şi principiul separării puterilor în stat
♦ “Regele domneşte, dar nu guvernează”
♦ “Toţi românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, sunt egali în
faţa legii’'
♦ ‘‘Proprietatea de orice natură, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate”

ArtUMl l'i r UI iW MJIMML. CnMlUIUI

u Vtialult» UI HM** ■<* ’C H*ftK «vil tvto N «* IU Drepturi şi libertăti democratice în Constituţia
din 1923. La 22 ianuarie 1922 s-a constituit guvernul prezidat de Ion
Ut «M fhl O** <nt f)|4« ntnn Jms ftud V **+

I.C.Brătianu, care a organizat alegeri pentru Adunarea Naţională

PtiMMViio KUU C«M01utiui« tl orilrmia a-flrJKml.u u s%0lsl
t* f»>« MMhtri OfitiaS
D«t k Ancoitţ!! u 38 Mărite I*23
Ultima pagină din Constituţia din 1923
'Documentar
Constituţia din 29 martie
1923* (A.)
Titlul I. Despre teritoriul României
Art. 1. Regatul României este un stat
naţional unitar şi indivizibil
Art. 2. Teritoriul
nealienabil. Hotarele Statului
schimbate sau rectificate decât în virtutea unei
legi.
Titlul II. Despre drepturile românilor
Art. 5. Românii, fără deosebire de
origine etnică,-de limbă sau de religie, se
bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea
învăţământului, de libertatea
libertatea întrunirilor, de libertatea de asociaţie
şi de toate libertăţile şi drepturile stabilite prin
legi (Art. 5 Const. 1866).
Art. 8. Nu se admite în Stat nici o
deosebire de naştere sau de clase sociale.
Toţi românii, fără deosebire etnică, de limbă
sau de religie sunt egali
Constituantă. Partidul Naţional-Liberal a obţinut 222 de mandate, ceea
ce-i' asigura posibilitatea adoptării noii legi fundamentale a ţării fară
concursul opoziţiei.
în ziua de 15 octombrie 1922, guvernul liberal a organizat la
Alba Iulia festivităţile de încoronare a regelui Ferdinand şi a reginei
Maria. Cu acest prilej, la coroana de oţel a lui Carol I s-au adăugat
însemnele Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei. Deşi au fost invitaţi
în mod special de suveran, luliu Maniu şi Ion Miha- lache au refuzat să
participe la serbările încoronării, afirmând că acestea au fost coborâte
“la rolul unor simple manifestaţii de partid”.
După aprige dezbateri parlamentare - în timpul cărora naţionalii
şi ţărăniştii au căutat să împiedice desfăşurarea lucrărilor Adunării
Deputaţilor şi Senatului - a fost adoptată o nouă Constituţie, publicată
în “Monitorul oficial” la 29 martie 1923.(A) Constituţia consacra
istoricele hotărâri luate de poporul român în
1918, stabilind că România era un “stat naţional unitar şi indivi zibil”.
Constituţia recunoştea, de asemenea, o serie de drepturi şi libertăţi
democratice, prevăzând că cetăţenii români, “fără deosebire de origine
etnică, de limbă sau de religie, se bucură de libertatea conştiinţei, de
libertatea învăţământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor,
de libertatea de asociaţia şi de toate libertăţile şi drepturile stabilite
prin legi”.
Minorităţile naţionale aveau aceleaşi drepturi cu românii, legea
fundamentală prevăzând că “deosebirea de credinţe religioase şi de
României este confesiuni, de origine etnică şi de limbă, nu constituie în România o
nu pot fi
piedică spre a dobândi drepturi civile şi politice şi a le exercita”, ca toţi
românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie şi
erau egale în faţa legii. Se făcea precizarea că legile pentru reforma
agrară faceau parte din Constituţie şi ca atare nu puteau fi anulate.
Articolul 8 prevedea că în România nu erau admise deosebirile
“de naştere şi de clase sociale”, în timp ce articolul 17 stipula că
presei, de “proprietatea de orice natură, precum şi creanţele asupra statului sunt
garantate”. De asemenea, se menţiona că statul putea interveni în
raporturile dintre factorii de producţie, pentru a preveni conflictele
economice şi sociale.
Parlamentul şi monarhia. Constituţia din 1923 a marcat
un mare pas pe calea dezvoltării democratice a României, consacrând
pe deplin principiile unei vieţi democratice, cum sunt:

10
 EVOLUŢIA VIEŢII POLITICE A STATULUI ROMÂN ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

votul universal, direct şi secret (introdus încă de la sfârşitul anului

! înaintea legii şi datori a contribui fără i
1918), proclamarea prin lege a drepturilor şi libertăţilor funda mentale
deosebire la dările şi sarcinile publice...
ale cetăţeanului, separarea puterilor în stat; consacrarea
Art. 11. Libertatea individuală ; este
pluripartidismului, libera exprimare a opiniilor politice, inclusiv
garantată.
libertatea presei; dreptul de organizare politică, întrunire, demon straţii Art. 13. Domiciliul este neviolabil...
etc. Art. 14. Nici o pedeapsă nu poate ' fi
Totuşi, şi în perioada când s-a fundamentat, prin intermediul înfiinţată, nici aplicată decât în puterea unei
Constituţiei din 1923, în regim politic parlamentar de factură legi.
democratică (parlamentul având, prin prevederile constituţionale, un Art. 17. Proprietatea de orice natură,
rol hotărâtor în viaţa politică a ţării), democraţia avea o serie de limite precum şi creanţele asupra statului sunt
prin excluderea de la dreptul de vot a unei importante părţi a populaţiei garantate...
Art. 24. învăţământul este liber în
(femeile, militarii, funcţionarii, de stat), precum şi printr-o serie de
condiţiile stabilite prin legile speciale şi I
măsuri care s-au iniţiat pe parcurs pentru eludarea unor prevederi
întrucât nu va fi contrar bunelor moravuri şi
constituţionale. Astfel, vechile obiceiuri - instituite în vremea regelui ordinii publice. învăţământul primar este
Carol î - nu au dispărut, ci au devenit o practică şi în perioada obligator. In şcolile StatuluiI 1 acest învăţământ
interbelică. Ea consta în numirea primului-ministru de către rege, se va da gratuit.
constituirea noului guvern, dizolvarea parlamentului, schimbarea Art. 25. Constituţia garantează tuturor
conducerii administraţiei locale, organizarea de alegeri parlamentare şi libertatea de a comunica şi publica ideile şi
câştigarea acestora de către partidul aflat la putere. Vechiul adagiu al opţiunile lor prin grai, prin scris, prin presă,
lui P.P. Carp: “Majestate, daţi-mi guvernul şi vă fac parlamentul”, s-a fiecare fiind. răspunzător de abuzul acestor
libertăţi (
menţinut şi după 1918.
■în cazurile determinate prin Codicele j penal,
Separarea puterilor în stat. Constituţia menţinea care nici într-un caz nu va putea j restrânge
principiul democratic al separării puterilor în stat, stabilit în legea
dreptul în sine...
fundamentală din 1866. Puterea legislativă era exercitată în co lectiv de Titlul III. Despre puterile Statului
rege şi de Reprezentanţa Naţională (parlament), alcătuită din Adunarea Art. 33. Toate puterile Statului emană
Deputaţilor şi din Senat. Puterea executivă era încredinţată regelui, de la naţiune, care nu le poate ; exercita decât
care o exercita prin intermediul guvernului. Art. 87 prevedea că: “Nici numai prin delegaţiune şi după principiile şi
un act al regelui nu poate avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de un regulile aşezate înj Constituţia de' faţă.
ministru care prin aceasta chiar devine răspunzător de acest act”. Deci, Art. 34. Puterea legislativă se exercită
Constituţia avea la bază principiul englez potrivit căruia “regele colectiv de către rege şi i reprezentaţiunea
naţională. Reprezerv taţiunea naţională se
domneşte, dar nu guvernează”. Puterea executivă era subordonată
împarte în două i , adunări: Senatul şi
puterii legislative, întrucât deputaţii şi senatorii puteau adresa întrebări
miniştrilor la care aceştia erau obligaţi să răspundă, puteau da vot de
Adunarea Deputa- J ţilor. Orice lege cere
învoirea a câtor trei | ramuri ale puterii
blam guvernului, silindu-1 să demisioneze. Puterea judecătorească se legiuitoare. Nici o lege nu poate fi supusă
exercita de organele ei, hotărârile pronunţându-se în virtutea legii. sancţiunii regale decât după ce se va fi
Constituţia a reflectat schimbările ce s-au produs în viaţa discutat şi votat :
liber majoritatea ambelor
economică, în structura socială şi în viaţa politică. Deşi partidele de Adunări.
opoziţie - mai ales Partidul Naţional şi Partidul Ţărănesc - au criticat-o Art. 39. Puterea executivă este
cu vehemenţă, declarând-o “de drept nulă”, ulterior acestea nu numai încredinţată regelui, care o exercită în mod

că au recunoscut-o, dar au şi guvernat în baza ei. regulat prin Constituţie.

Art. 40. Puterea judecătorească se
Aparent, formele democratice, legale au fost respectate.
exercită de organele ei.
Constituţia din 1923 prevedea: “Regele numeşte pe miniştrii săi. El are
Hotărârile lor se pronunţă în ! virtutea
dreptul de a dizolva ambele Adunări deodată sau numai una din ele”, legii şi se execută în numele j regelui. (...)
dar nu stabilea nici o restricţie în exercitarea acestor prerogative
regale. Dar Ferdinand I, Regenţa şi Carol al 11-lea au abuzat de acest
♦Istoria României între ani: iy 18-1944. Cu- !
drept. Pe parcursul celor 22 de ani ai perioadei interbelice au fost
legere dedocuniente. Buc., I9S2, p. 58-63.
schimbate 33 de guverne. în această perioadă au existat două guverne
(ambele liberale) care s-au menţinut patru ani, fapt ce arată că, în fapt,
frecvenţa schimbării guvernelor a fost mai mare de 8 luni, cât indică o
medie generală, existând guverne care s-au menţinut doar câteva
săptămâni sau luni. i •Argumentaţi caracterul democratic
• al articolelor expuse din Constituţia i din
1923.

11
CAPITOLUL I

Conform Constituţiei, Parlamentul - expresia voinţei naţionale

Regele Ferdinand I (1865-1927)
Este al doilea rege al României, nepot
de frate al lui Carol I. în 1892 s-a căsătorit cu
Maria, nepoată a reginei Victoria a Marii
Britanii. A avut dnd copii, dintre care prinţul
Carol a devenit rege al României. La 18
octombrie 1922, Ferdinand I s-a încoronat ca
suveran al tuturor românilor la Catedrala de la
Alba Iulia. înmormântat la mănăstirea Curtea
de Argeş.
- era ales pe timp de patru ani. Dar, schimbările de guverne au fost
urmate adesea de dizolvarea corpurilor legiuitoare şi organizarea de
noi alegeri. Durata unui parlament ales a fost de un an şi opt luni. în
acest interval au avut loc 11 alegeri parlamentare, fapt ce
demonstrează o mare fluctuaţie politică şi care a permis ca pe băncile
Adunării Deputaţilor şi Senatului să se perinde, în cei 22 de ani, nu
mai puţin de 4.353 de persoane.
Regimul politic din România interbelică (1923-1938) a avut un
caractcr democratic, constituţional, deoarece puterea în stat şi
drepturile cetăţeneşti se exercitau pe baza legii fundamentale; aveau
un caracter parlamentar, întrucât parlamentul deţinea - în cadrul
organelor de stat - o poziţie preponderentă, miniştrii fiind obligaţi să
răspundă pentru activitatea lor în faţa Corpurilor legiuitoare.
O altă caracteristică a regimului politic a constituit-o existenţa
instituţiei monarhice, regele - pe baza unei succesiuni ereditare -
aflându-se în fruntea statului şi exercitându-şi prerogativele în
conformitate cu prevederile constituţionale. Acest regim politic -
care s-a menţinut până la 10 februarie 1938 - a avut un rol important
în procesul de consolidare a statului naţional unitar român.

Cronologie
1922, 22 ianuarie - constituirea guvernului prezidat de Ion I.C. Brătianu, care a organizat alegeri pentru
Adunarea Naţională Constituantă.
1922, octombrie 15-17 - serbarea încoronării regelui Ferdinand şi a reginei Maria la Alba Iulia.
1923, martie 26-27 - Adunarea Deputaţilor şi Senatul votează noua Constituţie a României.
1923, martie 28 - Constituţia este promulgată prin decret regal.
1923, martie 29 - Noua Constituţie a României este publicată în “Monitorul oficial”

• Comparaţi separarea puterilor în România interbelica cu separarea puterilor în perioada de până la 1918. Ce schimbări au intervenit
şi care este semnificaţia lor?

12
 Constituţia din 1866 Constituţia din 1923

Regim politic

Libertăţi democratice EVOLUŢIA VIEŢII POLITICE A STATULUI ROMÂN ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

Corelaţia dintre puterile de stat: legislativă,

executivă, judecătorească.
Succesiunea la tron în familia regală a României Vocabular
Karl Anton de Hohenzollem
Sigmaringen Monarhie constituţională - formă de
(1811-1885) guvernământ, in cadrul căreia puterile
monarhului sunt limitate prin Constituţie. .
Stat naţional - stat întemeiat pe ideea
naţională. Constituie rezultatul suprapunerii
CarolI(1839-1914) domnitor al României (1866- procesului de formare a statului cu o entitate
Leopold 1881) rege al României (1881-1914) naţională, având un înalt grad de
(1835-1905) omogenitate din punct de vedere etnic,
cultural, lingvistic.
Stat unitar - stat având o guvernare şi
administraţie unice, spre deosebire de un stat
Ferdinand I
federal în care puterile sunt constituţional
Rege al României (1914-1927) căsătorit cu
împărţite între o guvernare centrală şi o
Maria de Edinburgh
guvernare exercitată la nivelul statelor ce
(1873-1938) compun federaţia.
Promulgare - act prin care şeful unui
stat dispune publicarea şi intrarea în vigoare
Carol al ll-lea
a unui proiect de lege votat de organul
(1893-1953) rege al României (1930-1940)
legislativ. Doar actul promulgării face legea
Căsătorit cu Elena, principesă de Grecia
aplicabilă efectiv.
Separarea puterilor - principiu care
susţine că puterea legislativă, puterea
executivă şi puterea judecătorească dintr-un
stat pot şi trebuie să acţioneze independent
una de alta, având o anumită
Mihai I (n. 1921) rege al României (1927-
interdependenţă şi dreptul de control
1930 (sub regenţă) şi 1940-1947) căsătorit cu
reciproc.
Anna de Bourbon-Parma, principesă de
Danemarca

i • De ce regii români trebuiau să provină din case rec/ale străine? Ce se urmarea prin aceasta?

• De ce s-a organizat încoronarea regelui la Alba Iulia? Explicaţi.

• Explicaţi conţinutul Art. 1.2. din textul Constituţiei din 1923.
• în baza Art. 33, 34, 39,40 determinaţi corelaţiile dintre puterile de stat în România.
• Determinaţi locul instituţiei monarhice în structura statului român interbelic.
• Elaboraţi un eseu pe tema: “Impactul Constituţiei din 1923 asupra evoluţiei politice a României interbelice”.
• Efectuaţi o cercetare şi elaboraţi un discurs despre viaţa şi activitatea unuia dintre regii interbelici ai României:
Ferdinand I, Carol al II-lea, Mihai I sau despre alte personalităţi ale familiei regale, despre încoronarea regelui la
Alba Iulia.

13
CAPITOLUL I

§3. Dezbateri politice privind cursul de dezvoltare a

României
♦ începutul confruntărilor de idei
♦ Neoliberalismul şi concepţia dezvoltării “prin noi înşine”
♦ Concepţia “porţilor deschise” a naţional - ţărăniştilor
♦ Social-democraţia românească: concepţia marxistă a dezvoltării României
♦ Partidul Comunist Român: exponent al extremei stânga a marxismului în varianta
leninistă
♦ Extrema dreaptă românească: acţiuni împotriva instituţiilor democratice tradiţionale

începutul confruntărilor de idei. După 1918, în România

MihaiI Manoilescu (1891-1950)
Economisi şi politician român, profesor de
economie politică şi ministru în diferite guverne
din perioada interbelică. A fost un ideolog
“clasic" al neoliberalismului, dar la sf. anilor '30
a acceptat ideologiile totalitare (teoria
organizării muncitorilor în corporaţii
controlul patronilor). Opta pentru intervenţia
statului în dirijarea procesului de industria-
lizare. Autor al lucrării neoliberale, Rostul şi
destinul burgheziei româneşti (1942).
s-a desfăşurat o reală confruntare de idei asupra modului de organizare
şi de evoluţie a noului stat. Aceste confruntări aveau loc în contextul
schimbărilor lor survenite în viaţa internaţională, cu deosebire a
Europei. Ele au fost marcate de prăbuşirea celor două mari imperii
multinaţionale - ţarist şi habsburgic - care timp de secole au jucat un
rol decisiv în echilibrul european, formarea de noi state naţionale şi
întregirea teritorială a altora, trecerea la un nou tip de regim politic în
Rusia. Confruntarea de idei avea o frumoasă tradiţie în România.
Dezbaterile politice marcau direcţia de dezvoltare a civilizaţiei
româneşti. Tradiţionaliştii, reieşind din caracterul agrar al României,
considerau influenţa occidentală dăunătoare specificului românesc.
Europeniştii dimpotrivă, considerau că civilizaţia românească trebuie
sincronizată cu cea vest-europeană (industrializare, urbanizare,
democraţie parlamentară). Dezbaterile de idei s-au grupat în jurul mai
multor orientări politice.
La sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea
s-au remarcat confruntările între orientările politice: liber alism,
junimism, poporanism, social-democratism. După Marea Unire,
principalele curente au fost: neoliberalismul, ţărănismul şi social-
democratismul (marxismul).
Neoliberalismul. într-o conferinţă din 1928 privind doctrina
liberală, I. Gh. Duca afirma că liberalismul român a plecat de la
formula “laissez, faire, laissez passer..(lăsaţi să fie, lăsaţi să treacă),
ajungând la intervenţionismul statului în viaţa economică şi socială.
Intervenţionismul statal constituia, după părerea sa, atât o condiţie a
progresului, cât şi un mijloc de înlăturare a anarhiei. Liberalismul
absolut, spunea el, era o necesitate în vremurile de organizare
economică a statelor. Pe măsură ce organizarea se desăvârşea, viaţa
internă şi raporturile internaţionale au devenit mai complexe, a fost
necesară limitarea forţelor în joc, astfel că din îngrădirea şi a unora şi a
altora să se ajungă la posibilitatea dezvoltării normale a tuturor.
sub
Documentul oficial de naştere a neoliberalismului român îl
reprezintă Constituţia din 1923, afirma sociologul şi economistul
Ştefan Zeletin (1882-1934). Constituţia, spunea el, pleacă de la două
puncte de vedere care alcătuiesc esenţa neoliberalismului, şi anume,
intervenţia puterii de stat şi concepţia despre libertăţile

14
 EVOLUŢIA VIEŢII POLITICE A STATULUI ROMÂN ÎN PERIOADA INTERBELICĂ
»j

individuale ca “funcţii sociale”, ca drepturi acordate de stat în mă sura

în care îi permit interesele. I. Gh. Duca (1879-1933) sublinia că, în
domeniul proprietăţii, liberalismul român a plecat de la ideea clasică a
proprietăţii sacre şi inviolabile, ajungând la formula proprietăţii ca
“funcţie socială”, din care au ieşit exproprierea şi naţionalizarea
subsolului. Exproprierea, afirma el, este o formulă de progres social,
credincioasă şi principiului doctrinei liberale, fiind o nouă repartiţie a
proprietăţii, şi nu nimicirea ei. M. Popovici, membru al Partidului
Naţional Ţărănesc, arăta că exproprierea nu poate fi justificată de
liberali. Esenţa principiului liberalismului constă în apărarea
proprietăţii, şi nu în exproprierea ei, sublinia M. Popovici. în perioada
interbelică, liberalismul român a acţionat pentru aplicarea doctrinei
“prin noi înşine”, pentru limitarea penetraţiei capitalului străin, pentru
intervenţia statului în viaţa economică şi socială, proces care ar fi dus
la democratizarea societăţii româneşti.
Ţărănismul. Doctrina ţărănistă sau naţional-ţărănismul s-a
Madgearu Virgil (1887-1940)
constituit ca un corp de idei social-politice ale Partidului Naţional-
Economist, sociolog şi om politic român.
Ţărănesc creat în 1926, în urma fuzionării Partidului Ţărănesc din
Profesor universitar la Bucureşti. Teoretician
Vechiul Regat şi Partidului Naţional Român din Transilvania. Ideile
al agrarianismului şi al doctrinei "statului
doctrinei ţărăniste s-au constituit iniţial sub îndrumarea lui Constantin
ţărănesc". Deşi promotor al ţărănismului, Virgil
Stere, intelectual cu vederi de stânga, care împreună cu alţii au creat în
Madgearu scria că “nu se poate vorbi de
1918 Partidul Ţărănesc. Doctrina prelua teza existenţei claselor
agrarianism contra industrialism deoarece
sociale şi a luptei de clasă. Ţărăniştii considerau ţărănimea o clasă
evoluţia poporului român este inseparabil
relativ omogenă, cu interese opuse moşierilor şi marii burghezii
legată de evoluţia industriei. Adversar al Gărzii
industriale. Scopul luptei de clasă nu era revoluţia, ci preluarea puterii
de Fier, a fost asasinat de legionari.
pe cale constituţională, prin alegeri, şi constituirea “statului ţărănesc”,
care ar funcţiona folosind mecanismele democratice. Doctrina
ţărănismului considera mica gospodărie ţărănească baza socială a
democraţiei româneşti. Lichidarea exploatării la sate s-ar realiza pe
calea extinderii “proprietăţii de muncă”, iar depăşirea conflictului cu
burghezia urbană s-ar obţine pe calea instituirii cooperaţiei de
aprovizionare şi desfacere. După unificarea cu Partidul Naţional din
Transilvania, condus de luliu Maniu, doctrina a evoluat treptat spre o
ideologie liberală cu o largă deschidere către problematica socială. O
documentar
(A)
componentă a doctrinei a fost teoria “statului ţărănesc”. Teoria o
cunoscut diverse variante - statul ţărănesc preconizat de Ion în căutarea unei baze politice pentru
Mihalache, ţărănismul în viziunea lui Virgil Madgearu, românismul ţărănism, V.Madgearu a preconizat crearea
descris de Const. Rădulescu-Motru, statul ţărănesc în viziunea lui unui nou tip de stat care să satisfacă o dată
Const. Stere. Elementul comun, care şi-a găsit cel mai bine expresia în pentru totdeauna necesităţile şi aspiraţiile
analizele lui V. Madgearu, consta în adaptarea situaţiei ţărănimii la marii mase a populaţiei şi care în acelaşi timp
contextul dezvoltării capitalismului. Astfel, consolidarea micii să admită că dezvoltarea economică ş;
gospodării ţărăneşti era văzută în perspectiva modernizării agriculturii socială a României era destinată sa rămână
şi constituirii unui capitalism naţional. Caracterul puterii în teoria diferită de cea a Occidentului capitalist. De
statului ţărănesc era determinat de preponderenţa ţărănimii în aici decurge presupunerea că... statul care
societate. reprezenta ţărănimea ar trebui să se
Concepţia social-democratică avea o răspândire mult deosebească de structurile politice burgheze
mai restrânsă decât primele două. Ea exprima punctul de vedere al şi socialiste. A denumit noua entitate statul
Partidului Socialist. Remarcabilul teoretician marxist Şerban Voinea ţărănesc.
scria în 1922 că, “pe când Europa Centrală şi Apuseană se află în plină
dezvoltare capitalistă, România abia a aruncat cătuşele feudalismului, K.Hitchins, România, 1866-1947

creând în ultimii ani baza necesară

15
CAPITOLUL I

pentru dezvoltarea capitalistă viitoare”. Progresul României e

indisolubil legat de propăşirea capitalismului. Socialismul nu va putea
fi realizat la noi decât dacă dezvoltarea capitalistă va crea elementele
obiective şi subiective indispensabile pentru aceasta. Dezvoltarea
industriei va avea ca rezultat creşterea numerică şi calitativă a clasei
muncitoare, pe care teoreticienii marxişti o considerau principala clasă
a progresului social.
în acea perioadă, de după Marca Unire din 1918, burghezia era
socotită o clasă progresistă. Reacţionară era doar “oligarhia” - acea
pătură foarte subţire a marii burghezii care trăia pe scama bugetului de
stat.
în plan politic, social-dcmocraţii apreciau că “democrati zarea şi
desăvârşirea vieţii de stat” reprezentau “condiţiunca principală pentru
desfăşurarea liberă a luptei de clasă şi pentru educaţia politică şi
culturală a clasei muncitoare”. Obiectivul final era înlăturarea
Şt. Zeletm (1882-1934)
societăţii capitaliste şi edificarea societăţii democratice socialiste, într-
Sociolog, economist şi filozof român. A fost
un viitor îndepărtat. Până la crearea condiţiilor necesare trecerii la
profesor la Universitatea din laşi. în lucrarea sa “
socialism, social-democraţii se pronunţau pentru extinderea drepturilor
Burghezia română, originea şi rolul ei istoric" a
şi libertăţilor democratice, educaţia politică şi culturală a muncitorilor
luat atitudine împotriva punctelor de vedere
în cadrul societăţii existente.
agrariene tradiţionaliste, demonstrând
Alături de aceste concepţii, care apreciau pozitiv evoluţia
necesitatea evoluţiei României spre civilizaţia
României după Marea Unire, într-o viziune democratică, s-au afirmat
industrială. Un rol important avea burghezia
şi altele, care negau posibilităţile ei de dezvoltare, pronunţându-se
naţională, care trebuia să accelereze ritmul
pentru o răsturnare fundamentală a structurilor existente şi instaurarea
modernizării.
unui regim totalitar.
Extrema stângă avea drept bază teoretică marxismul în
varianta lui leninistă, propagat de Partidul Comunist şi susţinea că
România “este o ţară înapoiată din punct de vedere capitalist, cu un
nivel puţin ridicat al industriei, cu predominarea agriculturii în
economia ţării şi cu rămăşiţe însemnate semifeudale”. După multe şi
contradictorii dezbateri privind stadiul de dezvoltare a României, în
1931 s-a adoptat teza potrivit căreia aceasta se afla în faţa desăvârşirii
revoluţiei burghczo-dcmocratice, care va fi înfăptuită “fără burghezie,
împotriva ei, sub hegemonia proletariatului şi sub conducerea
Partidului Comunist”. Prin victoria revoluţiei urma să se instaureze
dictatura proletariatului, care să edifice un nou tip de societate, pe
ruinele celei burgheze.
Extrema dreaptă era un curent politic cu un început firav în
primii ani de după Marea Unire, dar apoi tot mai consistent
- promovat mai ales de unii intelectuali, cu pregătire socio-umană
- considera că societatea românească de după 1918 era bolnavă,
clădită pe o temelie putredă, de oameni bătrâni, incapabili să înţeleagă
şi să acţioneze în conformitate cu specificul naţional. Din accst punct
de vedere este semnificativă aprecierea făcută în Manifestul Crinului
Alb publicat în revista “Gândirea” din 1928: “Ne tutelează şi ne
Nae lonescu (1890-1940) Profesor la boscorodeşte o generaţie în care nimeni n-a gândit cu adevărat. în
Universitatea din Bucureşti, director al revistei capul lor domneşte golul, un gol etern şi iritant, mascat de o vitrină de
“Cuvântul". Susţinea ortodoxismul ţărănesc. împrumut şi împrejmuit de colbul vechimii, al neaerisirii din casele
Critica intelectualii orientaţi spre Occident, lumea părăsite”. O asemenea generaţie a bătrânilor trebuia înlăturată spre
urbană, protestantismul şi catolicismul ca binele naţiunii, şi înlocuită cu una tânără şi neprihănită, plină de elan.
fenomene incompatibile cu lumea românească. Ea avea să fie “generaţia de la 1922", în frunte cu Corneliu Zelea
Gândirea lui filosofică, ideologică şi politică a fost Codreanu, al cărei eşafodaj ideologic va fi elaborat în deceniul al
numită “trăirism”. patrulea, fiind însuşit de Mişcarea Legionară.

16
 EVOLUŢIA VIEŢII POLITICE A STATULUI ROMÂN ÎN PERIOADA INTERBELICĂ
r i

Concepţiile şi ideile privind evoluţia României după Marea

Unire din 1918 au avut un rol important în stimularea gândirii cre - Vocabular
atoare, caracteristică unei societăţi democratice, pluraliste. Multe
dintre aceste concepţii şi idei şi-au găsit o aplicabilitate practică, în Neoliberalism - doctrină liberală
acte de guvernământ, care au contribuit la modernizarea societăţii, la reajustată în raport cu schimbările care au
punerea în valoare a potenţialului uman, material şi spiritual al avut loc în decursul sec. XX. Modiricările au
României. Marile progrese înregistrate după 1918 dovedesc, fară fost necesare pentru a spori atractivitatea
putinţă de tăgadă, creativitatea poporului român care, după secole de doctrinei în rândurile păturilor largi ale
lupte şi jertfe, îşi realizase cel mai scump ideal al său, muncind apoi populaţiei, în condiţiile ascensiunii ideologiei
cu râvnă şi pricepere pentru dezvoltarea patriei sale unice şi unitare - socialiste şi manifestării efectelor sociale
România. nedorite ale politicii liberale. Fără a pune în
cauză temele liberale clasice, doctrina
neoliberalismului legitimează rolul crescând
al statului în economie şi în politica de
protecţie socială.
Naţional-ţărănism - doctrină privind
determinarea vieţii politice, economice şi

Cronologie sociale de prezenţa masivă a ţărănimii şi rolul

ei decisiv în economia unei ţări. Primatul

1921 - Virgil N. Madgearu (1887-1940) publică lucrarea agriculturii într-o societate ar explica

“Ţărănismul” (Bucureşti). necesitatea unei guvernări democratice

1923 - cunoscutul militant şi teoretician socialist Şerban Voinea ţărăneşti.

(1894-1969) publică studiul “Socialismul marxist şi evoluţia socială” Social-democraţie - nota comună a

(Bucureşti), în care afirmă: “Socialismul ştiinţific este o doctrină care diverselor forme de so- ciai-democraţie este

tinde spre prefacerea din temelii a societăţii dc astăzi şi, prin aceasta, efortul de a realiza analiza critică a

are un caracter revoluţionar, pe câtă vreme toate celelalte doctrine au, capitalismului şi pe această bază reformarea

în raport cu socialismul, o trăsătură conservatoare”. societăţii. Spre deosebire de marxism, so-

1923 - Virgil Madgearu publică studiul “Doctrina ţărănistă”, în cial-democraţia refuză revoluţia violentă,

“Doctrinele partidelor politice” (Bucureşti). în acest studiu, precum şi dând o apreciere pozitivă procedurilor legale

într-o serie de alte lucrări, a elaborat principiile economice ale ale democraţiei, ca mijloc de realizare a

ţărănismului. Considera că ţărănimea reprezintă o clasă distinctă, justiţiei sociale.

diferită atât economic, cât şi psihologic dc burghezie şi de proletariatul Comunism - concept ce implică ideea

urban şi că, în consecinţă statul care reprezintă ţărănimea trebuie, de unei societăţi a justiţiei sociale întemeiate pe

asemenea, să se deosebească de structurile politice burgheze şi abolirea proprietăţii private, considerate

socialiste. Afirma că sosise în sfârşit momentul pentru a crea o a treia sursa relelor sociale.

cale între capitalism şi socialism. El a numit noua entitate “statul Extremism de dreapta - atitudine

ţărănesc”. politică constând în refuzul democraţiei

1925- sociologul Ştefan Zeletin (1882-1934) publică lucrarea liberale şi susţinerea unui regim politic forte.

“Burghezia română. Originea şi rolul ei istoric” (Bucureşti), în care a

oferit o interpretare economică a “occidentalizării” României. A arătat
modul în care din procesele de schimbare economică a apărut
burghezia autohtonă, clasa care avea să ghideze ţara prin toate etapele
succesive ale modernizării.
• Exprimaţi-vă opinia: Care dintre aceste
concepţii nu şi-au pierdut actualitatea şi în
zilele noastre?

* Elaboraţi un eseu despre confruntările

de idei privind perspectivele de dezvoltare
i * Cunoaşteţi şi alte lucrări ştiinţifice, inclusiv publicate în ulti-
economică şi politică a României
• mele decenii, consacrate istoriei curentelor politice din România \ interbelică?
interbelice.

17
3 Istoria Românilor 12
 Probleme de referinţă Neoliberalism Ţărănism Marxism Extrema stânga Extrema dreapta

Partide politice

CAPITOLUL I
Perspectiva de dezvoltare

Dezvoltarea
industriei • Completaţi tabelul “Concepţii referitoare la perspectiva de dezvoltare a României”.
Dezvoltarea * Comentaţi rezultatele.
agriculturii
Aspectul social:
Rolul burgheziei, in-
telectualităţii, ţărănimii,
muncitorilor.

Personalităţi
marcante

* Efectuaţi o cercetare şi elaboraţi o comunicare scrisă sau orală despre una din personalităţile politice marcante
din perioada interbelică.
* Organizaţi o dezbatere pe tema: “Aspecte politice şi economice din perspectiva dezvoltării României
interbelice în concepţia neoliberalismului şi ţărănismului”.
* Determinaţi consecinţele dezbaterilor politice în procesul modernizării României.
* Expuneţi-vă opinia referitor la importanţa dezbaterilor politice la modernizarea societăţii, la valorifica rea
potenţialului uman, material şi spiritual al României. Argumentaţi opinia expusă.
* Comparaţi aprecierile lui Şt. Zeletin şi Comeliu Zelea Codreanu despre rolul capitalului financiar în România
interbelică. Corespundeau realităţii aprecierile lor? Expuneţi-vă şi argumentaţi-vă opinia.

§4. Partidele politice în perioada interbelică

♦ Dezintegrarea Partidului Conservator

♦ Partidul Liberal - cel mai puternic partid din perioada interbelică
♦ Partidul Naţional Ţărănesc - principalul partid de opoziţie
♦ Diversificarea spectrului politic: apariţia unor partide de extremă dreaptă şi extremă
stângă

documentar Reformele politice, economice şi administrative, îndeosebi votul

(A)
Din Programul Partidului Naţional Liberal
(ianuarie 1922)
“Vom desăvârşi pentru ţărani apli-
carea reformei agrare şi vom veghea la
îmbunătăţirea stării lor materiale, culturale şi
morale. Ne vom strădui să îm- j
universal, reforma agrară, adoptarea Constituţiei din 1923 au
determinat schimbări vizibile în mentalul colectiv al populaţiei,
stimulând activismul ei politic. Pluralismul politic capătă o deose bită
amploare. Se produc schimbări în configuraţia partidelor, se modifică
axa rivalităţilor dintre partide, apar partide noi, inclusiv cele ale
minorităţilor naţionale. Deceniile interbelice au cunoscut atât perioade
de stabilitate politică, cât şi de instabilitate. în această perioadă se
cristalizează noi doctrine politice, care acoperă întreg spectrul politic,
de Ia extrema stângă la extrema dreaptă. Unele partide tradiţionale
părăsesc arena politică. (C)

18
 EVOLUŢIA VIEŢII POLITICE A STATULUI ROMÂN ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

Partidul consa vator. O primă urmare a reformelor de după I-------------------------------------------------

război şi a creării României Mari a constituit-o diversificarea vieţii bunătăţim soarta muncitorimii de la oraşe şi să
politice, fragmentarea spectrului politic, până atunci stabil şi dominat o înzestrăm cu legiuirile cerute de
de numai două partide politice, cel Conservator (constituit în 1871) şi netăgăduitele ei nevoi.
cel Liberal (1875). Partidul Conservator, ale cărui merite în Nu vom cruţa nimic pentru a reda ţării
constituirea României moderne sunt de necontestat, s-a dezintegrat situaţia financiară la care are dreptul, potrivit
îndată după efectuarea reformei agrare şi adoptarea votului universal; bogăţiilor şi tradiţiilor ei.
guvernul filogerman al lui AI. Marghiloman (19 martie - 6 noiembrie Vom pune capăt risipei banului public
1918) a căzut după reintrarea României în război; sub preşedinţia lui prin economii şi vom căuta să restabilim
Take Ionescu, conservatorii vor mai reveni o dată la putere, dar numai echilibrul bugetar prin revizuirea completă a
pentru 30 de zile (1922), dispărând apoi cu totul din viaţa politică a impozitelor ce s-au pus acum în urmă. Vom
ţării. La alegerile din 1919, Partidul Conservator a obţinut 3,89% din scădea şi desfiinţa impozitele ce nu erau cu
voturi (16 mandate), la celc din 1920 numai 2,82% (4 mandate), iar în adevărat cerute de nevoile statului.
1922 nu a reuşit să obţină nici un mandat în parlament. Vom urma o politică economică care să
Partidul Liberal a continuat să joace un important rol politic, îngăduiască sporirea producţiei j ;
şi să
reprezentând în practică cel mai puternic partid politic al perioadei înlesnească exportul ei, aducând ! astfel
interbelice. Liberalii au condus neîntrerupt din 1914 şi până în 1919 propăşirea întregii economii naţionale şi prin
(cu o scurtă întrerupere între martie-noiembrie 1918), când, asemenea aceasta ieftinirea' traiului.
altor partide liberale europene, au pierdut alegerile organizate de ei pe
(B) Din Programul Partidului
baza votului universal. După o scurtă perioadă de organizare şi de
Naţlonal-Ţărănesc (octombrie
extindere în teritoriile alipite, liberalii s-au reîntors la putere, cârmuind
1926)
cu autoritate între 1922-1928 (cu
o întrerupere între martie 1926 şi iunie 1927) şi 1933-1937. Perioada “Producţia principală a ţării fiind
1922-1926 a fost epoca celor mai mari succese liberale, guvernul lui agricultura, interesele propăşirii acesteia nu '
I.I.C. Brătianu rezolvând cu pricepere problemele dificile ale vor fi subordonate intereselor unui individu-
organizării noului stat întregit, ale unificării celor 4 regiuni, atât din alism forţat şi artificial (...).
punct de vedere administrativ cât şi din cel legislativ; au fost de Se va legifera "un cod sistematic", în
care vor fi luate toate măsurile necesare
asemenea anii refacerii economice şi ai aplicării reformelor; s-a
pentru cea mai largă protecţie a proprietăţii
adoptat o nouă constituţie. (A) Se poate afirma că, în 1926, Partidul ţărăneşti şi, în general, pentru ridicarea
Liberal se afla în culmea puterii şi influenţei sale, încheindu-şi o producţiei agricole.
misiune istorică începută la 1848. După 1930, deşi încă partid de Prin această codificare agricolă se va
guvernământ, rolul liberalilor va scădea însă treptat, lipsit rând pe rând asigura libertatea circulaţiei pământului
ţărănesc - după o epocă de tranziţii şi protecţii
de conducători, morţi în
- în scop de selecţionare naturală a
1927 (LI.C. Brătianu), 1930 (Vintilă Brătianu), 1933 (I.G. Duca); pe cultivatorilor serioşi.
care îi înlocuieşte o echipă nouă de oameni politici fie lipsiţi de Se va împiedica de o parte
experienţă, fie influenţabili, în orice caz foarte diferiţi de vechea pulverizarea, iar de altă parte acumularea din
gardă. Ca urmare, partidul şi-a pierdut influenţa, fiind înfrânt în nou a proprietăţilor rurale.
alegerile din decembrie 1937, când cele două fracţiuni liberale au cules Se va organiza un credit rural care prin
împrumuturi uşoare şi ieftine să facă ; posibil
totuşi 39,81% din voturi.
ţăranilor, de o parte, înzestrarea proprietăţilor
Partidul Naţional Ţărănesc. Principalul partid de opoziţie lor cu vite şi instrumente j agricole, iar de altă
al perioadei interbelice a fost Partidul Naţional Ţărănesc, alcătuit în parte să cumpere pământ atât de la ţăranii
1926 prin fuzionarea Partidului Naţional Român din Transilvania, care vor voi să vândă partea lor, cât şi de la
condus de luliu Maniu, cu Partidul Ţărănesc, înfiinţat de Ion proprietarii care intenţionează a înstrăina
Mihalache în Vechiul Regat (1918). (B) Deşi aveau o bază socială moşia lor.
mult mai largă decât liberalii, naţional-ţă- răniştii nu au guvernat decât
foarte puţin, între 1928-1931 şi 1932-1933, nereuşind să se impună ca
un autentic şi eficient partid de guvernământ. Condus de lideri
admirabili din punct de vedere moral şi patriotic, dar lipsiţi de
abilitatea şi supleţea politică a liberalilor, ţărăniştii au făcut mai multe
greşeli tactice, cum ar fi acceptarea revenirii în ţară a principelui Carol
(1930) sau “alianţa” electorală cu Legiunea (1937), acţiuni care au • Efectuaţi un studiu comparativ al :
influenţat în chip negativ mersul evenimentelor, grăbind eşecul ambelor documente conform aloga- : ritmului:
- cărei categorii sociale se : acorda o atenţie
începătoarei democraţii româneşti şi facilitând instaurarea dictaturii.
prioritară; prevederi : ale dezvoltării
economiei.

19
CAPITOLUL I
*(C) Legea votului universal, aplicată pentru
prima oară în 1919, a condus la o nouă
configuraţie a partidelor politice din
România:
Partidul Conservator
• Partid al marilor proprietari de pământ,
influenţa căruia â fost grav ! afectată de
reforma agrară din 1921.
• La alegerile parlamentare din 1922 nu s
reuşii sâ obţină nici un loc în Parlament,
dispărând astfel cu totul ! din viaţa politică a
ţârii.
Partidul Naţional Liberal '• Cel mai puternic
partid din cadrul | i perioadei interbelice care a
repre-, ; zentat interesele burgheziei ir.dustri-'
ale şi financiare.
] • A condus cu autoritate destinele tării j între
1922-1928 şi 1933-1937. j • A participat activ la
elaborarea şi i j aplicarea tuturor reformelor
politice : şi sociai-economice din anii '20 ai i :
sec. XX.
|* După 1930. deşi încă partid de j
guvernământ, rolul liberalilor scade \ treptat,
lipsit rând pe rând de conau- j cători. morţi în
1927 (Ion I.C. Brâti- j ! anu}, 1930 (Vintilă
Brătianu), 1933 ;
(I.G. Duca).
! Partidul Naţional-Ţărănesc
• Sistemul de idei social-politice naţio- ! nal-
ţărânist s-a definitivat către sfâr-! şitul
primuiui deceniu interbelic, în j urma
fuzionării în 1926 a Partidului j Ţărănesc din
Vechiul Regat cu Parti- I dul Naţional
Român din Transilvania, i
• A reprezentat interesele burgheziei mici şi
mijlocii.
• A fost principalul partid de opoziţie al ]
liberalilor pe parcursul perioadei ]
interbelice.
• A guvernat între 1928-1931 şi j 1932-1933,
confruntându-se cu consecinţele crizei
economice din
1929-1933
• in timpul guvernării naţional-ţără- j nişte are
ioc aducerea !a tron a lui i Carol al ll-lea
(iunie 1930).
Grupările politice de dreapta
Liga Apărării Naţional Creştine a fosl formată în
1923 de către i
A. C.Cuza. Doctrina naţional-
creştinâ j propagată de ea avea două i
componente de bază: naţionalismul şi j
antisemitismul.
Legiunea Arhanghelului Mihail în frunte
cu Corneliu Zelea Codreanu ; se desprinde în
1927 din rândurile Ligii, j în locul sistemului
democratic de ale-! gere a conducătorilor ţârii,
legionarii propuneau aplicarea teoriei naziste a ;
___________________________
20
Grupări politice eterogene. în afara liberalilor şi ţă-
răniştilor s-au mai perindat la cârma ţării, pentru scurt timp, alte câteva
grupări politice eterogene, cum ar fi Partidul Poporului condus de
mareşalul Al. Averescu (1920-1921,1926-1927), Partidul Naţional
Democrat al prof. Nicolae Iorga (1931-1932), Partidul Naţional Creştin
al lui Oct. Goga -A.C. Cuza (1937-1938). în acelaşi timp, încă din
1921-1922, spectrul politic s-a diversificat şi mai mult prin apariţia
unor partide de extremă stângă şi extremă dreaptă, care nu au ajuns
niciodată să guverneze cât timp a durat România Mare, dar care au
jucat un rol activ politic, mai ales după 1930.
Partidele de stânga. Influenţa partidelor de stânga asupra
vieţii politice româneşti a fost, în general, limitată, spre deosebire dc
alte ţări est-europenc ca Cehoslovacia, Bulgaria, Iugoslavia, unde atât
socialiştii, cât şi comuniştii au avut anumită influenţă. La 1921,
Partidul Social-Dcmocrat s-a scindat între partizanii leninismului, ai
aderării la Internaţionala a IlI-a de la Moscova, şi cei ai confirmării
opţiunii social-democrate.
Din punct de vedere numeric, rândurile Partidului Comunist au
fost tot timpul rare, scăzând dc la circa 2.000 pe timpul congresului al
II-lea (1922) la 1.500 în 1931, la sub 1.000 pe timpul războiului. După
o perioadă de oscilaţii politice care au durat până în 1923, partidul s-a
identificat fidel cu interesele sovietice, urmând aproape fară excepţie o
stridentă politică antiromânească;
o atare linie a găsit ecou, după cum era şi firesc, cu precădere în
rândurile naţionalităţilor conlocuitoare, care din diferite motive, dar cu
aceeaşi obstinaţie, se împotriveau statului format la 1918. Partidul
Comunist a rămas mereu un partid marginal, al cărui prin cipal obiectiv
a fost dezmembrarea statului creat la 1918.
Astfel, în 1923, Partidul Comunist şi-a însuşit teza Comin-
formului în problema naţională şi a dreptului la autodeterminare,
adoptând o rezoluţie sugerată de N.Buharin, care a rămas în vigoa re pe
toată durata perioadei interbelice; conform acestei rezoluţii, România
era declarată un stat multinaţional, o creaţie artificială a
imperialismului apusean; ca urmare, rezoluţiile partidului au afirmat
continuu dreptul naţiunilor conlocuitoare la autodeterminare “până la
completa separare de statul existent în prezent”; reunirea Basarabiei cu
ţara nu a fost niciodată recunoscută; în
1928, la congresul al IV-lea, s-a acceptat şi teza reunirii Bucovinei cu
Ucraina; în 1933, partidul a sprijinit ideea alipirii Dobrogei la
Bulgaria, accasta după ce ani la rând susţinuse teza Comintemului care
ceruse crearea unei Dobroge independente.
Mişcarea legionară. Procesul de formare a unei drepte
româneşti a urmat un ritm mai lent decât cel de alcătuire a stângii.
O mişcare de dreapta nu existase în România veche; odată însă
cristalizată, dreapta a jucat un rol incomparabil mai însemnat în
politica internă decât socialiştii sau comuniştii.
Deşi începuturile mişcării legionare datează din anii 1922-1923,
când Corneliu Zelea Codreanu a înfiinţat mai întâi Asociaţia
Studenţilor Creştini, apoi, împreună cu profesorul ieşean A.C.Cuza,
Liga Apărării Naţional-Creştine (LANC), alcătuirea sa definitivă a
avut loc abia în 1927, când a luat fiinţă Legiunea Arhanghelului
Mihail, cunoscută după 1930 şi sub denumirea de Garda de Fier.
Interzisă pentru un timp, în 1931, apoi din nou în
 EVOLUŢIA VIEŢII POLITICE A STATULUI ROMÂN ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

1933, a reapărut ca partid politic legal în 1935 sub numele de Totul • elitei care se autoimpune şi care "nu
pentru Ţară. Naţionalistă, antisemită, antioccidentală, promovând un poate fi aleasă de mulţime Funcţionarea
spirit mesianic, un elitism şi un cult al conducătorului care nu democratică a statului urma sâ cedeze locul
existaseră până atunci în gândirea sau în viaţa politică româ nească, dictaturii totalitare.
mişcarea legionară avea toate trăsăturile mişcărilor de extremă Garda de Fier a fost noua j denumire
preluată de Legiunea Arhanghelului Mlhail in
dreaptă contemporane ei. Deşi originile şi ascensiunea
1930. Caracterul! organizaţiei era antisemit,
legionarismului se explică în primul rând, prin cauze interne, care nu naţionalist, antiliberal. antioccidental. A
erau legate sau influenţate de nazism sau fascism, este totuşi limpede promovat mesianismul cultul personalităţii,
că ascensiunea sa a fost favorizată de continua alunecare spre dreapta anticomunismul.
a vieţii politice europene şi de sprijinul direct sau in direct pe care l-a Grupările politice de stânga
primit de peste hotare. Popularitatea Legiunii a crescut continuu, • Mişcarea de stânga s-a scindat în 1921.
când a fost creat Partidul Comunist Român
alimentată atât de criza economică cât şi de neputinţa vechilor partide
- grupare extremistă de stânga, cu caracter
politice de a găsi soluţii de îndreptare a situaţiei. totalitar şi cu centrul de conducere la Mos-
cova (secţie a Commtemului) şi Federaţia
Partidelor Socialiste din România,
transformată în 1927 în Partidul Social-
Democrat din: România.

Vocabular • Sciziunea mişcării de stânga a avut : drept

urmare minimalizarea influ-; enţei ambelor
aripi ale mişcării în ! special a celei
comuniste. Astfel,1 rândurile Partidului
Partid (lat. pars - parte; partire - a divide) - organiza/ie relativ durabilă, formată
Comunist au i scăzut de la 2.000 membri în
din persoane care împărtăşesc aceeaşi concep/ie ideologică, subscriu la un set comun de
1922 la
valori şi acţionează pentru cucerirea puterii, în vederea aplicării programului propriu prin 1.1 în timpul celui de-al doilea \ j
politici interne şi externe. război mondial.
Unii membri ai P.C.R. au fost folosiţi de j
serviciile secrete ale U.R.S.S. pentru j 1 misiuni
• Completaţi spaţiul liber cu răspunsul corect: de spionaj şi diversiuni;
- fn perioada interbelică au alternat la guvernare partidele... ■ împotriva României.
• Răspuns scurt:
- De cine era susţinut Partidul Comunist din România?
• Analizaţi, comparativ, extrasele din Programele Partidului Naţional Liberal şi
Naţional-Ţărănesc. Determinaţi similitudini şi deosebiri.

STUDIU DE CAZ

Personalităţi politice din România interbelică

Brătianu Ion I.C. (20 august 1864, Florica, jud. Argeş - 24 noiembrie
1927, Bucureşti). A fost cel de-al treilea născut, dar primul fiu al lui Ion C.
Brătianu. După absolvirea colegiului “Sf. Sava” din Bucureşti (1882), în
toamna anului 1883 este trimis la Paris. Urmează un an pregătitor la clasa de
matematici speciale a Liceului “Sainte-Barbe”, doi ani cursurile Şcolii
Politehnice, apoi Şcoala de poduri şi şosele. In anul 1889 devine inginer
specialist în construcţia de căi ferate.
Intră în politică în cadrele Partidului Naţional Liberal: deputat (din
1895) şi Ministru al Lucrărilor Publice (31 martie 1897 - 30 martie 1899).
Impunându-se treptat între fruntaşii partidului, reuşeşte

21
CAPITOLUL I

să atragă grupul de intelectuali din conducerea Partidului Social - Democrat al Muncitorilor din
România (“generoşii”), întărind aripa de stânga a P.N.L. (1900).
După războaiele balcanice, prin scrisoarea publică din 7 septembrie 1913, anunţă programul
liberal de reforme, agrară şi electorală, pe care îl şi demarează la începutul noii guvernări, când este
Preşedinte al Consiliului de Miniştri (4 ianuarie 1914 - 11 decembrie 1916).
Brătianu conduce treburile ţării în anii războiului de întregire. Şeful delegaţiei române la
Conferinţa păcii de la Paris (1919). Are un rol esenţial în acţiunea de organizare şi structurare a
instituţiilor României Mari. Preşedinte al Consiliului de Miniştri (29 noiembrie 1918-12 septembrie
1919; 19 ianuarie 1922 - 27 martie 1926; 21 iunie - 24 noiembrie 1927).
Membru de onoare al Academici Române (7 iunie 1923). încetează din viaţă în urma unei
laringite infecţioase.
Mihalachelon (18 februarie 1882, Topoloveni, jud. Muscel - 5/6 martie 1963, Râmnicu Sărat).
Urmează Şcoala normală “Carol I” din Câmpulung, jud. Muscel. învăţător, conduce în acelaşi timp
reviste şi publicaţii pedagogice.
Mihalache se lansează în politică în calitate de preşedinte al Asociaţiei
generale a învăţătorilor (1914). în războiul de întregire este decorat cu ordinul
“Mihai Viteazul” şi înaintat la gradul de căpitan. în decembrie 1918 fondează
Partidul Ţărănesc; deputat (din 1919).
Ministru al Agriculturii şi Domeniilor (16 decembrie 1919 - 12 martie 1920;
10 noiembrie 1928 - 7 iunie 1930; 7-8 iunie 1930; 13 iunie 1930 - 8 octombrie
1930); Ministru de Interne (10 octombrie 1930-4aprilie 1931; 11 august- 17
octombrie 1932; 20 octombrie 1932 - 8 ianuarie 1933).
După fuziunea din 1926 cu Partidul Naţional Român, Mihalache este ales
vicepreşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc. Preşedinte al P.N.Ţ. (21
noiembrie 1933 - 23 noiembrie 1937).
După război se opune satelizării României de către U.R.S.S. şi comunismului susţinut de trupele
bolşevice. Este arestat la Tămădău la 13 iulie 1947. în urma unui proces politic (octombrie -
noiembrie 1947), Mihalache este condamnat la temniţă grea pe viaţă. Moare în
închisoarea de la Râmnicu Sărat.
Maniu luliu (1873-1953). Om politic român din perioada interbelică.
Preşedinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918-1920), preşedinte al
Partidului Naţional Român (1918-1926) şi al Partidului Naţional-Ţărănesc
(1926-1933,1937-1947). A militat pentru un regim parlamentar - constituţional şi a
respins tendinţele extremiste şi dictatoriale ale vremii. Lupta lui luliu Maniu
împotriva camarilei regale a demonstrat integritatea morală a liderului naţio-
nal-ţărănist. Imposibilitatea stopării autoritarismului carlist l-a obligat pe Maniu să
apeleze la legionari pentru a se opune planurilor dictatoriale ale regelui.
După 1944 s-a opus sovietizării ţării. A fost învinuit de trădare, iar Partidul
Naţional Ţărănesc desfiinţat. A murit în închisoarea de la Sighetul Marmaţiei.
Membru de onoare al Academiei Române.

Codreanu Corneliu Zelea (1899-1938). Om politic român de extremă

dreaptă. Ideolog şi lider al organizaţiilor naţionaliste Liga Apărării
Naţional-Creştine (1923), Legiunea Arhanghelului Mihail (1927), devenită
Garda de Fier (1930), apoi partidul Totul pentru Ţară (1935). Ideologia Gărzii
îmbina un naţionalism românesc cu un socialism populist. Codreanu a ajuns
la concluzia că democraţia “sfarmă unitatea neamului românesc”, “pune în
imposibilitate pe omul politic de a-şi face datoria către neam”.
Mişcarea Legionară a fost percepută ca un pericol pentru democraţie,
fiind scoasă de mai multe ori în afara legii. în 1938 Codreanu a fost con-
damnat la închisoare pentru calomnie şi apoi asasinat din ordinul lui Carol al
II-lea (noiembrie 1938).

22
 Partid politic Anul constituirii Orientare Personalităţi Program economic Program politic
politică

1.
2. EVOLUŢIA VIEŢII POLITICE A STATULUI ROMÂN ÎN PERIOADA INTERBELICĂ
3.
4.
5. • Completafi tabelul:

• Organizaţi o conferinţă de'presă imaginară cu reprezentanţii partidelor politice din România interbelică.
* Efectuaţi o cercetare şi elaboraţi un discurs despre viaţa şi activitatea unei personalităţi marcante a vieţii politice
din România interbelică.
• Comparaţi programele economice ale principalelor partide politice din România interbelică. Care din ele
corespundea cel mai bine (mai mult) intereselor României. Argumentaţi-vă opinia.
* Redactaţi un eseu: România interbelică - pluralism politic autentic.

§5. Sfârşitul regimului parlamentar.

Monarhia autoritară a lui Carol al ll-lea

♦ De la monarhia constitutională la monarhia autoritară

t
♦ Carol al ll-lea - “salvatorul” naţiunii?
♦ Anularea principiului separării puterilor în stat
♦ Desfiinţarea partidelor politice
♦ Restrângerea dreptului de vot al cetăţenilor
♦ Constituirea Consiliului de Coroană

Sfârşitul regimului parlamentar. La 10 februarie

1938, având convingerea că principalele partide democratice -
Partidul Naţional Ţărănesc şi Partidul Naţional Liberal - nu-i vor
opune decât o rezistenţă formală, declarativă, regele Carol al II-lca
a hotărât să lichideze regimul democratic susţinut de partidele
politice, care dăinuia în România de şapte decenii, şi să instaureze
un nou regim, în care monarhia să aibă rolul decisiv. Acţionând
energic, regele a constituit, în noaptea de 10/11 februarie 1938, un
nou guvern, prezidat de patriarhul Miron Cristea, din care făceau
parte, ca miniştri-secretari de stat, şase foşti preşedinţi ai
Consiliului de Miniştri - Arthur Văitoianu, Alexandru Averescu,
Alexandru Vaida-Voievod, Nicolae Iorga, Gheorghe Tătărescu şi
Regele Carol al ll-lea
Gheorghe Gh. Mironescu. Dintre prim- miniştrii care erau în
S-a născut la 3 octombrie 1893, fiind
viaţă, Iuliu Maniu şi Octavian Goga au refuzat să accepte
primul copil al regelui Ferdinand şi al reginei
demnitatea oferită de Carol al ll-lea, iar Barbu Ştirbey nu a fost
Maria. Şi-a făcut studiile la
solicitat de rege.

23
CAPITOLUL I
liceul militar din laşi, iar mai apoi cursurile de
istorie la Universitatea din Bucureşti.
înaintează în grad în armata română,
ajungând în 1920 comandant al unei unităţi
de vânători de munte. A creat familiei regale
şi oamenilor politici din ţară probleme
serioase, căsăto- rindu-se în 1918 cu fiica
unui general român, Zizi Lambrino, deşi ca
prinţ moştenitor nu avea dreptul de a se
căsători cu o româncă. în 1919 Curtea înaltă
de Casaţie a anulat această căsătorie. în
1921 se căsătoreşte cu principesa Elena, din
familia domnitoare a Greciei. Din această
căsătorie se naşte Mihai - viitorul rege al
României.
Din cauza neînţelegerilor, căsătoria
este anulată în 1928. în 1925 Carol, care
ducea o viaţă personală nedemnă
(concubinaj, escrocherii etc) renunţă la tron,
rămânând în străinătate, iar Parlamentul la 4
ianuarie 1926 acceptă ca tronul să revină
fiului său Mihai, care după moartea lui
Ferdinand în 1927, domneşte sub o regenţă.
în 1930 revine în ţară, fiind proclamat rege
Carol al ll-lea. în 1938 instaurează în
România dictatura personală, care a fost, în
primul rând, rodul ambiţiilor sale, dar şi al
evoluţiei vieţii politice româneşti. Răşluirile
teritoriale din vara anului 1940 şi criza de
guvernare au condus la abdicarea regelui
Carol al ll-lea la 6 septembrie 1940 şi la
trecerea prerogativelor regale fiului său Mihai,
în vârstă de aproape 19 ani.
Carol a decedat la 4 aprilie 1953 şi a
fost înmormântat în biserica Sao Vicence din
Lisabona.
• Explicaţi de ce, în pofida vieţii
aventuroase şi a renunţării la tron, unele
forţe politice au susţinut revenirea lui Carol
al ll-lea la conducerea ţării.
24
Noul regim al monarhiei autoritare a debutat prin introducerea
stării de asediu pe întreg cuprinsul ţării, autorităţile militare având
dreptul de a face percheziţii “oriunde şi oricând va cere trebuinţa”, de
a “cenzura presa şi orice publicaţii”, de a “împiedica apariţia oricărui
ziar sau publicaţii, sau numai apariţia unor anumite ştiri sau articole”,
de a “dizolva orice adunări, oricare ar fi numărul participanţilor şi
oriunde s-ar întruni”. în aceeaşi noapte au fost numiţi noi prefecţi de
judeţe din rândul ofiţerilor superiori şi a fost revocată convocarea
corpului electoral.
Prin lovitura de stat de la 10 februarie 1938 regele Carol al II-lea
era prezentat ca “salvatorul” naţiunii, ajunsă în pragul destrămării ca
urmare a luptelor dintre partidele politice.
Constituţia din 27februarie 1938. (A) Noul regim a fost
instituţionalizat prin Constituţia din 27 februarie 1938. Aceasta
menţinea unele principii ca: suveranitatea naţională, separarea
puterilor în stat, responsabilitatea ministerială. Recunoştea, de
asemenea, unele drepturi şi libertăţi democratice precum: libertatea
conştiinţei, a învăţământului, muncii, presei, întrunirilor de asociaţie,
libertatea individuală, inviolabilitatea domiciliului, egalitatea în faţa
legii.
Regele devenea un factor politic activ, implicându-se nemijlocit
în activitatea guvernamentală. El era declarat “capul statu lui” şi în
această calitate exercita puterea legislativă prin Reprezentanţa
Naţională şi puterea executivă prin guvern. Acesta era numit de
suveran şi răspundea numai în faţa sa, miniştrii ne- maiavând o bază
parlamentară. Regele putea refuza, fără motivare, sancţiunea legilor
adoptate în parlament; în timpul cât Adunările legiuitoare erau
dizolvate şi în intervalul dintre sesiuni, regele putea să emită decrete
cu putere de lege; semnarea tratatelor politice şi militare cu statele
străine nu mai avea nevoie de acordul parlamentului. Erau, totodată,
menţinute drepturile pe care suveranul le avusese prin constituţia
anterioară: convocarea Adunărilor legiuitoare, deschiderea sesiunii
prin Mesaj, pronunţarea închiderii sesiunii, amânarea convocării şi
decizia de dizolvare a acestora; de asemenea, potrivit Art. 46, regele
avea dreptul de a micşora pedepsele în materii criminale, de a numi şi
confirma în funcţii publice; el era capul oştirii, avea dreptul de a
declara război şi a încheia pace, conferea grade militare şi decoraţii
române, acredita ambasadorii şi miniştrii plenipotenţiari, putea bate
monedă.
Constituţia a restrâns dreptul de vot, urcând cenzul de vârstă de
la 21 la 30 de ani. Alegătorii erau împărţiţi în trei categorii, în funcţie
de îndeletniciri - agricultură şi muncă manuală; comerţ şi industrie;
ocupaţii intelectuale - prin care se încerca o organizare corporatistă a
parlamentului. Mandatul deputaţilor era prelungit de la 4 la 6 ani, iar al
senatorilor de la 4 la 9 ani. Regele avea dreptul de a numi jumătate din
numărul membrilor Senatului, la care se adăugau senatorii de drept, în
rândul cărora au fost incluşi toţi principii majori ai familiei regale.
Din factor politic esenţial, parlamentul a devenit un organ mai
mult decorativ, despuiat de principalele lui atribuţii. Membrii
Adunărilor legiuitoare erau obligaţi să depună jurământ de cre dinţă
faţă de rege. Deputaţii şi senatorii aveau dreptul de a adresa întrebări
miniştrilor, la care aceştia erau obligaţi să răspundă, dar nu puteau da
vot de blam unui ministru sau guvernului. Adunările legiuitoare aveau
dreptul de a vota bugetul, dar dacă nu-1 adoptau
 EVOLUŢIA VIEŢII POLITICE A STATULUI ROMÂN ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

“în timp util”, acesta putea fi stabilit de puterea executivă. Astfel, Constituţia din 27
o pârghie esenţială - care orienta politica economică a statului - putea februarie 1938 (A)
fi scoasă de sub decizia parlamentului.
Desfiinţarea partidelor politice. Ref orme anti- • Regimul parlamentar a fost înlocuit cu un
democratice. La 31 martie 1938 a fost publicat decretul-lege pentru regim autoritar. Nu mai păstra practic nimic din
dizolvarea tuturor asociaţiilor, grupărilor sau partidelor po litice. (A) vechile instituţii democratice introduse prin
Acest act temerar, prin care se urmărea lichidarea unei componente Constituţiile din 1866 şi 1923.
• A fost anulat principiul separării puterilor în
fundamentale a regimului democratic, nu a provocat aproape nici o
stat. Regele numea guvernul, exercita puterea
reacţie a opiniei publice, iar opoziţia liderilor unor partide a fost
legislativă prin Reprezentanţa Naţională, era
declarativă şi ineficientă. Pe linia instituţionali- zării noului regim, capul armatei, guverna prin decrete - legi, etc.
este de remarcat faptul că la 30 martie 1938, s-a constituit Consiliul de • Partidele politice au fost desfiinţate, dar
Coroană, ca organ permanent, alcătuit din membri desemnaţi de rege, totuşi şi-au menţinut structura organizatorică,
care primeau o remuneraţie. Consiliul avea un rol consultativ, refuzând să colaboreze cu noul regim.
hotărârile sale nefiind obligatorii pentru suveran. în Consiliul de • Locul partidelor tradiţionale a fost luat de
Coroană au fost numiţi foştii preşedinţi ai Consiliului de Miniştri care Frontul Renaşterii Naţionale - unica formaţiune
politică autorizată, în care au fost chemaţi să
făcuseră parte din precedentul guvern, precum şi alţi oameni politici
se înscrie toţi cetăţenii şi, în primul rând,
devotaţi regelui Carol al Il-lea^
funcţionarii de stat. Apartenenţa la Front a
Sindicatele au fost dizolvate iar prin decretul-lege din 12 devenit condiţia obligatorie pentru promovarea
octombrie 1938 s-au creat bresle de lucrători, funcţionari particulari şi socială. Către începutul anului 1939, rândurile
meseriaşi, ce aveau ca obiect apărarea şi dezvoltarea intereselor acestui partid numărau circa
profesionale ale membrilor^ Decretul menţiona, de asemenea, că 3,5 milioane de membri. Liderii partidelor
breslele “îşi exercită activitatea numai pe plan naţional”, ele “nu vor tradiţionale au refuzat să se asocieze noii
putea fi afiliate organizaţiilor cu caracter internaţional sau să fie mişcări (Iu. Maniu, Dinu Brătianu, I.
Mihalache), cerând revenirea la regimul
reprezentate la manifestaţii sau congrese internaţionale fără autorizaţia
parlamentar.
expresă a Ministerului Muncii”.
Prin decretul-lege din 15 decembrie 1938, toţi băieţii între 7 şi
18 ani şi toate fetele între 7 şi 21 de ani erau obligaţi să facă parte din
Straja Ţării, al cărei comandant suprem era regele căruia străjerii
trebuiau să-i jure credinţă. La 19 octombrie 1939 a fost înfiinţat
Frontul Naţional Studenţesc, în care au fost înscrişi, în mod automat,
toţi studenţii. 3,6 1. De ce regele a recurs la limitare
a democraţiei româneşti? Care au fost
Pentru a da un suport politic regimului său, Carol al II-Iea a urmările acestei măsuri?
hotărât să constituie, la 16 decembrie 1938, Frontul Renaşterii 3,7 Apreciaţi caracterul reformelor
Naţionale (F.R.N.). Urmărind să dezintegreze vechile partide politice, enumerate.
decretul preciza că F.R.N. era “unica organizaţie politică în stat”, orice
altă activitate politică decât aceea a F.R.N. fiind socotită clandestină. Vocabular
Numai F.R.N. avea dreptul de a fixa şi depune candidaturi în alegerile
parlamentare, administrative şi profesionale. Şeful suprem al F.R.N.
era regele; la ceremonii şi activităţi oficiale membrii F.R.N. purtau Monarhie (gr. monos - singur: arche

uniforme albastre. în ziua de 9 mai 1939 a fost publicat decretul-lege
asupra reformei electorale. Se făcea precizarea că aveau drept de vot
numai ştiutorii de carte, ceea ce însemna o serioasă limitare a
numărului de alegători. în acelaşi timp, primeau drept de vot şi
femeile, pentru prima dată în istoria României
Sistemul politic instaurat după 10 februarie 1938 avea un
caracter antidemocratic, hibrid, în care regele era figura domi nantă,
intervenind efectiv în activitatea de guvernare. El poate fi numit regim
de autoritate monarhică sau al monarhiei active. Nu a fost însă un
regim de autentică dictatură, în care regele, proclamat “capul statului”
decide, iar miniştrii execută. Se desfăşura mai curând un proces de
consultare în care, de regulă, punctul de vedere al lui Carol al II-lea
era acceptat de guvern.
- conducere) - formă de guvernământ în
care puterea supremă aparpne unei singure
persoane, monartiul (nege, împărat, ţar, şah
etc.). Monarhii dep'n poziţia br în virtutea
eredităpi (linia dinastică), iar mandatul lor nu
este limitat în timp. Formele istorice majore
ale monarhiei sunt: monarhia absolută şi
monarhia constituponaiă.
Regimul politic in care monarhul se
implică efectiv in acivitatea guvernului se
numeşte regim de autoritate monarhică.
j • Expuneţi-vă opinia: poate fi oare ;
acceptată monarhia constituţională ca ! forma
efectiva de guvernământ în
• epoca contemporană?

25
4 Istoria Românilor 12
CAPITOLUL I

Cronologie
1930, iunie 8 - urcarea pe tron a lui Carol al II-lea, fiul mai mare al regelui Ferdinand I. Actul de renunţare la
tron din 4 ianuarie 1926 este anulat.
1930- 1938 - urmărind scopul de a conduce în mod autoritar ţara, regele întreprinde încercări de a
fragmenta şi de a-şi subordona partidele politice.
1938, februarie 10 - folosindu-se de slăbiciunea şi lipsa de autoritate a partidelor politice, de nemulţumirea
maselor populare, de politica promovată de guvernul Goga-Cuza, de gravele dezordini comise de legionari, Carol
al II-lea instaurează dictatura personală.
1938, februarie 27-regele publică o nouă Constituţie, care este supusă unui referendum. Textul este aprobat
cu 4.289.581 voturi, contra 5.483, prin vot obligatoriu şi public.
1938, martie 30 - constituirea Consiliului de Coroană.
1938, martie 31 - decret-lege privind dizolvarea tuturor asociaţiilor, grupărilor sau partidelor politice.
1938, august 14 - decretarea noii reforme administrative.
1938, decembrie 16 - Carol al II-lea constituie Frontul Renaşterii Naţionale drept “unica organizaţie politică
în stat”.
1939, mai 9 - decretarea reformei electorale.
1940, septembrie 6 - abdicarea regelui Carol al II-lea şi trecerea prerogativelor regale fiului său Mihai.

1941, Cum credeţi, care dintre schimbările enumerate au afectat cel mai grav regimul democratic din România şi au contribuit la
instaurarea dictaturii regale?

1942, Elucidaţi evenimentele de la 10 februarie 1938.

1943, Caracterizaţi Constituţia din 1938.
1944, Comparaţi Constituţia din 1938 cu Constituţia din 1923 cu referinţă la: regim politic, drepturi şi libertăţi
democratice, coraportul dintre puterile de stat. Comentaţi deosebirile.
1945, Caracterizaţi regimul politic instituţionalizat prin constituţia din 27 februarie 1938.
1946, Determinaţi interdependenţa cauzală dintre activitatea partidelor politice şi instaurarea dictaturii regale.
1947, Elaboraţi un eseu “Regele Carol al II-lea - personalitate contradictorie”.

STUDIU DE CAZ

Diversitatea etnică şi culturală a României interbelice - soluţii politice

în aprilie Basarabia, în noiembrie Bucovina, şi la 1 decembrie Transilvania, s-au unit cu România, poporul
român văzându-şi astfel aspiraţiile împlinite. Minorităţile naţionale au fost prezente la adunările de la Chişinău şi
Cernăuţi care au hotărât unirea Basarabiei şi Bucovinei cu România. Astfel, din cei 150 de membri ai Sfatului
Ţării întrunit la Chişinău pentru a hotărî destinul Basarabiei, 45 aparţineau minorităţilor naţionale (ucraineni,
evrei, ruşi, germani, bulgari, găgăuzi, armeni, polonezi, greci). Congresul general al Bucovinei, care la 28
noiembrie 1918 a hotărât, în unanimitate, unirea acesteia cu România, era format din 100 deputaţi, dintre care 26
aparţineau minorităţilor naţionale (germani,

26
 EVOLUŢIA VIEŢII POLITICE A STATULUI ROMÂN ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

ucraineni, polonezi, evrei). La 8 ianuarie 1919, saşii întruniţi la Mediaş, şi apoi la 10 august 1919, şvabii
adunaţi la Timişoara, şi-au exprimat adeziunea la actul unirii Transilvaniei cu România. Declaraţii de susţinere
a statului naţional unitar român au făcut reprezentanţii evreilor şi ţiganilor. Doar liderii minorităţii maghiare au
adoptat o atitudine de “rezistenţă pasivă”, pentru a o abandona după semnarea Tratatului de la Trianon (4 iunie
1920), prin care Conferinţa de Pace de la Paris a confirmat unirea Transilvaniei cu România.
Marea Unire din 1918 a adus, pe lângă populaţia majoritară de naţionalitate română, şi populaţii de alte
origini etnice, în special maghiari, germani, ucraineni, evrei, bulgari etc. în 1930 din totalul populaţiei ţării,
românii reprezentau 73% după limba maternă şi 71,9% după etnie. Minorităţile naţionale, deşi multe la număr,
erau dispersate pe teritoriul ţării, formând mase compacte doar în câte o regiune sau alta.
în Basarabia, românii reprezentau - în 1930 - 56,2%, în timp ce ucrainenii - 23,3%, evreii - 5,7%, bulgarii
- 5,7% şi găgăuzii - 3,5%.
Cercurile conducătoare au înţeles de la început că România, în noua sa structură, trebuie să asigure
egalitate de tratament tuturor locuitorilor statului, indiferent de naţionalitatea lor. Imediat după Unire, prin
decretul - lege privitor Ia cetăţenie, din 30 decembrie 1918/12 ianuarie 1919, s-a recunoscut tuturor: cetăţenilor
din ţinuturile dezrobite, fără deosebire de naţionalitate, deplinătatea drepturilor lor civile şi po litice. Deoarece
decretul-lege privitor la cetăţenie întâmpina unele dificultăţi în privinţa încetăţenirii evre ilor, prin decretul-lege
din 28 mai 1919 se recunoşteau evreilor născuţi în Vechiul Regat aceleaşi drepturi consfinţite la 30 decembrie
1918/12 ianuarie 1919, ce se obţineau printr-o procedură foarte simplă.
Cum prin Unirea sancţionată de Conferinţa păcii de la Paris în componenţa României intrau şi locuitori
de origine etnică maghiară, germană, ucraineană etc. ce fuseseră stabiliţi pe teritoriile respective de mai multă
vreme, la 9 decembrie 1919 România a semnat, iar la 30 august 1920 a ratificat Tratatul minorităţilor, prin care
acestora li se garantau libertăţi şi drepturi egale cu cele ale românilor.
Constituţia României, din 29 martie 1923, a reconfirmat, prin Art. 7, drepturile tuturor cetăţenilor ţării,
indiferent de credinţe religioase şi confesiune, de origine etnică şi de limbă, stabilind, prin acelaşi articol,
condiţiile în care străinii puteau fi naturalizaţi. Principiile înscrise în Constituţia din 1923 au fost dezvoltate în
legea privitoare la dobândirea şi pierderea naţionalităţii române, din 24 februarie 1924, care reconfirma tuturor
cetăţenilor din provinciile unite, dacă ei nu optaseră pentru cetăţenie străină, cetăţenia română; totodată, ea
admitea românilor din localităţile care, prin trasarea frontierelor de stat ale ţării, rămăseseră în componenţa
altui stat, posibilitatea de a obţine cetăţenia română, dacă ei optau pentru aceasta.
Minoritatea maghiară. Cea mai importantă minoritate etnică din România interbelică a for mat-o
cea maghiară cu 1.425.507 suflete, sau cu 7,9% din totalul populaţiei ţării, cu o pondere de 11,2% la oraşe şi
de 7,1% la sate.
După semnarea Tratatului de la Trianon reprezentanţii minorităţii maghiare au început să se organizeze
pentru a-şi promova propriile interese. în ianuarie 1921 s-a creat Uniunea Maghiară, iar în ! iunie 1921 s-a
înfiinţat Partidul Popular Maghiar. în februarie 1922 s-au pus bazele Partidului Naţional : Maghiar, care în
decembrie acelaşi an a fuzionat cu Partidul Popular Maghiar, luând astfel fiinţă Partidul Maghiar din România.
Partidul Maghiar pretindea că reprezintă întreaga minoritate maghiară din România, deşi unii reprezentanţi ai
acesteia aveau o orientare politică diferită, acţionând mai ales în Partidul Comunist din România şi în Federaţia
Partidelor Socialiste.
La alegerile din 1928 candidaţii Partidului Maghiar au obţinut un număr de 172.729 voturi, 16 man date
de deputaţi şi 6 de senator, în 1931 - 10 deputaţi şi 2 senatori, iar în 1938 - 8 deputaţi şi 3 senatori.
Minoritatea germană. Germanii, în număr de 745.421 pe toată ţara, se găseau răspândiţi în
Transilvania (inclusiv în Banat şi Crişana - Maramureş), unde numărul lor era de 543.852, Transilvania
concentrând 73,0% din numărul total al germanilor, restul fiind plasaţi în câteva grupări în Bucovina şi în
sudul Basarabiei. în septembrie 1921 a luat fiinţă Uniunea Germanilor din România, condusă de un Consiliu
Naţional. Uniunea îşi propunea să rezolve problemele culturale, religioase, politice, economice ale acestei
minorităţi. Exponentul politic al Uniunii Germanilor din România era Partidul German prezidat de Hans Otto
Roth. Acesta a editat organe de presă proprii, cele mai importante fiind “Kronstâdter Zeitung” şi
“Siebenbiirgisch Deutsches Tageblatt”.
Având o îndelungată experienţă istorică de minoritate naţională şi ducând o viaţă comunitară intensă,
populaţia germană s-a acomodat uşor noilor condiţii survenite după 1 decembrie 1918. Din punct

27
CAPITOLUL I

de vedere politic, Partidul German a adoptat tactica colaborării cu partidul de guvernământ, apreciind că astfel
putea obţine mai lesne satisfacerea revendicărilor specifice.
Minoritatea evreiască. în ordinea importanţei numerice, evreii se plasau pe locul al patrulea. Ei
reprezentau 4,0% din întreaga populaţie a ţării şi anume: 13,6% din cea a oraşelor şi 1,6% din populaţia satelor.
După români, evreii reprezentau cea mai concentrată populaţie urbană din România.
Situaţia evreilor în România interbelică a fost complexă. Cei din Vechiul Regat erau influenţaţi de cultura
română, cei din Transilvania se formaseră în spiritul culturii şi ideologiei maghiare, cei din Basarabia erau
adepţii culturii ruse, iar cei din Bucovina ai celei austriece. Evreii din Vechiul Regat aveau
o organizţic proprie - Uniunea Evreilor Pământeni - încă din 1909. Tactica acesteia a fost colaborarea cu
partidele româneşti, în primul rând cu cele de guvernământ, integrarea în cadrul acestora pentru a obţine
satisfacerea dezideratelor specifice, ceea ce a constituit o problemă discutată în perioada interbelică.
în preajma adoptării Constituţiei, Uniunea Evreilor Pământeni s-a transformat în Uniunea Evreilor din
România (februarie 1923), având în frunte pe dr. Willy Filderman. Organul de presă al Uniunii Evreilor din
România era “Curierul israelit”.
în 1924 s-a creat Uniunea Sionistă a României, sub conducerea lui Adolf Bemhard, care se ocupa mai ales
de adunarea de fonduri pentru cumpărarea de pământ în Palestina şi de pregătirea evreilor pentru a emigra.
Orientarea lor politică nu era unitară; mulţi evrei s-au înscris în Partidul Ţărănesc şi Partidul Naţional
Liberal; în acelaşi timp, un număr important a aderat la organizaţiile de stânga şi extremă stânga.
Problemele economico-sociale ale minorităţilor naţionale au fost similare cu cele
>
ale populaţiei române majoritare. Existau şi în sânul minorităţilor discrepanţe sociale frapante; alături de câţiva
oameni extrem de bogaţi (proprietari de bănci, fabrici, păduri etc) trăia o masă de o condiţie materială modestă
sau chiar la limita sărăciei (ţărani fără pământ, servitori, cerşetori etc).
Constituţia din 1923 prevedea: “Toţi factorii producţiunii se bucură de egală ocrotire” (art. 21). Datorită
unor evoluţii istorice, industria, băncile şi comerţul în România se aflau, în mod precumpănitor, în posesia
minorităţilor naţionale.
Astfel, în anul 1923 în Basarabia, numărul întreprinzătorilor industriali în mediul urban era de 305, dintre
care 36 români, iar 279 aparţineau minorităţilor naţionale. Potrivit unei alte statistici, din 1925, în Transilvania
numărul industriaşilor români era de 1.272 (12,7%), iar cel aparţinând minorităţilor naţionale era de 8.714
(87,28%). în fapt, după unirea din 1918, capitalul industrial şi bancar aparţinând minorităţilor naţionale a
continuat să prospere, în timp ce etnicii români au înregistrat progrese lente.
Viaţa culturală a minorităţilor naţionale după 1918 s-a derulat între tradiţionalism şi modernitate.
învăţământul a fost o componentă esenţială a vieţii culturale, având un rol decisiv în procesul de instruire a
copiilor şi tineretului. Şcolile româneşti, de toate gradele, erau frecventate şi de minorităţi naţionale. în acelaşi
timp, funcţionau şcoli cu limba de predare a minorităţilor naţionale, însuşirea limbii române - limba oficială a
statului - era o necesitate şi o obligaţie legală.
In 1920, Universitatea maghiară din Cluj şi Universitatea germană din Cernăuţi au devenit universităţi
româneşti, în conformitate cu noile realităţi generate de formarea statului naţional român. Aceste universităţi, ca
şi cele din Iaşi şi Bucureşti, au fost frecventate de un număr însemnat de studenţi aparţinând minorităţilor
naţionale. Statul român a acordat importante subvenţii pentru biserici, inclusiv pentru cele aparţinând
minorităţilor naţionale (catolică, unitară, calvină, luterană, musulmană etc.).
Presa a fost un domeniu în care minorităţile naţionale s-au manifestat plenar. Unele ziare româneşti de mare
tiraj, “Adevărul”, “Dimineaţa”, “Lupta”, se aflau în proprietatea unor persoane aparţinând mino rităţilor naţionale,
mai ales evrei. Exista şi o bogată presă în limbile minorităţilor naţionale. Astfel, în 1922 se tipăreau în România
un număr de 657 ziare şi 524 reviste, dintre care 181 ziare şi 75 reviste în limbile minorităţilor naţionale.

• Identificaţi principalele etape ale constituirii României Mari. Care sunt similitudinile între acţiunile unioniste
din Basarabia, Bucovina şi Transilvania?
• Comparaţi atitudinea minorităţilor naţionale faţă de statul român. Au fost, oare, oprimate minorităţile naţionale
în România interbelică? Argumentaţi.

28
 EVOLUŢIA VIEŢII POLITICE A STATULUI ROMÂN ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

* Precizaţi partidele politice ale minorităţilor naţionale şi maniera lor de acţiune.

* Consideraţi benefică existenţa unor partide politice alcătuite pe criterii etnice? Argumentaţi răspunsul.
* Elaboraţi diagrame referitoare la componenţa etnică a populaţiei româneşti, la structuri ctnice în contextul
ramurilor industriale.
* Elaboraţi un eseu pe tema: “România interbelică - pluralism cultural autentic”.
* Efectuaţi o investigaţie ştiinţifică şi elaboraţi o comunicare referitoare la situaţia unei minorităţi naţionale în
Basarabia interbelică.

f LECŢIE DE SINTEZĂ ]
f

Basarabia în viaţa politică a României

v_________________________________!_______________________________________y

♦ Etapele integrării Basarabiei în viaţa politică a României

♦ Viaţa politică din Basarabia interbelică

Integrarea Basarabiei în viaţa politică a României. în consecinţa reintegrării în spaţiul

românesc, teritoriul dintre Prut şi Nistru s-a încadrat plenar în viaţa politică a României. Prin voturile exprimate
în alegerile parlamentare din 1919,1920 şi 1922, populaţia Basarabiei şi-a manifestat ataşamentul faţă de forţele
politice exponente ale intereselor sale. Astfel, în cadrul primelor alegeri parlamentare din istoria României
întregite (noiembrie 1919), din cei 500.879 de basarabeni înscrişi pe listele electorale s-au prezentat la urne
361.588 sau 72.30% din total, ceea ce a însemnat în realitate manifestarea adeziunii la noul regim politic
românesc. 90 de deputaţi şi 37 de senatori basarabeni aleşi în primul Parlament al României Mari reprezentau
toate etniile conlocuitoare şi raportul de forţe pe arena politică a Basarabiei, 80% din deputaţi şi 94,6% din
senatori figurând pe listele Partidului Ţărănesc. (A)
Deputaţii şi senatorii Basarabiei aleşi în 1922 au participat la elaborarea principalelor legi de consolidare a
statului naţional unitar, printre care Constituţia din 29 martie 1923, Legea învăţământului primar de stat (din 26
iulie 1924), Legea de unificare administrativă (din 14 iunie 1925) etc.
Un aspect esenţial al integrării Basarabiei în viaţa politică a României a reprezentat fuziunea partidelor
politice basarabene, organizate într-o fază imediat următoare Unirii, conform principiului re gional, cu
formaţiunile politice apropiate ca obiective şi concepţii programatice din ţară, în scopul promovării intereselor
naţionale majore. Către sfârşitul anului 1923, în Basarabia erau prezente cele mai importante forţe politice din
România - Partidul Naţional Liberal, Partidul Ţărănesc, Partidul Poporului şi Partidul Naţional Român, difuzând
în mediul populaţiei locale, fie şi dintr-o perspectivă de partizanat politic, valorile şi principiile democraţiei şi
aducând mai multă lumină asupra adevăratelor interese naţionale ale societăţii româneşti.
Alegerile din iunie 1926 au fost primele la care au participat partidele politice din Basarabia în ca litate de
filiale ale partidelor din România. La acea dată numărul partidelor şi grupărilor politice basara bene ce concurau
pentru obţinerea mandatelor de deputaţi şi senatori se micşorase de două ori. De-a lungul întregii perioade
interbelice activismul politic al populaţiei Basarabiei a fost relativ stabil: în alegerile pentru Adunarea
Deputaţilor procentul votanţilor a variat între 70-77%, iar în Senat - între 54-75%.
Partidele politice din Basarabia. De rând cu Partidul Naţional Liberal, Partidul Ţărănesc, Partidul
Poporului şi Partidul Naţional Român, care au întrunit în permanenţă adeziunea majorităţii electoratului local, în
Basarabia interbelică au mai existat şi diverse organizaţii socialiste, comuniste, revoluţionare, care însă n-au
reuşit să pună bazele unui partid viabil. Majoritatea formaţiunilor de extremă stângă erau finanţate de Moscova şi
promovau politica acesteia. Dependenţa aceasta a continuat şi după intrarea organizaţiei bolşevice din Basarabia
în componenţa Partidului Comunist din România (august, 1922).

29
CAPITOLUL I

Au funcţionat, de asemenea, şi câteva formaţiuni politice de extremă dreaptă. Astfel, în decembrie

1920 a fost înfiinţată Liga Creştinilor Basarabeni care, în 1923, s-a încadrat în Liga Apărării Naţi- onal-Creştine
(L.A.N.C), creată de prof. A.C. Cuza în acelaşi an. în cadrul alegerilor din iunie 1926, L.A.N.C. a obţinut în
Basarabia 2,03% din totalul voturilor, în 1927 - 2,32% şi în 1928 - 1,43%.
La începutul anilor ‘30 se atestă o anumită creştere a influenţei Mişcării Legionare, în special în judeţele de sud
ale Basarabiei. La alegerile din vara anului 1931, Mişcarea Legionară a obţinut 24,03%
| din voturi în judeţul Cahul şi 14,66% în judeţul Ismail.
O importantă influenţă în Basarabia a avut-o şi Partidul Naţional Creştin (P.N.C.). Cele mai active
organizaţii judeţene ale P.N.C. în Basarabia au fost cele din Bălţi, care în 1937 avea circa 15.000 membri, din
Orhei şi Soroca. în timpul alegerilor din 1937 P.N.C. a obţinut în Basarabia 22,37% din voturi. (B) Privită pe
ansamblul perioadei interbelice, viaţa politică din Basarabia integrată în competiţia politică naţională a servit
populaţiei lecţii de alfabetizare, familiarizând-o atât cu regulile jocului demo cratic, cât şi - inevitabil - cu viciile
inerente democraţiei româneşti în proces de constituire. Oamenii politici basarabeni - Pan Halippa, Ion Pelivan,
Ion Inculeţ, Constantin Stere etc. - au participat mereu, fie I de la tribuna parlamentară, fie din scaunul
ministerial sau din cel al opoziţiei la dezbaterile celor mai importante chestiuni ale ţării, contribuind prin
atitudinile adoptate şi prin eforturile depuse la fortificarea
I transparenţei regimului, la consolidarea politică a societăţii româneşti. Erau supuse criticii duritatea şi
I corupţia organelor administrative din Basarabia.

Oameni politici basarabeni

Halippa Pantelimon (1 august 1883, Cubolta, jud. Soroca - 30 aprilie 1979, Bucureşti). Urmează şcoala primară în satul
natal, şcoala spirituală din Edi neţ şi Seminarul teologic din Chişinău, apoi se înscrie la Facultatea de Ştiinţe Naturale a Uni-
versităţii din Dorpat (Estonia). în 1905 se află în fruntea unui grup de studenţi ce-şi propune redeşteptarea spiritului naţional al
românilor basarabeni. Exmatriculat, Halippa se întoarce la Chişinău şi contribuie la apariţia
publicaţiei “Basarabia” (1906). Este arestat de autorităţile ţariste şi dus la închisoarea Butârski
din Moscova. Reuşeşte să-şi încheie studiile universitare la Facultatea de Litere din Iaşi
(1908-1912). Revenit la Chişinău, iniţiază şi conduce revista (apoi ziarul) “Cuvânt
moldovenesc” (1913). Halippa joacă un rol important în mişcarea naţională a românilor din
Basarabia şi în unirea acesteia cu Ţara: secretar general al Partidului Naţional Moldovenesc
(aprilie 1917); vicepreşedinte (21 noiembrie 1917) şi preşedinte (25 noiembrie 1918) al Sfatului
Ţării; preşedinte al Partidului Ţărănesc din Basarabia (august 1918 - mai 1921); membru cores-
pondent al Academiei Române (15 octombrie 1918); deputat în Parlamentul României (din 1919)
şi senator. în iulie 1921 se angajează politic în cadrele Partidului Ţărănesc (I.Mihalache), iar
după 1926 în acelea ale Partidului Naţional Ţărănesc. A ocupat o serie de posturi ministeriale
importante (Ministru de Stat, Ministru al Lucrărilor Publice etc.). După război Halippa este de
mai multe ori arestat în legătură cu procesele fruntaşilor P.N.Ţ. în noaptea de 5/6 mai 1950 este
arestat din nou şi întemniţat la Sighet, până în iunie 1952, când este predat autorităţilor U.R.S.S.
| Este condamnat la 25 de ani muncă silnică în Siberia. Predat din nou guvernului român (1955), este închis la Gherla (până în
; 1957). După eliberare, Halippa îşi redactează memoriile privind Sfatul Ţării şi unirea Basarabiei cu România.
Inculeţ Ion (5 aprilie 1884, jud. Lăpuşna -18 noiembrie 1940, Bucureşti). învaţă la Seminarul teologic din Chişinău, pe
care-1 absolveşte în 1906. Se înscrie apoi la Facultatea de Teologie din Iuriev, de unde trece la
Facultatea de Ştiinţe din Petersburg unde studiază fizica şi matematica. în 1914 ocupă postul de
fizician la Observatorulmeteorologic principal din Rusia şi pe acela de profesor la Şcoala
comercială din Pctrograd; candidează apoi la postul de profesor de fizică la Facultatea de Ştiinţe
din acelaşi oraş. Adept al ideilor socialiste, după izbucnirea revoluţiei ruse din 1917, Inculeţ intră
în Partidul Socialist - Revoluţionar şi este ales membru în Sovietul deputaţilor, muncitorilor,
ţăranilor şi soldaţilor.
în august 1917 se întoarce la Chişinău, fiind numit ajutor de comisar gubemial al
Basarabiei. Este ales preşedinte al Sfatului Ţării (21 noiembrie 1917 - 27 martie 1918) şi
preşedinte al Republicii Moldoveneşti (2 decembrie 1917). Contribuie la actul de unire a
Basarabiei cu România (27 martie 1918), fiind desemnat ministru al acestei provincii în guvernul
român. Membru al Academiei Române (10 octombrie 1918). în perioada 1918-1940 a ocupat o

30
 Nr. voturi % din total Nr. % din total
man-
Partidul Ţărănesc 2.441.804 79,3 date
72 80,0
EVOLUŢIA VIEŢII POLITICE A STATULUI ROMÂN ÎN PERIOADA INTERBELICĂ
Partidul Independent 429.227 14,0 11 12,3

Partidul Democrat-Muneitor 135.451 4,4 3 3,3

serie de funcţii ministeriale importante în guvernele României (Ministru de Stat, Ministru al Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale,
Vicepreşedinte 74.627
al Consiliului2,3
de Miniştri 4etc.). 4,4
Partidul Conscrvator-
Deputat (din 1919) şi senator. Din ianuarie 1923 Inculeţ se încadrează în Partidul Naţional Liberal, devenind unul dintre
Naţionalist
membrii marcanţi ai acestuia. După ultimatumul U.R.S.S. care a dus la ruperea Basarabiei din trupul ţării, Inculeţ este chemat din nou
Judeţe înscrişi
în guvern,Nr.
ca Votanţi
Ministru%Secretar de Stat (28 iunie - 4 iulie 1940).

Basarabia 712.091 367.727 51,6

Bălţi 90.058 41.988 46,6

documentar
Cahul 48.396 21.170 43,7

Cetatea Albă 87.991 57.474 65,3

(A)“în presa timpului a fost sublini- i at
Hotin 100.226 64.730 64,6 caracterul plebiscitar al acestor alegeri, la care
a participat majoritatea covârşitoare a
Ismail 60.077 35.705 59,4
populaţiei locale, con- sfiinţind astfel încă o
Lăpuşna 96.932 32.839 33,9 dată prin voturile sale unirea definitivă a
Basarabiei cu statul român”. (Gh.E.Cojocaru,
Orhei 70.209 29.320 41,8
Integrarea Basarabiei în cadrul României
i
Soroca 81.089 49.538 61,1
Rezultatele scrutinului parlamentar din noiembrie 1919 în (1918-1923), Editura Semne, Bucureşti, 1997,
Tighina 77.113 34.963 pentru
Basarabia 45,3 alegerile în Adunarea Deputaţilor (2-4 p. 105).
noiembrie 1919)* (A)

3.081.109 voturi valabile •Lămuriţi de ce alegerile din 1919 au avut in

500.879 alegători înscrişi pe listele electorale Basarabia un caracter plebiscitar?
361.588 participanţi la vot (72,2% din totalul celor înscrişi)
179 de candidaţi şi 24 liste depuse pentru 90 de mandate
(2 candidaţi la un mandat vacant)
(B) Rezultatele alegerilor legislative
din 20 decembrie
1937 în Basarabia*
Comentaţi rezultatele alegerilor din 2-4 noiembrie 1919. Participarea la vot.

* N.T.Ionesca, Alegerile parlamentare din noiembrie 1919. Prima aplicaţiune a votului

obştesc în România // "Buletinul statistic al României", seria IV, voi. XV, nr. 3. 1920, p. 3-
39.

• Caracterizaţi procesul de integrare a populaţiei basarabene în viaţa

politică a României.
• Enumeraţi partidele politice ce activau pe teritoriul Basarabiei şi
caracterizaţi programele lor.
• Elaboraţi o axă cronologică şi notaţi pe ea etapele integrării
Basarabiei în viaţa politică a României.
• Analizaţi tabelele şi comparaţi rezultatele alegerilor din 1919 şi
1937. Ce schimbări semnificative s-au produs şi care este importanţa
lor pentru evoluţia politică a electoratului basarabean?
• Enumeraţi trei aspecte privind integrarea Basarabiei în viaţa
politică a României. Elaboraţi un eseu “Integrarea culturii
Basarabiei în cultura românească în perioada interbelică”.
• Efectuaţi o cercetare şi scrieţi un discurs pe tema: “Rolul lui
I.Inculeţ în viaţa politică românească în perioada interbelică” sau • C.Enescu, Semnificaţia alegerilor din de-
“Rolul lui Constantin Stere în viaţa politică românească în perioada cembrie 1937 în evoluţia politică a neamului
românesc// ‘‘Sociologie românească”, an. II, nr.
interbelică”
11-12, noiembrie-decembrie 1937, p. 525.

31
 CAPITOLUL II

VIATA ECONOMICA Şl SOCIALA ÎN

ROMÂNIA ÎNTRE ANI11918-1940

fii Caracteristicile economiei româ- Lecturi suplimentare*

neşti în perioada interbelică 1
Hitchins Keth. România. 1866-1944, Buc. 1998.
Principalele ramuri ale economiei Şandru D. Reforma agrară din 1921 în România. Buc.
naţionale i Rolul statului în 1975.
modernizarea economiei. Politica Şandru D. Satul românesc între anii 1918 şi 1944. Iaşi,
1996.
socială a statului român ■ Lecţie de Enciu N. Basarabia în anii 1918-1940. Evoluţia
sinteză: Evoluţia
y t
demografică şi economică, Chişinău, 1998.
economico-socială Ţurcanu Ion. Relaţii agrare din Basarabia în anii
1918-1940, Chişinău

Centrele economice ale României interbelice

CEHOSLOVACIA POLONIA

p
ai
a
Sj
3 I Ct u ra
(Huftvmu tui
Kodft»

Vcche® Uy»
'ato*‘-
Mic* ©

Vathiif

QBmai

JP
IV'lnU
■BLntz
ero r XX>b<evr

lUCL’RJ-ŞTJ

'<^0 Mari centre industriale

Murfolar

A Centre de industrie petrolieră i( Centre

de industrie energetica o Centre de

industrie prelucrătoare

32
 Ţara Valoarea producţiei
industriale
Austria 400.000.000
VIAŢA ECONOMICĂ Şl SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA ÎNTRE ANII 1918-1940
Polonia 74.000.000

Cehoslovacia §1. Caracteristicile economiei naţionale în

875.000.000

perioada interbelică
♦ Restructurarea economiei în primii ani de după război
♦ încadrarea noilor provincii în economia naţională
♦ Doctrina “prin noi înşine"
♦ Criza din anii ‘30
♦ Noi evoluţii economice
t
♦ De la “ţară eminamente agricolă” la stat agrar-industrial
Refacerea economicii în primii ani de după
război. Unirea din 1918 a condus la întărirea potenţialului
economic al României, a creat condiţiile necesare valorificării la
nivel naţional a bogăţiilor solului şi subsolului, a accentuat rolul (A) “România de mâine va fi un
industriei în ansamblul economiei naţionale. Legăturile stat economic complet, prin folosirea în-
tregului neam la propăşirea economică,
economice tradiţionale au căpătat după 1918 un nou cadru
prin bogăţiile naturale deosebite pe care
geografic-statal în noile hotare, ceea ce a asigurat pieţei naţionale teritoriile dobândite le aduc în ţară,
un caracter unitar. Acest fapt a determinat o restructurare exclusiv agricole de până ieri"
cantitativă şi calitativă, o întregire a sistemului industriei şi
agriculturii, a sistemului de transport şi de comunicaţii, a mărit Vintilă Brătianu (1919)
cantitatea mijloacelor de producţie din fiecare ramură, a completat
structura internă a unora dintre acestea, ca şi a organismului “între cele două războaie mondiale Româ-
nia a prezentat contrastul izbitor dintre o
economiei naţionale în general. Provinciile româneşti reunite cu
înapoiere adânc înrădăcinată, pe de o
ţara, s-au încadrat treptat în economia naţională. (A) Ţinute în parte şi înflorirea chiar dacă inegală, a
trecut în situaţia de anexe, furnizoare de materii prime şi piaţă de industrializării şi urbanizării, pe de altă
desfacere pentru produsele industriale din regiunile dezvoltate ale parte. Structura sa economică şi socială a
marilor imperii vecine, ele au cunoscut, în perioada dintre cele păstrat în linii mari configuraţia de dinainte
două războaie mondiale, datorită efortului economic al statului de război. Agricultura a rămas baza
economiei ţării şi organizarea acesteia s-a
român, un proces ascendent de dezvoltare. Efortul statului român
schimbat prea puţin în ciuda unei reforme
reîntregit este cu atât mai concludent dacă se ia în calcul faptul că, agrare cuprinzătoare. Marea majoritate a
în primii ani postbelici economia românească aşa ca şi a celorlalte populaţiei a continuat să trăiască la ţară şi
state din centrul şi sud-estul Europei, a fost confruntată cu să-şi obţină venitul în primul rând din
probleme economice deosebit de grave. agricultură”.
Nivelul de la care pleca economia românească era foarte Keith Hitchins. România. 1866-1947.
Buc., Humanitas, 1998, p. 333
scăzut: în 1919 se realiza doar 20-25% din producţia anului 1913,
ceea ce însemna - după aprecierea economiştilor - o involuţie de
10-15 ani. Practic, întreaga economie era dezorganizată; • Comparaţi ideile de bază expuse în
România, care înainte de război era unul dintre cei mai mari documente privind aspectele dezvoltării
exportatori de cereale din Europa, a fost nevoită să importe în anul ecomice a României.
1919 grâu pentru hrana populaţiei. Trebuie, de asemenea, avute în
vedere dificultăţile create de blocarea tezaurului românesc la
Moscova (* Studiu de caz).
în perioada imediat următoare unirii din 1918, în faţa econo-
Tabelul I
miei româneşti se puneau două probleme esenţiale: refacerea şi
Valoarea producţiei globale industriale în a. 1938 {în
vindecarea rănilor pricinuite de război şi de ocupaţia străină, şi
mii de lei) (B)
integrarea la scară naţională a tuturor ramurilor economice,
valorificarea noului cadru politico-statal făurit în 1918. Politica
guvernamentală s-a caracterizat prin aplicarea doctrinei “prin noi
înşine”, care viza asigurarea independenţei economice a Româ-
niei, modernizarea structurilor economiei naţionale, prin creşterea
intervenţiei statului în viaţa economică, fapt reflectat şi în sporirea
ponderii ministerelor economiei în structura guvernamentală. A
fost adoptat un .ansamblu de măsuri în direcţia unificării econo-
mico-financiare, administrative, culturale, pentru consolidarea

33
5 Istoria Romanilor 12
 Ţara %

Anglia 6

Belgia CAPITOLUL II17

Olanda 21 României întregite, au fost puse în valoare - chiar dacă nu în între gime
-- noile posibilităţi create de Marea Unire. Dezvoltarea eco nomiei
Danemarca 35
unitare, în cadrul căreia noile provincii şi-au găsit locul lor firesc,
reprezintă încă un argument deosebit de important în demonstrarea
Grecia 54
caracterului necesar al Marii Uniri. în acest context,
România 78 Tabelul II I. N. Angelescu afirma: “Avem toate condiţiile care se cer unei ţări
Populaţia ocupată în agricultură faţă de industriale: materiile prime cele mai variate şi izvoarele de energie cele
Iugoslavia 79active (în %), 1938
totalul populaţiei mai bogate. Industrializarea României nu este numai posibilă, dar şi
(Q necesară”.
Bulgaria 81 Dezvoltarea economică. Ca urmare a eforturilor şi
sacrificiilor făcute de poporul român, a capacităţii sale de a pune în
valoare bogăţiile de care dispunea ţara, refacerea economică s-a
încheiat în linii mari în anul 1923, după care a urmat o dezvoltare
accentuată a forţelor de producţie. în 1929 producţia industrială era de
2,3 ori mai mare decât în 1913, un ritm mai accentuat de dezvoltare
cunoscând industria grea, textilă, extractivă şi de prelucrare a lemnului.
Schimbările survenite în perioada interbelică demonstrează
o evoluţie pozitivă a economiei naţionale. în 1938, industria
producătoare de mijloace de producţie deţinea o pondere de 45,5%, iar
cea producătoare de mijloace de consum de 54,5% din totalul
producţiei industriale, ceea ce indică o sensibilă apropiere între cele
două mari grupe.
Pe ramuri, valoarea producţiei se clasa astfel: 1 chimică (inclusiv petrol); 2
metalurgică; 3 textilă; 4 electrotehnică; 5 pielărie; 6 hârtie şi arte grafice; 7
alimentară.
Ramurile neagricole (industria, construcţiile, transporturile)
aveau o pondere de 50,8% la produsul social şi de 41,7% din venitul
naţional. Aceste date probează că România încetase să mai fie un stat
• Analizaţi conţinutul tabelelor şi stabiliţi agrar, devenind un stat agrar-industrial.
locul României în contextul altor ţări europene. Indicatorul cel mai concludent privind dezvoltarea eco nomică a
unei ţări este venitul naţional. în 1938 acesta se prezenta astfel:
România -110 dolari (alte surse indică 94 de dolari); Turcia
- 62 dolari; Grecia - 76 dolari; Portugalia - 81 dolari; Bulgaria - 89
dolari; Polonia - 94 dolari, Iugoslavia - 106 dolari, Ungaria - 108
dolari, Franţa -146 dolari, Anglia - 490 dolari, S.U.A. - 512 dolari (cel
mai înalt din lume la acea dată). Aceste date arată limpede că, deşi era
în urma unor state dezvoltate ale lumii, România se găsea într-o
situaţie avantajoasă comparativ cu statele vecine, de care o lega un
destin istoric comun.
Este în afară de orice îndoială faptul că economia românească
interbelică a cunoscut un proces de creştere, în pofida dis trugerilor din
timpul primului război mondial şi mai ales a ravagiilor crizei
economice din 1923-1933 şi a presiunii monopolurilor străine.
In perioada crizei, guvernul Iuliu Maniu a aplicat doctrina
“porţilor deschise”, menită să atragă investiţii străine în ţară. Guvernul
a recurs la un împrumut extern de 100 de milioane de dolari, a
concesionat telefoanele, şoselele etc.. Aceste măsuri erau îndreptate
spre stoparea inflaţiei şi stabilizarea monedei naţionale.
Datorită economiei sale predominant agrare, România a suferit
Vintilă Brătianu (1867-1930) Economist mai mult decât ţările industriale dezvoltate. (C) Dependentă de exportul
şi om politic. A promovat concepţia neoliberalăîn de cereale, ţara era la discreţia pieţei internaţio nale. Ţările
Constituţia din 1923. A condus Partidul Liberal industrializate au impus tarife vamale mari produselor
între 1927 şi 1930. Autor al doctrinei “prin noi
înşine”.

34
 VIAŢA ECONOMICĂ Şl SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA ÎNTRE ANII 1918-1940

agricole româneşti, pentru a proteja propriii lor agricultori. Aceasta a

afectat grav stabilitatea economică şi financiară a României. Efectul
Vocabular
crizei a fost ruinarea gospodăriilor ţărăneşti, scăderea salariilor,
Dezvoltare - perceperea întârzierii
şomajul. Criza a afectat îndeosebi Basarabia, care avea cea mai
economice a unor ţări în raport cu altele;
numeroasă populaţie rurală din toate provinciile româneşti.
acumulări istorico-economice, sociale,
O nouă perioadă de dezvoltare a economiei româneşti începe în
politice şi culturale.
1933. în depăşirea crizei o importanţă deosebită a avut-o intervenţia
Modernizare - racordare şi integrare la
statului în economie, care a luat măsuri în vederea creditării masive a
nou, în ritmul şi direcţia de evoluţie globală a
producţiei, consolidării monopolurilor şi cartelurilor. Către 1938
civilizaţiei umane.
România a atins nivelul maxim de dezvoltare economică, fiind în
Industrializare - proces de
această perioadă o ţară în curs de dezvoltare cu o economie agrar-
transformare a unei ţări agrare într-o ţară
industrială.
industrială dezvoltată din punct de vedere
economic prin crearea marii industrii
mecanizate; prelucrare industrială a unor
materii prime, transformarea lor în produse

STUDIU DE CAZ industriale; aplicarea unor metode, procedee

specific industriale în alte ramuri.
Venit naţional - valoarea nou creată în
ramurile producţiei materiale; el constituie
Tezaurul Băncii Naţionale acea parte din produsul social global, care
rămâne în afara mijloacelor de producţie,
In şedinţa Consiliului de Miniştri din 12 septembrie 1916 s-a
consumate în procesul de producţie a
aprobat transportarea în Rusia a tezaurului Băncii Naţionale, pentru
mijloacelor de producţie (a materiei prime,
a-1 feri de eventuala capturare de către Puterile Centrale. Pe baza
combustibilului, energiei electrice etc.)
convenţiei ruso-române din 14/27 decembrie 1916 a fost evacuat
Inflaţie - deprecierea banilor ca urmare
stocul metalic al B.N.R., în valoare de 314.580.456,84 lei aur
a emiterii unei mase monetare, care
efectiv, şi bijuteriile reginei, evaluate la 7.000.000 lei aur. La
depăşeşte nevoile reale ale circulaţiei
sfârşitul lui iulie 1917 a fost trimis la Moscova un al doilea transport
băneşti, sau ca urmare a reducerii volumului
conţinând bunuri ale
producţiei şi a scăderii puterii de cumpărare a
B. N.R. (aproximativ 575.000 lei aur efectiv din stocul metalic,
populaţiei.
arhiva Băncii - 500.000 lei aur, aproape 1.600.000.000 lei aur -
Criză economică - încetinirea sau
titluri, efecte, depozite şi alte valori proprietatea Băncii) şi
dereglarea activităţii economice în urma
7.500.000.000 lei aur, reprezentând numeroase bijuterii, tablouri şi
neconcordanţelor sau a contradicţiilor
alte diferite depuneri făcute Casei de Depuneri de particulari,
economice.
instituţii publice şi private. Adunând cele două transporturi, rezultă
suma totală de 9.416.417.177,83 lei aur.! Adevărata valoare este
greu de estimat, deoarece era vorba de documente de arhivă,
manuscrise, cărţi rare, piese de muzeu, tablouri din Pinacoteca
Statului, din muzee şi colecţii particulare, care nu pot fi practic
evaluate. Guvernul rus se obliga să-l păstreze şi să-l înapoieze
României, obligaţie de care nu va ţine seama Puterea Sovietică.
Blocarea tezaurului ţării a zguduit edificiul financiar naţional,
îngreunând serios amplul proces de redresare a economiei naţionale.
S-a apreciat mai târziu că stocul metalic al B.N.R. evaluat ar fi fost * Cu ajutorul dicţionarului enciclopedic
suficient pentru a realiza stabilitatea monetară din 1929, fără a apela sau al altei literaturi suplimentare
la j finanţa străină. în anii 1935 şi 1956 au fost expediate în completaţi vocabularul şi cu alţi termeni
referitori la economia de piaţă. Alcătuiţi un
România numai câteva titluri de proprietate, documente din arhive,
mic dicţionar terminologic, folosind
valori isterice, de artă aplicată, decorativă şi plastică ş.a. cunoştinţele din economia aplicată.

• Stabiliţi consecinţele pierderii tezaurului pentru dezvoltarea so- ciai-economică a

României.
* Expuneţi-vă atitudinea faţă de evenimentul descris.

35
CAPITOLUL II

Cronologie
1918- 1923 - perioada refacerii economice; economia românească a atins nivelul antebelic în 1924.
1920, august - retragerea din circulaţie a rublelor şi coroanelor, realizarea unificării monetare.
1921 - întocmirea primului buget al României întregite.
1922 - s-a echilibrat balanţa comercială externă a României, după care s-au înregistrat excedente
considerabile.
1924-1929 - perioada dezvoltării accentuate a forţelor de producţie, în 1929 producţia industrială era de 2,3
ori mai mare decât în 1913, iar producţia agricolă cu 140% mai mare decât în 1922.
1929-1933- anii crizei economice; în 1932 nivelul producţiei industriale a scăzut până la 57,7% faţă de anul
1929, iar al produselor agricole până la 55,1%.
1934-1939- perioada încheierii, în linii mari, a primei faze a industrializării, acelei a industriei uşoare, şi
trecerea la faza industriei grele. Faţă de 65,2% în anul 1929, producţia industrială românească ajunge să satisfacă,
în 1938, 78,6% din necesităţile interne la produse industriale.

* Sincronizaţi etapele evoluţiei economice a României cu evoluţia economică a altor ţări europene. Expuneţi-vă opinia într-un plan de
idei.

* Determinaţi direcţiile principale ale dezvoltării economice a României în perioada interbelică.

* Explicaţi aportul provinciilor unite cu România la 1918 în dezvoltarea economică a ţării.
* Utilizaţi tabelul I şi II, textul propus şi stabiliţi locul României în economia europeană. Comentaţi rezultatul
investigaţiei.
* Indicaţi pe hartă centrele industriale ale României interbelice.
* Descifraţi conţinutul şi determinaţi diferenţa dintre noţiunile “ţară eminamente agricolă” şi “stat agrar
industrial”.
* Demonstraţi existenţa unei interdependenţe dintre unirea provinciilor româneşti la 1918 şi realizările economiei
româneşti în perioada interbelică.
* Apreciaţi nivelul dezvoltării economice a României în perioada interbelică. Argumentaţi-vă opinia.
* Utilizând datele statistice, privind datele economice a României elaboraţi o diagramă: “Dezvolatrea economică
a României în anii 1918-1938”.

%“

100-
90 80
■■
70 -
60 -
50 --
40 '
30 -
20 • -

10 - -

+■
1913 1929 1938 1913 1929 1938
agricultura industria

36
 VIAŢA ECONOMICĂ Şl SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA ÎNTRE ANII 1918-1940

§2. Principalele ramuri ale economiei naţionale

♦ Măsuri vizând refacerea producţiei industriale

♦ Dezvoltarea industriei într-un ritm ridicat
♦ Progrese în domeniul transporturilor
♦ Modificări în structura producţiei agricole
♦ Evoluţia fluctuantă a finanţelor
* 9
♦ Caracterul activ al balanţei comerciale
i

Industria româneasca. în perioada dintre cele două

războaie mondiale, industria a reprezentat sectorul cel mai
dinamic al activităţilor economice, beneficiind de
un sprijin susţinut din partea statului. Măsurile
vizând refacerea producţiei au urmărit în acelaşi
timp şi realizarea unui organism economic unitar
şi funcţional. (A) încă din ianuarie 1919 a luat
fiinţă Direcţia Refacerii în cadrul Ministerului
Industriei şi Comerţului, prin care guvernul s-a
implicat în achiziţionarea şi transportul
mărfurilor din străinătate, acordând prioritate
produselor absolut necesare economiei naţionale
(utilaje, materii prime etc.). Un rol important a
avut Societatea Naţională de Credit Industrial,
constituită în 1923, care prin politica de credite a
sprijinit dezvoltarea industriei. Cu ajutorul
statului au fost înfiinţate mari întreprinderi
metalurgice cu procese tehnologice complexe,
între care Fabrica de Sârmă de la Câmpia Turzii
(1922), Uzinele Titan-Nădrag-Călan (1924),
Aspect al uzinelor MALAXA. înfiinţate
Copşa Mică - Cugir (1925), precum şi întreprinderi constructoare în 1921. Produceau în special utilaj
de maşini din rândul cărora se remarcă: Malaxa - Bucureşti feroviar
(1926), I.A.R. - Braşov (1926). Potrivit datelor statistice, aproape
60% din totalul întreprinderilor industriale existente în 1930
fuseseră înfiinţate după 1918.
în anii 1923-1938 industria românească s-a dezvoltat într-un
ritm de 5,4% pe an, unul dintre cele mai ridicate din întreaga lume.
în perioada interbelică, România ocupa primul loc în Europa şi locul şase din
lume la producţia de petrol (nivelul maxim de extracţie fiind
de 8,7 milioane tone în 1936); locul al doilea în Europa la
extracţia de aur (5.355 kg în 1937), după Suedia; acelaşi Ioc
(după U.R.S.S.) la extracţia de gaze (256.491.042 m 3 în
1937) . România dispunea de o industrie petrolieră la
nivel mondial în ceea ce priveşte extracţia,
prelucrarea, transportul; în rafinăriile din ţară se
prelucra 95% din ţiţeiul extras. România producea
negru de fum (praf utilizat în industria de
prelucrare a cauciucurilor), cauciuc sintetic,
precum şi opt tipuri de locomotive, vagoane de
toate categoriile, autobuze, motoare electrice,
aparate de radio, cazane cu aburi de variate tipuri,
elice şi piese speciale pentru construcţii navale,
instalaţii petroliere la nivelul tehnicii mondiale. Dintre realizările Sonde petroliere la Moreni (1936-1940)

37
CAPITOLUL II

de vârf ale perioadei de după Marea Unire se remarcă avioanele

Tramvai electric in circulaţie tn Bucureşti în
perioada interbelică
Locomotivă de tip Malaxa, 1934
româneşti, construite la I.A.R. - Braşov, cu performanţe similare
celor produse de statele foarte dezvoltate din
punct de vedere economic. Astfel, avionul I.A.R. - 80,
cu un plafon de 11.500 m şi o viteză de 530 km pe oră era pe
locul 3 în Europa, iar I.A.R. - 81 se afla, sub raportul vitezei
de zbor, pe locul 4 din lume.
Potrivit aprecierilor făcute de economişti, în
1938 producţia autohtonă satisfăcea 80% din
necesităţile de produse industriale ale României.
Transporturile. Transporturile au
cunoscut şi ele o evoluţie pozitivă. S-a realizat,
mai ales între anii 1929-1933, o reţea rutieră
modernă, s-a introdus transportul interurban cu
autobuzul (încă din 1921). Progrese importante au
fost înregistrate în domeniul transporturilor
feroviare, prin modernizarea sistemului de
semnalizare şi dirijare, acoperirea necesarului de vagoane şi loco-
motive. S-au construit noi linii pentru căile ferate (Ilva Mică -
Vatra Domei, Caransebeş - Reşiţa, Tulcea - Babadag, Eforie Sud -
Mangalia), a început construirea liniilor Bumbeşti - Livezeni şi
Slava - Vişeu, care se vor termina după anul 1944.
România dispunea de un important transport prin conducte (de
circa 760 km), care legau zona petrolieră din Valea Prahovei cu
Bucureştiul, Constanţa şi Olteniţa. De asemenea, dispunea de un
transport aerian modem, cu 9 linii interne; în 1920 România a creat,
împreună cu Franţa, cea dintâi companie aviatică internaţională din
lume (pentru traseul Paris - Viena - Budapesta - Belgrad - Bucureşti -
Istanbul).
Transportul pe apă era asigurat de Navigaţia Fluvială Română şi
de Serviciul Maritim Român, companii care se bucurau de încrederea
călătorilor români şi străini.
în 1927 s-a inaugurat prima centrală telefonică automată (în
Bulevardul Dacia din Bucureşti), iar prin construirea Palatului
Telefoanelor (ca urmare a concesiunii acordate firmei americane
International Telephone and Telegraph din New York), care a intrat în
funcţiune în 1933, România dispunea de o aparatură la nivelul tehnicii
mondiale.

Agricultura. Agricultura a rămas principala ramură a

Avioane ale societăţii Liniile Aeriene Române
Exploatate de Stat
economiei naţionale. în structura proprietăţii agrare s-au produs
modificări substanţiale. Din cele 9.242.930 ha, cât reprezentau moşiile de peste
100 ha, s-au expropriat 6.123.789 ha, adică 66,2%. Prin aplicarea reformei agrare
din 1921, 1,4 milioane familii au primit 3,7 milioane ha teren arabil, la care se
adăugau 2,7 milioane ha reprezentând izlazuri comunale. Lotul mediu al unei
gospodării ţărăneşti era de 3,8 ha, în timp ce o gospodărie independentă din punct
dc vedere economic trebuia să aibă minimum 5 ha. Proprietatea mică (sub 10 ha)
deţinea 73,7% din totalul suprafeţei agricole a ţării. O puternică frână în calea
modernizării agriculturii a fost suprapopulaţia agricolă, adică acea forţă de muncă
disponibilă din lumea satului, care nu-şi găsea plasament în alte ramuri economice.
S-au depus eforturi, pe linie guvernamentală, pentru sprijinirea
micilor proprietari, dar rezultatele au fost modeste. O anumită
contribuţie la dezvoltarea agriculturii au adus Institutul de Cercetări
Agronomice, Camerele de Agricultură, Consiliul Su-

38
 Anul Importul Exportul Diferenţa

1921 12.145.405 8.263.009 -3.882.396

1929 29.628.038 28.960.005 VIAŢA ECONOMICĂ Şl SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA ÎNTRE ANII 1918-1940
-668.033

1933 11.741.850 14.170.828 +2.428.978 Contribuţia ramurilor economiei naţionale Ia

perior al Agriculturii, Institutul Naţional de Zootehnie. A început
produsul social şi venitul naţional în 1938
Ramura
producţia internăVenitul
de batoze, semănători şi alte maşini agricolc, care în
Produsul
1938 satisfăcea 80% din necesităţile României.
naţional
social
Producţia la ha(%)
a cunoscut o creştere sensibilă în perioada 1921 -1938 (de la
(%)
8.6 chintale la 12,5 chintale la grâu, şi de la 8,1 chintale la 13,6 chintalc la
Industria porumb),
39,0 dar a rămas30,8
în continuare cu mult sub media europeană. Producţia glo bală
a sporit de la 7,1 milioane tone la 13,6 milioane tone în 1929 (nivelul maxim din

Agricultura şi perioada România se afla pe primul loc în Europa şi pe locul

30.1 interbelică).38,1

silvicultura al cincilea pe glob la producţia totală de porumb, pe locul al patrulea

Construcţiile din 5,4
Europa şi pe 4,4 locul al zecelea din lume la producţia de grâu, pe
locul întâi în lume la producţia de floarea-soarelui.
Transporturile 6,4Finanţele.6,5 Finanţele au cunoscut evoluţii fluctuante. în
1920 s-a realizat unificarea monetară prin retragerea din circulaţie a
Circulaţia 11,2 (în Basarabia)
rublelor 14,9 şi coroanelor (în Transilvania şi Bucovina).
mărfurilor După repetate încercări de revalorizare a leului la cursul din 1914, în
Alte ramuri 19297,9s-a realizat stabilizarea
5,3 monetară la un curs de 32 de ori mai mic
decât cel antebelic. Treptat, s-a înregistrat un proces de devalorizare,
care a ajuns la 36%, iar în
1938 la 56%. Leul a rămas o monedă liber - convertibilă, participând
la operaţiunile de bursă din Europa şi S.U.A.
Datoria externă a crescut de la 2,9 miliarde lei în 1921, la 141 miliarde în
1933 (cel mai înalt nivel), scăzând apoi Ia 80 miliarde lei în 1938. Dacă în 1933
datoria externă absorbea 38,4% din buget, în 1938 ponderea acesteia s-a redus la
Documentar
7%, făcând achitarea ei suportabilă pentru contribuabilii români.
Comerţul exterior. Comerţul exterior al României s-a aflat la Mihail Manolescu despre evoluţia principalelor
un nivel foarte scăzut în 1919, după care a cunoscut creşteri notabile. ramuri ale economiei naţionale (A)

Balanţa comercială a fost în general activă. în anii crizei economice s-a

...Intensitatea modernizării nu a t fost
practicat o politică de forţare a exportului, deşi preţurile produselor
egală în toate compartimentele productive. Pe
româneşti cunoşteau o reducere sensibilă (în anul 1929, valoarea unei
când industria fusese nevoită a proceda la
tone exportate era de 4.000 lei, iar în 1932 de 1.800 lei; dacă în 1929
ample modificări structurale, pentru a obţine o
se exportau 6,6 tone de produse româneşti pentru o tonă de produse
dezvoltare şi pieţe avantajoase, în agricultură
străine, în 1933 raportul era de
modernizarea nu a fost spectaculoasă, acest
15.6 tone pentru 1 tonă).
domeniu înregistrând doar un progres
Ca urmare a schimbărilor survenite în economia naţională,
moderat... Aşa încât factorul corelării celor
cerealele au pierdut primul loc la export, fiind înlocuite de produsele
două ramuri economice devenea un coeficient
petroliere (cu o pondere de 42% din totalul exportului românesc). O
de importanţă majoră pentru însăşi realizarea
altă caracteristică o constituie creşterea controlului de stat asupra
procesului de dezvoltare şi modernizare
comerţului exterior, care în 1934 viza 9/10 din totalul acestuia. în
economică...
acelaşi timp s-a înregistrat o creştere a importului de materii prime (de la 9,6% în
1930, la 33,8% în 1939) şi o scădere a importului de fabricate (de la 65% în 1930,
la 33% în 1939).

Importul, exportul şi balanţa comercială din anii 1921-1938

(valoarea in mii lei)

Vocabular
Balanţă comercială - raportul dintre
valoarea generală a exportului şi importului
unei ţări.
Credit - relaţie bănească între creditor,
care acordă un împrumut, vinde marfă sau
prestează servicii pe datorie şi debitorul său.

(După Anuarul Statistic al României, 1939-1940, p. 575.)

39
 Ramuri economice Realizări în anii ‘20 Realizări în anii ‘30 Comentarii

Industria:
a. -
CAPITOLUL II
b. - c. -

Transportul Cronologie
Agricultura
1919, ianuarie - Crearea Direcţiei Refacerii în cadrul Ministerului Industriei şi Comerţului.
Finanţele
1919- 1921 - Reforma agrară
Comerţul
1923 - Constituirea Societăţii Naţionale de Credit Industrial
1926 - înfiinţarea întreprinderilor constructoare de maşini - Malaxa - Bucureşti şi I.A.R. - Braşov
1927 - Inaugurarea la Bucureşti a primei centrale telefonice automate
1928 - Inaugurarea postului naţional de radiodifuziune.
1938 - România atinge cel mai înalt nivel al dezvoltării principalelor ramuri ale economiei naţionale.

1939 Completaţi cronologia şi cu alte date pe care le cunoaşteţi despre anumite realizări în economia României interbelice.

1940 Enumeraţi performanţele la nivel mondial ale ramurilor economiei româneşti.

1941 Evidenţiaţi barierele în calea modernizării agriculturii româneşti în anii interbelici.
1942 Completaţi tabelul:

* Sunteţi de acord cu afirmaţia lui M.Manolescu că corelarea dezvoltării industriei cu cea a agriculturii este
o sarcină majoră a modernizării economice? Argumentaţi-vă opinia.
* Analizaţi tabelul I şi determinaţi aportul ramurilor economiei (ramurilor principale ale economiei) la
produsul social şi venitul naţional. Comentaţi răspunsul.
* în baza tabelului II stabiliţi corelaţia între valoarea importului şi exportului şi evoluţia economiei româ -
neşti în anii 1921-1938.
* Demonstraţi interdependenţa dintre procesul de modernizare (reformele economice) şi realizările
economiei româneşti în perioada interbelică.

40
 VIAŢA ECONOMICĂ Şl SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA ÎNTRE ANII 1918-1940

§3. Statul şi societatea

♦ Evoluţia structurilor sociale
♦ Doctrine economice
♦ Interventionismul de stat în economie
F

♦ Protecţia de către stat a diverselor categorii sociale

Structuri sociale. România Mare avea o populaţie de

15,5 milioane faţă de 7.250000 până la 1918. în 1939 numărul
locuitorilor ajunge la 20 milioane. Majoritatea populaţiei locuia la
sate: 77,8% în 1920 şi 71,8% în 1939. între noile provincii se
menţineau deosebiri privind modul de viaţă,
nivelul culturii, structura socială. în Basarabia
predomina populaţia sătească, în Transilvania era
mai numeroasă clasa de mijloc, iar în Bucovina
erau cei mai mulţi întreprinzători străini.
Pe parcursul perioadei interbelice şi-a
consolidat rolul economic şi politic clasa de mijloc.
Se afirmă burghezia mică şi mijlocie, liber profe-
sioniştii, funcţionarii, intelectualii. în schimb, în
urma reformei agrare şi-au diminuat influenţa
marii proprietari.
De asemenea, în urma reformei a sporit
numărul gospodăriilor mici şi mijlocii ţărăneşti
(89,5%), s-a micşorat dependenţa celor săraci faţă
de marii proprietari funciari. Muncitorii de la “Griviţa" baricadaţi în ateliere în
Schimbări vizibile se produc în viaţa cotidiană a satelor: creşte timpul grevei din 15-16 februarie 1933
receptivitatea faţă de realizările vieţii modeme în învăţă mânt, cultură.
Cu toate acestea, ca şi înainte de război, satul românesc continua să
ducă lipsa unei alimentaţii variate (să consume exagerat porumb şi
cartofi), ceea ce se răsfrângea asupra sănătăţii locuitorilor.
învăţământul primar obligatoriu avea o extindere deficitară; a şaptea
parte din copiii de vârstă şcolară nu erau alfabetizaţi.
în urma dezvoltării industriale se afirmă tot mai mult
muncitorimea salarizată, care la 1938 reprezenta 11,5% din populaţie.
Criza economică din 1929-1933 a produs tensiuni sociale, exprimate în
acţiuni de protest, inclusiv greve ale muncitorilor la Lupeni (1929),
Valea Prahovei şi Atelierele Griviţa din Bucureşti (1933).
Rolul statului în modernizarea economiei. Problema
dacă statul trebuie să-şi asume funcţii sporite în domeniul economic s-a
impus după primul război mondial în România, precum şi în alte ţări.
în dialogul liberalism - intervenţionism de stat şi etatism au fost
antrenaţi politologi, sociologi, economişti, oameni de stat şi de partid,
opinia publică. Toţi interlocutorii au ţinut cont de noile fenomene
social-economice şi politice intervenite în societatea europeană. în pana 1918 1939

la
analizele lor ei porneau de la precizarea temeiurilor de continuitate cu 1918
□mh .locuitori
structurile anterioare şi mai ales au investigat şi precizat adaptarea,
modernizarea, transformarea comunităţilor naţionale, văzute ca
organisme unitare, complexe de funcţiuni.
:
•Enumeraţi cauzele creşterii popu-
: laţiei.

41
6 Istoria Român Hor 12
CAPITOLUL II

S-a statornicit o adevărată sociologie economică, s-a elaborat

un nou limbaj politic şi social-economic, s-au constituit sisteme
multiple, doctrine şi aserţiuni economice izolate - un adevărat
tablou al orientărilor de actualitate în gândirea economică. Se cu-
vine de precizat că, în deceniul al treilea mai ales, o parte a
economiştilor - susţinători ai doctrinei liberale, cu modificările şi
adaptările considerate fireşti pentru o lume în evoluţie - au susţinut
completa nepregătire a autorităţii centrale pentru a prelua noi
atribuţii economice. Este cazul lui G.Taşcă şi N.Leon, P.N.Panai-
tescu, N.Daşcovici, ing. G.Gane. Astfel,
N.Daşcovici considera că “statul nu poate face
nimic din ceea ce face iniţiativa privată. El să
rămână la atribuţiile sale de păzitor al siguranţei
interne şi externe”. O altă parte a economiştilor,
luând în considerare cerinţele obiective ale
propăşirii, cu implicaţii în ansamblul societăţii,
faptul că asigurarea dezvoltării producţiei şi
câştigarea unui loc de frunte în demarajul eco-
nomic al statelor nu putea fi lăsat la bunul plac al
iniţiativei private, au pledat pentru intervenţia
activă a statului în economie. Economiştii şi,
Sucursala Ford de la Bucureşti,
totodată, oamenii politici români - D.Drăghicescu, Ştefan Zeletin,
construită în anii 1930-1932
P.Andrei şi M.Manoilescu au propus modele teoretice pentru un
neoliberalism românesc în economie. N.P.Arcadian a formulat
dezideratul intervenţionismului de stat în economie, care era
generat de nevoile dezvoltării societăţii şi care chema statul nu
numai la o politică generală de încurajare a vieţii economice, ci şi
la o activitate proprie, situată deasupra prevederilor de partid.
Partidul Naţional Liberal, aflat la guvernământ în deceniul al
treilea şi o mare parte de timp din perioada dintre cele două războaie
documentar mondiale, a solicitat statului să-şi întărească funcţiile economice ce le
avea şi să preia altele noi. Erau cerinţe obiective, menite să întărească
unificarea statului şi consolidarea poziţiilor marii burghezii autohtone.
Din “Legea pentru organizarea
în industrie, de exemplu, fondurile disponibile pe piaţă pentru investiţii
Ministerului şi Ocrotirii Sociale”
nu reflectau decât parţial necesităţile dezvoltării. De aceea, din
30 aprilie 1920 (A)
iniţiativă guvernamentală s-a creat Societatea Naţională de Credit
“Ministerul Muncii şi Ocrotirii Sociale Industrial (S.N.C.I.).
are ca scop pregătirea, aplicarea şi Statul s-a implicat direct în activitatea întreprinderilor controlate.
supravegherea aplicării tuturor legilor şi Dintre cele financiare, menţionăm: B.N.R., S.N.C.I., Creditele
regulamentelor privitoare la asigurări sociale Funciare. El participa la aceste instituţii de interes general şi care
şi mutualitatea liberă; ocrotirea şi organizarea funcţionau în baza unor legi speciale. Le supraveghea operaţiile, fie
muncii, cooperaţie orăşenească; asistenţa prin delegaţii numite în consiliile de administraţie, fie prin organe
socială precum şi a oricăror legi şi speciale - comisari ai guvernului. Exercita un control preventiv pentru
regulamente de prevedere şi ocrotire socială ca operaţiunile financiare efectuate de aceste instituţii să nu atingă
care îi vor fi date în atribuţie". interesele permanente şi generale ale Statului. Din această categorie făceau
parte şi întreprinderi industriale, ca de exemplu “Prima Societate Română de
Exploziv”, industriile de alcool, zahăr, bere etc. O altă categorie de întreprinderi -
dintre cele ajutate de stat, ca de exemplu: “Petroşani”, “Lupeni”, “Creditul
Carbonifer” etc., beneficiau prin contracte de comenzi de stat. Funcţiile economice
ale statului se exercitau direct asupra întreprinderilor de stat (monopoluri),
rezervate exclusiv iniţiativei şi conducerii statului. Din această categorie făceau
parte: Căile Ferate, regia Monopolurilor Statului, Poşta, Telegraful şi telefonul,
• Care erau direcţiile de activitate ale Atelierele şi stabilimentele militare (Arsenal, Pirotehnie, Pulberărie) etc. Fie că
Ministerului Ocrotirii Sociale? aveau un

42
 VIAŢA ECONOMICĂ Şl SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA ÎNTRE ANII 1918-1940

caracter fiscal, fie unul naţional, monopolurile ocupau un loc aparte în

sistemul vieţii economice.
Partidul Naţional Ţărănesc, aflat în fruntea ţării în perioada crizei
economice, a promovat cu mai multă insistenţă funcţiile economice ale
statului. Noua lege a comercializării (1929) a urmărit, prin crearea
regiilor autonome, nu numai rentabilizarea întreprinderilor economice
ale statului, ci şi pregătirea acestuia pentru a putea prelua asupra sa
întreprinderile capitaliste private care aveau un caracter de monopol.
Suita de măsuri prevăzute de Legea comercializării urmărea o mai
bună gospodărire a veniturilor proprii ale statului, extinderea funcţiilor
acestuia la scara coordonării întregii economii naţionale. Guvernele
P.N.Ţ. au accentuat politica de investiţii de stat în economie. Numai în
anul 1929 s-au finanţat diverse întreprinderi, cu o sumă totală de
333.509.500 lei, prin intermediul B.N.R., pe care naţional-ţărăniştii
doreau să o scoată de sub controlul fmanţei liberale şi să o etatizeze.
Măsurile cu caracter economic, iniţiate de guvernele perioadei
interbelice, au vizat proliferarea maşinismului, a tehnicii avansate în
sectoarele de muncă manuală, concentrarea şi centralizarea producţiei
şi capitalului şi organizarea marelui capital în societăţi monopoliste, -
toate acestea contribuind esenţial la dezvoltarea şi modernizarea
economiei naţionale.
Politica socială a statului român. Guvernele României
Vocabular
Politică socială (politici sociale)
1. Ansamblu al mijloacelor întrebuinţate de
stat şi de colectivităţile locale pentru
atenuarea inegalităţilor sociale, considerate
ca inacceptabile din punct de vedere al
justiţiei sociale şi, în acelaşi timp, pentru a
asigura accesul marginalizaţilor societăţii la
bunurile indispensabile;
2. Intervenţii publice şi private în viaţa
socială ce se înscriu în logica şi etica
redistribuirii sociale. în acest sens, se are în
vedere:
a) formarea unui sistem de protecţie
socială (asigurări, pensii, alocaţii de şomaj);
b) fixarea unui salariu minim garantat;
c) intervenţii privind repartiţia
veniturilor;
d) asigurarea dreptului la muncă şi a
unui rol al sindicatelor în elaborarea politicilor;
e) soluţionarea problemelor care ţin
de durata zilei de muncă, locuinţe, folosirea
timpului liber, activitatea culturală.

interbelice s-au preocupat, de asemenea, de elaborarea şi aplicarea Etatism doctrină politică ce

unor măsuri care să asigure o mai bună protecţie a diverselor categorii preconizează rolul statului în întreaga viaţă

sociale. Astfel, la 29 martie 1920 a fost înfiinţat Ministerul Muncii şi economică şi socială.

Ocrotirilor Sociale, care avea misiunea de a asigura “echilibrul social”

în ţară; acest act însemna recunoaşterea muncitorimii ca o categorie
socială de sine stătătoare, cu obiective social-politice distincte, ale
cărei probleme formau obiectul preocupărilor guvernamentale. (A)
în ziua de 5 septembrie 1920 a fost promulgată legea pentru
reglementarea conflictelor colective de muncă, cunoscută sub numele
de “legea Trancu-Iaşi”, după numele ministrului muncii şi ocrotirilor
sociale din acel timp. Prin această lege se interziceau grevele cu Cronologie
caracter politic şi se introducea arbitrajul obligatoriu în cazul unui
conflict între muncitorii şi patronii întreprinderilor “de utilitate
publică” (de distribuţie a apei, transport, sonde şi distilării de petrol, 1920, aprilie 30 - Constituirea
uzine de gaz şi electricitate, mori, abatoare ş.a.). în cazul în care Ministerului Muncii şi Ocrotirii
Sociale.
reprezentanţii muncitorilor şi patronatului nu ajungeau la un acord, 1920, septembrie 20- Adoptarea
hotărârea era luată de preşedinte (care era reprezentant al statului). legii pentru reglementarea conflictelor
Se cuvine menţionată, de asemenea, legea pentru reglementarea de muncă.
repaosului duminical şi a sărbătorilor legale, din 18 iunie 1925, prin 1927, aprilie 17 - Adoptarea
care se stabilea - pentru prima dată în România - obligaţia legii pentru organizarea serviciului de
inspecţie a muncii.
întreprinderilor de a acorda salariaţilor, în fiecare zi de duminică, un
1928, aprilie 13 - Adoptarea
repaos continuu de 24 de ore. La 13 aprilie 1927, a fost adoptată legea legii pentru ocrotirea muncii minorilor
pentru organizarea Serviciului de Inspecţie a Muncii, care avea rolul şi femeilor şi pentru durata muncii.
de a supraveghea condiţiile de lucru din întreprinderi şi a asigura 1929, august 6 - Greva minerilor
respectarea legislaţiei privind protecţia muncii. din Lupeni.
O importantă măsură de protecţie socială din cadrul perioadei 1929 - Adoptarea legii
comercializării.
interbelice a fost legea pentru ocrotirea muncii minorilor şi

• Expuneţi-vă opinia: de ce în pofida

adoptării unor legi despre protecţia muncii, în
1929-1933 s-au produs \ cele mai mari greve
muncitoreşti?

43
CAPITOLUL II

STUDIU DE CAZ

Principiile neoliberalismului românesc privind intervenţionismul statului

în economie, expuse de economistul N.P.Arcâdian
1. statul să acţioneze pentru o liberă dezvoltare a unităţilor industriale;
2. să-şi asume rolul de îndrumător superior al industriilor în sensul interesului naţional, social şi eco nomic
al ţării;
3. să protejeze şi să încurajeze industria;
4. să subordoneze regimul industrial politicii naţionale;
5. să urmărească cel mai mare profit naţional prin protejarea doar a industriilor de bază, rentabile, adică
acele industrii care transformă materii prime naţionale;
6. să înţeleagă industria ca forţă economică în dezvoltare - complementară agriculturii, adică să susţină
industrializarea până la limitele consumului intern şi la industriile cu produse necesare exportului.

7. Analizaţi documentul şi determinaţi pentru ce tip de stat pledează autorul.

8. Comparaţi cu statul român existent în perioada interbelică. Găsiţi tangenţe şi deosebiri.

9. Caracterizaţi schimbările în structura socială din perioada interbelică.

10. Analizaţi cele două doctrine privind rolul statului în dezvoltarea economică. Expuneţi-vă şi argumen-
taţi-vă opinia.
11. Determinaţi scopul şi consecinţele politicii legislative active a statului român în domeniul social în anii
‘20 .
12. Elaboraţi un eseu pe tema: “Reforme sociale - viziune pozitivă de perspectivă istorică”.

LECŢIE DE SINTEZĂ
9

Evoluţia economico-socială a Basarabiei în cadrul României Mari

♦ Realizarea reformei agrare

♦ Urmările reformei agrare în agricultura basarabeană
♦ Situaţia industriei Basarabiei la 1918
♦ încurajarea dezvoltării industriei Basarabiei de către statul român
♦ Realizările industriei basarabene în perioada interbelică
♦ Specializarea economică a unor zone ale Basarabiei

Reforma agrară şi consecinţele ei. Din punct de vedere economic şi social, factorul I: determinant
care a contribuit efectiv la consolidarea unirii din 1918 l-a constituit proclamarea de către Sfatul Ţării şi
realizarea, pe parcursul anilor 1918-1924, a reformei agrare radicale, considerată drept “reforma pozitivă cea
mai simţită”, “piatra de temelie” a activităţii statului român în Basarabia.
Reforma agrară a afectat 1739 de sate din cele peste 1800 existente în acea vreme în Basarabia, în afara operaţiilor de
improprieiârire rămânând circa 100 de localităţi. S-a produs, astfel, o modificare radicală a vechiului raport dintre pământ şi muncă,
crcându-se proprietăţii funciare un nou echilibru social. Dacă în anii anteriori reformei agrare proprietatea cuprinsă între

44
 VIAŢA ECONOMICĂ Şl SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA ÎNTRE ANII 1918-1940

0-100 ha constituia 55,9% din total faţă de 44,1% deţinută de categoriile de peste 100 ha, atunci în rezultatul reformei, raportul dintre
proprietatea ţărănească şi marea proprietate devine de 91,5% faţă de numai 8,5% din total.
Deşi a purtat un caracter naţional, reforma agrară basarabeană, ca şi cea realizată în întreaga Românie, nu a
acordat nici un regim preferenţial naţionalităţii române, dominantă covârşitor ca număr şi nu a prejudiciat
drepturile naţionalităţilor conlocuitoare, minoritare. Din totalul celor 357.016 locuitori cărora li s-a recunoscut
dreptul de a fi împroprietăriţi în Basarabia, minoritarii au constituit 94.480 persoane, cifră ce constituie
totalitatea populaţiei minoritare care a solicitat pământ.
în consecinţa trecerii de la marea proprietate latifundiară la mica gospodărie ţărănească, a fost puternic
stimulat interesul ţăranului pentru folosirea mai bună a pământului, pentru ameliorarea mijloacelor şi metodelor
de cultivare. în pofida caracterului deficient al reformei agrare, majoritatea pământurilor moşiereşti au trecut în
posesia ţăranilor fară sau cu puţin pământ. Reforma agrară a contribuit la mărirea şi consolidarea proprietăţii
ţărăneşti bazate pe munca săteanului, a familiei sale.
în comparaţie cu perioada anterioară reformei agrare, un număr sporit de ţărani reuşesc acum să-şi asigure
mijloace de trai din munca propriului pământ. Dar o mare parte a gospodăriilor ţărăneşti (posesoare a 1-3 ha
pământ) nu dispuneau de mijloacele necesare pentru a-şi întreţine familiile în mod corespunzător, fiind nevoite
să-şi caute surse de venit în afara agriculturii. Gospodăriile ţărăneşti sufereau din cauza obligaţiunilor fiscale
crescânde, insuficienţa pieţei agricole de desfacere a producţiei. Pe de altă parte, gospodăria ţărănească, din
stadiul patriarhal de până la reformă, care îşi producea singură o mare parte din bunurile necesare, s-a
transformat într-o clientă a industriei şi comerţului. Industria a găsit astfel prin reforma agrară un consumator
permanent în ţăranul împroprietărit, dar şi o parte din braţele de muncă date de sporul populaţiei rurale. (A)
Graţie reformei agrare din 1918-1924, agricultura basarabeană interbelică a reuşit să obţină anual cantităţi
mari de produse agricole. Producţia a variat la cereale între 1,5-3,0 milioane tone, la vin între 1,5-3,2 milioane
decalitri etc.; faţă de celelalte ţinuturi româneşti, Basarabia deţinea primul loc la cultura plantelor, fructelor şi
viţei-de-vie. Fireşte, în calculul judecăţii reformei agrare nu pot intra doar tonele de cereale, fructe şi vin, ci
trebuie adăugate, chiar evidenţiate, câştigurile materiale şi spirituale ale ţărănimii împroprietărite, câştiguri care
au fost apreciabile şi cu multiple consecinţe pozitive asupra ţărănimii.
Evoluţia industriei basarabene. Deşi încadrată încă din anii 1861-1890 pe calea industrializării,
procesul în cauză nu a produs careva efecte notabile asupra dezvoltării economice a Basarabiei deoarece, fiind
aprovizionat cu fabricate din centrele industriale din regiunea Odesei, acest ţinut a rămas eminamente agricol.
Starea precară a industriei basarabene la 1918 se explică nu numai prin influenţa anilor de război, ci prin originea
ei în “programul politic, pe care guvernele ruse l-au avut tot timpul de la anexare, ca să nu lase ca Basarabia să
devină o forţă economică cu caracter independent”.
Situaţia dată a determinat statul român în primul deceniu postbelic să-şi îndrepte eforturile spre !
consolidarea noii unităţi economice naţionale prin dezvoltarea echilibrată a tuturor ţinuturilor ţării, prin
promovarea şi încurajarea dezvoltării industriei româneşti, şi anume: legi speciale de încurajare, ; prevăzând
anumite privilegii, comenzi de stat făcute industriei autohtone; credite preferenţiale acordate industriaşilor,
protecţie vamală, măsuri restrictive privind comerţul exterior etc.
Cu toate că Basarabia a continuat să-şi păstreze un pronunţat caracter agricol, totuşi, judecând situaţia
industriei basarabene comparativ cu perioada antebelică, rezultatele devin evidente. Astfel, 54,5% din totalul
întreprinderilor industriale sau 15.252 în cifre absolute au fost înfiinţate în anii 1919-1930 şi doar 8,8% în anii ; 1914-1918; în acelaşi
timp 68,0% sau 20.440 de întreprinderi comerciale şi 67,8% din totalul întreprinderilor de credit au fost întemeiate după 1919.
începând cu anul 1919, numărul întreprinderilor industriale a crescut la 147,1%, acela al industriei metalurgice la 151,7%, al
industriei textile la 68,7% şi al industriei chimice la 70%.
La finele perioadei interbelice, în Basarabia industria mare era reprezentată de 196 întreprinderi cu un
capital investit de 782.321 lei, cu o forţă motrice totală de 12.971 C.P., cu un personal total de 4.127 persoane şi
cu o valoare a producţiei de. circa 1.500.000 lei. Majoritatea întreprinderilor industriei mari o constituia cea din
industria alimentară cu 144 de întreprinderi. în aşa mod, dezvoltarea industriei Basarabiei în perioada dintre cele
două războaie mondiale s-a aflat într-o legătură indisolubilă cu ocupaţia de căpetenie a locuitorilor şi cu sursa
principală a acestora - bogăţiile solului de o fertilitate deosebită. Dacă subsolul ţinutului era relativ sărac în
zăcăminte naturale, atunci pământul producător de cereale, fructe, legume şi nutreţuri pentru creşterea animalelor
a dat naştere unei vaste şi diverse industrii alimentare, precum şi altor categorii de întreprinderi industriale legate
de producţia gospodăriilor agricole sau care prelucrau materia primă aflată în abundenţă la faţa locului.

45
CAPITOLUL II

în regiunea agrogeografică a Basarabiei de Sud, unde existau efective însemnate de ovine, deci şi lâ- j nă în
cantităţi considerabile, au luat fiinţă întreprinderi textile cu o mare capacitate de producţie. In ace eaşi regiune,
unde se practica pe larg creşterea rasei vacilor roşii pentru lapte, o amploare considerabilă a obţinut industria
laptelui şi a brânzeturilor. De asemenea, în regiunea agrogeografică a Basarabiei de Nord, unde producţia
cerealelor deţinea un loc important, o dezvoltare la scară largă a obţinut industria morăritului, cu capacităţi
considerabile de producţie. în fine, în renumita regiune pomicolă a Basarabiei din valea Nistrului (“California
României”), cu concursul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor au fost construite mai multe uscătorii sistematice
de fructe în satele Talmaz, Copanca şi Chiţcani, iar la Tighina a
i fost construită o fabrică pentru prepararea magiunului din fructe, astfel încât locuitorii din numita regiune au

obţinut posibilitatea de a-şi usca fructele din propriile livezi la uscătoriile statului.

Opinie despre reforma agrară în Basarabia (A):

“Dar dată fiind conjunctura economică şi geopolitică a României (şi a Basarabiei ca parte integrantă a ei) defavorabilă evoluţiei
normale a agriculturii, reforma nu a putut, în ultimă instanţă, să contribuie substanţial, ba nici măcar să însănătoşească palpabil
atmosfera socială de la sate, necum să contribuie la asanarea economică a ţinutului şi a ţării. La o privire detaşată şi pătrunzătoare,
reforma pare să fi fost un moft în faţa evoluţiei inexorabile, spre diferenţiere categorică a proprietăţii funciare şi a polarizării sociale
distincte”.
Ion Ţurcanu Relaţii agrare din Basarabia în anii 1918-1940. Chişinău, 1991, p. 206

•Exprimă-ţi atitudinea faţă de opinia expusă mai sus.

Opinie despre integrarea Basarabiei în România Mare (B):

“în anii ’20 şi ’30 cercetătorii români au folosit extrem de multe date pentru a demonstra condiţiile de viaţă mult mai bune ale
basarabenilor sub conducerea română şi era, de fapt, adevărat că viaţa acestora se îmbunătăţise mult în perioada interbelică (...).
Proiectele obşteşti fuseseră toate accelerate (...). Fuseseră introduse trenuri noi, care legau Chişinăul de Bucureşti şi alte oraşe
româneşti, produsele basarabene putând fi astfel comercializate pe pieţele din Vest, în vechea Moldovă şi în întregul Regat. în anii ’30
fuseseră construite sau înfiinţate drumuri noi, poduri peste Prut, aeroporturi, linii telefonice şi staţii de radio în Basarabia. Fuseseră, de
asemenea, înfiinţate şcoli, cursuri de educaţie pentru adulţi şi cămine culturale (...). Totuşi, Basarabia nu a reuşit niciodată să se ridice
la nivelul Transilvaniei sau al Regatului. Basarabia avea cea mai numeroasă populaţie rurală din toate provinciile româneşti.
Aproximativ 87% din populaţie trăia în afara oraşelor (...). La sfârşitul anilor ’30 unul din patru cetăţeni români aveau curent electric
în locuinţă, dar în Basarabia cifrele indicau unul din şapte (...). Dificultăţile economice şi de infrastructură menţineau şi ele Basarabia
într-o stare deplorabilă. Multe dintre aceste probleme au fost moştenite de la Imperiul Rus. înainte de unire cu România, nu existau mai
mult de 180 km de şosea asfaltată în Basarabia şi drumurile noroioase care străbăteau provincia deveneau impracticabile pe vreme
ploioasă. Ruşii construiseră aproximativ 1200 km de cale ferată în gubernii înainte de 1917, dar căile ferate aveau mai degrabă o
importanţă strategică decât economică (...). Veniturile din producţia de vinuri, domeniu extrem de important al economiei înainte, au
scăzut din cauza pierderii pieţei în Rusia Sovietică (...). Administraţia română puternică şi coruptă prezentă şi în alte părţi ale
Regatului părea să fie şi mai puternică şi mai coruptă în Basarabia”.

Charles King. Moldovenii. România, Rusia şi politica culturală. Editura Arc, Chişinău, 2002, p. 40-42.

•Depistaţi din opinia istoricului american contemporan Charles King realizările şi deficienţele în dezvoltarea \ social-economică a
Basarabiei interbelice în comparaţie cu alte provincii româneşti.

• Caracterizaţi reforma agrară în Basarabia

• Determinaţi specificul reformei şi efectul ei asupra modernizării agriculturii.
• Comparaţi aspectele politicii ţariste şi politicii economice a statului român în Basarabia.
• Comparaţi dezvoltarea economică a Basarabiei cu a altei provincii (Transilvania, Dobrogea, Bucovina).
Determinaţi asemănările şi deosebirile.
• Efectuaţi o investigaţie şi elaboraţi un discurs istoric referitor la dezvoltarea unei ramuri economice în Basarabia
interbelică (sau a unei întreprinderi).
• Utilizaţi informaţiile din text şi elaboraţi o diagramă care ar ilustra dezvoltarea industriei basarabene.

46
 CAPITOLULUI

ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL b
INTERNAŢIONAL INTERBELIC I

B Direcţiile principale ale politicii Lecturi suplimentare*

externe a României i România şi Fişer-Galaţi St. România în secolul al XX-lea. Iaşi, 1998.
alianţele regionale, j Pactul Ribbentrop- Dobrescu V.F. Bătălia diplomatică pentru Basarabia
(1918-1940). Iaşi, 1991.- Bruhis M. România şi
Molotov 1 Lecţie de sinteză: Basarabia Basarabia. 1912,1918,
* 1924, 1940. Chişinău, 1992.
Şişcanu I. Raptul Basarabiei, Chişinău, 1993.
în contextul relaţiilor Crestomafie la Istoria românilor. 1917-1992. Chişinău,
româno-sovietice 1993.

România în alianţele regionale

MICA ÎNŢELEGERE
UJ. ,g»«M
PobTO* | OaikUO
V-
»\ % nS-H 0 s t ofoâţT
U. R* S. S. ,> J
BU0Ap
ES7*a o I
vSvo . G ’ 4
^
‘ÎWi
*—
Suceov»0

om]»;:
,..{wiU ' \ H-; t -
»*>J « 5>>fcek
oAr*d R O M Â N I A
n I u
aCfcn TM 1\
■.t4 -OOniJ» 1 T* - ?"* x: «OM^“ ,
o1 W «'•*« „ °ci« 1.1
K.er»oo V Iţi J. ftAJh.luU» ^iHTJ
ne 02 Ar R
l. oTirJ^o» oV
/ *»red “ ° -d ° « O M A N /
(J r«.,in»e
w, oCihul {SUIM Alb» V| £. Torrn: cFW«*f >.;*
5. .
.
v
C
v
Mţu
«fcgs.j
rvPDli '
Do H- * Du
BĂovro^ OCihul
, ■ A* O „jsfce ^
v 9 C bĂou pccfi;c

. '• 'IsT
> * O°
lb c
„ ». O^v.
°r v? o „ Brtil* -= -
fii Sevuio|*o4o
, ». -. v-*“
_i l0 O * -»ssfc Ntprtl*!**? »«OUA
o*3j, “ ’
b
~ MtCRAD ‘«Jiu O °Ploie*ti «» •
^ ^ . •ju|,cAR'A
o. o. O •• Cmw» UCţ ®80CURESTJ * ^ Sc«ronk> Oy
%o ;CV
° * ■: ^o-S. V. ?unf* /AJ“*
•80CIJ'
/
V- "V A
S
"° P°»M
^
«”<"> ®

/. ■*, Coia^o ^ 0unwo

BU ,GARU
"1 ^ ’ T IŞ"' J Jt^
«JS»? i
.*S?5 ANI A R c
< v* JL" A
“^•sirio
®Of« ' O H , c A
°C«M„
R
oKony»
oU«t»
^ °Aar,iu ' m >*ew*0
A4*M“
tffl ELEGVKKA BALCANICĂ AU
T
l *■

47
CAPITOLUL III
§1. Direcţiile principale ale politicii externe
♦ Recunoaşterea de către marile puteri a integrităţii teritoriale şi a suveranităţii
naţionale a României
r
♦ Menţinerea stătu quo-ului stabilit în urma tratatelor de pace de la Versailles
♦ Activitatea în vederea stăvilirii revizionismului maghiar şi bulgar
♦ Tentativele de soluţionare a problemei basarabene pe cale diplomatică
Nicolae Titulescu- mare diplomat român (4
martie 1882, Craiova -17 martie 1941,
Cannes)
A fost fiul omului politic şi magistratului
Ion Titulescu. Urmează şcoala primară şi
Liceul “Carol I" din Craiova (bacalaureatul în
1900), după care pleacă la Paris, unde obţine
doctoratul în drept. Profesor de drept civil la
Fac. de Drept din laşi (1904-1909), apoi (din
29 ianuarie 1910) ia Fac. de Drept din
Bucureşti (unde predă până în anul 1927).
Titulescu se angajează politic în
Partidul Conservator - Democrat; deputat (din
1912). In anii neutralităţii (1914-1916) se
pronunţă pentru intrarea ţării în acţiune de
partea Antantei. Ministru al Finanţelor, 10 iulie
1917-26 ianuarie 1918. în vara anului 1918,
pleacă la Paris, unde acţionează în favoarea
cauzei naţionale; face parte din delegaţia
României la Conferinţa de pace de la Paris
(1919). Ministru al Finanţelor, 13 iunie 1920 -
13 decembrie 1921.
Este numit Trimis extraordinar şi
Ministru plenipotenţiar la Londra (16
decembrie 1921); delegat permanent al
României la Societatea Naţiunilor
48
Obiectivele politicii externe a României. Obiectivul
principal al politicii externe a României pe tot parcursul perioadei
interbelice a fost menţinerea frontierelor trasate la sfârşitul primului
război mondial. Tratatele de pace şi Pactul Ligii (Societăţii) Naţiunilor
au creat, într-o manieră generală, condiţiile, cadrul juridic pentru
menţinerea stătu quo-ului teritorial al României. Ca membru fondator
al Ligii (Societăţii) Naţiunilor, România a urmărit cu deosebită
atenţie aplicarea articolului 10 al Pactului: “Membrii Societăţii se
angajează să respecte şi să menţină, contra oricărei agresiuni externe,
integritatea teritorială şi independenţa politică prezentă a tuturor
membrilor Societăţii”.
Din primii ani de activitate a Ligii Naţiunilor, strădaniile
României au vizat democratizarea şi creşterea rolului forului de la
Geneva, prin reafirmarea ideii că la baza activităţii sale să stea
principiul egalităţii statelor membre şi prin sporirea puterii de iniţiativă
şi decizie a ţărilor mici şi mijlocii. Activitatea desfăşurată de România
la Societatea Naţiunilor în perioada interbelică oferă exemple
semnificative pentru creşterea rolului statelor mici şi mijlocii în viaţa
internaţională, dar şi o anumită ineficienţă a organismului genevez.
Este de remarcat faptul că în perioada dintre cele două războaie
mondiale, toate partidele politice româneşti, cu excepţia Partidului
Comunist şi a filogermanei Gărzi de Fier, au fost susţinătoare
consecvente ale sistemului tratatelor de pace dc la Versailles - poziţie
care a dictat alegerea aliaţilor şi a asigurat continuitatea politicii
externe din anii imediat înainte de izbucnirea războiului. Politicienii
români au considerat Franţa şi, într-o măsură mai mică, Marea
Britanie, drept principalii garanţi ai acordurilor de pace şi s-au bazat pe
ele pentru a contracara ameninţările la adresa stătu quo-ului teritorial
din Europa de Est din partea Uniunii Sovietice, Germaniei şi statelor
revizioniste mai mici - Ungaria şi Bulgaria.
România în cadrul alianţelor regionale şi a
relaţiilor diplomatice bilaterale. Guvernele româneşti au
urmărit să păstreze Sistemul de la Versailles şi prin alte mijloace.
Sprijinind eforturile de a transforma Liga Naţiunilor în apărător de
nădejde al păcii şi stabilităţii în Europa, România a promovat alianţe
regionale (Mica înţelegere, înţelegerea Balcanică), pentru a descuraja
revizionismul din Europa de Est. Liberalii, naţio- nal-ţărăniştii şi chiar
Carol al II-lea recunoşteau că frontierele României Mari vor fi sigure
atâta timp cât echilibrul politic stabilit în regiune în 1919 nu va fi
destabilizat şi astfel, urmăreau să
 ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL INTERNAŢIONAL INTERBELIC

împiedice atât Germania cât şi Uniunea Sovietică să domine (1 aprilie 1924). Ministrul Afacerilor Străine, 6
politica din această regiune. iulie 1927 - 30 iulie 1928.

România în cadrul relaţiilor bilaterale. Diplo- Este ales preşedinte al Adunării

Generale a Societăţii Naţiunilor (10 sep-
maţia românească a urmărit să-şi lărgească reţeaua de tratate ce-i tembrie 1930 şi 7 septembrie 1931) şi numit
ofereau un plus de securitate. Astfel, în martie 1921, România a membru al Curţii permanente de arbitraj de la
semnat Convenţia de alianţă defensivă cu Polonia, care prevedea Haga (16 octombrie 1930). Ministrul Afacerilor
la art. 1 că “Polonia şi România se obligă a se ajuta reciproc în Străine, 20 oct. 1932 -12 ian. 1933; 14 ian.-9
cazul când una din ele ar fi atacată, fară provocare din parte-i, la nov. 1933; 14 nov. 1933 - 3 ian. 1934; 5 ian. -
28 sept. 1934; 10 oct. 1934 - 29 aug. 1936.
frontierele comune din răsărit. Ca urmare, în cazul când unul din
Membru al Academiei Române (28 mai
cele două state ar fi atacat fară provocare din parte-i, celălalt se va 1935). în ian. 1938 se înscrie în Partidul
socoti în stare de război şi-i va da ajutorul cu armele”. Tratatul a Naţional Ţărănesc.
fost reînnoit în martie 1926, căpătând un caracter general.
în acelaşi sens s-a încheiat şi Pactul de amiciţie şi de
colaborare cordială între România şi Italia (6
septembrie 1926), care a fost imediat urmat de
ratificarea, de către Italia, a tratatului
internaţional prin care se recunoştea unirea
Basarabiei. Pactul româno-italian prevedea, că
în cazul când siguranţa sau integritatea uneia
dintre Părţile contractante sunt ameninţate, ca
urmare a unor incursiuni din afară, cealaltă
parte se obligă a-i da, odată cu binevoitorul
sprijin, ajutorul său politic şi diplomatic, în
scop de a face să înceteze cauza externă a
acestei ameninţări".
Deşi conducătorii români au continuat să
se bazeze pe Franţa pentru a contracara orice
ameninţare la adresa sistemului Versailles,
interesul politic al acestei ţări faţă de România a
rămas destul de moderat, deşi România era o membră a sistemului Palatul Societăţii Naţiunilor de la Geneva
de alianţe din Europa de Est sprijinit de Franţa. Lipsa de interes a
Franţei este sugerată de faptul că Tratatul de alianţă şi amiciţie cu
Franţa (10 iulie 1926) a fost semnat doar la opt ani după încheierea
primei conflagraţii mondiale. Chiar şi atunci, românii au fost cei documentar
care au avut iniţiativa. Ei au propus garantarea stătu quo-ului
teritorial şi promisiunea din partea fiecărei părţi de a veni în
ajutorul celeilalte în cazul unui atac neprovocat. Dar guvernul “Politica externă a României nu
francez nu era interesat de o alianţă militară cu România, deoarece e nici monopolul unui om, nici apanajul unui

considera armata acesteia incapabilă să întreprindă o campanie partid. E o politică profund naţională, ale cărei
militară serioasă. Deşi tratatul semnat în 1926 nu angaja Franţa să reguli, metode şi ţeluri îşi trag originea din
vină în ajutorul României, conducătorii României l-au considerat interesul patriei'’
ca având o valoare politică deosebită, deoarece, presupuneau ei, N. Titulescu
acesta exprima comunitatea puternică de interese între cele două
“Politica externă nu e nici politica
ţări. Reînnoit în 1936, tratatul oferea puţine modalităţi eficiente de
unui om şi nici politica unui partid, este politica
a pune în practică simboluri şi presupuneri.
unui neam întreg, este o politică naţională,
Relaţiile politice între România şi Marea Britanie au avut o
având drept obiective permanente apărarea
intensitate redusă. Marea Britanie nu a avut o strategie politică clară în
frontierelor şi apărarea păcii"
Europa de Sud-Est în cea mai mare parte a perioadei interbelice şi abia
Glt. Tătăresc u
în mai 1938 Foreign office-ul (Ministerul de Externe) a analizat
posibilitatea unor angajamente politice şi economice faţă de România,
ca răspuns la creşterea pericolului german. în orice caz, guvernul
britanic considera România ca aflându-se în totalitate în orbita Franţei; • Ca/e sunt aspectele comune ale viziunilor
deci nu merita a fi cultivată. în schimb, Marea Britanie avea interese acestor oameni politici asupra esenţei politicii
economice puternice în România. Amploarea investiţiilor facea ca rolul externe a României ?
jucat

49
7 Istoria Românilor 12
CAPITOLUL III

în dezvoltarea economiei româneşti să fie depăşit doar de Germania.

Punctul de atracţie principal era petrolul românesc. Şi în ceea ce
Documentar priveşte comerţul, Marea Britanic se afla pe locul doi (10% din
exporturile şi importurile României) după Germania (25%). Totuşi,
luând în consideraţie interesele britanice pe plan mondial, aceste
Pactul Briand-Kellogg sau activităţi financiare şi comerciale apar ca fiind de
Pactul de la Paris o importanţă modestă.
27 august 1928 (A) Participarea României la acţiuni pentru menţinerea
Preşedintele Reichului german,
păcii. La 27 august 1928, la Paris, reprezentanţii a 15 state de pe toate
continentele au semnat Tratatul multilateral pentru renunţarea la război
! preşedintele Statelor Unite ale Americii,
(“Pactul Briand-Kellogg”), prin care “Părţile contractante declară
maiestatea sa regele Belgiei, preşedintele
solemn, în numele popoarelor lor, că condamnă recurgerea la război
Republicii Franceze, maiestatea sa regele
pentru reglementarea diferendelor internaţionale şi că vor renunţa la el
Marii Britanii, al Irlandei şi al teritoriilor
ca instrument de politică naţională în relaţiile lor reciproce” (art. 1).
britanice de dincolo de mări,
Guvernul român şi-a dat adeziunea la tratat la 4 septembrie 1928,
; împărat al Indiilor, maiestatea sa regele
menţionând că “orice violare a tratatului multilateral de către una din
Italiei, maiestatea sa împăratul Japoniei,
părţile contractante degajează dc drept pe celelalte puteri semnatare ale
preşedintele Republicii Poloniei,
tratatului de obligaţiunile lor faţă de puterea care va fi violat
I preşedintele Republicii Cehoslovace...
angajamentele din acest tratat”. (A)
Au hotărât a încheia un Tratat şi în
Neinvitată la Paris, Uniunea Sovietică a avansat propunerea
acest scop /.../ plenipotenţiarii au căzut de
semnării la Moscova a unui Protocol, prin care pactul Briand-Kel logg
acord asupra articolelor următoare: Art. 1.
să fie pus în vigoare anticipat. în urma discuţiilor polono-so- vietice -
înaltele părţi contractante declară solemn în
despre care guvernul român a fost informat de aliatul său şi a avut în
numele popoarelor lor respective că condamnă
felul acesta posibilitatea să-şi expună punctul de vedere
recursul la război pentru regularea diferendelor
- aria participanţilor a fost extinsă şi la alţi vecini europeni ai
internaţionale şi renunţă la el ca instrument de
U.R.S.S., printre care şi România. în preambulul protocolului de la
politică naţională în relaţiunile lor mutuale.
Moscova (1929) se exprima dorinţa semnatarilor de a contribui la
Art. 2. înaltele părţi contractante
menţinerea “păcii existente” între ei (formulă ce dădea satisfacţie
i recunosc că regularea sau rezolvarea :
punctului de vedere românesc, care susţinea că între Uniunea Sovietică
tuturor diferendelor sau conflictelor, de orice
şi România nu fusese niciodată stare de război) şi, în acest scop, de a
natură sau de orice origine ar fi | ele, care se
pune în vigoare “fară întârziere” între popoarele acestor ţări Tratatul de
vor putea ivi între ele, nu va trebui niciodată
renunţare la război ca instrument de politică naţională. Articolul 1
urmărită decât prin mijloace pacifice.
prevedea intrarea în vigoare a Pactului Briand-Kellogg în momentul
Art.3. Prezentul Tratat va fi ratificat de
ratificării protocolului de către organele legislative competente ale
înaltele părţi contractante desemnate în
statelor contractante, independent de intrarea în vigoare a Tratatului de
preambul, conform cerinţelor constituţiilor lor
la Paris (art. 2).
respective şi va lua efect între ele de îndată ce
în perioada dintre cele două războaie mondiale, diplomaţia
toate instrumentele de ratificare vor fi fost
română, N.Titulcscu, au avut o activitate deosebită în cadrul Ligii
depuse la Washington...
Naţiunilor, opunându-se invadării Chinei (1932), Etiopiei (1936) şi
Făcut la Paris la 27 august 1928.
ocupării Renaniei (1935). Urmând exemplul Franţei, România a reluat
în 1934 relaţiile diplomatice cu Uniunea Sovietică, pregătindu-se chiar
Crestomaţie la Istoria Românilor
în 1935-1936 să semneze un pact de asistenţă mutuală româno-sovietic,
1917-1992,Chişinău, 1993, p. 105-
care ar fi garantat independenţa teritorială a ţării, în graniţele trasate la
106.
1918. în linii generale, până în cea de-a două jumătate a anilor ‘30,
diplomaţia românească a urmat fidel transpunerea în viaţă a
principiului politicii externe exprimat de N.Titulescu: “Vrem prietenia
tuturor Marilor Puteri fără deosebire: a Franţei, a Marii Britanii, a
Italiei, a Germaniei şi a U.R.S.S. Suntem gata să dăm tuturor acestor
puteri dovezile concrete ale sincerei noastre dorinţe de a trăi cu ele în
pace şi prietenie. Dar în schimb nu vom renunţa niciodată în favoarea
nici uneia şi nici chiar în favoarea tuturor Marilor Puteri împreună la
principiul egalităţii statelor, adică la dreptul suveran de a dispune
• Comentaţi conţinutul articolelor din punct
de vedere ale intereselor politice ale
României.

50
 ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL INTERNAŢIONAL INTERBELIC

fiecare de soarta noastră şi de a nu primi niciodată o hotărâre care să

ne privească, la care noi nu am fi consimţit”. Vocabular
Reorientarea politicii externe a României. Evoluţia
evenimentelor internaţionale, creşterea rolului Germaniei, inactivitatea
democraţiilor occidentale l-au forţat pe Carol al II-lea să înceapă după Societatea Naţiunilor -
organizaţie internaţională, creată prin
1936 o oarecare reorientare a politicii externe a României, menită a
hotărârea Conferinţei de Pace de la Paris
evita izolarea diplomatică a ţării. N.Titulescu, identificat cu politica
(1919), având sediul la Geneva. La baza
franceză şi cu Liga Naţiunilor, a fost înlăturat de la conducerea
activităţii sale a stat Pactul Societăţii
Ministerului de Externe (1936), iar planul acordului cu U.R.S.S. a fost
Naţiunilor, votat de Conferinţa de Pace de la
abandonat. Paris, la 28 aprilie 1919. Intrarea în vigoare a
în aşa mod, în momentul instaurării dictaturii regale (1938), clasa Pactului, la 10 ianuarie 1920, a însemnat şi
politică românească era, în chip evident, lipsită de unitatea de vederi începutul Organizaţiei. Societatea Naţiunilor a
pe care o avusese până atunci, scindată între adepţii continuării vechii avut ca membri fondatori 26 de state, în
politici externe şi cci ai apropierii de regimurile totalitare. Dacă Iuliu general neutre, care au obţinut dreptul de a
Maniu, şi cu el vechea generaţie de oameni politici, considera că este adera la Societatea Naţiunilor în decurs de 2
“direct criminal acel român carc direct sau indirect vrea să ducă luni. România s-a numărat printre membrii
politica externă a României în orbita politicii germane” (ianuarie fondatori ai Organizaţiei.

1938), atunci Comeliu Zelea Codreanu declara că “sunt contra marilor Statu-quo - termen folosit pentru a

democraţii ale Occidentului... La 48 de ore după biruinţa mişcării descrie politica externă a unui stat al cărui ţel

legionare, România va avea o alianţă cu Roma şi cu Berlinul" (1937). este păstrarea distribuţiei puterii existente în

Nu e de mirare, în acest context, că regele a sperat să găsească în lume. Conceptul derivă din termenul
diplomatic “stătu quo ante bellum"- clauză
dictatură soluţia salvatoare pentru criza care bântuia la finele anilor
inserată în tratatele de pace, care semnifică
‘30 atât politica internă, cât şi cea externă a României.
restaurarea condiţiilor existente dinainte de
în linii generale, politicii externe a României între cele două
război.
războaie mondiale i se poate reproşa, probabil, o anumită lipsă de
realism, un.optimism exagerat faţă de poziţia internaţională a ţării,
o viziune uşor megalomană (grandomană) chiar asupra acestei poziţii.
I se mai poate imputa, de asemenea, “romantismul” de care a dat
dovadă faţă de alianţele aşa-zise tradiţionale.
Nu este, însă, mai puţin adevărat că, în ultimă instanţă, eforturile
diplomaţiei româneşti au avut de înfruntat, între
1918- 1940, obstacolele unei situaţii internaţionale complicate
şi tensionate. Falimentul României Mari a însemnat, în fond,
falimentul principiului naţionalităţilor şi al întregului sistem politic
* Apelând la cunoştinţele din istoria
construit la Versailles şi ar fi incorect ca eşecurile în lanţ şi pierderile
universală, demonstraţi caracterul
teritoriale suferite de România în cursul anului 1940 să fie puse neefectiv al activităţii Societăţii Naţiunilor în
exclusiv în sarcina clasei politice româneşti. păstrarea integrităpi teritoriale a ţărilor
europene.

Cronologie
1921 - Convenţia de alianţă defensivă româno-poloneză, înlocuită în 1926 cu un tratat de garanţie.
1926 - Convenţia de amiciţie şi arbitraj româno-franceză, completată cu o convenţie militară şi proto col
privind angajamentul de neagresiune faţă de U.R.S.S., bazat pe un statu-quo teritorial.
1926 - Pactul de amiciţie şi colaborare cordială româno-italian.
1928 - România aderă la pactul privind interzicerea războiului ca instrument al politicii internaţionale (“Pactul
Briand-Kellogg”, semnat la Paris în 27 august 1928 de către reprezentanţii a 15 state).
1929 - Acordul între U.R.S.S., România, Polonia, Letonia, Estonia etc., prin care acestea se obligă să pună în
aplicare “Pactul Briand-Kellogg” fară să mai aştepte ratificarea lui de către toate statele semnatare (“Protocolul de la
Moscova”).
1934 - reluarea relaţiilor diplomatice normale dintre România şi U.R.S.S.; ambele guverne îşi garantau
reciproc deplina şi întreaga respectare a suveranităţii şi abţinerea de la orice amestec direct sau indirect în treburile
interne.
1943 - Marea Britanie şi Franţa acordă garanţii unilaterale privind frontierele României.

51
CAPITOLUL III

* Comentaţi obiectivele principale ale politicii externe a României.

* Enumeraţi alianţele diplomatice ale căror membru a devenit România în perioada interbelică.
* Ce scop urmărea diplomaţia română în procesul încheierii tratatelor bilaterale cu Polonia şi Italia?
* Determinaţi asemănări şi deosebiri între relaţiile diplomatice ale României cu Franţa şi M.Britanie în perioada
interbelică.
* Numiţi cel puţin trei obiective ale politici externe româneşti din perioada interbelică.
* Comparaţi opiniile lui N.Titulescu şi Gh.Tătărescu referitoare la politica externă a României. Determinaţi
tangenţe, deosebiri, ideea principală.
* Cum credeţi, Pactul Briand - Kellogg şi Protocolul de la Moscova corespundeau intereselor politice naţionale
ale României? Argumentaţi-vă opinia.
* Efectuaţi o investigaţie şi elaboraţi un discurs “România - membru activ al Ligii Naţiunilor”. “N.Titulescu -
personalitate diplomatică de rang mondial”.
* Elaboraţi un eseu pe tema “Nicolae Titulescu şi Liga Naţiunilor”?

§2. România şi alianţele regionale. Pactul Ribbentrop-

Molotov

♦ Mica înţelegere
♦ - organizarea unei reacţii comune în urma unei eventuale agresiuni maghiare
♦ - barieră atât în faţa unei Germanii doritoare să distrugă Tratatul de la Versailles, cât şi
a unei eventuale alianţe a ei cu Rusia Sovietică
♦ înţelegerea Balcanică - o prelungire spre sud a Micii înţelegeri
♦ Pactul Ribbentrop-Molotov:
♦ - “Actul de brigandaj al secolului XX”
♦ - Delimitarea sferelor de influenţă în Europa
♦ - Consecinţele Pactului de neagresiune de la Moscova asupra României

Mica înţelegere constituită în 1921 ca o

Sesiunea Consiliului Permanent al Micii înţelegeri
Praga, 29 mai -1 iunie 1933
reţea de tratate bilaterale încheiate între România,
Cehoslovacia şi Iugoslavia avea drept obiectiv
explicit organizarea unei reacţii comune a celor
trei state participante în urma unei eventuale
agresiuni maghiare, îndreptată împotriva
vreunuia dintre ele.
Pe parcursul deceniului al treilea şi la
începutul deceniului al patrulea al sec. XX, statele
Micii înţelegeri au depus eforturi deosebite
pentru a-şi concerta acţiunile de politică externă şi
pentru a-şi dubla alianţa politică cu o alianţă
militară. în 1930, la Strbke Pleso, reprezentanţii
celor trei state au semnat un Acord complemen-
tar la Tratatele de amiciţie şi alianţă, care con-

52
 ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL INTERNAŢIONAL INTERBELIC

stituia un pas pregătitor către semnarea Pactului de organizare a

Micii înţelegeri, definitivat la 16 februarie 1933.(A)
Prin intermediul acestui pact, Mica înţelegere îşi dădea o
organizare mai solidă şi mai coerentă, cu un Consiliu permanent şi cu
obligaţia asumată de cele trei state membre ca “orice tratat politic al
fiecăruia din statele Micii înţelegeri, orice act unilateral schimbând
situaţia politică actuală a unuia din statele Micii înţelegeri faţă de un
documentar f j
i (A)
“Mica înţelegere va constitui bariera atât în faţa
unei Germanii doritoare să j distrugă Tratatul de
la Versailles, cât şi : al unei eventuale alianţe a
ei cu Rusia ' Sovietică; în momentul în care
Germania va fi suficient de puternică pentru a !

stat terţ, precum şi orice acord economic care are consecinţe politice trece la violarea tratatelor, ea va anexa
importante”, să fie semnat numai cu consimţământul unanim al Austria, iar Budapesta va deveni princi- palul
Consiliului. său aliat în Europa Centrală"
Take lonescu
Totuşi, dincolo de aparenţele optimiste, acţiunile Micii înţelegeri
nu au fost nici pe departe atât de eficiente pe cât ar fi fost de dorit. Pactul înţelegerii Balcanice
Cauzele unei atare situaţii au fost de două feluri: unele interne, ţinând Atena, 9 februarie 1934 (B)
de puterea economică, militară şi de aspiraţiile politice ale statelor
membre; altele - mult mai importante — legate de contextul Preşedintele Republicii Eline,
internaţional, în care marile puteri europene erau, în fapt, acelea care maiestatea sa regele României, preşedintele
decideau soarta continentului, micilor state fiindu-le rezervat, în cel Republicii Turce şi maiestatea sa regele
Iugoslaviei...
mai fericit caz, rolul secundar.
Au hotărât să încheie un Pact de
Ambele tipuri de cauze au marcat semnificativ activitatea Micii înţelegere Balcanică. /.../
înţelegeri şi relaţiile dintre statele ce o alcătuiau. în plus, nici unul Art. 1. Grecia, România, Turcia şi
dintre aceste state - şi nici toate împreună - nu aveau o putere Iugoslavia îşi garantează mutual siguranţa
economică destul de mare pentru a putea susţine efortul comun de tuturor fruntariilor lor balcanice.
înarmare şi de pregătire militară. Cu excepţia Cehoslo vaciei - unde Art. 2. înaltele Părţi contractante se
obligă să se sfătuiască asupra măsurilor de
funcţionau uzinele de armament Skoda - toate celelalte state ale Micii
luat în faţa unor împrejurări | ce ar putea atinge
înţelegeri aveau economii preponderent agrare şi industrii aflate într- interesele lor aşa i cum sunt definite prin
un stadiu incipient de dezvoltare. prezentul acord.
Pe măsura încordării situaţiei internaţionale, devenea tot mai Ele se obligă să nu întreprindă nici
evident pentru reprezentanţii Micii înţelegeri că ţările lor nu erau o acţiune politică faţă de orice ţară balcanică
fără consimţământul celorlalte Părţi
capabile să influenţeze evoluţia raportului de forţe pe plan
contractante.
internaţional. Dezmembrarea Cehoslovaciei decisă la Miinchen de
Art. 3. Prezentul acord va intra în
către reprezentanţii Marii Britanii, Franţei şiTtaliei (septembrie vigoare îndată după semnarea lui de toate
1938) , urmată de ocuparea întregului teritoriu cehoslovac de către Puterile contractante şi va fi ratificat cât mai
armatele naziste (15 martie 1939), au pus capăt, în mod brutal, atât repede cu putinţă; el va fi deschis oricărei alte
Micii înţelegeri ca organism internaţional, cât şi iluziilor micilor state ţări balcanice, a cărei aderare va face obiectul
unei cer-1 cetări favorabile din partea Părţilor
că eforturile lor diplomatice ar putea influenţa deciziile marilor puteri.
contractante, şi va avea efect de îndată ce
O soartă asemănătoare a avut şi înţelegerea Balcanică, celelalte ţări semnatare îşi vor fi notificat
constituită la 9 februarie 1934, la Atena, cu participarea României, asentimentul.
Iugoslaviei, Greciei şi Turciei. (B) înţelegerea Balcanică fusese Drept care, zişii plenipotenţiari au
concepută de către iniţiatorii ei - dintre care cel mai activ a fost chiar semnat prezentul pact.
reprezentantul României, Nicolae Titulescu (1882-1941) ca (Urmează semnăturile)

o prelungire spre sud a Micii înţelegeri. Totuşi, colaborarea în cadrul Crestomaţie la Istoria Românilor ;
înţelegerii Balcanice a fost marcată de imposibilitatea concilierii 1917-1992,Chişinău, :
intereselor politice divergente dintre statele semnatare. Această 1993, p. 119-120. \
imposibilitate s-a reflectat chiar în textul pactului de organizare, în a
cărui anexă secretă, Turcia îşi exprima lipsa de disponibilitate de a
participa la un eventual conflict cu U.R.S.S.
De altfel, aceasta a reprezentat punctul slab al tuturor alianţelor
încheiate de România în perioada interbelică. Dacă Mica înţelegere
viza acţiunea concertată a statelor semnatare în cazul unei agresiuni
din partea Ungariei, iar înţelegerea Balcanică fixa cadrele unei
• Comentaţi conţinutul Pactului din
colaborări analoage în cazul unui atac al Bulgariei, nici unul dintre aspectul intereselor politice ale României.
tratatele de alianţă semnate de România

53
 Documentar
"Pactul de neagresiune de la Moscova va
avea consecinţe şiCAPITOLUL III
asupra României, care va
trebui să cedeze Transilvania şi Basarabia"
V.V. Tilea de la Londra, după 23
august 1939
Semnarea Pactului Ribbentrop - Molotov la
Moscova
Metodă
Analiza imaginilor - 1. Iden-
tificarea imaginii: perioada şi tema la care
se referă; natura imaginii - fotografie,
desen, document etc. 2. Analiza imaginii:
subiectul reprodus, atitudinea faţă de
acest subiect, corelaţia informaţiei de pe
imagine cu tema la care se referă,
evenimentele reflectate în imagine etc.
54
nu-i oferea garanţii de securitate, în cazul unui atac sovietic la
graniţa sa de răsărit.
Diplomaţia românească nu a reuşit să
găsească soluţii la această problemă. Tendinţele
de disoluţie a alianţelor regionale - devenite, la
sfârşitul deceniului patru, complet ineficiente -
s-au accentuat după criza muncheneză şi
dezmembrarea Cehoslovaciei. Caducitatea
pactului Micii înţelegeri cât şi a celui al
înţelegerii Balcanice s-au resimţit dureros
pentru România, cu ocazia manifestării
pretenţiilor teritoriale ale U.R.S.S., în iunie
1940, când statele membre ale alianţei i-au cerut
să cedeze pentru “a nu ameninţa pacea în
Balcani”.
Atât Mica înţelegere, cât şi înţelegerea
Balcanică au fost expresia dorinţei ferme a
statelor din centrul şi sud-estul Europei de a
apăra statu-quo-ul stabilit la Versailles şi de a-şi
asigura protecţia graniţelor proprii în faţa unei eventuale agresiuni
a statelor revizioniste din regiune, în speţă Ungaria şi Bulgaria.
Pactul Ribbentrop-Molotov. în ziua de 12 august
1939 la Moscova au început tratative între delegaţiile militare ale
U.R.S.S., Marii Britanii şi Franţei, care însă au eşuat. Aproape
simultan cu anunţarea eşuării convorbirilor tripartite de la Moscova,
opinia publică internaţională a aflat cu stupefacţie de încheierea
pactului de neagresiune între Uniunea Sovietică şi
Germania - “actul de brigandaj al secolului”, cum într-o
formulare inspirată, avea să fie denumit de istorici. Documentul a fost
semnat de cei doi miniştri de Externe, Veaceslav Molotov şi Ioachim
von Ribbentrop, în prezenţa lui LV.Stalin, în noaptea spre 24 august,
la ora 200, purtând însă data de 23 august 1939.
La prima vedere, prin partea sa făcută publică, Pactul
Ribbentrop-Molotov părea un obişnuit tratat de neagresiune încheiat
de Uniunea Sovietică cu Germania pe o perioadă de zece ani, cu
posibilitate de prelungire. Pactul de neagresiune sovie- to-german,
confirmându-1 pe cel din 26 aprilie 1926, redactat în două exemplare
originale - unul în limba germană şi altul în limba rusă - a fost publicat
la 24 august 1939 în oficiosul sovietic “Pravda”. Prin acest document,
cele două părţi se angajau să se abţină de la orice violenţă, de la orice
acţiune agresivă una contra celeilalte. în cazul când una din părţile
contractante facea obiectul unei acţiuni armate din partea unei terţe
puteri, cealaltă parte contractantă nu trebuia să susţină această putere,
sub nici o formă. Pactul era semnat pentru o perioadă de 10 ani şi
putea fi prelungit automat pe încă cinci ani. Nici una din părţile
contractante nu-1 putea denunţa înainte de expirarea lui. Pactul intra în
vigoare imediat după semnarea lui.
Pactul a fost însă însoţit de un Protocol adiţional secret, prin care
cele două părţi îşi delimitau sferele de influenţă în Europa, de la Marea
Baltică la Marea Neagră. Aceste documente au afectat într-o măsură
decisivă situaţia Europei de Est, contribuind în chip hotărâtor la
modificarea configuraţiei teritoriilor unor ţări din zonă şi, deopotrivă,
predeterminând schimbarea pentru mai multe
 ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL INTERNATIONAL INTERBELIC
_______ r

decenii a regimurilor social-politice şi economice din statele res-

pective. documentar
Articolul 3 al Protocolului secret prevedea: “în privinţa Europei
Sud-Estice, partea sovietică subliniază interesul pe care-1 manifestă
Protocolul adiţional secret,
pentru Basarabia. Partea germană îşi declară totalul dezinteres politic 23 august 1939*
faţă de aceste regiuni”. (A)
încheierea Pactului sovieto-german a creat României o situaţie de Cu ocazia semnării Tratatului de
o gravitate fară precedent, schimbându-i radical poziţia politico- neagresiune dintre Reichul german şi
militară şi micşorându-i considerabil posibilitatea de a se manifesta în U.R.S.S., plenipotenţiarii semnatari din partea

conformitate cu opţiunile proprii. întregul fundament juridic al celor două părţi au discutat în cadrul unor
convorbiri strict confidenţiale problema
raporturilor româno-sovietice, sistemul de alianţe şi acorduri pe care se
delimitării sferelor lor respective de interes în
sprijinea securitatea ţării au fost, practic, anulate. Prinsă între U.R.S.S.
Europa răsăriteană. Aceste convorbiri au dus
şi Germania, legate printr-un tratat pe multiple planuri, România nu
la următorul rezultat:
mai avea nici o posibilitate de manevră diplomatică care să-i permită 1. în cazul unei transformări teritoriale
menţinerea în afara evenimentelor şi păstrarea integrităţii teritoriului şi politice a teritoriilor aparţinând Statelor
naţional. Baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania),
Ca urmare directă şi imediată a Pactului Ribbentrop-Molo- tov, la frontiera nordică a Lituaniei va reprezenta
1 septembrie 1939 s-a declanşat cel de-al doilea război mondial, prin frontiera sferelor de interese ale Germaniei,
agresiunea Germaniei asupra Poloniei. în timp ce armata poloneză se cât şi ale U.R.S.S.
opunea ofensivei hitleriste, la 17 septembrie armata sovietică a pătruns în legătură cu aceasta, interesul |
pe teritoriul Poloniei, acţionând în conformitate cu punctul 2 al Lituaniei faţă de teritoriul Vilno este recunoscut

protocolului secret, adiţional “tratatului de neagresiune” sovieto- de ambele părţi.

2. în cazul unei transformări teritoriale
german. în urma discuţiilor angajate de aceiaşi Ribbentrop şi Molotov,
şi politice a teritoriilor aparţinând statului
şi tot la Moscova, de data aceasta la 27 şi 28 septembrie, s-au semnat o
polonez, sferele de interese atât ale
declaraţie comună şi un tratat germano-sovietic “de amiciţie şi
Germaniei, cât şi ale U.R.S.S., vor fi delimitate
frontieră”. Graniţa dintre cele două ţări urma cursurile râurilor San şi aproximativ pe linia râurilor Narev, Vistula şi
Bug. După dizolvarea statului polonez, cele două guverne considerau San.
“ca sarcină a lor exclusivă de a restabili în aceste teritorii pacea şi Problema dacă în interesele ambelor
ordinea şi a asigura naţionalităţilor de acolo o existenţă paşnică şi părţi ar fi de dorit menţinerea unui stat polonez
corespunzătoare atributelor etnice”. Polonia a suferit după expresia lui independent şi a modului în care vor fi trasate
Henri Michel - “cea de-a patra împărţire din istoria sa”. frontierele acestui stat poate fi soluţionată
Prăbuşirea Poloniei a privat România de singurul său prezumtiv definitiv numai în cursul evenimentelor politice
sprijin, prevăzut în sistemul alianţelor ţării împotriva unei agresiuni din ulterioare.
Răsărit (alianţa din 1926 cu Polonia - reînnoită în mai multe rânduri - în orice caz, ambele guverne vor
rezolva această problemă pe calea unor
avea drept scop prevenirea unei agresiuni sovietice). De asemenea, prin
înţelegeri prieteneşti.
ocuparea Poloniei de către germani şi sovietici, graniţa României cu
3. în privinţa Europei Sud-Estice,
U.R.S.S. s-a extins de la 812 km la 1.158 km, ceea ce a îngrijorat
partea sovietică subliniază interesul pe care-l
enorm cercurile guvernamentale româneşti în legătură cu
manifestă pentru Basarabia. Partea germană
imprevizibilitatea intenţiilor de viitor ale sovieticilor. îşi declară totalul dezinteres politic faţă de
aceste teritorii.
4. Acest protocol va fi considerat de
ambele părţi ca strict secret.

/'. Ribbentrop V. Molotov

* Crestomaţie la istoria românilor (1917-1992),

Chişinău, Editura Universi- tas, 1993, p. 123-124

r—.................—--------------------------------------------------------------
.........-...........
i • Analizaţi conţinutul documentului.
i • Demonstraţi la hartă schimbările teritQriale planificate.
• * Apreciaţi caracterul acestui protocol din aspectele intereselor : politice ale
Cehoslovaciei, URSS, Poloniei şi României.
i * Argumentaţi-vă opinia.

55
CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ

Destinul textului Protocolului adiţional secret

Partea a doua a Pactului de neagresiune sovicto-german era secretă şi a rămas secretă până după terminarea
războiului, deşi unele informaţii au devenit cunoscute opiniei publice chiar în zilele imediat următoare. Astfel,
ziarul amcrican “Daily Express”, de exemplu, din 25 august 1939 a menţionat | existenţa protocolului adiţional
secret, care cuprindea reorganizarea Europei Orientale între Marea | Baltică şi Marea Neagră.
U.R.S.S. a respins multă vreme orice informaţie sau aluzie care ar fi putut-o implica în împărţirea; sferelor de
influenţă. S-a susţinut chiar că documentul secret nici n-ar fi existat, deşi alte documente fac i ample referiri la el,
iar evenimentele ulterioare s-au desfăşurat conform hotărârilor de la 23 august 1939. S-a afirmat, de asemenea, că
documentul original ar fi dispărut în timpul bombardamentelor masive ale aviaţiei occidentale asupra Berlinului,
dar există copiile lui, făcute la începutul anului 1943, din ordinul lui Ioachim von Ribbentrop. Microfilmele au fost
expediate în Turingia, unde, după război, un colaborator al Ministerului de Externe german, Karl von Losch, le-a
remis unui grup de cercetători an- glo-americani. Filmele au fost developate la Londra şi, în baza lor, s-a făcut un
raport special pentru Winston Churchill. Pozitivele sau “colecţia Losch” se găsesc acum în Arhivele Naţionale ale
Americii de Nord, iar negativele la Ministerul de Externe de la Bonn. Ele sunt în număr de 19 şi se observă foarte
bine textele protocolului secret, în limba germană şi în limba rusă, şi semnăturile celor doi protagonişti - Ioachim
von Ribbentrop şi Veaceslav M.Molotov. Deci, documentul “contestabil” există în una din formele cele mai
incontestabile, ca majoritatea documentelor istorice din lume. De altfel, foarte recent, presa rusă a lansat ştirea că,
în sfârşit, originalul tratatului Molotov-Ribbentrop a fost găsit în Arhivele sovietice. Deci, nu mai există nici un
dubiu în legătură cu existenţa lui.

• Cum credeţi, de ce URSS a contestat multe decenii existenţa Protocolului adiţional secret al Pactului de neagresiune?
* Cunoaşteţi isto ria altor documente secrete ale sec. XX?

Cronologie
1921 - Semnarea Convenţiei de alianţă defensivă româno-cehoslovacă. împreună cu Convenţiile de alianţă
româno-iugoslavă din 1921 şi cehoslovaco-iugoslavă din 1920 au format baza Micii înţelegeri.
1934- Semnarea de către reprezentanţii României, Iugoslaviei, Greciei şi Turciei a Pactului înţelegerii
Balcanice, care stipula, între altele, că statele semnatare “îşi garantează mutual securitatea frontierelor balcanice”.
1934 - Conferinţă a înţelegerii Balcanice, la care se elaborează statutul Pactului Balcanic, precum şi statutul
de funcţionare a Consiliului permanent şi se creează un Consiliu economic consultativ.
1935 - Declaraţia făcută de N.Titulescu ziarului “Izvestia”, cu privire la poziţia Micii înţelegeri şi înţelegerii
Balcanice în care spune, printre altele: “Aceste înţelegeri, precum şi alianţa noastră cu Franţa, alcătuiesc
fundamentul politicii noastre externe. Amiciţia între România şi Uniunea Sovietică şi dintre Uniunea Sovietică şi
Franţa garantează funcţionarea normală a tuturor acestor alianţe, care nu sunt îndreptate împotriva nimănui, din
contra, constituie o garanţie de pace în partea Europei în care ţările noastre sunt situ ate”.
1939, august 19 - Berlinul şi Moscova semnează o Convenţie economică şi comercială.
1939, august 23 - Ribbentrop şi Molotov semnează Pactul de neagresiune şi colaborare economică pe 10 ani.
Misiunile militare franceze şi engleze părăsesc Moscova.
1939, septembrie 1 - începutul celui de-al doilea război mondial.

56
Data Denumirea Statele Obiectivele Condiţiile de Consecinţele pentru
acordului participante
aderare România

ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL INTERNAŢIONAL INTERBELIC

• Corespundeau obiectivele înţelegerii Balcanice şi ale Micii înţelegeri cu obiectivele politicii externe a
României?
• Explicaţi care a fost punctul slab al alianţelor încheiate de România în perioada interbelică.
• Analizaţi conţinutul pactului Ribbentrop-Molotov şi comentaţi impactul lui asupra situaţiei României.
• Evidenţiaţi impactul articolului 3 din Protocolul adiţional secret asupra sistemului de alianţe şi acorduri al
României.
• Determinaţi relaţia de cauzalitate dintre semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov şi începutul acţiunilor militare
din iunie 1941.

• Completaţi tabelul: “R omânia în contextul acordurilor internaţionale interbelice”.

• Elaboraţi un eseu pe tema: “Consecinţele Protocolului adiţional secret al Pactului de neagresiune sovieto-
german sunt dureroase (vii, vizibile,....) şi azi.
• Modelaţi o hartă cu semne convenţionale pentru teritoriile indicate în Protocolul adiţional secret.

LECŢIE DE SINTEZĂ
9

Basarabia în contextul relaţiilor româno-sovietice

♦ Caracterul nejustificat şi abuziv al pretenţiilor Rusiei Sovietice asupra

Basarabiei
♦ încercări de normalizare a relaţiilor româno-sovietice
r
♦ Eşecul conferinţei româno-sovietice de la Viena (1924)
♦ Stabilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi U.R.S.S. (1934)
♦ Semnarea Protocolului din 21 iulie 1936 dintre România şi U.R.S.S. în care se declara
că trupele sovietice “nu vor putea trece niciodată Nistrul” fără o cerere din partea
României

Semnarea Tratatului de la Paris din 28 octombrie 1920, prin care marile puteri - Franţa,
Marea Britanie, Italia şi Japonia - recunoşteau unirea Basarabiei cu România, a aşezat pe o nouă bază relaţiile
româno-sovietice, din punctul de vedere al normelor dreptului internaţional.
Dar regimul de la Moscova, care se declarase în teorie pentru dreptul popoarelor la autodeterminare, nu
era dispus să recunoască în fapt acest drept. Astfel, dacă în zona vestică, securitatea frontierelor României
recunoscute prin Tratatele de la Saint - Germain şi Trianon se întemeia, pe lângă Pactul Ligii Naţiunilor, şi pe
Tratatele generale şi regionale de securitate, atunci frontiera de est, cu U.R.S.S., a avut o situaţie precară,
determinată de poziţia agresivă a puterii sovietice faţă de România încă din decembrie i 1917 - ianuarie 1918,
când Petrogradul a decis în mod unilateral ruperea relaţiilor diplomatice cu Româ- j nia şi confiscarea tezaurului
românesc, depus spre păstrare la Moscova în anii războiului. Relaţiile ; româno-sovietice au fost grevate în
continuare de revendicarea necontenită de către U.R.S.S. a Basarabiei
- considerată “pământ rusesc”, anexat de România prin forţa armelor în martie 1918 - şi de refuzul restituir ii
tezaurului. Prin absurdele sale pretenţii teritoriale, puterea sovietică a creat falsa “problemă” a Basarabiei,
teritoriu care, reprezentând partea estică a Moldovei, n-a aparţinut Rusiei decât în baza unui

57
8 Istoria Românilor 12
CAPITOLUL III

Tratat nul şi neavenit din capul locului (1812), fiind smuls prin '
Documentar forţă şi mită.
La 1 noiembrie 1920, guvernul sovietic a dat publicităţii o
declaraţie prin care contesta valabilitatea tratatului din 2% octombrie,
Conferinţa sovieto-română, Viena,
precum şi actul unirii Basarabiei cu România, din 27 martie 1918.
27 martie 1924*
Replicând la 10 noiembrie, guvernul român amintea că Basarabia “s-
Partea sovietică: “...Guvernul sovietic a unit cu patria-mamă din propria ei voinţă, exprimată prin
insistă asupra soluţionării problemei reprezentanţii ei. Aceasta este Unirea care, conform cu dreptul
esenţialmente litigioase, adică a problemei public, a fost recunoscută de marile Puteri prin Convenţia semnată la
Basarabiei, pe calea unui referendum al Paris. Unirea Basarabiei cu România este astfel o chestiune definitiv
populaţiei basarabene organizat în mod legal închisă şi guvernul român nu înţelege să o pună în discuţie”.
şi în condiţii care să garanteze deplina O primă declaraţie publică, oficială, în cadrul unei
libertate şi caracterul normal al acestei iconferinţe internaţionale, făcută de guvernul sovietic prin care j nu
manifestări a voinţei sale.
recunoştea integritatea teritorială a României s-a produs în cadrul
Guvernul U.R.S.S. subliniază că în
Conferinţei de la Geneva din 9 aprilie - 19 mai 1922. Şeful delegaţiei
problema basarabeană el nu susţine deloc
române, Ion I.C.Brătianu, a propus ca normalizarea raporturilor
teza drepturilor sale istorice faţă de
dintre România şi Rusia sovietică să aibă la bază următoarele
Basarabia, dreptul care i-ar fi fost transmis
după căderea ţarismului.
principii: recunoaşterea de către Rusia sovietică a puterii suverane a
Guvernul sovietic nu insistă deloc statului român asupra teritoriului său; netolerarea pe teritoriul celor
asupra menţinerii Basarabiei în sânul două state a organizării unor ! bande înarmate ce ar pregăti acţiuni
U.R.S.S. Dar Guvernul sovietic are motive ostile contra celuilalt stat; restituirea integrală de către guvernul
bine întemeiate pentru a crede că majoritatea sovietic a tezaurului confiscat. în şedinţa din 17 mai 1922, G.V.
populaţiei Basarabiei suportă cu greutate Cicerin a dat următorul răspuns: “Respectul statu-quo-ului între
încorporarea sa artificială la România. Tocmai Ucraina şi România, de exemplu, nu echivalează deloc, pentru Rusia,
pentru aceasta guvernul sovietic insistă pentru cu recunoaşterea statu-quo-ului teritorial actual al României şi, în |
referendum". particular, cu recunoaşterea ocupării prezente a Basarabiei de către
Partea română: “... Delegaţia sovietică
România”.
prezintă propunerea de plebiscit ca conformă
După multiple negocieri, s-a convenit organizarea unei
politicii urmate în mod sistematic de guvernul
conferinţe româno-sovietice la Viena (27 martie - 2 aprilie 1924).
Uniunii Sovietice şi de guvernele sovietice
care l-au precedat.
Deşi obiectivul conferinţei l-a constituit problema : reluării
Delegaţia română nu a văzut totuşi că “relaţiilor normale între cele două ţări”, Uniunea Sovietică a folosit
guvernele acesteia ar fi întrebuinţat acea conferinţă “ca o tribună de propagandă şi ca un prilej bun de a
referendumul ca mijloc de rezolvare a cere plebiscit, recurgând astfel la o idee inutilă şi provocatoare de
dificultăţilor politice. agitaţie şi nelinişte”. Astfel, şeful delegaţiei sovietice, N.N.
Nu prin acest mijloc guvernele sovietice Krestinsky, a declarat, la 2 aprilie : 1924, că “guvernul sovietic
şi-au instaurat puterea lor, şi această continuă să considere Basarabia ca
observaţie este hotărâtoare pentru această Io parte a teritoriului U.R.S.S., dat fiind că el nu poate desigur
problemă; de asemenea, nu prin acest mijloc recunoaşte că ocuparea Basarabiei efectuată în 1918 de trupele
ele au hotărât | soarta populaţiei vechiului
României prin forţă şi violenţă ar fi creat pentru Coroana României
Imperiu Rus şi nici a celor care au fost
oarecare drepturi asupra Basarabiei”. în consecinţă,
înglobate ulterior în Uniune".
IN.Krestinsky a cerut începerea discuţiilor asupra condiţiilor
[ organizării unui plebiscit în Basarabia. în replică, şeful delegaţiei
române C.Langa-Răşcanu a reafirmat punctul de | vedere al
guvernului României, că tratativele trebuia să plece de la principiul
respectării statu-quo-ului teritorial: “Caracterul eminamente român
al Basarabiei, cât şi actele repetate de autodeterminare fac inutilă şi
jignitoare orice propunere de ! plebiscit”. în aşa mod, Conferinţa
* Crestomaţie la istoria românilor
(1917-1992), p. 104-105.
româno-sovietică de la Viena a eşuat.
La scurt timp de la eşuarea Conferinţei de la Viena, în ziua de
• Analizaţi documentul. 29 iulie 1924, Biroul Politic al Partidului Comunist j (bolşevic) a
' • Apreciaţi interesele URSS şi ale Ro- j : mâniei adoptat hotărârea cu privire la crearea R.A.S.S.
pentru Basarabia.
: * Expuneţi şi argumentaţi opinia \
i proprie referitoare la adevărul :
I istoric.

58
 ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL INTERNAŢIONAL INTERBELIC

Moldoveneşti, în cadrul R.S.S. Ucrainene. Se preconiza ca graniţa apuseană a noii republici să fie pe râul
Prut, ceea ce vădea intenţia U.R.S.S. de a anexa Basarabia.
Concomitent, conducerea sovietică pregătea declanşarea unei acţiuni de amploare împotriva
României, care ar fi oferit pretextul pentru o intervenţie a Armatei Roşii. Planul deacţiune a fost aprobat
de Comintem. Conducerea generală a “revoluţiei” era încredinţată unei “troici” alcătuită din Bădulescu,
Goldştein şi Kaliforski. De realizarea practică a operaţiei se ocupa comisarul Andrei KJiuşnikov, zis
Nenin. Acţiunea a fost declanşată în sudul Basarabiei. Din U.R.S.S. au fost aduse arme, muniţii, materiale
explozibile care au fost trecute clandestin cu bărcile peste hotarul României.
în dimineaţa zilei de 11 septembrie 1924, un grup
înarmat a atacat târgul Nikolaevka din judeţul Ismail, dar
acţiunea a fost reprimată de armata română. însă acţiunea
; a fost reluată la Tatarbunar în seara zile de 15 septembrie.
! Grupurile armate au ocupat primăria şi au proclamat
IRepublica Sovietică Moldovenească, în componenţa
jU.R.S.S. Din ordinul lui Nenin au fost aduşi locuitori la
primărie, cărora li s-a comunicat că Basarabia s-a declarat
republică sovietică. Dar răscoala nu s-a extins cum se
preconiza de către organizatorii ei, asupra întregii Basara-
bii. Armata română a intervenit în forţă şi a restabilit
ordinea, arestând 489 persoane (inclusiv 9 moldoveni).
Dintre aceştia 85 persoane (toţi de origine alogenă) au fost
condamnaţi la diferiţi termeni de închisoare. Nicolae Titulescu şi Maksim Utvlnov discută
reluarea relaţiilor diplomatice româno-sovietice
Despre această acţiune Partidul Comunist Român n-a fost
(1934)
pus la curent. Secretarul lui general Elek Koblos consemna :
“Cu Tatarbunar nu am obţinut nici o legătură. Pentru noi era o J.................................................................. ...........
surpriză. Nici tovarăşii noştri din Chişinău nu ştiau nimic • Enumeraţi factorii, care au anihilat i procesul
despre aceasta. Ulterior am emis un apel pentru Tatarbunar în de apropiere dintre U.R.S.S.
trei limbi (şi rusă)”. : şi România.
Cu ocazia reprimării răscoalei de la Tatarbunar propaganda sovietică a mobilizat partidele comuniste din întreaga
lume şi unele persoane marcante, precum Henri Barbusse, Romain Rolland, Louis Aragon, avocatul român C.G.
Costa-Foru în acţiuni de condamnare a guvernului României.
La finele anului 1931 şi începutul lui 1932, în spiritul Pactului Briand-Kellogg (27 august 1928), între
guvernele României şi U.R.S.S. au avut loc la Riga tratative privind încheierea unui pact de neagresiune între
cele două ţări. Cu acest prilej, reprezentantul român, Mihail Sturdza, a cerut excluderea dintr-un eventual
document a oricărei menţiuni privind existenţa unui litigiu teritorial între cele două state. La rândul său, delegatul
sovietic B.S. Stomoniakov a precizat: “Rusia sovietică nu va încheia niciodată un pact de neagresiune cu
România care să conţină termenii următori: 1) integritate, 2) inviolabilitate, 3) suveranitate”. în aşa mod,
tratativele s-au întrerupt.
O ameliorare a relaţiilor româno-sovietice se va produce doar la 9 iunie 1934 când, la Geneva, s-a produs
un schimb public de scrisori între N.Titulescu şi M.Litvinov, care consemna reluarea raporturilor între cele două
ţări.
Cu acelaşi prilej, cei doi miniştri au confirmat în scris un acord, care consemna că au convenit asupra
următoarelor: “Guvernele ţărilor noastre îşi garantează mutual plinul şi întregul respect al suveranităţii fiecăruia
din statele noastre şi abţinerea de la orice imixtiune, directă sau indirectă, în afacerile interne şi în dezvoltarea
fiecăruia dintre ele şi în special a oricărei'agitaţiuni, propagandă şi al oricărui fel de intervenţiuni sau de sprijin al
acestora”.
Stabilirea relaţiilor diplomatice între România şi Uniunea Sovietică, după 16 ani de întrerupere, a
reprezentat un moment esenţial pentru ambele state, contribuind la diversificarea raporturilor dintre ele. Astfel, în
vara anului 1934 a avut loc o conferinţă româno-sovietică privind dezvoltarea relaţiilor economice; în 1935
România a ridicat orice prohibiţie aplicată importului, antrepozitării sau tranzitului mărfurilor din U.R.S.S.; au
fost recunoscute drepturile de proprietate pe care supuşii sovietici le aveau în România. în 1935 a fost reconstituit
podul dintre Tighina şi Tiraspol, facilitându-se astfel transportul de pasageri şi mărfuri între cele două ţări.

59
CAPITOLUL III

La 15 septembrie 1934, Uniunea Sovietică a devenit membră a Ligii Naţiunilor; guvernul sovietic se obliga
“să respecte şi să menţină în contra oricărei agresiuni externe integritatea teritorială şi inde pendenţa politică
existentă a tuturor membrilor Societăţii”. Angajamentul guvernului sovietic era, evi dent, valabil şi în ceea ce
priveşte România, care se număra printre membrii fondatori ai Ligii Naţiunilor.
De asemenea, Protocolul din 21 iulie 1936 de la Montreaux, dintre România şi U.R.S.S. - care cuprindea
principiile de bază ale unui preconizat pact de asistenţă mutuală - consemnează acordul de principiu convenit
între ministrul de Externe al României, N. Titulescu şi omologul său sovietic M.Litvinov, asupra unui act de
asistenţă mutuală bazat pe respectarea reciprocă a independenţei şi suveranităţii celor două state. După convenţia
de definire a agresiunii din 1933, Protocolul din 21 iulie
1936 era o confirmare clară a recunoaşterii graniţei de răsărit a României, deoarece documentul consemna:
“Guvernul U.R.S.S. recunoaşte că, în virtutea diferitelor sale obligaţii de asistenţă, trupele sovietice nu vor putea
trece niciodată Nistrul fară o cerere formală în acest sens din partea Guvernului re gal al României (...). La
cererea Guvernului regal al României trupele sovietice trebuie să se retragă imediat de pe teritoriul român la est
de Nistru
în justificarea drepturilor României asupra Basarabiei, N.Titulescu a prezentat o construcţie juridică
întemeiată pe următoarele elemente:
1) principiul naţionalităţilor - Basarabia fiind locuită în mare majoritate de români;
2) votul reprezentativ al Sfatului Ţării din 27 martie / 9 aprilie 1918;
3) Protocolul de la Paris, din octombrie 1920;
4) Convenţia de la Londra de definire a agresorului, care preciza că prin teritoriu trebuie să se înţeleagă
teritoriul pe care se află un stat în acel moment istoric;
5) dreptul internaţional în vigoare - când U.R.S.S. a fost primită în Liga Naţiunilor, nu a formulat nici o
rezervă asupra Basarabiei;
6) când România a devenit membră a forumului de la Geneva, ea poseda deja Basarabia prin votul
parlamentului de la Chişinău şi prin tratatul din octombrie 1920.
în august 1936 N.Titulescu a fost înlăturat din funcţia de ministru de Externe, din cauza, în primul rând, a
eşecului politicii de securitate colectivă, ca urmare a atitudinii conciliatoriste promovată de Marile Puteri
occidentale faţă de politica agresivă a Germaniei şi Italiei. în aceste împrejurări, situaţia României devenea tot
mai dificilă, mai ales că Polonia se orienta deschis spre Germania, iar Iugoslavia spre Italia.
înlăturarea lui N.Titulescu a fost percepută la Kremlin ca o schimbare a politicii externe a României.
Apreciind că M.Litvinov mersese prea departe în demersurile comune cu N.Titulescu, guvernul de la
Moscova a profitat de schimbarea acestuia pentru a dezavua înţelegerea convenită şi a reveni la intransigenţa
iniţială.
Convingerea lui N.Titulescu a fost că României îi era necesar un tratat cu Uniunea Sovietică, înainte ca
aceasta să ajungă la o înţelegere cu Germania sau să fie atacată de ea. “Şi acest tratat - arăta N.Titulescu
- trebuie să fie făcut în timp util, altfel apropierea ruso-germană se va face împotriva noastră”. Pactul de
neagresiune sovieto-german din 23 august 1939, însoţit de Protocolul adiţional secret, au demonstrat cu
prisosinţă capacitatea de previziune a ilustrului om de stat român.

- Comentaţi argumentele aduse de N.Titulescu în justificarea drepturilor României interbelice asupra Basarabiei. Sunteţi de
acord? Da/ Nu. Argumentaţi-vă opinia.

Vocabular

Caducitate - ineficacitatea unui act juridic ca urmare a survenirii unui eveniment ulterior încheierii lui.
De jure - (lat. - de drept) - locuţiune prin care se desemnează o situaţie prevăzută de lege.
Plebiscit (lat. plebis scitum) - consultare a cetăţenilor dintr-un teritoriu, care urmează să se pronunţe prin “da" sau “nu" asupra
apartenenţei la un anumit stat (declararea independenţei sau recunoaşterea autorităţii altui stat asupra acestui teritoriu).

60
Data Evenimentul Probleme abordate Consecinţe, decizii

ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL INTERNAŢIONAL INTERBELIC

Cronologie

1920, octombrie 28- Tratatul de la Paris privind recunoaşterea unirii Basarabiei cu România.
1924, martie - Conferinţa româno-sovietică de la Viena.
1934, iunie 9 - stabilirea relaţiilor diplomatice între România şi U.R.S.S.
1936, iulie 21 - perfectarea protocolului privind pactul de neagresiune între România şi U.R.S.S. In document
se preciza, de patru ori, că graniţa de stat între cele două ţări era Nistrul.
1936, august-N.Titulescu a fost înlăturat din fruntea Ministerului de Externe al României. Acest fapt a fost
interpretat de Moscova ca “o schimbare a politicii externe” a României.
1939, mai 3 - Maksim Litvinov este înlocuit de către Veaceslav Molotov.
1939, august-V.M. Molotov declară că “în partea de sud-est a ţării există probleme nerezolvate, dar care vor
fi soluţionate în conformitate cu interesele vitale ale U.R.S.S.”.
1940, iunie 26 - Ultimatumul sovietic de evacuare a Basarabiei şi Bucovinei de Nord.
1940, iunie 28 - înaintarea Armatei Roşii în teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de Nord.

1941, Expuneţi-vă opinia dacă a fost posibilă o altă evoluţie a relaţiilor româno-sovietice din acea perioadă. Argumentaţi-vă
concluziile.

1942, Completaţi tabelul: “Evenimente diplomatice referitoare la problema Basarabiei”, sau “Evenimente ale
relaţiilor diplomatice româno-sovietice”.

• Care a fost, în accepţia lui N.Titulescu, construcţia juridică ce justifica drepturile României asupra
Basarabiei?
* Organizaţi o dezbatere pe tema “Problema Basarabiei - problemă istorică artificială”, sau “Problema
Basarabiei - aspect istoric sau politic?”.
* Efectuaţi o investigaţie şi elaboraţi o comunicare istorică referitoare la unul din evenimentele
diplomatice sovieto-române.
• Redactaţi un eseu: Problema Basarabiei în relaţiile româno-sovietice din perioada interbelică

61
 CAPITOLUL IV
CULTURA Şl ŞTIINTA ÎN PERIOADA
INTERBELICĂ

1 Trăsături generale. învăţământul, literatura şi arta

Lecturi suplimentare*
■ Realizări în domeniul ştiinţelor exacte şi al celor Livezeanu I. Cultură şi naţionalism în
România Mare. 1918-1940. Buc. 1998.
umaniste
King Charl. Moldovenii, România, Rusia şi
1 Studiu de caz: Personalităţi politica culturală. Chişinău, 2002.
> Colesnic Iu. Basarabia necunoscută.
basarabene Chişinău, 1993.

■ Lecţie de sinteză: Cultura şi ştiinţa în Basarabia

interbelică

Harta ştiutorilor de carte din România (1930)

I' 1 Sub 20
f I 20-25
r.......1 25-30
1~ 1 30-35
35-40
40-50
50-60
BBS 60-70
tâM 70-80
Peste 80

62
 CULTURA Şl ŞTIINŢA ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

§1. Trăsături generale. învăţământul, literatura şi arta

♦ O nouă etapă în viaţa spirituală

♦ Cultura şi ştiinţa românească interbelică: expansiune, valoare, integrare europeană
♦ Explozie de talente şi realizări intelectuale

Trăsături genraie. Accelerarea procesului de moder-

nizare a societăţii, eliberarea marilor energii spirituale încătuşate Documentar
de-a lungul secolelor de dominaţie străină, unirea tuturor forţelor
spiritualităţii româneşti, asigurarea unei baze materiale mai solide, (A)

setea de cultură a poporului român, au permis înregistrarea unui “România Mare nu este numai un

adevărat salt calitativ în dezvoltarea învăţământului, ştiinţei şi apogeu politic şi militar, ci şi o mare

culturii. (A) impulsiune dată energiei româneşti. Această

Noul spaţiu statal a beneficiat de contribuţia neîngrădită a impulsiune se va resimţi în curând. Toate

tuturor provinciilor la valorile ştiinţei şi culturii româneşti. Este puterile de muncă, în toate direcţiile, se vor

cunoscută unitatea culturală care exista cu mult timp înainte de intensifica. Va fi o încordare uriaşă, încordarea

1918, unitate care n-a exclus anumite particularităţi, de la o pro- unui neam întreg, căruia i s-au dărâmat

vincie la alta. Aceste particularităţi, ce nu-i alterau unitatea funda- zăgazurile. Forţele descătuşate vor năvăli

mentală, o îmbogăţeau şi îi dădeau un farmec aparte. Descătuşând tumultuoase pe toate tărâmurile de activitate.

energiile spirituale, Unirea din 1918 şi politica statului român au Pretutindeni vom vedea energia românească

realizat - în pofida unor obstrucţii şi neîmpliniri - o solidarizare a extinzându-şi manifestarea. în viaţa

provinciilor şi participarea la viaţa culturală şi ştiinţifică a economică, precum şi în cea financiară, în

etnicilor români şi a minorităţilor naţionale, fară nici un fel de viaţa politică sau culturală vom întâlni puterile

discriminare. aceluiaşi neam, desfăşurate în toată

Efervescenţa intelectuală s-a manifestat printr-o veritabilă amploarea spre a crea".

explozie a tipăriturilor: revistele, ziarele şi cărţile editate impu-

Pamfil Şeicaru, Principii de politică naţională
nându-se nu numai prin cantitate, ci şi prin calitate. Liviu Rebrea-
(1919).
nu îşi exprima, în martie 1923, încrederea deplină în dezvoltarea
vieţii spirituale, ca urmare a eliberării naţionale. Marele prozator
şi om de acţiune în planul politicii culturale afirma: “Viitorul e al
nostru. Până azi ne-am luptat cu veacurile ca să trăim. De-aici
încolo vom dovedi lumii că trăim aievea, prin cultura româ-
Demonstraţi cu exemple concrete din
neasca”. •

diverse domenii ale culturii româneşti

După 1918, complexele provinciale au dispărut cu repezi-
interbelice realizarea prezicerii lui Pamfil
ciune, după cum societatea românească s-a eliberat în mare măsu-
Şeicaru.
ră de problemele locale, regionale, lărgindu-şi accesul la viaţa
spirituală europeană şi mondială. “Mai ales acum, după întregirea
politică, toate naţiunile pământului aşteaptă să vadă ce
vrem să fim şi ce loc voim să ocupăm în cadrul istoriei
universale”, preciza Ssmion Mehedinţi în încheierea
discursului de recepţie la Academia Română, rostit la 6
iunie 1920. “Ţara noastră a devenit aptă - a consemnat mai
târziu, cu autoritatea-i binecunoscută, Tudor Vianu - să
intre în marele dialog universal al culturilor, aducându-şi cu
mai multă rodnicie contribuţia la reformularea şi
soluţionarea unor probleme-cheie ce confruntau conştiinţa
umanităţii”.
Cultura şi ştiinţa română interbelică pot fi
Miron Cristea Gurie Grosu Mitropolitul
caracterizate sintetic prin câteva cuvinte: expansiune, va- primul patriarh al Basarabiei
loare, integrare europeană. Desăvârşirea unităţii naţionale României

63
CAPITOLUL IV
Documentar
Legea despre învăţământul primar al
statului şi învăţământului normal primar.
1924 (A)
I. învăţământul primar formează
primul grad al învăţământului. El cuprinde:
1) Şcoala de copii mici (grădiniţele de
copii); 2) şcoala primară; 3) şcoalele şi
cursurile de adulţi; 4) şcoalele şi clasele
speciale pentru copiii anormali , educabili.
II. învăţământul primar se predă:
! cuparea tuturor guvernelor României interbelice a constituit-o
în şcoalele statului (şcoale publice), în i
şcoalele sau institutele particulare autorizate
de stat şi în familie, conform legii
învăţământului particular.
V. învăţământul primar este unitar în
tot cuprinsul ţării.
VI. învăţământul primar este
obligatoriu şi gratuit în condiţiunile ; prevăzute
de această lege.
VII. învăţământul primar în
şcoalele statului se predă în limba română. în
comunele cu populaţie de altă limbă decât
limba română, Ministerul Instrucţiunii Publice
va înfiinţa şcoale primare cu limba de predare
a | populaţiei respective, în aceeaşi proporţie
ca şi în comunele româneşti, în aceste şcoale
studiul limbii române j va fi însă obligatoriu...
(Crestomaţie pentru studiul istoriei
moderne şi contemporane a românilor in
învăţământul preuniversitar), Iaşi 1996.
p. 358-359
• Comentaţi articolele sub aspectul realizării
dreptului la învăţătură.
Mihail Sadoveanu
(1880-1961)
64
a contribuit la avântul deplin al creaţiei ştiinţifice şi tehnice, la
dezvoltarea învăţământului de toate gradele, a literaturii şi artelor.
O contribuţie însemnată
la afirmarea spirituaţităţii româneşti
a adus Biserica. Rolul ei a crescut odată cu adoptarea legii despre
organizarea Bisericii Ortodoxe (1925) şi alegerea primului
patriarh al României -Miron Cristea (1925-1939).
învăţământul constituie domeniul fundamental pentru
ridicarea nivelului de cultură a poporului, pentru formarea de
cadre necesare economiei, vieţii administrative, activităţii sociale,
politice, ştiinţifice. Din aceste considerente, după 1918 preo-
dezvoltarea învăţământului primar, sporirea numărului ştiutorilor
de carte, lichidarea analfabetismului. (A) Astfel, învăţământul
şi-a mărit, corespunzător noului stat, numărul de elevi şi studenţi;
şcoala de 7 ani a devenit obligatorie şi a început să funcţioneze şi
în limba minorităţilor naţionale, s-a reintrodus bacalaureatul
(1918), iar la Cluj, Cernăuţi şi Chişinău, capitalele provinciilor
istorice reunite, au luat fiinţă instituţii de învăţământ superior.
Graţie efortului statului român, ritmul de răspândire a ştiinţei
de carte S-a intensificat după 1930. Bunăoară, în anul şcolar 1936/1937
funcţionau 2.104 grădiniţe de stat cu 125.350 copii, la care se adăugau 171
grădiniţe particulare frecventate de 8.954 copii; existau 15.630 şcoli primare ale
statului cu 2.338.851 copii, 1.407 şcoli particulare cu 141.240 copii; la aceştia se
adaugă 2.043 copii preparaţi în familie şi prezentaţi la examenele particulare
ţinute în şcolile primare ale statului. Comparativ cu anul 1919, primul an de după
Unire, numărul elevilor a crescut de 4 ori, al corpului didactic de peste 5 ori, al
şcolilor de circa 4 ori. Copiii aparţinând minorităţilor naţionale aveau asigurat
dreptul de a învăţa; astfel, în 1930, din totalul copiilor care frecventau şcolile
primare ale statului, 1.912.189 erau români, 113.070 - maghiari, 57.958 -
germani, 29.025 - ruşi, 63.178 - ruteni şi ucraineni, 59.522 - bulgari, 51.054 -
evrei, 21.997 - turci şi tătari etc.
Luând în calcul procentul mediu de creştere a ştiutorilor de
carte, se desprinde concluzia că în 1939/1940 numărul acestora
ajunsese la circa 80%. Acest procent era mai mare decât al multor
state europene; Portugalia - 34,8%, Uniunea Sovietică - 51,3%,
Grecia - 56,7%, Spania - 57% etc.
Literatura română a atins
performanţe cu adevărat excep-
ţionale, datorate unor scriitori cu reală vocaţie universală, precum
Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Lucian
Blaga. Unul dintre promotorii avangardismului pe plan european
a fost poetul român Tristan Tzara, iniţiatorul
mişcării dadaiste.
în critica şi istoria literară s-au eviden-
ţiat George Călinescu (autorul monumen-
talei lucrări Istoria literaturii române de la
origini până în prezent, 1941) şi Perpes-
sicius, iniţiatorul publicării ediţiei complete
a operei lui Mihai Eminescu.
Presa a cunoscut o diversificare spec-
taculoasă. Numărul periodicelor a crescut de
la 16 (în 1918) la 2351 (în 1935), iar tirajele
ei au atins cota de 4,5 milioane. Se publicau
Liviu Rebreanu periodice independente (“Universul”,
(1885-1944)
 CULTURA Şl ŞTIINŢA ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

torul” - P.N.L., “Dreptatea” - Partidul Poporului, “Neamul Româ-

nesc” - Partidul Naţional Democrat, “Lumea nouă” - P.S.D. ş.a.)
Universul plastic. După Marea Unire, artele plastice au
cunoscut şi ele o dezvoltare impresionantă. Dintre realizările de
marcă se cuvin a fi reliefate cele datorate lui Constantin Brâncuşi -
unul dintre cei mai prestigioşi sculptori ai tuturor timpurilor.
Ansamblul de la Târgu-Jiu (Masa tăcerii, Poarta sărutului,
Coloana infinitului), realizat în anii 1935-1938, este o operă
artistică de excepţie, şi un omagiu adus poporului român, luptei şi
jertfelor sale pentru făurirea statului naţional unitar.
Muzica. Prin George Enescu, muzica românească a intrat
cu adevărat în universalitate. Lucrările sale, în primul rând
simfoniile, exprimă sufletul şi aspiraţiile poporului român,
peisajul şi frumuseţile patriei, pe care le-a făcut cunoscute pe toate
meridianele. Opera sa “Oedip”, prezentată în premieră mondială George Enescu
(1881-1955)
la Paris în 1936, a deschis noi căi în dezvoltarea teatrului liric uni-
versal. Arta dirijorală a fost ilustrată de Ionel Perlea, George
Georgescu, Antonin Ciolan, care s-au aflat la pupitrul celor mai
prestigioase orchestre din lume.
Marile capodopere ale lui
Teatrul. în teatru s-au impus actori de talent ca: C.Nottara, Constantin Brâncuşi:
Tony Bulandra, Constantin Tănase (fondatorul teatrului
românesc de revistă); pe scenele pariziene au jucat cu mult
succes actriţele românce Maria Ventura, Elvira Popescu, Alice
Cocei.

Poarta sărutului

TJ-:
• -’T-T '

Coloana infinitului Masa tăcerii

Numiţi localităţile unde se află aceste monumente.

65
9 Istoria Românilor 12
Autor Curent artistic Opere importante

CAPITOLUL IV

Vocabular

A vangardism - curent intelectual, caracteristic sec. XX, care lupta împotriva formelor şi tradiţiilor consacrate. Dadaism - curent
artistic care nega orice legătură dintre gândire şi expresia artistică.

• Numiţi reprezentanţi al acestor curente cultural - artistice din România interbelică.

Cronologie
1919, mai 25-prima audiţie la Bucureşti a Simfoniei a IlI-a de George Enescu (dirijor: compozitorul) 12
septembrie - decret-lege privind înfiinţarea Universităţii din Cluj. Primul rector: Sextil Puşcariu. 1920-1921 -
Liviu Rebreanu. “Ion” (2 voi.).
1920, aprilie 4 - primul film de desene animate românesc, “Păcală în Lună”, creat de desenatorul Aurel Petrescu.
1921 - Ovid Densuseanu. Literatura română modernă (voi. I-II); voi. III - 1936).
1922 - Liviu Rebreanu. “Pădurea spânzuraţilor”. Lucian Blaga; “Cultură şi cunoştinţă”.
1922-1924 - Constantin Kiriţescu. “Istoria războiului pentru întregirea României” (2 voi.).
1923, iunie 28 - Legea asupra proprietăţii literare şi artistice, care proclamă principiul respectării şi garantării
proprietăţii creaţiilor intelectuale.
1924- 1925 - Eugen Lovinescu. “Istoria civilizaţiei române moderne”, voi. 1-2 (voi. 3-1926).
1925 - M.Sadoveanu. “Venea o moară pe Şiret”.
1926-1929-Eugen Lovinescu. “Istoria literaturii române contemporane” (5 voi.).
1930 - L.Rebreanu. “Răscoala”
1933 - G.Bacovia. “Poezii” (ediţie definitivă).
1934 - C.Brâncuşi începe ansamblul de la Târgu-Jiu; M.Sadoveanu. “Fraţii Jderi”, voi. I; T.Arghezi “Versuri”
(ediţie definitivă).
1936- 1937 - După planurile arhitectului Duiliu Marcu se construieşte la Bucureşti, pe Calea Victoriei,
clădirea Bibliotecii Academiei Române, realizată în baza unei concepţii moderne atât în ceea ce priveşte depozitarea
cărţilor, cât şi consultarea lor.
1937 - Gh. Oprescu. “Pictura românească din secolul al XlX-lea”.
i • Completaţi tabelul cu alte denumiri de opere artistice pe care le cunoaşteţi, realizate în România interbelică.

• Evidenţiaţi principalele direcţii ale culturii şi ştiinţei române interbelice.

• Enumeraţi realizări în domeniul învăţământului şi argumentaţi importanţa lor în perspectiva dezvoltării social -
economice a României.

• Elaboraţi tabelul: Literatura şi arta românească în perioada interbelică.

*Demonstraţi existenţa unei relaţii interdependente între realizările economice, politice şi culturale ale
României.
*Efectuaţi o investigaţie ştiinţifică şi elaboraţi un discurs oral sau scris referitor la activitatea unei personalităţi
de cultură din România interbelică sau un eseu: “Constantin Brâncuşi - exponent al artei româneşti şi universale.

66
 CULTURA Şl ŞTIINŢA ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

§2. Realizări în domeniul ştiinţelor exacte şi al celor

umaniste
♦ Şcoala matematică românească
♦ Mari realizări în medicină, biologie, geografie
♦ Aplicări practice ale realizărilor în ştiinţele tehnice
♦ Şcoli şi sinteze în domeniul ştiinţelor umaniste

Vastele acumulări cantitative de la sfârşitul secolului al

XlX-lea şi începutul celui de-al XX-lea, condiţiile create după ’
Marea Unire din 1918 au permis realizarea unui adevărat salt
calitativ în ştiinţa românească. în perioada interbelică (începutul
perioadei este marcat de actele de unire din cursul anului 1918, iar
încheierea acesteia, în ce priveşte cultura, include chiar şi anumite
realizări de după 1944, rezultat ale acumulărilor anterioare care,
prin spiritul lor, aparţin perioadei interbelice) s-au afirmat
puternic şcolile româneşti de matematică, medicină, istorie,
geografie, sociologie, filozofie, au trăit şi creat mari personalităţi
care au îmbogăţit tezaurul ştiinţei şi culturii universale.
Matematica. în această perioadă au lucrat creatorii şcolii
matematice româneşti: Gheorghe Ţiţeica, Traian Lalescu şi
Dimitrie Pompei, cu contribuţii remarcabile în dezvoltarea acestei * Gh. Ţiţeica
ştiinţe pe plan mondial. Gheorghe Ţiţeica fondatorul geometriei
diferenţiale centroafine, a realizat lucrări remarcabile
în domeniul geometriei diferenţiale, introducând noi
clase şi suprafeţe, curbe şi reţele, care îi poartă
numele. Traian Lalescu este unul din fondatorii
teoriei ecuaţiilor integrale, recunoscut ca atare în
planul ştiinţei matematice universale. Dimitrie
Pompei a adus contribuţii fundamentale la teoria
funcţiilor şi a calculului funcţional; a definit funcţii,
care îi poartă numele, precum şi noţiunile de derivată
areolară şi distanţă între două mulţimi închise. Şcoala
matematică românească şi-a câştigat un autentic
prestigiu internaţional, a contribuit efectiv la
dezvoltarea acestei ştiinţe fundamentale.
Medicina. Medicina românească a fost ilustrată de savanţi
prestigioşi precum Victor Babeş - creatorul şcolii româneşti de Facultatea de medicină din Bucureşti

morfopatologie şi microbiologie, şi Ion Cantacuzino - fondatorul

şcolii naţionale de imunologie şi patologie experimentală. Gheor-
ghe Marinescu - întemeietorul şcolii româneşti dc neurologie - a
aplicat, printre primii în lume, metode histologice şi metoda
anatomoclinică în cercetarea ştiinţifică. Constantin I.Parhon -
creatorul şcolii româneşti de endocrinologie şi unul din fondatorii
ei pe plan mondial - este autorul primului tratat de endocrinologie
din lume, a cercetat bătrâneţea şi tratamentul ei, fiind unul dintre
întemeietorii geriatriei - ca o nouă ramură a ştiinţelor medicale.
La ameliorarea stării de sănătate a poporului român a contribuit
Institutul de Seruri şi Vaccinuri înfiinţat în 1921 de dr. Ioan Cantacuzino.
Un succes important a fost obţinut prin eradicarea uneia dintre cele mai
teribile boli - malaria - prin eforturile medicilor români în frunte cu Mihai
Ciucă. Nicolae Paulescu a făcut cercetări sistematice asupra diabetului,
reuşind să descopere C. I.Parhon

67
CAPITOLUL IV

medicamentul pe care l-a numit pancreină; rezultatul experienţelor sale a

fost publicat în august 1921 într-o revistă internaţională de specialitate
din Belgia, cu opt luni înainte de canadienii Fr.G. Banting şi Ch.H. Best,
care au anunţat descoperirea insulinei (echivalentul pancreinei). în 1923
savanţii canadieni au obţinut Premiul Nobel, nesocotindu-se prioritatea
savantului român.
La rândul său Ştefan Odobleja este autorul primei variante elaborate
a concepţiei cibernetice generalizate, expusă pe larg în cartea sa
Psihologia consonantistă, tipărită în 1938 în limba franceză. Pentru o
descoperire similară, matematicianul american Norbert Wiener, care în
1948 a publicat lucrarea Cibernetica, deci cu 10 ani mai târziu, a primit
Premiul Nobel.
Ştiinţele tehnice. Cercetătorii români au adus contribuţii
remarcabile în ştiinţele tehnice, multe dintre descoperirile lor având largi
aplicaţii practice. Aurel Persu a construit primul automobil aerodinamic
Traian Vuia
fară diferenţial din lume. Traian Vuia a realizat generatorul cu aburi cu
ardere internă în cameră închisă, care îi poartă numele. A construit (în
1918 şi 1921) două tipuri de elicoptere, înzestrate cu rotocoale
perfecţionate şi stabilizator orizontal. Ştefan Procopiu a adus contribuţii
notabile în domeniul electromagnetismului, opticii, geomagnetismului şi
termodinamicii; în 1921 a descoperit depolarizarea longitudinală a solu-
ţiilor coloidale şi a suspensiilor cristaline (“fenomenul Procopiu”), iar în
1929 discontinuitatea magnetizării unui fir feromagnetic străbătut dc un
curent electric alternativ (“efectul Procopiu”). Henri Coandă a adus
contribuţii fundamentale în domeniul aerodinamicii experimentale şi a
construcţiei de avioane. Elie Carafoli a,fondat şcoala românească de
aerodinamică, a efectuat cercetări minuţioase asupra aripilor de avion, a
adus contribuţii importante la proiectarea şi construirea avioanelor
româneşti la I.A.R. - Braşov, unde a îndeplinit multă vreme funcţia de
director tehnic. învăţătorul sas Herman Oberth a fundamentat construcţia,
funcţionarea şi utilizarea motoarelor - rachetă în astronautică şi în tehnica
militară, fiind considerat fondatorul astronauticii pe plan mondial. în
1925, Radu Stoika a construit primul hidroavion românesc.
Gheorghe Cartianu a pus bazele şcolii româneşti de radio- tehnică şi
radiocomunicaţii. în 1926 au fost realizate primele emisiuni radio sub
conducerea profesorului Dragomir Hurmuzescu, cel care avea să devină
preşedintele Societăţii de Radiodifuziune; la 1 noiembrie 1928 şi-a
început activitatea sub conducerea sa postul de radio România.
Geografia. în geografie s-a impus Simion Mehedinţi -
întemeietorul şcolii româneşti de geografie - care, în lucrarea sa Terra (2
voi., 1930) a fundamentat o concepţie proprie, cu larg ecou internaţional,
potrivit căreia pământul se prezintă ca un ansamblu unitar de învelişuri
planetare. Vintilă Mihăilescu a elaborat prima sinteză asupra geografiei
fizice a României (1936).
Biologia. Şcoala de biologie a fost ilustrată de Ion Borcea (care a
pus bazele şcolii româneşti de hidrobiologie), Emil Racoviţă - creatorul
primului institut de biospeologie din lume (1920, la Cluj), participant la
explorarea Antarcticii, Dimitrie Voinov - întemeietorul şcolii româneşti
de citologie.

68
 CULTURA Şl ŞTIINŢA ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

Gândirea social-politică. Curente filozofice.

Perioada interbelică s-a caracterizat printr-o adevărată
efervescenţă a gândirii social-politice, care a evidenţiat vocaţia
românilor spre sinteza actului de cultură. Operele publicate de
Lucian Blaga se constituie în veritabile contribuţii privind
filozofia existenţei sau ontologia misterului, filozofia cunoaşterii,
a culturii, a artei, filozofia mitului şi filozofia religiei. Constantin
Rădulescu - Motru este fondatorul unei concepţii proprii -
“personalismul energetic”- conform căreia menirea filozofiei este
ca odată cu integrarea persoanei umane în natură, potrivit
cuceririlor ştiinţei, să satisfacă şi nevoile subiectivităţii, subliniind
valoarea persoanei, a individualităţii omeneşti în univers. Mircea
Eliade şi-a început în perioada interbelică uriaşul travaliu care
avea să-l impună ca un mare specialist în istoria religiilor,
orientalistică şi metodologie.
în filozofie, opţiunii prooccidentale de dezvoltare a ţării se Lucian Blaga

opune curentul tradiţionalist. Un promotor consecvent al

tradiţionalismului a fost Nichifor Crainic care considera că cultura
creştină este cea mai înaltă dezvoltare a spiritului uman, iar
viitorul societăţii româneşti se află în credinţa ortodoxă şi în
refuzul la occidentalizare. Un adept al lui Crainic a fost Nae
Ionescu - fondatorul concepţiei “trăirismului” ce susţinea
ortodoxismul ţărănesc şi legătura lui cu românismul. A criticat
vechement civilizaţia occidentală. Viziunile lui filozofice au
fost utilizate de mişcarea de extremă dreapta.
Sociologia. Şcoala românească de sociologie,
întemeiată de Dimitrie Guşti, s-a bucurat de un autentic
prestigiu internaţional. Guşti este fondatorul metodei
“monografice”, aplicată în special la studiul vieţii rurale, prin
cercetări repetate şi îndelungate pe teren, în cchipe complexe,
interdisciplinare. A avut rolul decisiv în crearea Muzeului
Satului, deschis în Bucureşti (1936); sub îndrumarea sa a
apărut, între anii 1938-1943, monumentala lucrare Enciclopedia
Nicolae Iorga
României (4 volume).
Istoriografia. Istoriografia românească a fost dominată de
personalitatea lui Nicolae Iorga, recunoscut ca unul dintre titanii culturii
universale. Opera sa numără circa 16.000 de titluri, cu o tematică extrem
de variată: sinteze şi monografii, colecţii de izvoare, probleme de istorie
politică, economică, militară, literară, culturală etc. Autorul Istoriei
României în 10 volume (1936-1939); a integrat istoria românilor în
istoria universală şi a adus contribuţii majore la studierea istoriei
universale.
Vasile Pârvan a întemeiat şcoala românească de arheologie,
lucrările sale - Getica (1926), Dacia (1937) şi începuturile vieţii romane
la gurile Dunării (1923) - aducând contribuţii fundamentale la
cunoaşterea istoriei vechi a României, precum şi a zonei pontice în
general. Gheorghe Brătianu a cercetat numeroase aspecte privind istoria
României - îndeosebi continuitatea românilor în vechea vatră dacică,
întemeierea statelor româneşti, precum şi universale - istoria Bizanţului, a
Mării Negre etc.
Nichifor Crainic

69
 Ştiinţa Personalitatea Realizări, descoperiri Importanţă, consecinţe

* Efectuaţi o investigaţie ştiinţifică şi elaboraţi un discurs scris despre unul din curentele filozofice, sau despre
o personalitate din domeniul ştiinţei româneşti.
* Analizaţi realizările ştiinţei româneşti în perioada interbelică şi apreciaţi nivelul ei, comparativ cu realizările
ştiinţei mondiale.
* Sintetizaţi realizările ştiinţei româneşti şi determinaţi cauzele care au facilitat dezvoltarea ei.
* Efectuaţi o investigaţie ştiinţifică despre personalităţi ale culturii româneşti interbelice care nu au fost
acceptate de regimul comunist. Argumentaţi. Expuneţi-vă opinia.

70
 CULTURA Şl ŞTIINŢA ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

LECŢIE DE SINTEZĂ
t

Cultura şi ştiinta în Basarabia interbelică

Integrarea Basarabiei în cadrul statului naţional unitar român a avut multiple consecinţe pozitive în
domeniul cultural şi ştiinţific. După 106 ani de rusificare şi deznaţionalizare forţată, populaţia Basarabiei a
obţinut posibilitatea revenirii la valorile istorice şi culturale româneşti, la conştientizarea apartenenţei sale
etnice şi lingvistice. Ceea ce s-a produs după 1918 în Basarabia a fost considerat, pe bună dreptate, “o
adevărată revoluţie culturală”.
în perioada dintre cele două războaie mondiale, cultura şi ştiinţa în Basarabia s-au dezvoltat atât în
baza acţiunii de stat, precum şi a promovării activităţii diverselor asociaţii obşteşti, culturale şi a iniţiativei
private.
învăţământul. în domeniul instruirii s-a
acţionat, în primul rând, în direcţia sporirii numărului
şcolilor primare, a corpului profesoral şi al elevilor
înscrişi în aceste instituţii. Prin introducerea în
Basarabia a învăţământului primar obligatoriu s-a
reuşit deschiderea, practic, în fiecare sat a unei şcoli
primare; în unele sate mai mari au fost deschise chiar
şcoli medii, iar fiecare centru judeţean avea câteva
instituţii de învăţământ mediu general şi special. La
finele perioadei interbelice, graţie acţiunii de stat în
domeniul învăţământului primar, în Basarabia
funcţionau 2.718 şcoli primare în care activau 7.581
Facultatea de Teologie din Chişinău
învăţători şi având un contingent de 346.747 elevi
înscrişi. Doar în municipiul Chişinău funcţionau 44 de şcoli primare, 3 gimnazii, 11 licee, 9 instituţii de
învăţământ mediu de specialitate şi două facultăţi ale Universităţii din Iaşi.
O altă direcţie prioritară a acţiunii de stat în domeniul cultural a constituit-o dezvoltarea
învăţământului mediu şi a celui de specialitate. în vederea pregătirii corpului didactic au fost înfiinţate
două şcoli elementare de meserii şi 13 gimnazii şi licee industriale, faţă de cele 4 şcoli profesionale ce au
funcţionat în Basarabia până la 1918. La finele perioadei interbelice în Basarabia existau 17 licee de băieţi,
9 licee de fete şi 24 gimnazii şi şcoli medii.
Un rol important în progresul cultural şi ştiinţific al Basarabiei a aparţinut şcolii superioare -
facultăţilor de Teologie şi Agronomie ale Universităţii din Iaşi, precum şi celor trei conservatoare
particulare “Unirea”, Naţional şi Municipal, care au constituit adevărate aşezăminte de învăţământ supe-
rior. Solemnităţile prilejuite de inaugurarea la Chişinău a Facultăţii de Teologie au avut loc la 8 noiembrie
1926, iar deschiderea Facultăţii de Ştiinţe Agricole s-a produs la 9 aprilie 1933,
în ziua celei de-a 15-a aniversări a unirii Basarabiei cu România.
Doar în câţiva ani de activitate, Facultatea dc Agronomie din Chişinău a reuşit să
întrunească 21 de profesori şi conferenţiari, 31 şefi de lucrări şi asistenţi şi era frecventată de 400
studenţi şi studente. Biblioteca centrală a facultăţii dispunea de 10.500 volume din toate
domeniile ştiinţelor agricole, iar câmpurile de experienţă, fermele, pepinierele şi viile ce
aparţineau numitei instituţii cuprindeau o suprafaţă de circa 200 ha teren agricol. în cadrul celor 8
catedre ale facultăţii a fost desfăşurată, de rând cu activităţile practice, o amplă muncă de cercetare
ştiinţifică, oglindită în cele două volume apărute, în care au fost publicate 65 de lucrări originale,
în total, până la finele perioadei interbelice, Facultatea de Agronomie din
Chişinău a pregătit 510 ingineri agronomi.
De rând cu instituţiile menţionate, în Basarabia interbelică a funcţionat şi
un alt centru important de cultură - Universitatea populară din Chişinău,
înfiinţată la 18 februarie 1918 de un grup de intelectuali în frunte cu Pan
Halippa, Şt.Ciobanu, I.Pelivan, P.Erhan, E.Alistar, N.Alexandri ş.a. Instituţia
CAPITOLUL IV

dată a fost considerată, pe bună dreptate, cea de-a cincea universitate a

României după cele din Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Cernăuţi, în cadrul ei
organizându-se numeroase cursuri pentru masele largi ale populaţiei, cu
participarea unor astfel de personalităţi precum V.Harea, S.Cujbă,
| Şt.Ciobanu, Iustin Frăţiman, L.Boga, I.Nistor, Rom. Cioflec, S.Panaitescu
etc. De asemenea, cu concursul profesorului de la Universitatea din Cluj
Onisifor Ghibu, în Basarabia interbelică a fost întemeiată asociaţia
culturală “Astra”, care a urmărit, pe întreg parcursul existenţei sale,
“cunoaşterea amănunţită a Basarabiei, cu toate laturile şi nevoile ei de
toate categoriile”.
Extinderea activităţii cultural-artistice. în aceiaşi ani în
Basarabia se atestă o febrilă activitate cultural-artistică, apar în limba
română o serie de ziare, reviste, cărţi literare şi ştiinţifice, se ţin conferinţe,
se joacă piese de teatru, se dau concerte. Au luat fiinţă numeroase
formaţiuni coral-artistice precum: Societatea “Doina” condusă de preotul
Gheorghiu-Sulima, corul C.F.R. dirijat de Mihai Stegaru, corul Liceului
Eparhial dirijat de compozitorul Al.Cristea, corul Catedralei condus de Alexandru Cristea

preotul Berezovschi etc. în 1921 sculptorul Al.Plămădeală creează

Societatea de Arte Frumoase din Basarabia. Ulterior Al.Plămădeală organizează 11 expoziţii ale operelor
sale în diferite localităţi din România. Realizează monumentul lui Ştefan cel Mare (1927), bustul lui
Mateevici (1937) precum şi diverse denumiri de sculpturi. La Chişinău se
înfiinţează de asemenea Societatea Filarmonică, iniţiată şi condusă de prof.
Anatolie Coţovschi, Institutul Social Român din Basarabia sub îndrumarea
lui Pan Halippa, teatrul “Naţional”, cu sediul în fosta clădire a nobilimii
basarabene. Un acces tot mai larg la viaţa culturală şi socială a Basarabiei îl
obţin femeile, aici activând filialele Reuniunii femeilor române, sub
preşedinţia Eleonorei Halippa, a Societăţii ortodoxe a femeilor române,
condusă de Iulia Siminel-Dicescu, a Societăţii Crucii Roşii, condusă de
Maria Pelivan etc.
Un important eveniment artistic şi cultural al Basarabiei interbelice l-a
constituit înfiinţarea, la 14 decembrie 1939, a Societăţii scriitorilor din
Basarabia, având în calitate de preşedinte pe Pan Halippa, de vicepreşe-
dinte pe Iorgu Tudor şi în cea de secretar general pe Nicolae Costenco. în
această societate au fost înscrişi 35 membri oficiali şi avea grupuri literare
în toate judeţele Basarabiei, inclusiv la Bucureşti şi la Iaşi. în opinia
Nicolae Costenco
secretarului general al Societăţii scriitorilor din Basarabia, înfiinţarea
organizaţiei în cauză a fost necesară “pentru a da putinţă spiritului local,
basarabean, să triumfe cu toată originalitatea şi specificul care îl delimitează în speţă, fară a-1 rupe din
sânul familiei latine, româneşti”.
Presa basarabeană. Un important rol în promovarea culturii naţionale în perioada interbelică a aparţinut
presei şi periodicelor. O analiză statistică pentru anii 1917-1927 arată că în Basarabia au apărut 58 de ziare, din care 24
româneşti, iar 34 ruseşti; din cele româneşti, 10 erau cotidiene, iar din cele ruseşti 32. Doar în municipiul Chişinău,
către luna iunie 1940 apăreau 3 cotidiene româneşti (“Basarabia”, “Gazeta Basarabiei” şi “Viaţa Basarabiei”), două
ziare săptămânale (“Cuvânt Moldovenesc” şi “Raza”), precum şi 13 reviste şi 11 buletine, exceptând periodicele în
limba rusă. Ca şi în întreaga ţară, erau răspândite ziarele de largă circulaţie: Universul, Dimineaţa, Curentul, Adevărul
etc.
Aşadar, în cadrul perioadei interbelice, în Basarabia au fost înregistrate rezultate importante în toate domeniile -
literatură, arte, presă, învăţământ, ştiinţă. Indicatorul sintetic al tuturor acestor realizări l-a constituit, pe de o parte,
sporirea gradului de culturalizare a maselor largi ale populaţiei, iar pe de alta - apariţia unei veritabile elite intelectuale
basarabene care, în pofida prigoanei feroce la care va fi supusă de la reanexarea Basarabiei de către U.R.S.S., va juca
un rol hotărâtor în declanşarea procesului de renaştere şi de eliberare naţională de la finele anilor ‘80.
• Redactaţi un eseu: “Oameni de cultură şi ştiinţă din Basarabia interbelică”

72
 CULTURA Şl ŞTIINŢA ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

STUDIU DE CAZ

Oameni de ştiinţă basarabeni

Ştefan Ciobanii (1883-1950). S-a născut la 11/24 noiembrie 1883 la
Talmaz, o localitate din apropierea Nistrului. A urmat şcoala primară din
Talmaz, şcoala normală din Bairamcea, apoi şcoala normală din Chişinău în
paralel cu Liceul nr. 1 din aceeaşi localitate, în particular, pe care l-a absolvit
în anul 1905.
în 1907 Ştefan Ciobanu s-a înscris la Facultatea de Litere, secţia
slavo-rusă, a Universităţii din Kiev, pe care a absolvit-o în anul 1911. în
aceşti ani va fi remarcat de academicianul Vladimir Peretz, care-1 va îndruma
pe calea cercetării documentelor privitoare la istoria literaturii şi culturii
româneşti, aflate în arhivele din Ucraina, Rusia şi Polonia.
In anul 1917 Ştefan Ciobanu a revenit în Basarabia, unde va fi angajat ca
profesor secundar la Bolgrad. Purtat de evenimentele politice, Ştefan
Ciobanu a ajuns între fruntaşii basarabeni ai luptei pentru unire. A fost ales în
Sfatul Ţării, apoi în Comitetul director al acestui parlament al Basarabiei,
unde, datorită pregătirii sale, a fost numit şef al resortului învăţământ.
După unirea Basarabiei cu România, Şt. Ciobanu şi-a continuat activitatea pe tărâmul
învăţământului, între 2.IV.1918 şi 1.II.1921 îndeplinind funcţiile de director general şi secretar general al
învăţământului din Basarabia. între 1926-1938, Şt.Ciobanu a ocupat postul de profesor titular la Catedra
de istoria literaturii române vechi şi cel de profesor suplinitor la Catedra de literatură religioasă modernă
de la Facultatea de Teologie din Chişinău, facultate ce aparţinea Universităţii din Iaşi; din toamna anului
1938 îl găsim la Bucureşti ca profesor titular la Catedra de istoria literaturii române vechi de la Facultatea
de Litere şi Filozofie a Universităţii.
La 10/23 octombrie 1918, Şt. Ciobanu a fost ales membru al Academiei Române, secţia literară.
Ca ministru al Cultelor şi Artelor în guvernul lui Gh. Tătărescu (11 mai - 3 iulie 1940), Ştefan
; Ciobanu a fost chemat să participe la cele două Consilii de Coroană din 27 iunie 1940, pronunţându-se
ipentru neacceptarea ultimatumului sovietic şi mobilizarea oştirii în vederea rezistenţei armate întru
apărarea hotarelor ţării.
A părăsit guvernul la 3 iulie 1940, revenind la Catedra de istoria literaturii române vechi de la
Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti. Se va pensiona
în 1949, subminat de o boală necruţătoare. S-a stins din viaţă la 28 februarie
1950.
Nicolae Moroşan (1902-1944). Profesor şi publicist, director al
Gimnaziului M.Eminescu din Chişinău. Geolog, colaborator al Institutului
Geologic din România, membru al Comisiei Internaţionale pentru Studierea
! Omului Fosil, membru corespondent al Academiei Române, delegat al
[Societăţii Preistorice Franceze pentru România. Şi-a făcut studiile de
specializare la Paris. A participat la mai multe congrese ştiinţifice
internaţionale. A făcut cercetări geologice, paleontologice şi preistorice prin
| Basarabia, Moldova şi Dobrogea. A publicat peste 40 lucrări ştiinţifice în
ţară şi străinătate. în 1940 devine profesor al Institutului Pedagogic
I. Creangă din Chişinău şi director al Muzeului de etnografie. Moare la Moscova în 1944. Nicolae Moroşan^
Nicolae Donici (1874-1960). S-a născut la 1/14 septembrie 1874 la Petricani, în Chişinău. încă din [copilărie a
rămas orfan. De educaţia lui s-a îngrijit sora mamei, Elena. Ea nu numai l-a încurajat să facă studii, ci i-a dăruit moşia
Dubăsarilor pentru ca să-şi realizeze visul, adică să creeze chiar acolo un | laborator astronomic.

73
Societatea Membri Activităţi

CAPITOLUL IV

La 16 ani a pus temelia observatorului astronomic de la Dubăsarii Vechi; la 21 de ani, absolvind cu menţiune
universitatea, se consacră cercetărilor astronomice, analizei spectrale a aştrilor, preferând Soarele şi Luna.
Nicolae Donici a fost primul reprezentant al astronomilor români în Uniunea Astronomică Internaţională; la
congresele internaţionale ale astronomilor a condus de fiecare dată secţia “Soarele”.
Este curios faptul că N.Donici prefera să lucreze numai în observatorul său din Dubăsarii Vechi. De aici pleca
în lungi expediţii prin Spania, America, Indochina, Turcia etc. Revoluţia l-a găsit la Dubăsarii Vechi, moşia urma
să fie expropriată în legătură cu noua lege funciară. Dar primirea lui în rândurile membrilor Academiei Române
(1922) şi adresarea savanţilor francezi către Rege cu rugămintea de a păstra intactă acea oază a ştiinţei, au salvat
Observatorul de la Dubăsarii Vechi de ruinare.
Evenimentele din 28 iunie 1940 l-au determinat pe N.Donici să părăsească Basarabia, lăsând totul în voia
soartei. La finele celui de-al doilea război mondial, familia Donici a plecat în Germania şi de acolo a reuşit să
ajungă la Paris, unde prietenii francezi l-au angajat pe N.Donici la observatorul astronomic. S-a stins din viaţă la
Nisa, într-un azil de bătrâni, în anul 1960.

Vocabular Cronologie

1918, februarie 18 - înfiinţarea Universităţii Populare din

Societate (culturală, ştiinţifică, literară)
Chişinău.
- organizaţie benevolă nongu- vernamentală,
1918 - Fondarea la Chişinău a Şcolii de Arte Plastice, condusă de
constituită în baza unui statut (regulament)
Al.Plămădeală.
de un grup de persoane, care desfăşoară o
1921 - înfiinţarea Societăţii de arte frumoase din Basarabia.
activitate de caracter general în scopul
1921 - Crearea la Chişinău a Teatrului Naţional în baza fuzionării
promovării valorilor culturale, ştiinţifice,
Teatrului popular cu trupa locală “I.L.Caragiale”
literare, artistice etc.
1926, noiembrie 8- Inaugurarea la Chişinău a Facultăţii de
Teologie.
1933, aprilie 9 - înfiinţarea la Chişinău a Facultăţii de Ştiinţe
Agricole.

* Alcătuiţi un tabel sincronic al evenimentelor culturale din Basarabia şi din întreaga Românie.
• Analizaţi tabelul şi elaboraţi un discurs (oral sau scris) la tema: "Integrarea Basarabiei în viaţa culturală a României".

• Evidenţiaţi scopul politicii de stat a României în dezvoltarea culturii din Basarabia în perioada interbelică.
• Elucidaţi aspecte cantitative şi calitative intervenite în învăţământul din Basarabia după 1918. Expuneţi-vă opinia.

• Efectuaţi o investigaţie şi elaboraţi o comunicare orală sau scrisă despre viaţa şi activitatea unei personalităţi a

culturii basarabene sau despre o societate culturală basarabeană.

• Completaţi tabelul “Societăţi culturale şi ştiinţifice din Basarabia interbelică”.

• Redactaţi un eseu: “Specificul dezvoltării culturale a Basarabiei în cadrul României întregite.

74
 CAPITOLUL V
VIATA SOCIAL-ECONOMICĂ Şl POLI- b
TICÂ ÎN REPUBLICA AUTONOMĂ
SOVIETICĂ SOCIALISTĂ MOLDOVE- R
NEASCĂ (1924-1940)

■ Transrtistria după revoluţia Lecturi suplimentare*

rusă din 1917 Dragnev D. ş.a. Din istoria Transnistriei.
■ Crearea Republicii Autonome Materiale didactice. Chişinău, 2001.
Sovietice Socialiste Moldoveneşti Romanitatea transnistreană. Antologie, ediţie
|1 Experimentele bolşevice în îngrijită şi note de Florin Rotaru. Buc., 1975.
Moraru A. Istoria românilor. Basarabia şi
R.A.S.S.M. Transnistria. 1812-1993. Chişinău, 1995.
■ Lecţie de sinteză: Represiunile şi Bruhis M. Rusia, România şi Basarabia. 1912,
deportările în R.A.S.S.M. 1918, 1924, 1940. Chişinău, 1992.

Harta RASSM întocmită

de Comitetul Central
Geodezic al RASSM

"... La vest hotarul acestei republici coincide cu

frontiera U.R.S.S. Noi considerăm, că această gra-
niţă nu trece pe Nistru, ci pe Prut. Deşi capitaliştii ţin,
vremelnic, în mâinile lor Basarabia - aceasta este o
stare de fapt. dar nu stare de drept. Dreptatea e de "'
**
partea noastră. Pe harta ţării noastre Basarabia este - ţ
conturată cu linie roşie. întrucât ea trebuie să devină l
parte inseparabilă a R.A.S.S.M." {
Ziarul “Pravda', ţ
28 octombrie 1924

75
CAPITOLUL V

§1. Transnistria după revoluţia rusă din 1917

♦ Acţiunile românilor transnistrieni pentru afirmarea individualităţii naţionale şi a unităţii
politice
♦ Congresul de la Tiraspol: “Să ne unim cu fraţii noştri din Moldova”
♦ Represiunea bolşevică. Problema românilor transnistrieni în Rada Ucrainei
♦ “Noi rămânem ca şoarecele în gura motanului?” (Toma Jalbă)

Revoluţia rusă din februarie 1917 a dus la prăbuşirea Imperiului

ţarist, popoarele oprimate declanşând ample mişcări de eliberare
naţională. Transnistrienii au intrat în contact cu fraţii lor moldoveni,
munteni, ardeleni şi bucovineni, ceea ce a trezit la aceştia conştiinţa
solidarităţii naţionale. La amplificarea luptei politice naţionale din
Documentar Transnistria au contribuit doi factori esenţiali: apartenenţa Basarabiei la
Imperiul ţarist în urma anexării din 1812, cu populaţia ei majoritară şi
La Congresul învăţătorilor români din
compactă românească şi cu o seamă de personalităţi proeminente care s-
Rusia, care s-a ţinut la Odesa între 29 mai - 2
au situat în fruntea acestei lupte, pe de o parte, iar pe de altă parte,
iunie 1917, profesorul din Chişinău Iustin
prezenţa în Rusia a peste 120.000 de prizonieri români-ardeleni şi
Frăţiman a propus, şi Congresul a aprobat,
următoarele puncte privitoare la românii din
bucovineni, - o forţă considerabilă care a acţionat cu toată energia pentru
Transnistria: formarea statului naţional unitar român, una din formele în care s-a
- în bisericile din satele româneşti concretizat această luptă fiind constituirea Corpului voluntarilor români
serviciul divin să se oficieze în limba română, ardeleni şi bucovineni.
de către preoţi şi clerici români; Promotorul principal al ideilor renaşterii naţionale a românilor din
- să se înfiinţeze în aceste sate şcoli Transnistria a fost Partidul Naţional Moldovenesc, creat în aprilie 1917.
conduse de învăţători români, care să predea Programul acestuia prevedea “necesitatea dobândirii drepturilor
în limba română; cetăţeneşti şi naţionale pentru moldovenii din Basarabia şi de dincolo de
- inspectorat şcolar aparte pentru Nistru”. Printre ideile fundamentale de program figura şi un punct
şcolile româneşti din Transnistria, condus de special: “Moldovenilor de dincolo de Nistru să li se chezăşluiască
un inspector român, corespondenţa purtându- aceleaşi drepturi naţionale pe tărâm cultural, bisericesc, politic şi
se numai în limba română; economic, pe care le vor avea în Basarabia locuitorii de alt neam”, (art.
- înfiinţarea la Dubăsari a unei 10).
episcopii româneşti având în frunte un La Odesa, Comitetul ostăşesc moldovenesc din localitate a hotărât
episcop român; în şedinţa din 20 septembrie 1917, convocarea Congresului ostăşesc
- pentru pregătirea preoţilor şi moldovenesc, ca forum pentru stabilirea principiilor organizării şi
învăţătorilor să se deschidă clase paralele la convocării Sfatului Ţării.
Seminarul din Odesa, în care învăţământul să Congresul ostăşesc moldovenesc s-a desfăşurat între 20-26
se desfăşoare în limba română, cu profesori octombrie 1917, la Chişinău, fiind un moment important al luptei
din Transnistria sau aduşi din România; naţionale, unde s-a declarat autonomia Basarabiei şi s-a adoptat rezoluţia
-participarea învăţătorilor transnistrieni privind constituirea Sfatului Ţării, structura şi prerogativele sale ca organ
la cursurile de limba română, ce se vor reprezentativ autorizat al poporului constituit în adunare naţională. S-a
organiza la Chişinău între 15 iunie şi 15 votat, totodată, o moţiune prin care s-a hotărât a întreţine legături strânse
august 1917. cu organizaţiile româneşti de peste Nistru şi de a se pune la dispoziţia
românilor transnistrieni
10 mandate în Sfatul Ţării din Chişinău. Congresul a mai hotărât a se
cere guvernului provizoriu din Kiev şi Radei (Parlamentului) Ucrainei să
recunoască românilor de peste Nistru, din Caucaz, din Siberia şi din alte
părţi unde s-ar găsi, aceleaşi drepturi pe care românii basarabeni le
• Analizaţi documentul.
recunoşteau minorităţilor etnice din Basarabia autonomă.
• Comentaţi cerinţele românilor din stânga
Cu ocazia Congresului ostăşesc de la Chişinău s-a înregistrat un
Nistrului.
fapt deosebit: pledoaria ostaşului transnistrian Toma Jalbă, care a rămas
memorabilă în istoria neamului nostru. “Dar eu vă

76
 VIAŢA SOCIAL-ECONOMICĂ Şl POLITICĂ ÎN RASSM (1924-1940)

întreb, fraţilor, care sunteţi moldoveni, cum ne lăsaţi pe

noi moldovenii, cei ce suntem rupţi din această
Basarabie, să trăim pe celălalt mal al Nistrului? Noi
rămânem ca şoarecele în gura motanului? Dar să ştiţi, că
de ne veţi uita, noi vom săpa malul Nistrului şi vom
îndrepta apa dincolo de pământul nostru; căci mai bine
să-şi schimbe râul mersul, decât să rămânem noi
despărţiţi unii de alţii?”. Era o manifestare vibrantă a
conştiinţei naţionale, a dorinţei ferme de unire politică a
Delegaţii Congresului Moldovenilor din stânga
tuturor ramurilor naţiunii române în cadrele graniţelor sale etnice.
Nistrului
Urmarea firească a acestor constante preocupări ale basara- benilor
pentru situaţia naţională, politică şi culturală a românilor transnistrieni au
fost două realizări importante. Pe de o parte cooptarea în Sfatul Ţării de Programul naţional adoptat de
la Chişinău a zece români de peste Nistru; pe de altă parte, înfiinţarea la Congresul românilor transnistrieni
Universitatea din Odesa a unei catedre de istorie şi literatură română, din 17 decembrie 1917 (A)
unde au fost numiţi ca profesori Ion I. Nistor, pentru istorie, şi Nicolae
1. Alegerea a opt reprezentanţi în
Bănescu, pentru literatură.
Rada Ucraineană.
Treziţi la viaţă naţională proprie în urma propagandei culturale
2. Crearea de şcoli naţionale, cu
româneşti, fruntaşii mişcării naţionale din Transnistria au organizat o
predare în limba română şi folosirea
adunare pregătitoare, care s-a desfăşurat la 19 noiembrie 1917 la
alfabetului latin.
Grigoriopol. Acolo Comitetul Naţional Român a decis, în urma
3. Introducerea limbii române in
discuţiilor însufleţite care au avut loc, convocarea pentru 17 decembrie
biserici.
1917, la Tiraspol, a Congresului românilor transnistrieni. (A)
4. împărţirea dreptăţii să se facă de
în dimineaţa zilei de 17 decembrie 1917, “din toate părţile, prin
către judecători care să cunoască limba
toate barierele intrau în oraş bulucuri, bulucuri, moldovenii cu trăistile în
română, iar legile să fie traduse în această
spinare şi cu căciulile pe ceafă, veseli şi cântând, cu gândul la o viaţă mai limbă.
bună”. Delegaţii la congres au cerut cu hotărâre unirea imediată a 5. Sănătatea poporului să fie
românilor transnistrieni cu basarabenii, cu întregul neam românesc, încredinţată grijii medicilor români şi
arătând că acesta este mandatul cu care au fost încredinţaţi: “Să ne unim deschiderea de noi spitale.
cu fraţii noştri din Moldova. Oamenii de la ţară sunt trimişi cu aiastă 6. împărţirea moşiilor la ţărani.
vorbă, să fim cu Dumneavoastră împreună. Cu aiastă vorbă ne aşteaptă pe
noi la sate”. Cum însă lucrurile evoluau paralel cu cele din Basarabia, iar
momentul era acela al proclamării autonomiei naţionale şi provinciale,
participanţilor li s-a spus că Unirea se va hotărî la un alt congres, va fi 7. Demonstraţi că acest program avea
realizată într-o etapă ulterioară. în acest sens, punctul 9 al hotărârii un caracter provizoriu pe o perioadă
prevedea că la 9 ianuarie 1918 să se convoace o nouă adunare până la realizarea Unirii.
românească “pentru a hotărî despre Republica Moldovenească”. Aspiraţia
de unire a dominat desfăşurarea lucrărilor congresului.
Cele mai de seamă urmări ale Congresului au fost: funcţionarii au
început să vorbească româneşte cu populaţia în cadrul oficiilor lor
publice, iar locuitorii au impus folosirea şi respectarea limbilor.
Preoţimea a început să arate mai mult interes poporului, căruia îi căuta
prietenia şi a început să facă slujbe religioase în limba română. Comitetul
Naţional Român considera Transnistria una şi aceeaşi provincie
românească cu Basarabia şi a acţionat în consecinţă. Prin grija acestuia s-
au deschis 52 de şcoli în sate, în care a început să răsune “limba vechilor
cazanii”. Rada ucraineană din Kiev a aprobat folosirea manualelor
româneşti tipărite la Chişinău cu litere latine, iar Comitetul Român a
înfiinţat depozitul de cărţi româneşti de pe lângă Zemstva din Tiraspol,
“de

Ion Nistor
CAPITOLUL V
Documentar
“Dorinţa moldovenilor a fost ca în
ruptul capului să nu rămâie despărţiţi de
fraţii basarabeni, mergând pe aceeaşi
cale până unde or merge şi ei. Această
dorinţă a fost în sufletele tuturor şi a fost
primită cu strigăte de aprobare şi
aplauze furtunoase" (Toma Jalbă).
Elaboraţi un eseu în care să
argumentaţi ideea că supravieţuirea
românilor transnistrieni ca entitate s-a
datorat relaţiilor lor multilaterale cu românii
basarabeni.
Vocabular
Transnistria - Categorie geografică şi
istorică care are două accepţiuni: una mai
restrânsă în care populapa românească este
densă şi cuprinde teritoriul între Nistru şi Bug,
limitat la nord de o linie ce trece de la
Movilău la Jmerinka şi coboară apoi pe apa
Bugului până la malul Mării Negre . şi alta
mai largă, care cuprinde toate comunităţile
româneşti de dincolo de Nistru, limitându-se
la Nipru. Transnistria ca noţiune geografico -
istorică aparţine gândirii şi conştiinţei
naţionale româneşti, fiind formulată
această accepţiune după 1918. Proiectarea
acestei realităţi etno-sociale este făcută
privind lucrurile de pe poziţii româneşti,
implicând conştiinţa existenţei unei puternice
comunităţi, rămase în afara statului naţional
unitar român.
Moţiune - hotărâre a unei adunări,
aprobată prin vot, prin care aceasta îşi
exprimă atitudinea, doleanţele
revendicările în anumite probleme majore.
78
unde toate satele au fost satisfăcute în măsură suficientă”. S-a procedat,
de asemenea, la înfiinţarea bibliotecilor săteşti.
Toate aceste succese au fost interpretate şi apreciate de locuitori ca
o mare cucerire a mişcării naţionale a românilor transnistrieni. “Din acest
moment apare convingerea că toate hotărârile congresului, care formau
esenţa dorinţelor româneşti de peste Nistru, vor fi realizate. Curajul în
sufletul luptătorilor creşte şi viitorul în zare se vede mai frumos”
(Onisifor Ghibu).
Dar, unirea cu celelalte teritorii româneşti - atât de mult dorită şi
atât de clar exprimată de către românii transnistrieni - nu s-a putut
înfăptui. Valul integrator al revoluţiei bolşevice, care în ianuarie 1918 a
ajuns până la Nistru, a exclus cu brutalitate acest lucru. în anii care au
urmat, românii transnistrieni nu şi-au mai putut realiza programul
naţional stabilit la Congresul de la Tiraspol; ei nu au avut posibilitatea de
a-şi învăţa limba lor în şcoală, nu au putut-o asculta în biserică, nu şi-au
văzut-o întrebuinţată în oficiile publice. Cei care au participat la
Congresul de la Tiraspol s-au văzut urmăriţi şi împuşcaţi ca trădători,
fiind nevoiţi să fiigă din Transnistria.
Tăvălugul revoluţiei bolşevice a trecut, aşadar, şi peste teritoriul
Transnistriei, provocând grave convulsii sociale. Drept urmare, în anii
1920-1922, pe teritoriul dintre Nistru şi Bug s-au produs mari revolte
ţărăneşti. La 15 aprilie 1920, răsculaţii conduşi de Tutunică au ocupat
oraşul Balta, răscoala răspândindu-se în raioanele Balta, Codâma şi
Ananiev. în 1922 revolta a izbucnit din nou sub conducerea lui Chirsula,
cu mai multă forţă şi având o durată mai lungă. Abia potolită, se aprind
din nou focare de răscoale, simultan în mai multe sate. Mişcările ţărăneşti
au fost înăbuşite în sânge. Autorităţile, sub pretext că ţăranii români
lucrează contra sovietelor, că au legături cu România burgheză sau că
sunt refractari reformelor - îndeosebi cei care nu voiau să intre în
colhozuri - i-au deposedat de averi, după care i-au deportat în Siberia sau
în nordul Rusiei, la muncă forţată, cu predilecţie la canalul ce leagă
Marea Albă de Marea Baltică. Altă parte au fost suprimaţi pe loc în
Transnistria printr-o judecată sumară sau chiar fără judecată.
Cererile repetate ale moldovenilor transnistrieni de a se crea
în o republică naţională pe baza principiului de autodeterminare au fost
respinse. La 3 septembrie 1924, delegaţii satelor s-au întrunit în acest
scop la Balta, cerând drepturi naţionale, pe baza declaraţiei guvernului
sovietic din 3 august 1923, privitoare la autodeterminarea naţionalităţilor
şi libera folosire a limbii materne naţionale. Aceste cereri s-au înteţit
îndeosebi ca urmare a tendinţelor tot mai accentuate de ucrainizare a
aparatului de stat şi a culturii. La 28 septembrie 1924, la sesiunea a IV-a a
Comitetului executiv gubemial din Odesa, a sosit delegaţia satelor
româneşti care a cerut organizarea republicii autonome. Din cauza însă a
sau
opoziţiei partidului ucrainean nu s-a putut ajunge la rezultatul dorit.
 Data Evenimentul Participanţi Probleme abordate

Data Basarabia VIAŢA SOCIAL-ECONOMICĂ

România Şl POLITICĂ ÎN RASSM
Stânga (1924-1940)
Nistrului

Cronologie
1917, februarie 27 - biruinţa revoluţiei democratice din Rusia. Prăbuşirea ţarismului. Declanşarea unor ample
mişcări naţionale ale popoarelor oprimate.
1917, aprilie 13/26 - declaraţia studenţilor români din Kiev: “Cerem cu voinţa noastră nestrămutată încorporarea
noastră la România liberă, pentru a forma împreună cu ea un singur stat naţional românesc, pe care-1 vom zidi pe
bazele celei mai înaintate democraţii”.
1917, noiembrie 26 - constituirea Societăţii “Deşteptarea” - societate naţională a românilor din Ucraina.
1917, decembrie 17-18 - Congresul românilor transnistrieni (Tiraspol).
1918, ianuarie - valul integrator al revoluţiei bolşevice ajunge la Nistru.
1918, ianuarie, aprilie - deputaţii români în Rada Centrală a Ucrainei insistă asupra recunoaşterii drepturilor
naţionale şi culturale ale românilor transnistrieni.
1920-1922 - pe teritoriul Transnistriei se produc mari revolte ţărăneşti împotriva regimului bolşevic.
1924, septembrie 3 - delegaţii satelor transnistriene se întrunesc la Balta, cerând drepturi naţionale şi libera
utilizare a limbii materne.
1924, septembrie 28 - la sesiunea a IV-a a Comitetului executiv gubemial din Odesa, delegaţia satelor româneşti
din Transnistria cere organizarea republicii autonome.

1925, Caracterizaţi situaţia economică şi politică în stînga Nistrului în anii 1917/1924.

1926, Modelaţi o hartă a teritoriilor locuite de români în stânga Nistrului.
1927, Elaboraţi tabelul “Mişcări sociale ale românilor din stânga Nistrului”

• Expuneţi esenţa convulsiilor sociale din stânga Nistrului în anii 1920-1922 şi semnificaţia acestora.
* Efectuaţi o cercetare ştiinţifică şi elaboraţi o comunicare despre unul din evenimentele istorice descrise în acest
compartiment al manualului.
4< • ••
Elaboraţi un tabel sinoptic al evenimentelor istorice importante în stânga Nistrului şi Basarabia în anii 1917/1924.

79
r

CAPITOLUL V

§ 2. Crearea Republicii Autonome Sovietice Socialiste

Moldoveneşti
♦ Memoriul cu privire la necesitatea creării Republicii Sovietice Socialiste
Moldoveneşti
♦ Adevăratele scopuri ale creării republicii
♦ R.A.S.S.M. - formaţiune politică stalinistă

în pofida rezistenţei ucrainene, în vara anului 1924 anumite

interese politice au determinat guvernul de la Moscova să-şi
schimbe atitudinea faţă de românii transnis-
trieni. Nu se urmărea însă emanciparea naţio-
nală şi culturală a acestora, ci totul se făcea din
interese şi calcule politice. Cum România
opusese în cadrul Conferinţei româno-sovietice
Hon** 'ÎMipa.t ckoR peso kuwr a 1917 cor.y,KOi**a crap-
,
’ncygapCTao neix-nHd&io osoa np« ;ci!eTpfiw»
de la Viena (martie 1924) un refuz categoric şi
1
itpoBCKO* . woodK Hiftfi- 8 Eecnann ,nn»eo«* definitiv pretenţiilor sovietice asupra Basara-
k Poccih b 1812 rojy,*03HiiK.7a uejiK05yptya<Hflji biei, bolşevicii ruşi şi-au dat seama că trebuie să
KOTjpafi coazo-r.a itoto* oo'f:?28Kuoe njx
recurgă la alte mijloace de agitaţie, şi între
h. ."Csa?/*_nepiw".0îo ar»s crup.noA
acestea cel mai eficace păru să fie crearea unei
Kmaou no'.*'•vf‘i‘»c.<o® *OHvu‘?ypK taro boe^Hi, 2*apMacw

flolH/* fta?OHO«a^ aroW uoji.i» ;cko 1Î oi-iacTn. B coct&» npai««

To^hcrBO ao jta ue/tio$yp yasnue, &
HttM OHajji<:?î«H»KîKTi*. n 3omh«cwM'î:u« hh -rpoeHufc'e wa* «h?m.
‘JyrypHHy.SîpxaM.ttWKyMJX % *p. /np&auo a^epu/.
Memoriul unui grup de iniţiativă din emigranţi din
Basarabia şi România despre crearea Republicii
Moldoveneşti înaintat C.C. al P.C.(b) din toată Rusia
(A)
Prima şedinţă a Comitetului Revoluţionar
Provizoriu din RASSM (1924)
republici moldoveneşti în coasta României, cum
hisho 3ypiya:»HO- tot din aceleaşi motive au creat o republică
bielorusă în coasta Poloniei.
La 29 iulie 1924, Biroul Politic al P.C. (b) din
Rusia a hotărât “a considera necesar, mai întâi
de toate din considerente politice, evidenţierea
populaţiei moldoveneşti într-o Republică Autonomă specială în
componenţa R.S.S. Ucrainene şi a propune Comitetului Central al
Partidului Comunist (bolşevic) din Ucraina să dea directivele
necesare organelor sovietice respective”. Conform acestei decizii,
la 19 septembrie 1924 Biroul Politic al C.C. al P.C. (b) din Ucraina
a luat în dezbatere problema “creării R.A.S.S.M. în componenţa
R.S.S. Ucrainene”, adoptând o hotărâre în care au fost indicate
teritoriul şi hotarele viitoarei formaţiuni statale socialiste, precum
şi structura guvernului acesteia. Propunerile expuse în hotărârea
C. C. al P.C. (b) din Ucraina din 19 septembrie 1924 au fost
aprobate de Biroul Politic al P.C. (b) din Rusia la 25 septembrie,
specificându-se, totodată, că “în actul organizării R.A.S.S.
' loldoveneşti este necesar să se indice că
Dtarul ei de vest este hotarul de vest al
niunii Sovietice”, avându-se în vedere
•etinsul hotar pe Prut şi Dunăre. Rezultă,
»adar, că hotarul noii republici urma să
eacă de-a lungul Prutului şi pe Dunăre,
;ea ce însemna că U.R.S.S. nu renunţase la
-etenţiile sale asupra Basarabiei.
Noua structură statală în componenţa
crainei Sovietice, intitulată oficial “Repu-
lica Autonomă Sovietică Socialistă
..loldovenească”, a apărut ca urmare a
hotărârii sesiunii a IlI-a a Comitetului
Executiv Central din Ucraina, care şi-a desfăşurat lucrările la 12
octombrie 1924 la Harkov. R.A.S.S.M. cuprindea 11 raioane

80
 VIAŢA SOCIAL-ECONOMICĂ Şl POLITICĂ ÎN RASSM (1924-1940)

(Ananiev, Balta, Birzula, Grigoriopol, Dubăsari, Codâma, Camenca,

Ocna-Roşie, Tiraspol, Râbniţa şi Slobozia), 1 oraş (Balta), 4 orăşele Documentar
(Tiraspol a obţinut statut de oraş în 1927), Ananiev, Râbniţa şi Birzula
(devenit în 1935 or. Kotovsk) şi 164 soviete săteşti. “Republica Moldovenească, mică
Teritoriul republicii avea o formă triunghiulară cu baza pe Nistru, pe pentru moment, urmează la timpul său să se
o întindere de 250 km - delimitarea fiind stabilită din motive politice, care unească cu Basarabia şi să formeze o mare
republică sovietică în | cadrul Uniunii Sovietice.
n-au fost dezvăluite pe tot parcursul preparaţivelor şi măsurilor
Acesta este 'înţelesul noii Republici
pregătitoare. Capitala republicii a fost la început oraşul Balta, iar în 1929
Moldoveneşti”.
a fost mutată la Tiraspol. (“Vossische Zeitung ”, 26 oct. 1924)
Au fost constituite, de asemenea, organele politice ale noii republici,
după modelul regimului totalitar bolşevic din U.R.S.S.: “Sovietele au elaborat noi planuri pentru
a aţâţa necontenit dezordinea în Basarabia.
- Congresul General al Sovietelor, care reprezenta consiliul
Aceste planuri cuprind şi crearea unei noi
suprem al statului. Acesta, la rândul său, alegea: republici moldoveneşti pe malul Nistrului.
- Comitetul Central Executiv Moldovenesc (Sovietul Suprem) - Această republică va servi astfel de centru de
parlamentul local - care alegea: agitaţie, de exemplu atractiv pentru Basarabia
- preşedintele republicii. Primul preşedinte ales a fost Grigori şi România”.
Ivanovici Borisov (Starâi), rus de naţionalitate. ("Times", august 1924)

- Sovietul Comisarilor Poporului (Consiliul de Miniştri), ales, de

“Republica Moldovenească este
asemenea, de către Congresul General al Sovietelor. Din cei şapte membri destinată să devină un stat de rudenie şi j un
ai guvernului, doar doi erau români, patru fiind ruşi şi unul bulgar. Din punct de atracţie pentru Basarabia. ;Ea tinde
cei doi români unul era dr. Ecaterina Arbore, fiica lui Zamfir Arbore, care în mod vădit să zdruncine poziţia României în
fusese de curând (iunie 1924) expulzată din România pentru agitaţie Basarabia". (“Corriere de la Sera", 22 sept.
1924).
comunistă.
Acest mod de recrutare şi numire a organelor de conducere - care “România e fericită de a vedea guvernul
făcea parte din regulile simulacrului - a fost una din scăderile organice ale Sovietelor recunoscând astăzi într-un chip
acestei noi înjghebări politice. Diversiunea în cauză aparţinea lui Stalin, concret, că şi la răsăritul Nistrului trăieşte încă
care considera că destinele unui popor şi cultura lui naţională nu trebuie o populaţie de
400.1 de români, ceea ce îi determină pe
neapărat a fi conduse şi edificate de elemente naţionale, chiar dacă
conducătorii U.R.S.S. să creeze chiar un nou
acestea deţin înalte deminităţi de stat. Pe această cale se putea realiza, fără stat, o adevărată republică moldovenească,
piedici deosebite, rusificarea elementelor indigene, rămase în urmă din adică românească, şi aceasta după ce
punct de vedere cultural până la revoluţie. Aşa se face că românii nu guvernul f din Moscova contestase acest
aveau în această republică decât posturi secundare, iar cei care şi-au caracter naţional românesc Basarabiei, provin-
afirmat dorinţa de a crea românilor o viaţă naţională autentică ori s-au cie situată totuşi la vest de Nistru, adică într-o
regiune şi mai omogenă încă, deoarece face
manifestat în acest sens, au fost deportaţi în număr mare, fiind aduşi în
corp cu masa compactă a popoirului român.
locul lor mulţi colonişti, mai ales din Ucraina. Aşadar, principalul scop (...) Aceasta dovedeşte încă o dată
urmărit prin crearea noii republici - care neincluzând întregul teritoriu înţelepciunea politicii | româneşti care, deşi
transnistrean locuit de români în mase compacte, nu era deci concepută ca cunoaşte existenţa a 400.000 dintre naţionalii
un stat de liberă afirmare a naţiunii române şi culturii naţionale - era unul săi în regi- iunea ce se întinde dincolo de
politic. Şi anume, acela de a crea la răsărit de Nistru un focar de atracţie Nistru, până la răsărit de Herson, n-a avut !
totuşi niciodată veleitatea de a voi să
pentru românii din Basarabia, şi prin aceasta să neliniştească guvernul
înglobeze această populaţie în fronti- j erele
român şi să menţină starea de agitaţie, guvernul sovietic putându-şi sale politice, precum au declarat-o de altfel
sprijini totodată propaganda în străinătate pe existenţa acestei republici delegaţii români la diferitele conferinţe
moldoveneşti. internaţionale, şi în special la
Că obiectivul politic al creării R.A.S.S.M. a fost principal ■ Conferinţa păcii întrunită la
Versailles”.
demonstrează declaraţiile conducătorilor republicii încă de la constituirea
(VIntllă Brătlanu, ministrul de finanţe al
ei. Cu ocazia primei şedinţe a Comitetului Central din 9 noiembrie 1924, României, septembrie 1924).
preşedintele Starâi declara că “noi niciodată nu vom uita de fraţii noştri
care gem sub jugul boieresc”, sfârşind cu cuvintele: “Trăiască Republica
Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, leagănul României
Socialiste!”. La rândul său, Medvedev, secretarul C.C. al P.C.(b)
Ucrainean susţinea că: “Dorinţa populaţiei moldoveneşti de a se separa : • Analizaţi opiniile expuse.
într-o republică • Apreciaţi care din ele corespund i
adevărului istoric. Care din ele i expun direct
obiectivele urmărite de \ URSS în procesul
creării RASSM.
[ • Expuneţi-vâ opinia.

81
11 Istoria Românilor 12
CAPITOLUL V

autonomă (...) nu este rezultatul oarecărei cauze interne, ci este un fel de

Examinarea unei opinii -
1. Precizarea temei la care se referă
opinia; 2. Situarea opiniei în contextul
concepţiei autorului care a expus-o; 3.
Explicarea esenţei subiectului la care se
referă opinia; 4. Raportarea critică a
opiniei la text, compararea ei cu ideile
expuse în text; 5. Compararea opiniei cu
altele referitoare la temă;
6. Concluzii despre obiectivitatea
opiniei.
Opinia necesită să fie expusă fără
parafrazare şi repetare mecanică.
protest contra politicii teroriste şi asupritoare a României faţă de populaţia
basarabeană (...). Crearea unui stat separat şi independent, care să asigure
pe deplin dezvoltarea culturală şi naţională a moldovenilor, va arăta
basarabenilor cine anume este apărătorul lor adevărat. Formându-se în
stat, naţiunea moldovenească va fi în stare să crească mai repede şi să
producă o mare influenţă culturală şi politică asupra Basarabiei”.
Aceste declaraţii oficiale nedisimulate, dovedesc că ideea creării
unei republici autonome pe seama românilor transnistreni, n-a pornit din
gândul generos de a ridica o populaţie harnică, cu evidente disponibilităţi
pentru efort constructiv, din întunericul neştiinţei la o nouă viaţă politică,
naţională şi culturală. Dimpotrivă, organizatorii acesteia au urmărit
scopuri cu totul străine de ideea libertăţii naţionale. Ei au căutat să
dobândească o bază mai prielnică pentru agitaţiile lor ideologice, să
creeze un punct de seducţie şi atracţie pentru românii basarabeni. Noua
unitate statală era concepută în aşa fel, încât să constituie “o veşnică
ameninţare pentru România”, “o suliţă în coasta Basarabiei”.

Vocabular
Cap de pod - loc aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apă, de un defileu etc.; prin extensiune forţele armate care
ocupă acest loc cu scopul de a asigura trecerea grosului trupelor şi a mijloacelor de luptă.
Soviet - organ al puterii de stat centrale şi locale, format din deputaţi aleşi de cetăţeni.
Comisariat al poporului - minister (în U.R.S.S., până în anul 1946).
Comisar al poporului - membru al guvernului sovietic (în U.R.S.S., până în anul 1946).

Memoriu cu privire la necesitatea creării Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti,

{Moscova, 4 februarie 1924)*.
“Crearea acestei republici va genera o serie întreagă de consecinţe de ordin intern (din punctul de vedere al intereselor nemijlocite
ale U.R.S.S.) şi internaţional (...).
2) Republica Moldovenească ar putea juca acelaşi rol de factor politico-propagandistic, pe care îl joacă Republica Bielorusă faţă
de Polonia şi cea Carelă - faţă de Finlanda. Ea ar focaliza atenţia şi simpatia populaţiei basarabene şi ar crea pretexte evidente în
pretenţiile alipirii la Republica Moldovenească a Basarabiei. Din acest punct de vedere devine imperioasă necesitatea de a se crea
anume o republică socialistă, şi nu o regiune autonomă în componenţa U.R.S.S. Unirea teritoriilor de pe ambele părţi ale Nistrului ar servi
drept breşă strategică a U.R.S.S. faţă de Balcani (prin Dobrogea) şi faţă de Europa centrală (prin Bucovina şi Galiţia), pe care U.R.S.S.
le-ar putea folosi drept cap de pod în scopuri militare şi politice. (...)
Ruperea Basarabiei de la România, la rândul său, va avea o serie de consecinţe, de ordin internaţional.
a) în primul rând, acest fapt va zdruncina unitatea “României Mari”, naţional-consolidate şi va lovi în autoritatea morală a
burgheziei, care mai bravează până în prezent cu realizarea idealului naţional român.
b) Acelaşi fapt va servi drept un impuls suplimentar în tendinţa provinciilor nou-alăturate (la România) la autodeterminarea lor
naţională. Iar organizarea (de stat) a minorităţilor naţionale (a bulgarilor, găgăuzilor), care vor trăi în limitele viitoarei Republici
Moldoveneşti, va servi drept exemplu pentru minorităţile naţionale, care populează Vechiul Regat român (,..)"[semnează]: (Gr. Kotovski,
Al. Bădulescu, P.Tkacenko, Sol. Tinkelman (S.Timov), A.Nicolau, A.Zalic, Ion. Dic, T.Diamandescu, T.Chioran, V.Popovici.
* "Cugetul", nr. 5-6, 1992, p. 55-58.

* Elaboraţi un eseu în care să evidenţiaţi discordanţa dintre scopurile reale şi cele declarate de propaganda sovietică în crearea
R.A.S.S. Moldoveneşti. Demonstraţi caracterul antinaţional al "Memoriului".
 VIAŢA SOCIAL-ECONOMICĂ Şl POLITICĂ ÎN RASSM (1924-1940)

Cronologie
1924, februarie 4 - “Memoriul celor 10” cu privire la necesitatea
creării Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti.
1924, martie 11 - crearea Secţiei Moldoveneşti pe lângă Comitetul
gubemial Odesa al P.C. (b) din Ucraina.
Analiza textelor istorice şi a altor
27 martie - 2 aprilie - conferinţa sovieto-română de la Viena.
surse - 1. Identificarea naturii textului
Guvernul sovietic cere organizarea unui plebiscit în Basarabia, din care istoric (document, cronică etc) a
cauză conferinţa a eşuat. autorului, a timpului când a fost scris, a
1924, mai 1 - apare primul număr al ziarului “Plugarul roşu” în temei abordate, a ideilor principale
“limba moldovenească” (din 14 septembrie 1930 - “Moldova expuse în text, a circumstanţelor în care
socialistă”). a fost scris, a scopului urmărit de autorul
textului.
1924, mai 4 - constituirea la Moscova a Asociaţiei basarabenilor
2. Analiza informaţiei din text: expu-
din U.R.S.S. nerea informaţiei, a elementelor noi pe
1924, iulie 29- Biroul Politic al C.C. al P.C. (b) din Rusia adoptă care le aduce în cunoaşterea temei, a
hotărârea cu privire la formarea R.A.S.S. Moldoveneşti. ideilor la care se referă această
15-18 septembrie - rebeliunea de la Tatarbunar. informaţie în comparaţie cu informaţia la
temă din alte surse.
1924, octombrie 12 - hotărârea Sesiunii a IlI-a a C.E.C. din
3. Formularea răspunsului corect la
Ucraina cu privire la formarea R.A.S.S.M. în componenţa R.S.S. întrebările ce apar din analiza textului.
Ucrainene. 4. Determinarea importanţei textului în
15 decembrie - hotărârea C.C. al P.C. (b) din Rusia cu privire la studierea temei respective.
crearea Comitetului regional din Moldova al P.C. (b) din Ucraina.
1925, aprilie 19-23 - Congresul I general al Sovietelor de deputaţi
ai muncitorilor, ţăranilor şi soldaţilor din Moldova (Transnistria).
Adoptarea primei Constituţii a R.A.S.S.M.

• Enumeraţi trei obiective urmărite de URSS în procesul creării RASSM.

• Comparaţi opiniile guvernului român şi ale celui sovietic faţă de semnificaţia creării RASSM.
• Analizaţi semnificaţia sloganului bolşevic “RASSM - lagărul României Socialiste” din perspectiva
evenimentelor istorice ulterioare.
• Determinaţi interdependenţa dintre crearea RASSM şi direcţiile politicii externe a URSS.
• Numiţi cel puţin trei caracteristici ale regimului politic din RASSM.
• Expuneţi-vă şi argumentaţi-vă opinia referitoare la crearea RASS Moldoveneşti.
• Determinaţi încălcări ale dreptului naţional al românilor în procesul de creare a RASSM.
• Modelaţi o hartă a RASSM.
• Efectuaţi o cercetare şi elaboraţi un discurs referitor la soarta uneia din personalităţile care au jucat un rol
decizional în crearea RASSM.
• Redactaţi un eseu: “Crearea RASSM - realizarea scopurilor strategice ale URSS.

83
CAPITOLUL V

§3. Experimentele bolşevice în R.A.S.S.M.

♦ Industrializare fortată
f
♦ Foametea - consecinţa colectivizării agriculturii
♦ Refugierile în România. Masacrele de la Nistru
♦ ‘‘Trebuie să te apropii de Nistru ca să-ţi dispară complet teama de comunism”
(I.Mihalache)

Ca parte componentă a Uniunii Sovietice, R.A.S.S.M. a

Secţia de turnătorie a uzinei mecanice “Kirov” (or.
Tiraspol)
Fabrica de panificaţie din or. Tiraspol
trebuit să suporte, pe parcursul anilor ‘20 - ‘30, aceleaşi experi-
mente indispensabile edificării societăţii socialiste - industriali-
zarea forţată, colectivizarea în masă a gospodăriilor ţărăneşti
individuale însoţită de deportări masive, precum şi formarea unei
culturi “noi”, socialiste.
Industria Uzarea. La mijlocul anilor’20, în R.A.S.S.M.
funcţionau 3.256 întreprinderi industriale, 3.051 dintre care, sau
93,7% din total fiind întreprinderi private. în
proprietatea statului se aflau doar 31 de
întreprinderi (1%), iar în cea cooperatistă - 174
sau 5,3% din total.
în consecinţa politicii industrializării forţate,
deja către finele anilor ‘20 întreprinderile
industriale de stat au devenit predominante, iar
sectorul industriei private a fost, practic, lichi-
dat. Ca şi în întreaga Uniune Sovietică, industri-
alizarea Transnistriei a fost realizată în
principal pe seama jefuirii nemiloase a ţăranilor
de la care au fost stoarse mijloacele necesare
prin intermediul impozitelor, a împrumuturilor
forţate şi retribuirii simbolice a muncii.
în anul 1937, în R.A.S.S.M. funcţionau deja
217 întreprinderi industriale de proporţii şi
arteluri ale cooperaţiei meşteşugăreşti, între care industria de
conservare şi cea a vinificaţiei deţineau un loc preponderent. Au
fost construite astfel de întreprinderi mari precum fabricile de con-
serve din Tiraspol şi din satul Hlinaia, fabrica de cherestea şi
combinatul avicol din Birzula, centrala
termoelectrică de Ia Tiraspol etc. Au fost, de
asemenea, reconstruite fabrica de zahăr din
Râbniţa şi uzina mecanică din Tiraspol.
Totodată, industrializarea a condus la un
aflux masiv în raioanele din stânga Nistrului a
populaţiei din afara republicii, contribuind astfel
la agravarea situaţiei social-politice, demogra-
fice şi culturale. Astfel, din cei 14,5 mii de
muncitori antrenaţi în economia R.A.S.S.M. în
1928, moldovenii constituiau doar 600 de
oameni.
Colectivizarea agriculturii. Realiza-
rea proiectelor grandioase de industrializare a
Transnistriei era imposibilă atât timp, cât
resursele şi materia primă respectivă se aflau în posesia

84
 VIAŢA SOCIAL-ECONOMICĂ Şl POLITICĂ ÎN RASSM (1924-1940)

gospodăriilor ţărăneşti individuale. Deoarece politica preţurilor de

achiziţie joase şi a impozitelor exorbitante a condus la refuzul
ţăranilor de a mai vinde statului cereale la preţuri derizorii,
regimul stalinist a recurs la colectivizarea forţată a gospodăriilor
ţărăneşti pentru a putea astfel stoarce nestingherit resursele re-
spective din colhozurile şi sovhozurile nou create. JKPJKAHH lin
Colectivizarea agriculturii a fost realizată în condiţiile unei
baze tehnico-materiale rudimentare, precum şi a lipsei oricăror
ART
IIA iti'iiiK noiMirmiAiuisi
premise obiective. Astfel, la fmele anilor ‘20, în agricultura <tKM.1KH> KO.inK'IIAMII
R.A.S.S.M. funcţionau doar 329 de tractoare, 295 de batoze şi
ACT DE STAT
2800 de semănători. Inutilitatea colectivizării agriculturii este I* K N T K I K O I . O H I N Ţ . l
VKt'IMfA, A PA * I \TI l.l I
probată şi de faptul că gospodăriile ţărăneşti care foloseau munca DE (’ATIt K < 0 1. III)/r It I
năimită constituiau doar 2,7% din populaţia rurală a Transnistriei
şi nu reprezentau nici un pericol social sau politic. în pofida
acestor realităţi, după apelul lui I.V.Stalin din ianuarie 1930 de “a
da o luptă pe viaţă şi pe moarte chiaburului şi a-1 şterge, până la Actul de Stat de folosire a pământului de
urmă, de pe faţa pământului”, în R.A.S.S.M. au fost depistate către un colhoz

inopinat circa 3.200 de gospodării de ”chiaburi", dintre care 2.000

de familii au fost deportate pe insula Solovki, în regiunile
Arhanghelsk, Tomsk etc.
în consecinţa campaniei de “deschia-
burire”, deja la finele anului 1931 colhozurile
din R.A.S.S.M. întruneau 82.390 de gospodării
ţărăneşti sau 71,7% din numărul lor total. în aşa
mod, colectivizarea, care, conform directivelor
lui Stalin urma a fi încheiată în 1932, în
R.A.S.S.M. a fost realizată deja în vara anului
1931. Preţul acestor “ritmuri staliniste” în care
a fost colectivizată agricultura R.A.S.S.M. a
fost foametea declanşată în anii imediat
următori, în consecinţa căreia au murit mii de
oameni.
Foametea din anii 1932-1933.
Colectivizarea forţată, confiscarea prin violenţă a cerealelor, Adunare organizatorică de constituire a
precum şi seceta din anii 1931-1932 au provocat declanşarea unui colhoz

foametei în rândul populaţiei R.A.S.S.M., asemănătoare celei din

1925. Astfel, realizarea planului de colectare a cerealelor
fixat pentru anul 1931 la circa 189 mii tone, s-a extins până
în iama anului 1932, provocând dificultăţi în
aprovizionarea populaţiei cu produse alimentare. în pofida
presiunilor exercitate asupra ţăranilor, către 1 ianuarie
1932 au fost livrate statului doar 2/3 din cantităţile de
produse planificate.
In vederea asigurării îndeplinirii cu orice preţ a
planului, la 18 ianuarie 1932, secretarul general al C.C. al
P.C. (b) din Ucraina S.V. Kosior a convocat o şedinţă
specială a comitetului regional de partid din R.A.S.S.M.,
la care a cerut “îndeplinirea şi supraîmplinirea necondiţio-
nată a planurilor de colectare a cerealelor”. în pofida in-
tensificării presiunilor administrative asupra ţăranilor,
aplicării amenzilor, confiscării vitelor şi a obiectelor de uz
casnic, planul de colectare a cerealelor nu a fost realizat nici în Un grup de refugiap la un cămin din Chişinău -
anul 1932, punând, totodată, peste 45 mii de gospodării ţărăneşti mame şi copii, taţii cărora au fost omorâţi de
într-o situaţie disperată. grănicerii sovietici la trecerea Nistrului

85
CAPITOLUL V

Foametea declanşată în R.A.S.S.M. a fost dezastruoasă,

atingând apogeul în primăvara - vara anului 1933. Astfel, din
ianuarie şi până în mai 1933 au murit de foame circa două mii de
oameni în raionul Balta. în raionul vecin, Ananiev, către luna
martie circa 1.675 de familii îndurau foame. Decesele cauzate de
foamete în R.A.S.S.M. au depăşit cifra de 20.000 de oameni, iar în
toată Ucraina - peste 6 milioane.
Este simptomatic faptul că în anul 1932, în condiţiile când
foametea făcea deja ravagii în rândul populaţiei din R.A.S.S.M. şi
Ucraina, guvernul sovietic a considerat drept prioritate naţională
recurgerea la politica dumpingului, exportând peste hotarele ţării
18 mln. centnere de cereale, cantitate ce ar fi fost suficientă pentru
evitarea consecinţelor secetei şi a foamei. A fost refuzat, de
asemenea, şi ajutorul dezinteresat oferit de Biserica din Basarabia,
pe motivul “inducerii în eroare a opiniei publice internaţionale”,
într-o foaie volantă a organizaţiei comuniste din Basarabia se
Ecaterina Arbore menţiona în această privinţă: “Campania turbată de clevetire
împotiva U.R.S.S. (foamete, muncă înrobitoare, canibalism)
declanşată de presa burgheză şi social-fascistă, campania pentru
"salvarea înfometaţilor din Ucraina" începută de părintele Gurie şi
n. H. Kbopy
Co. nu constituie altceva decât aţâţarea opiniei publice împotriva
Uniunii Sovietice".
Refugierile în România. Masacrele de la
KyBblHTEJlbHHK \istru. Regimul politic instituit şi nenumăratele persecuţii la
PyCO-MOriAOBHECK
care au fost supuşi transnistrienii au făcut ca un număr tot mai
PyCCKO-MO/lflABCKHft OIOBnPb
mare de persoane să se refugieze în România. La început, ele-
n*pw In uiu a II a

Tn»fMiy|u Hh
mentul dominant al refugiaţilor îl formau intelectualii. Emigrarea
a luat însă dimensiuni ameninţătoare în anii 1931-1932, când în
Transnistria a fost o foamete cumplită. Astfel, în trei luni ale
anului 1932 au trecut Nistrul - îngrădit de grănicerii sovietici cu
sârmă ghimpată pe uscat şi în apă - 1300 de familii sau circa 4.500
de oameni. Un număr mare din cei care încercau să emigreze erau
seceraţi de gloanţe, murind pe loc sau înecându-se în apele
fluviului. O parte din cei răniţi, care au reuşit să treacă pe malul
românesc au murit, la scurtă vreme, în spitalele din Basarabia, iar
Dicţionar “(Cuvântelnic") editat de P.Chioru în
altă parte au putut fi salvaţi. Uneori se produceau adevărate
grafie chirilică
masacre, cum a fost cel din pădurea Olăneşti, de pe malul Nistru-
lui, din noaptea de 23 februarie 1932, când au fost împuşcaţi 40 de
bărbaţi - o adevărată baie de sânge. (A)
A trebuit să se organizeze la Ciopleni, judeţul Orhei, un lagăr
de refugiaţi transnistrieni. Totodată s-a constituit “Comi-
tetul pentru ajutorarea refugiaţilor moldoveni de dincolo de
Nistru”, sub preşedinţia lui Pan Halippa. Prin grija acestui
comitet, refugiaţii, indiferent de naţionalitate, primeau
hrană, îmbrăcăminte şi încălţăminte. Pentru copii s-au
21 B»n im
organizat cursuri pregătitoare spre a putea fi plasaţi în şcoli.
«SSi""SKblPMA HOY9 bIH PACCM
«nn 2*0
*Jcocne Cejnya «onnoetHec* *a
Problema a fost adusă în discuţia Parlamentului Româ-
• >pv n-w* •* — lllcjitima untiitcU Ko*. bLnn.i.
Jf CHTP U PACCM J
niei la 26 februarie 1932. S-au ridicat proteste pline de
rs*»v
JSXST.V* KT, wr ». ; indignare împotriva acestor masacre. în cuvântul lor,
• t mwii »» 4T «uj...—«>.- .• .-.IV l.m s r
deputaţii au condamnat atrocităţile şi au hotărât ca fiecare să
dea în fondul refugiaţilor câte 200 lei din diurna zilnică. S-a
Pagină din ziarul “Plugarul Roş" hotărât totodată ca problema să fie adusă la cunoştinţa opiniei
publice internaţionale şi pusă în discuţia Societăţii Naţiunilor. Cu
acest prilej, prof. N.lorga, preşedintele Consiliului de Miniştri,

86
 VIAŢA SOCIAL-ECONOMICĂ Şl POLITICĂ ÎN RASSM (1924-1940)
răspunzând interpelării ce-i fusese adresată de către prof. Gheorghe
Brătianu, a spus că “ceea ce se petrece pe graniţa Nistrului reprezintă o
serie de acte de sălbăticie”.
Cultura şi instituţiile culturale. în ceea ce priveşte
împărtăşirea românilor transnistrieni la cultură, în propria lor republică,
situaţia este de natură să demonstreze la modul concret felul în care
autorităţile sovietice au înţeles să acorde acestora dreptul la cultura
naţională. Relevantă este în acest caz dezvoltarea învăţământului. Din
cele 494 de şcoli gimnaziale care funcţionau în cuprinsul republicii, doar
140 erau româneşti, iar din cele 52 de şcoli de rang liceal, doar 18 erau
româneşti. Din cei 100.300 elevi câţi urmau cursurile şcolilor primare,
gimnaziale şi liceale, doar 23.400 erau români. în aceste şcoli însă nu se
cultiva limba şi cultura românească şi nici sentimentele naţionale.
învăţământul superior era reprezentat de Institutul agronomic,
Institutul pedagogic şi Politehnica, toate concentrate la Tiraspol,
frecventate de peste 800 de studenţi.
Principala instituţie menită a dirija cultura naţională în Republica
Moldovenească transnistriană, care era pusă în fruntea tuturor
aşezămintelor de cultură, a fost Institutul moldovenesc de cercetări
ştiinţifice. A fost înfiinţat la sfârşitul anului 1926, sub denumirea de
Comitetul ştiinţific moldovenesc, urmând ca pe viitor să fie transformat în
Academia Moldovenească de Ştiinţe, după cum s-a procedat cu institutele
similare din celelalte republici autonome. Evenimentele interne au
împiedicat însă această modificare.
In ceea ce priveşte limba folosită, la începutul anilor ‘30 a fost
publicat un articol semnat de dr. Ecaterina Arbore în care se cerea
latinizarea acesteia, adică introducerea limbii literare româneşti. în
consecinţă, la intervenţia activiştilor români ai Internaţionalei a III-a
comuniste, în 1932 a fost admisă folosirea limbii române în forma ei
naţională, cu alfabet latin. Chiar dacă măsura a fost admisă din
oportunitate - să nu se înstrăineze românii transnistrieni de cei din
Basarabia unde se folosea alfabetul latin - ea a constituit un eveniment
cultural progresist cu influenţă benefică asupra vieţii naţionale româneşti
din Transnistria. A fost declanşată atunci o acţiune rapidă de latinizare,
îndeosebi în şcoală şi în administraţie. Limba română a fost introdusă ca
limbă de stat în toate şcolile ucrainene, ruse, evreieşti, bulgare şi germane
şi s-au tipărit manuale şi diverse lucrări în limba română literară.
Dar aceste măsuri, de natură să impulsioneze şi să dezvolte viaţa
literară, culturală şi naţională a transnistrienilor, n-a durat multă vreme. în
anul 1938, sub pretextul că grafia latină nu este cunoscută majorităţii
populaţiei din R.A.S.S.M. şi contribuie la “românizarea” limbii
“moldoveneşti”, ea a fost interzisă şi înlocuită cu alfabetul chirilic, fapt ce
a jucat un rol negativ în dezvoltarea limbii şi a culturii. între timp,
Ecaterina Arbore şi activiştii români comunişti care au susţinut-o au plătit
cu viaţa pentru activitatea desfăşurată şi poziţia pe care au avut-o în
cadrul Comintemului.
Activitatea editorială în R.A.S.S.M. a fost asigurată de Editura de
Stat a Moldovei, cu sediul la Tiraspol, Balta şi Ananiev.
Presa era reprezentată în primul rând dc oficiosul guvernului, care
la început a fost “Plugarul roşu” (apărut la 1 mai 1924), conti-
* Arhivele Naţionale Bucureşti, fond Casa Regală
Carol II, dos. 69/1932, fila 22.
Documentar
(A) *“De peste Nistru vin din ce în ce mai
mulţi refugiaţi, în majoritate moldoveni
transnistrieni. Acest exod se pare că se
accentuează în măsura în care colectivizarea
dincolo de Nistru se adânceşte din ce în ce
mai mult. Impresionează, de asemenea,
recenta măsură prin care bisericile, care până
acum de curând erau păstrate în satele din
apropierea Nistrului şi trăgeau clopotele pe stil
vechi, se transformă azi în fabrici şi ateliere ca
şi înlăuntrul Rusiei.
Am luat contact cu refugiaţii ţinuţi în
arestul poliţiilor din Cetatea Albă şi Tighina, şi
m-am convins că nu sunt elemente mai bune
pentru înfăţişarea comunismului rusesc, aşa
cum este el, şi nu există un mai bun antidot
împotriva comunismului, decât povestirea
simplă a acestor refugiaţi. Nu sunt “culaci" bo-
gaţi, cum scriu gazetele, sunt ţărani care au 2-
6 hectare de pământ, culturi sau grădini sau vii
şi pe care comunismul i-a înspăimântat prin
confiscarea sub forma de impozite a întregului
produs şi a unor pretenţii mai presus de
puterile lor. De asemenea, prin educaţia
anarhică pe care bolşevicii o fac copiilor lor
prin şcoli. Am vorbit cu aceşti copii şi cu
mamele lor, i-am pus să-mi spună poezii
învăţate în şcoala rusească. Slabi şi livizi la
faţă, tremurând când vorbeau despre Rusia,
de 5-6 ori m-au rugat în genunchi cu părinţii
lor să nu-i înapoiez peste Nistru, unde vor fi
ucişi. Mi-au povestit cum vin soldaţii sovie-
telor, încarcă convoiuri întregi de cereale şi
fructe, plâng pe urma lor copii şi femei, dar în
fruntea convoaielor merg muzici şi drapele pe
care stă scris “Dat de bună voie pentru
soviete”.
De la Chiţcani se vede peste Nistru în
Tiraspol (câteva sute de metri), lumea făcând
coadă la cooperative pentru a-şi primi hrana
după cartelă. Trebuie să te apropii de Nistru
ca să-ţi dispară complet teama de comunism”.
“Ion Mihalache, ministrul de Interne al
României, 1932
87
CAPITOLUL V

nuat apoi de “Moldova socialistă”. Apărea, de asemenea, “Com-

Vocabular somolistul Moldovei”, organul tineretului comunist. Revista era
reprezentată de “Moldova literară”, care a apărut între 1928-1930 la Balta
Colectivizare - trecerea mijloacelor de şi apoi la Tiraspol. Constrânsă să-şi schimbe numele, s-a intitulat
producţie în proprietate colectivă, prin “Octombrie” apărând sub acest titlu până în 1940. Era o revistă lunară,
naţionalizare, expropriere etc.; unirea organul Uniunii Scriitorilor Moldoveni.
principalelor mijloace de producţie ale Teatrul de Stat a luat fiinţă la Tiraspol în 1932, iar în anul următor s-
ţărănimii în colhozuri. a contopit cu Şcoala teatrală din Odesa, formându-se Secţia română cu un
Colhoz - formă de cooperativă agricolă curs de doi ani pentru pregătirea actorilor români. Dar toate cursurile, în
de producţie în fosta U.R.S.S. afară de limba maternă, se predau în limba rusă. Profesorul de limba
Dumping - vânzare a mărfurilor pe română, Baconschi, a fost înlăturat pe motiv că făcea propagandă
piaţa externă la preţuri mai scăzute decât românească, iar succesorul său, Corneliu (pseudonim ardelenesc), a fost
acelea de pe piaţa internă şi mondială, arestat împreună cu soţia, pentru că s-a ridicat împotriva persecuţiilor la
practicată de unele ţări în scopul înlăturării care erau supuşi fruntaşii luptei naţionale a românilor, arestaţi în masă în
concurenţilor şi al acaparării pieţelor externe. 1933 şi înlocuiţi cu elemente stTăine şi ignorante.
La Tiraspol (Tirişpolea - cum îi spuneau localnicii) mai funcţiona
o staţie de radio şi îşi desfăşura activitatea Corul de Stat “Doina”.
în ansamblu, politica culturală a regimului bolşevic din Transnistria
a purtat un caracter antiromânesc, urmărind obiectivul argumentării
existenţei a două limbi, două naţiuni, două culturi.

Cronologie
1924 - deschiderea Tehnicumului pedagogic moldovenesc la Tiraspol; Instituirea Comitetului ştiinţific
moldovenesc pe lângă Comisariatul Norodnic al învăţământului din R.A.S.S.M.
1929, aprilie 28 - mai 5 - adoptarea primului plan cincinal de dezvoltare a economiei naţionale a R.A.S.S.M.
(1928/29 - 1932/ 33).
1929, iunie 29 - transferarea capitalei R.A.S.S.M. de la Balta la Tiraspol.
1930, septembrie 1 - introducerea învăţământului primar general obligatoriu. Organizarea Capelei corale
academice “Doina”.
1930, octombrie 30- primele emisiuni ale Radiodifuziunii din R.A.S.S.M..
- Darea în exploatare a fabricii de conserve din Tiraspol.
1930 - colectivizarea agriculturii în R.A.S.S.M.
1932- darea în exploatare a fabricii de conserve din or. Krasnoie, raionul Slobozia.
1933, noiembrie - deschiderea Teatrului muzical-dramatic moldovenesc din Tiraspol.
1934 - darea în exploatare a combinatului de vinuri din Râbniţa; înfiinţarea Uniunii scriitorilor sovietici din
R.A.S.S.M.
1938, ianuarie 6- adoptarea noii Constituţii a R.A.S.S.M.
1939 - numărul muncitorilor şi salariaţilor ajunge la 61,8 mii persoane, faţă de 16,9 mii în 1926 şi 41,6 mii în
1933.
1940, ianuarie - colectivizarea gospodăriilor ţărăneşti individuale a fost realizată în proporţie de 97,9%, iar cea a
suprafeţelor cultivate - de 99,9%.

: * Expuneţi-vă opinia: care era efectul ren! al realizărilor economice şi culturale din R.A.S.S.M. în viaţa cotidiană a ! oamenilor de rând?

88
 VIAŢA SOCIAL-ECONOMICĂ Şl POLITICĂ ÎN RASSM (1924-1940)

STUDIU DE CAZ

Situaţia din Transnistria la 1932*

“Vicisitudinile istoriei au vrut ca acum 14 ani aceşti români să fie înglobaţi în Uniunea Sovietică, iar începând
din 1924 să fie destinaţi de către guvernanţii acelei Uniuni pentru a forma o pepinieră pentru creşterea şi cultivarea
unei noi generaţii de români comunişti cu scopul de a-i arunca apoi la momentul oportun în contra fraţilor lor din
statul român, distrug erea căruia Uniunea Sovietică o urmăreşte.
Această pepinieră poartă denumirea de “R.A.S.S.M.” sau “Republica Moldovenească”, cu capitala provizorie la
Tiraspol. Potrivit scopului urmărit, sovietele au înfiinţat şcoli moldoveneşti, în care se predau copiilor moldoveni
doctrinele comuniste într-o limbă stâlcită moldovenească de către profesori, adunături de ocazie, căci moldoveni
pentru acest scop nu se pot găsi. în acelaşi timp sovietele au procedat şi urmăresc metodic distrugerea religiei,
obiceiurilor şi familiei moldovenilor. Li se confiscă produsul muncii lor, li se sechestrează averea, oricât de mică ar fi
ea, şi îi silesc cu forţa de a se înscrie în gospodăriile colective “colhozuri”, unde ei sunt sortiţi unei existenţe de sclavi,
muncind toată viaţa sub conducerea unor comitete şi neprimind în schimb nici măcar atât cât trebuie omului pentru a
nu muri de foame.
în modul acesta Sovietele storc toată vlaga din populaţia moldovenească cu scop de a o întrebuinţa pentru
răsturnarea “lumii capitaliste”, prin propaganda comunismului în lumea întreagă, organizarea rebeliunilor, crearea
dumpingurilor etc.
De la o vreme încoace însă, Sovietele şi-au dat seama că truda lor pentru creşterea generaţiei de români,
propagatori ai comunismului, nu dau roadele la care se aşteptau şi că din contra, moldovenii sunt inadaptabili în
realizarea doctrinelor comuniste preconizate de Soviete. Atunci guvernul comunist al republicii a dispus ca
moldovenii să fie deportaţi treptat în Siberia şi în regiunea Arhanghelsk din nordul Rusiei unde nu-i aşteaptă decât
moartea. De trei ani durează deja aceste deportări, la început în cazuri separate, iar de la o vreme încoace în mase
compacte. Toţi refugiaţii scăpaţi cu viaţă din R.M. declară, că în ultimul timp moldovenii sunt zilnic îmbarcaţi în
vagoane şi trenuri întregi şi expediaţi în Siberia, bărbaţii separat de femeile lor şi acestea separat de copiii lor. (...)
Aceasta nu este decât aducerea la îndeplinire a planului infernal sovietic de a extermina completamente această
populaţie românească neadaptabilă comunismului.
In asemenea împrejurări moldovenii transnistrieni cu evlavie şi nădejde îşi îndreaptă privirile şi gândurile lor
spre România liberii, spre fraţii lor unde, cu toate accesele grele ale crizei economice, domneşte ordinea, legile şi
libertatea. Neavând din ce alege, ei îşi părăsesc pământurile şi căminele lor strămoşeşti şi în disperarea oarbă de a-şi
salva singura avere ce le-a mai rămas pe lume, darul lui Dumnezeu, viaţa, se aventurează în fugă peste Nistru, în
România. Această disperare oarbă a românilor transnistrieni a ajuns în ultimul timp la gradul când ei nu mai au ce
alege: ori moartea în Siberia ca sclavi la lucrările forestiere, depărtaţi de ai lor, ori moartea imediată pe malul
Nistrului, având totuşi în ultimul caz
o mică speranţă, că vor reuşi în întunericul nopţii să se furişeze neobservaţi prin cordoanele grănicerilor sovietici şi
vor scăpa astfel cu viaţă (...).
Regimul sovietic, însă nu ştie de milă... Şi astfel moldovenii fugari sunt împuşcaţi în masă cu mitralierele, cu
zecile, cu sutele, fără nici o cruţare pe tot lungul Nistrului".

(Memoriul românilor transnistrieni înaintat Ligii Naţiunilor, 1932)

* "Cugetul", nr. 5-6,1992, p. 50-52.

* Analizaţi documentele.
* Enumeraţi învinuirile aduse de românii transnistrieni regimului sovietic.
• Apreciaţi şi expuneţi-vă opinia.

89
12 Istoria Românilor 12
CAPITOLUL V

• A fost justificată, oare, politica industrializării forţate a R.A.S.S.M. pe scamajefiiirii ţăranilor şi a lichidării
sectorului industriei private? Argumentaţi.
• Care au fost consecinţele colectivizării agriculturii în R.A.S.S.M.?
• Explicaţi raportul cauzal dintre colectivizarea forţată a ţărănimei şi foametea din anii 1932-1933.
• Folosind sursele, determinaţi cauzele emigrării transnistrienilor în România. Prin ce explicaţi faptul că emigrările
au căpătat o amploare deosebită anume la începutul anilor ‘30?
• Descrieţi felul în care autorităţile sovietice au tratat dreptul transnistrienilor la cultura naţională.
• Efectuaţi o investigaţie despre unul din evenimentele istorice expuse în text şi elaboraţi un discurs.
• Comparaţi procesele social-politice din Transnistria cu cele din Rusia. Determinaţi tangenţe şi deosebiri.
• Redactaţi un eseu: “Dezvoltarea RASSM în 1924-1940 - consecinţe economice şi politice”.

LECŢIE DE SINTEZĂ
9
|

Represiunile şi deportările în R.A.S.S.M.

v_________________________________________________________________________y

♦ Lupta de clasă trebuie să fie “ascuţită” (Stalin)

♦ R.A.S.S.M. sub sabia necruţătoare a N.K.V.D.-ului sovietic
»
♦ Sacrificarea individului în favoarea unei false raţiuni istorice
J

A doua jumătate a anilor ‘30 a fost marcată de declanşarea unei ample campanii de epurare a i organelor de
partid şi de stat ale R.A.S.S.M., în conformitate cu teza stalinistă a “ascuţirii luptei de clasă pe măsura avansării
societăţii spre orânduirea comunistă”. Astfel, în mai 1937 au fost arestaţi şi deportaţi 'preşedintele Sovietului
Comisarilor Norodnici din R.A.S.S.M. Gr.I.Starâi, preşedintele Comitetului j Executiv Central E.P. Voronovici,
secretarul Comitetului regional din Modlova al P.C. (b) din Ucraina N.I. Golub, comisarul agriculturii D.A. Moroz,
comisarul pentru justiţie D.G. Skulski, precum şi alţi activişti sovietici şi de partid, acuzaţi de “troţkism şi
naţionalism şovin”.
La scurt timp de la deportarea întregului guvern al R.A.S.S.M. în frunte cu preşedintele său, la 7 au gust 1937,
secretarul Comitetului regional din Moldova al P.C. (b) ucrainean V.Z. Todres a expediat în adresa C.C. al P.C. (b)
din U.R.S.S. o scrisoare informativă cu asigurări că “în timpul apropiat, vom smulge din rădăcini un grup de
duşmani la fel de periculoşi”. în consecinţă, în listele “duşmanilor | poporului” au fost incluse o serie de persoane
nu numai din aparatul S.C.N. şi C.E.C al R.A.S.S.M., ci şi : din organele Comisariatului pentru agricultură, Editurii
de Stat a Moldovei, Comisariatului Instrucţiunii | Publice, Comitetului radiolului, redacţiilor ziarelor raionale etc.
Jertfă a vigilenţei organelor securităţii politice bolşevice a căzut curând şi Cercul literar moldove nesc de la
Tiraspol, grupat în jurul revistei “Moldova literară”. Animatorii acestui cerc erau un grup de poeţi începători dintre
care unii dădeau dovadă de un autentic talent (Nistor Cabac, Nicolae Ţurcanu, Ion Corcinschi, Toader Mălai).
Tinerii scriitori căutau izvor de inspiraţie în creaţia populară, ridicându-se la înălţimile naţionale. Simţămintele
acestea n-au putut fi înecate în puhoiul publicaţiilor comuniste, pe care I propaganda bolşevică îl revărsase asupra
moldovenimii transnistriene. Consecvenţa în dăruirea lor idealistă pentru cauza naţională i-a costat însă scump.
Membrii cercului literar au fost arestaţi şi deportaţi în Siberia sub învinuirile de “naţionalişti”, de “români” şi
“reacţionari”. Cumplita represiune bolşevică a făcut ca nimeni să nu mai cunoască soarta tinerilor martiri. Bucuria
regăsirii pe aceleaşi unde de vibraţie sufletească cu toţi conaţionalii a primit o frumoasă expresie poetică, cu un
adânc înţeles politic, în oda lui i Nistor Cabac închinată Nistrului, din care desprindem următoarele versuri
profetice:

90
 VIAŢA SOCIAL-ECONOMICĂ Şl POLITICĂ ÎN RASSM (1924-1940)

“Curgi mereu şi spală-ţi rana adâncă

Căci tu veşnic, Nistre, vei trăi Când va fi
din două lumi o ţară Iar tu un râu de
vajnice-nfrăţiri".
Nu a evitat represiunile bolşevice nici biserica din Transnistria, adusă de autorităţi într-o situaţie deplorabilă. în
momentul venirii bolşevicilor la putere, în 1917, în ţinuturile dintre Nistru şi Bug erau 1.017 biserici şi case de
rugăciuni, 13 mănăstiri şi schituri, 890 de preoţi şi 384 de călugări. După 23 de ani de teroare comunistă, autorităţile
române au mai găsit în Transnistria o singură biserică care nu fusese închisă - biserica comitetului 2 din Odesa, unde
funcţiona preotul moldovean Vasile Bragă. Rusia pravoslavnică de odinioară se transformase într-un focar de
necredinţă şi sacrilegiu. O parte din locaşurile sfinte au fost demolate în întregime, iar altele au fost reconstruite şi
amenajate pentru utilizări profane. Slujitorii altarelor au fost supuşi la nenumărate umilinţe, arestări şi surghiun, mulţi
dintre ei au fost împuşcaţi.
închiderea bisericilor pe teritoriul Transnistriei s-a încheiat în 1938, la fel ca şi acţiunea de lichidare a clerului.
La Golta s-a organizat un lagăr pentru 160 de preoţi. O parte din ei au fost ucişi, iar alţii s-au ascuns, trăind zile de
amar.
Sub sabia necruţătoare a organelor teroriste sovietice - O.G.P.U. (Direcţia Generală Politică de Stat) şi
N.K.V.D. (Comisariatul Norodnic al Afacerilor Interne) - au nimerit, de asemenea, mii de muncitori, ţărani şi
funcţionari. Astfel, în satul Butor din raionul Grigoriopol peste 150 de persoane au devenit jertfe ale represiunilor
staliniste, iar în satul Pererâta, raionul Dubăsari - 270 de oameni. în fine, ca urmare a aceloraşi represiuni, rândurile
organizaţiei de partid din R.A.S.S.M. s-au redus de la 5.715 comunişti în
1933 la3.097în 1938. Din cei 9 membri ai Biroului Comitetului regional de partid, aleşi în luna mai 1937, către
Conferinţa a X-a (septembrie 1937) rămăsese doar unul (reprezentantul N.K.V.D.-ului), ceilalţi fiind declaraţi
“duşmani ai poporului” şi represaţi. (A)
în toiul campaniei isterice de demascări, epurări şi deportări staliniste, s-a considerat că toate aceste
“transformări radicale în viaţa economică, socială şi politică” nu înseamnă altceva decât “biruinţa deplină a
socialismului” în R.A.S.S.M. Noua Constituţie, adoptată la 6 ianuarie 1938 (în locul celei din 1925), stipula că “
R.A.S.S.M. este un stat socialist al muncitorilor şi ţăranilor”, că baza ei economică este ! “proprietatea socialistă
asupra uneltelor şi mijloacelor de producţie”, iar “temelia politică - Sovietele de deputaţi ai oamenilor muncii”.
Culmea fariseismului era că, printre drepturile republicii autonome, în Constituţia R.A.S.S. Moldo veneşti stătea
şi dreptul suveranităţii teritoriale, potrivit căruia teritoriul republicii nu putea fi modificat fără
consimţământul ei, că teritoriul republicii autonome constituie teritoriul naţional al poporului care a creat
formaţiunea naţională teritorială. La nici trei ani de la adoptare, Constituţia R.A.S.S.M. va fi grav încălcată de
Moscova (4 noiembrie 1940), când a retezat din republica autonomă (la constituirea celei unionale) o marc parte a
teritoriului ei, fără să se îngrijească măcar de latura formală a problemei, în sensul obţinerii consimţământului
prealabil, dacă nu al întregii populaţii, cel puţin al j organului de conducere.
Este semnificativ şi faptul că, potrivit Legii fundamentale a R.A.S.S.M. din 1938, “Stema de stat a R.A.S.S.M.
este stema de stat a R.S.S. Ucrainene”, precum şi “Drapelul de stat al R.A.S.S.M. este drapelul de stat al R.S.S.
Ucrainene”.
în aşa mod, trebuie considerată perfect fondată concluzia potrivit căreia Republica Autonomă Moldovenească
de pe teritoriul Ucrainei a apărut în 1924 nu la voinţa populaţiei sale, ci din ordinul guvernului central sovietic.

Scrisoare informativă 7. VIIL1937 Tov

Malenkov! (A)
Vă trimit o scrisoare informativă despre primele rezultate ale lucrului organizaţiei de partid în ultimele luni
referitoare la demascarea duşmanilor...
Cel mai afectat s-a dovedit aparatul sovietic, în particular, sectorul construcţiei naţional-culturale... Aparatul
C.C.P. şi C.E.C
Printre duşmanii poporului din cadrul C.C.P. pot fi numiţi următorii:
1. Starâi Gr.I., fost preşedinte al C.C.P. din R.A.S.S.Moldoveneasă. Demascat de organele N.K.V.D.-ului din
Ucraina ca duşman al poporului...

91
CAPITOLUL V

2. Sokol A.V., adjunct al preşedintelui C.C.P. din R.A.S.S. Moldovenească, Preşedintele

■ Comitetului de Stat pentru planificare...
3. Anenski M.S., fost preşedinte al Comitetului de Stat pentru planificare...
4. Solomko Iu. A., demascat drept membru al bandei troţkiste ucrainene...
5. Orlov L.Z., fost secretar al C.C.P...
6. Avgust M., fost arbitru de stat, originar din Basarabia Românească...
7. Voronovici E.P., fost preşedinte al C.E.C. din R.A.S.S.Moldovenească...
8. Pascari T.V., fost membru al C.E.C. din R.A.S.S.M., preşedinte al Comitetului Executiv Râbniţa...
Cu salut comunist Todres
(Din scrisoarea I secretar al Comitetului Moldovenesc Regional de Partid V.Z. Todres către
secretarului C.C. al P.C. (b) din toată Uniunea G.Malenkov)

\ * Exprimaţi-vă opinia: De ce erau represaţi reprezentanţii conducerii de partid şi de stat din R.A.S.S.M.?

Vocabular
Deportare - trimitere forţată într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă; condamnarea cuiva la exil politic. Epurare - îndepărtarea
elementelor necorespunzătoare dintr-o instituţie, întreprindere, organizaţie etc. Represiune - reprimare prin violenţă a unei acţiuni de
opoziţie, de revoltă, acţiuni drastice întreprinse în acest scop; măsură de constrângere juridică cu caracter penal împotriva infractorilor,
care constă în arestarea, trimiterea în judecată şi condamnarea lor la pedepse prevăzute de lege.

Cronologie
1931 - în consecinţa foametei cumplite, amploarea emigrării transnistrienilor peste Nistru, în Basarabia, capătă
dimensiuni ameninţătoare.
1932 - noua acţiune de colectivizare forţată este însoţită de deportări masive ale românilor din Transnistria.
1937- 1938 - epurări masive ale organelor de partid şi de stat. Represiunile staliniste au afectat, de
asemenea, sute de muncitori, ţărani, funcţionari, intelectuali din R.A.S.S.M.
1938 - închiderea bisericilor în Transnistria şi deportarea preoţilor.

• Cunoscutul cercetător francez Andre Glucksmann afirmă că “comunismul conţine orizontul genocidului,
pretutindeni şi de la început”. în ce măsură afirmaţia în cauză este aplicabilă realităţilor din Transnistria anilor
1924-1940?
• Explicaţi raţiunea lansării tezei staliniste cu privire “la ascuţirea luptei de clasă pe măsura avansării societăţii spre
orânduirea comunistă”.
• Descrieţi consecinţele represiunilor şi deportărilor din Transnistria reieşind din perspectiva istorică.
• Efectuaţi o cercetare şi elaboraţi un discurs despre una din personalităţile de cultură din stânga Nistrului.
• Explicaţi raportul cauzal dintre colectivizarea forţată a ţărănimii şi deportările din RASSM.
• Elaboraţi un eseu:”Represiuni şi deportări în RASSM”.

92
 CAPITOLUL VI

ROMANIA Şl BASARABIA IN CEL DE-

AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

■ începutul celui de-al doilea război mondial Lecturi suplimentare*

şi poziţia României. Rapturile teritoriale Dobrescu V.F., Ion Constantin.
din vara anului 1940 Basarabia în anii celui de-al do ilea război
mondial. Iaşi, 1995.
■ Studiu de caz: Formarea R.S.S. Moldo- Petrencu Anatol. Basarabia în al doilea
veneşti şi politica regimului comunist război mondial (1940-1944). Chişinău, 1997.
Hitchins K. România. 1866-1947. Buc.,
I Instaurarea regimului naţional-legionar. 1996.
Rebeliunea legionară şi consecinţele ei Istoria românilor. Compendiu (coordo-
natori: Ion Agrigoroaiei, Ion Toderaşcu).
B Participarea României la al doilea război Iaşi, 1996.
mondial (1941-1945) Istoria românilor. Materiale didactice.
Chişinău, Ed. Civitas, 2000.

Pierderile teritoriale ale României în 1940

Ccroau|»
UNIUNEA
SOVIETICA

Botoşani *»i|.
Dtfixvcca

BASARABIA
'TRANSILVAN Valra

IA 7 DE NORD Du
me Chftmaa

Vaslui

Micrcurca Hui Iad

Cetate
Ciuc
Sighişoara Stuntu
Gljgorghc
AIM
a

Calaţi

Curtea de Argeş
Târgu Jiu

•Ploieşti

.Turnu

BUCUREŞTI
MAREA
EAGRA
Turtucata.

IU G O S L A V U

93
 CAPITOLUL VI
§1. începutul celui de-al doilea război mondial şi
poziţia României. Rapturile teritoriale din vara
anului 1940
♦ Neutralitatea României la începutul celui de-al doilea război mondial
♦ Raptul Basarabiei, nordului Bucovinei şi ţinutului Herţa
♦ Orientarea politicii externe a României spre Germania
♦ Pierderea nordului Transilvaniei şi a Cadrilaterului
Documentar
(A) “Să nu facem niciodată o poli- 1
tică de frică. Să nu se creadă nicio-
dată că ne închinăm puterii pentru
ro că este putere. O asemenea închi-
nare ar fi un act degradant şi ar fi pă-
cat de toate jertfele pe care le-am
făcut în trecut şi le facem şi azi
pentru ţară. Am fi voit o altă poli-
tică, nu ne e dat s-o putem împlini.
Deci vom păstra neutralitatea. Dar
să fie o neutralitate demnă şi onestă.
Intervenţiile necontenite ale dom-
nului Fabricius, care nu are spirit,
nici simţul realităţilor, trebuie să se
termine odată. Publicul nu vrea
război, nu vrea însă biruinţa Germa-
niei. Dorim cu toţii încetarea unui
regim de teroare în Europa. Neutra-
litatea înseamnă onestitate - să
păstrăm o neutralitate onestă. Nu
trebuie să îngăduim mai mult ca alte
state neutre. Este singura atitudine
pe care o putem avea”.
Cuvântarea prof. N. Iorga în cadrul
Consiliului de Coroană din 6
septembrie 1939
• Expuneţi-vâ opinia: era oare posibilă o
neutralitate pentru care opta N. Iorga în
circumstanţele concrete ale situaţiei
României în contextul relaţiilor internaţionale
de la începutul celui de-al doilea război
mondial? Găsiţi argumente pro şi contra.
94
n, ;•
Perioada celui de-al doilea război mondial a însemnat un
lung şir de drame, distrugeri, pierderi de vieţi omeneşti şi mate-
riale, trasări de frontiere, modificări de regimuri politice sau
înlocuirea unui sistem totalitar cu altul. Dar, cum s-a ajuns aici?
începutul celui de-al doilea război mondial şi
poziţia României. Prin atacul Germaniei naziste împotriva
Poloniei, la 1 septembrie 1939, a început cel de-al doilea război
mondial. Două zile mai târziu, Marea Britanie şi Franţa au declarat
război celui de-al treilea Reich.
într-o situaţie internaţională extrem de complicată şi în
permanentă mişcare, în care practic fiecare zi marca o înrăutăţire a
poziţiei internaţionale a României, guvernul român a considerat că
interesele fundamentale ale ţării - apărarea unităţii, independenţei
şi suveranităţii naţionale, a integrităţii teritoriale, conservarea
fiinţei etnice şi statale grav ameninţate de Germania şi aliaţii săi -
puteau fi cel mai bine apărate - cel puţin într-o fază iniţială - prin
proclamarea neutralităţii. în aceste condiţii, în seara zilei de 6
septembrie 1939 s-a întrunit la Palatul Cotroceni Consiliul de
Coroană, care a discutat situaţia internaţională şi politica externă a
guvernului român în noile împrejurări. Cei prezenţi: Armând
Călinescu, Grigore Gafencu, Emest Urdăreanu, generalul Arthur
Văitoianu, Al. Vaida-Voievod, George Mironescu, Nicolae Iorga,
dr. Const. Angelescu, Gh. Tătărescu, Const. Argetoianu şi genera-
lul Ernest Baliff, după câteva cuvinte de introducere ale regelui, au
ascultat o expunere a ministrului de Externe, Grigore Gafencu,
privind politica externă a guvernului român, atitudinea României
“faţă de conflictul care a izbucnit între Polonia, Germania, Franţa
şi Anglia” şi “raporturile” cu cele patru state beligerante. In urma
dezbaterilor, a fost aprobat în unanimitate un comunicat prin care
România se angaja “la respectarea strictă a regulilor neutralităţii
stabilite prin convenţiunile internaţionale faţă de beligeranţii din
actualul conflict”. (A)
Proclamarea
neutralităţii la începutul celui de-al doilea
război mondial s-a bucurat de o largă susţinere din partea opiniei
publice româneşti. începând cu membrii Consiliului de Coroană,
continuând cu unele dintre partidele politice ce activaseră legal
până în februarie 1938, când dictatura regală le desfiinţase, şi până
la numeroase personalităţi ale vieţii ştiinţifice şi literare sau
organe de presă de diverse orientări politice, opiniile exprimate
arătau o acceptare cvasiunanimă a proclamării neutralităţii.
 ROMÂNIA Şl BASARABIA ÎN CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Raptul Basarabiei, nordului Bu-

covinei şi ţinutului Herţa. în seara zilei de
26 iunie 1940, orele 2200, V.M. Molotov, în
numele guvernului sovietic, a remis ministrului
român la Moscova, Gh. Davidescu, o notă
ultimativă ce conţinea afirmaţii în flagrantă
contradicţie nu numai cu dreptul istoric, dar şi cu
normele şi principiile juridice internaţionale
unanim acceptate: “în anul 1918, România,
folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a
desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte
din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin
aceasta unitatea seculară a Basarabiei, popu-
lată în principal cu ucraineni, cu Republica Trecerea trupelor sovietice peste Nistru
Sovietică Ucraineană”.
“Acum, mai specifica nota ultimativă, când
slăbiciunea militară a U.R.S.S. e de domeniul
trecutului, în situaţia internaţională care s-a
creat cu rezolvarea rapidă a chestiunilor
moştenite din trecut, pentru a pune în fine bazele
unei păci solide între ţări, U.R.S.S. consideră
necesar şi oportun ca în interesele restabilirii
adevărului să păşească împreună cu România la
rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii
Basarabiei, Uniunii Sovietice”.
Totodată, guvernul sovietic mai considera că
chestiunea “întoarcerii” Basarabiei era legată “în
mod organic cu chestiunea transmiterii către
U.R.S.S. a acelei părţi a Bucovinei a cărei populaţie
este legată în majoritate cu Ucraina Sovietică prin comunitatea
Tancuri sovietice în s. Durleşti
soartei istorice, cât şi prin comunitatea de limbă şi compoziţie judeţul Chişinău.
naţională”. în consecinţă, guvernul sovietic “propunea” părţii 28 iunie 1940
române:
“1. Să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia”;
“2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a
Bucovinei, cu frontierele potrivit cu harta alăturată”.
Răspunsul era aşteptat în decursul zilei de 27 iunie,
întreruperea repetată a legăturilor telefonice până în zorii
zilei de 27 iunie a scurtat şi mai mult termenul fixat de
ultimatumul sovietic.
După două consilii de coroană, încercarea părţii
române de a negocia s-a lovit de un refuz net. Al doilea ul-
timatum al Moscovei - remis în noaptea de 27 spre 28
iunie - fixa intrarea trupelor sovietice în Basarabia şi în
nordul Bucovinei la 28 iunie, ora 14 00. Evacuarea
armatelor române trebuia încheiată în patru zile.
Berlinul a sfătuit autorităţile române “să se supună
cererii guvernului sovietic”. La fel, Roma, Belgradul şi
Atena au rugat Bucureştiul să nu tulbure printr-o rezistenţă
militară “pacea în Bazinul Dunărean şi în Balcani”. Numai
Ankara a confirmat hotărârea Turciei de a-şi onora obligaţiile Şedinţa Sesiei VII a Sovetului Suprem al
asumate prin Pactul înţelegerii Balcanice. URSS, care a adoptat Legea cu privire la
în aceste condiţii, alternativele erau: cedarea teritoriilor revendicate formarea RSS Moldoveneşti, 2 august 1940. La
tribună se află Z.A.Crăciunescu
de sovietici sau rezistenţa armatei, timp de maximum

95
CAPITOLUL VI
!=— Documentar ■—,,
(A) Dictatul fascist de la Viena
30 august 1940
1. Traseul definitiv al liniei de frontieră,
care desparte România de Ungaria, va
corespunde aceluia marcat pe harta geografică
aci anexată. O comisie româno
- ungară va determina detaliile traseului la faţa
locului.
2. Teritoriul român atribuit Ungariei j j va
fi evacuat de trupele româneşti într-un termen
de 15 zile şi remis în bună ordine ; acesteia.
Diferitele faze ale evacuării şi ale
! ocupării, precum şi modalităţile lor vor fi fixate
în termen de o comisie I ' româno-ungară...
3. Toţi supuşii români, stabiliţi în ’
; această zi pe teritoriul ce urmează a fi cedat
de România, dobândesc fără alte ;
I formalităţi naţionalitatea ungară. Ei vor fi
autorizaţi să opteze în favoarea naţiona- , lităţii
române într-un termen de şase luni. Acele
persoane care vor face uz de acest drept vor
părăsi teritoriul ungar într-un termen adiţional
de un an şi vor fi primiţi de România. Ei vor
putea să ia, fără nici o îm- ; piedicare, bunurile
lor mobile, să lichideze ! proprietatea lor
imobilă, până în momentul | plecării lor, şi să ia
cu ei produsul rezultat, i Dacă lichidarea nu
reuşeşte, aceste persoane vor fi despăgubite
de România...
4. Supuşii români de rasă ungară,
I stabiliţi în teritoriul cedat în anul 1919 de
către Ungaria României, şi care rămâne
1
sub suveranitatea acesteia, primesc dreptul
de a opta pentru naţionalitatea j ungară, într-
un termen de 6 luni...
5. Guvernul ungar se angajează sol-
emn să asimileze în totul cu ceilalţi supuşi
unguri pe persoanele de rasă română, care, pe
baza arbitrajului de mai sus, vor dobândi
naţionalitatea ungară. Pe de altă parte,
guvernul român, în acelaşi angajament solemn
în ce priveşte supuşii de rasă ungară, care vor
rămâne pe teritoriul român.
6. Detaliile rezultând din transferul de
suveranitate vor fi reglementate prin ;
convenţia directă între guvernele român şi
ungar.
7. în cazul în care dificultăţi, sau j
îndoieli s-ar ivi în cursul aplicării acestui
I arbitraj, guvernele român şi ungar se vor
înţelege pe cale directă. Dacă într-o chestiune
sau alta înţelegerea nu se realizează, litigiul va
fi supus guvernelor Reichului şi Italiei, care vor
adopta o soluţie definitivă.
Crestomaţie la Istoria Românilor, 1917-
1992.
.........
• Comentaţi conţinutul Dictatului din
aspectul consecinţelor pentru \ România.
96
câteva săptămâni, urmată de împărţirea României între U.R.S.S., Ungaria,
Bulgaria şi Reich. Majoritatea absolută a membrilor Consiliului de
Coroană s-au pronunţat pentru cedare, deoarece se păstra astfel statul
român, cu instituţiile şi forţele sale armate.
Evacuarea a avut loc în condiţii dramatice. Regimul de la Bucureşti,
ca orice regim autoritar, declarase de repetate ori că va apăra ţara la
hotare împotriva oricărei agresiuni. Acum, în 24 de ore, cedase fară luptă.
Zeci de mii de oameni au avut doar câteva ore la dispoziţie pentru a se
retrage. Arhive, biblioteci de mare valoare, zeci de mii de gospodării cu
tot inventarul lor, material feroviar, depozite de muniţii şi de materii
prime, fabrici, ateliere, magazine, stocuri mari de mărfuri - totul a fost
părăsit în faţa ocupantului.
în aşa mod, în decurs de şase zile, 28 iunie - 3 iulie 1940, România
a cedat Uniunii Sovietice 50.762 km 2 - Basarabia, cu 44.500 km2 şi partea
de nord a Bucovinei, cu 6.262 km2 - cu circa
3.776.1 de locuitori (din care circa 3.000.000 în Basarabia).
Pierderea nordului Transilvaniei şi Cadrilate-
ruluL Agresiunea sovietică a precipitat evoluţiile la Bucureşti. La 1
iulie 1940, guvernul a renunţat Ia garanţiile anglo-franceze acordate
unilateral României la 13 aprilie 1939. A doua zi, regele Carol al ll-lea a
adresat cancelarului Adolf Hitler cercrea dc a trimite o misiune militară în
România, pentru instruirea armatei şi de a garanta hotarele statului.
La 4 iulie, suveranul a numit un nou guvern, având în calitate de
prim-ministru pe inginerul Ion Gigurtu, personalitate apropiată de
cercurile politico-financiare de la Berlin. Legiunea (Garda de Fier),
extrema dreaptă, era, de asemenea, prezentă în noul cabinet.
“Orientarea politicii externe a României în cadrul celor două mari
naţiuni ale Axei este un fapt împlinit”, - declara un comunicat de presă al
guvernului. Dar o atare orientare era dependentă de atitudinea şi condiţiile
Berlinului. La 15 iulie, cancelarul Adolf Hitler a răspuns regelui Carol al
II-lea că va putea analiza aceste cereri numai după ce vor fi rezolvate
problemele referitoare la graniţele cu Ungaria şi Bulgaria.
Presiunile exercitate de Berlin şi Roma în iulie 1940, l-au
determinat pe Carol să ia legătura cu guvernul ungar. Cum punctele de
vedere divergente ale celor două părţi nu au putut fi reconciliate şi
negocierile care au început la Tumu-Severin la 16 august au fost
întrerupte pe 24, Berlinul şi Roma au propus un “arbitraj”. (A)
Consiliul de Coroană, întrunit la Bucureşti în seara zilei de 29
august, după ce a luat în deliberare “comunicările cu caracter ultimativ
făcute de guvernele german şi italian, a hotărât acceptarea arbitrajului
Puterilor Axei asupra tratativelor româno-ma- ghiare”.
“Arbitrajul” a avut loc la Viena, în palatul Belvedere, la 30 august
1940. România a fost obligată să cedeze partea de nord şi de est a
Transilvaniei, până la Carpaţii Răsăriteni: 43.492 km' cu 2.667.007
locuitori, din care 50,2% români, 37,1% maghiari, 5,7% evrei, 2,8%
germani, 1,9% ţigani, restul - ruteni, cehi, slovaci ş.a. - 2,3%.
Concomitent cu aceste evoluţii, la Craiova au avut loc tratative
româno-bulgare. Prin tratatul semnat la 7 septembrie
i
 ROMÂNIA Şl BASARABIA ÎN CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

1940, partea de sud a Dobrogei, anume judeţele Durostor şi Caliacra

(Cadrilaterul), revenea Bulgariei. Frontiera dintre cele două state se Vocabular
întorcea la traseul fixat de Congresul de la Berlin (1878). Se proceda la
un schimb de populaţie. Consiliu de coroană - organ
In aşa mod, în intervalul 28 iunie - 7 septembrie 1940, pierderile permanent consultativ, constituit în
teritoriale ale României au însumat 99.926 km 2,cu 6.829.238 locuitori. 1938. Hotărârile lui, nu erau obligatorii
Anterior, ţara avusese 295.649 km 2, cu circa 20.050.000 locuitori. pentru rege. Membrii erau numiţi prin decret
Pierderile reprezentau, aşadar, 33,79% din teritoriu şi 34,02% din regal dintre actualii şi foştii demnitari ai
populaţie. statului, bisericii, oştirii, oamenilor de vază.
In septembrie 1940, suprafaţa României se redusese la 195.123 Dictat - fact arbitrar prin care un stat
km2, cu 13.535.757 locuitori. Prin actele de violenţă din vara anului (sau mai multe) impun altui stat anumite
1940, factori externi au intervenit brutal în procesul firesc de dezvoltare a condiţii împotriva voinţei lui.
României, întrerupându-1, impunând, prin forţă, sfâşierea din trupul ţării
a unor întinse teritorii locuite în majoritate de români, cu consecinţe
deosebit de grave: dezorganizarea economiei naţionale, reducerea
capacităţii de apărare şi de rezistenţă a ţării. Este explicabilă indignarea
poporului român care nu putea accepta ideea părăsirii fără luptă a unor
însemnate teritorii ale gliei străbune.

STUDIU DE CAZ

Formarea R.S.S. Moldoveneşti şi politica regimului comunist

Raptul Basarabiei de către U.R.S.S. în iunie 1940 a generat consecinţe dramatice pentru populaţia autohtonă.
Operaţiunea de ocupare militară a teritoriilor româneşti de la răsărit de Prut era încă în plină desfăşurare, când, acest
spaţiu a fost invadat de numeroase trupe ale N.K.V.D.-ului şi de “activişti” ai 'partidului bolşevic, reprezentanţi ai
Guvernului U.R.S.S., ai diferitelor structuri ale statului sovietic, - toate având misiunea de a efectua cele mai radicale
transformări de ordin politic, social, economic şi cul- jtural.
întâi de toate, Moscova a avut grijă să-şi extindă în Basarabia structurile partidului bolşevic. Prin hotărârea din
14 august 1940, C.C. al P.C. (b) din U.R.S.S. a transformat organizaţia regională de partid din R.A.S.S.M. în Partidul
Comunist (bolşevic) al Moldovei. în postul de prim-secretar a fost numit P.G.Borodin, fost prim-secretar al
organizaţiei de partid din R.A.S.S.M., rus de naţionalitate. Astfel a fost instaurată dictatura partidului bolşevic, venit
o dată cu Armata Roşie, trupele N.K.V.D.-ului şi sprijinindu-se pe forţele acestora.
După acapararea Basarabiei, conducerea de la Moscova n-a întârziat să proclame în noile achiziţii teritoriale
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, având în această privinţă experienţa creării R.A.S.S.M. în 1924. La 2
august 1940, la Moscova, pentru moldoveni, însă fără participare.; împuterniciţilor aleşi din partea majorităţii lor, a
fost decisă crearea formaţiunii statale unionale moldoveneşti în componenţa U.R.S.S. Concomitent cu proclamarea
Republicii Moldoveneşti unionale, acelaşi organ legislativ de la Moscova, Sovietul Suprem al U.R.S.S., a decis
includerea judeţe io: Hotin, Cetatea Albă şi Ismail ale Basarabiei şi 6 raioane ale fostei R.A.S.S.M. în componenţa
R.S.S. Ucrainene.
După proclamarea R.S.S. Moldoveneşti, au început transformările menite să schimbe economia de piaţă cu cea
socialistă. La 15 august 1940, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. a emis decretul cu privire la naţionalizarea
băncilor, întreprinderilor industriale şi comerciale, a transportului feroviar şi pe apă, a mijloacelor de comunicaţie ale
Basarabiei, în conformitate cu care toate mijloacele de producţie erau declarate proprietate a statului sovietic din ziua
de 28 iunie 1940. în aceeaşi zi de 15 august 1940 a fost declarată naţionalizarea pământului în Basarabia, astfel fiind
lichidată proprietatea privată asupra pământului şi stabilite formele sovietice de folosire a lui. Concomitent cu
cunoştinţa de cauză, în Basarabia a fost decretat şi sistemul fiscal sovietic, în conformitate cu care gospodăriile
ţărăneşti erau

97
13 Istoria Românilor 12
CAPITOLUL VI

obligate să plătească impozitul agricol unic. Calcularea impozitului se efectua în aşa mod, încât statul să stoarcă cât
mai mulţi bani din gospodăriile ţărăneşti. în plus, ţăranii trebuiau să livreze statului cantităţi enorme de cereale şi de
floarea-soarelui, cartofi, carne, lapte, ouă.
Schimbări s-au produs în domeniul spiritualităţii, în care statul sovietic a urmărit scopul deznaţio nalizării şi
rusificării populaţiei. Semnificativă în acest sens este hotărârea C.C. al P.C. (b) al U.R.S.S. din
11 noiembrie 1940 “Cu privire la trecerea scrisului moldovenesc în raioanele noi ale R.S.S. Moldoveneşti
(Basarabia) de la alfabetul latin la cel rus”. Au fost scoase, de asemenea, statuile Regelui Ferdinand I, lui Ştefan cel
Mare şi Sfânt, generalului Poetaş, basoreliefurile lui Simion Murafa, Andrei Hodorogea şi Alexei Mateevici, bustul
lui B.P. Hasdeu.
Concomitent, organele represive sovietice au recurs la acţiuni de teroare în masă. La 14 iunie 1941 din R.S.S.
Moldovenească au fost deportaţi în regiunile Altai, Kirov, Krasnoiarsk, Novosibirsk, Omsk, în republicile Kazahă şi
Komi 22.648 de oameni. în regiunea Novosibirsk, bunăoară, în lagăre au ajuns
1. 950 de familii cu 5.787 de persoane, dintre care 1.958 erau copii.
Din primul an de administrare sovietică, Basarabia a devenit o sursă de forţă de muncă ieftină pentru şantierele
industriale şi minele de cărbune din diferite regiuni ale U.R.S.S. Deja în august 1940 organele partidului bolşevic şi
ale puterii sovietice au mobilizat şi au trimis la muncă forţată 53.356 de tineri din satele Basarabiei.
La 5 septembrie 1940, la Moscova a fost semnată înţelegerea între U.R.S.S. şi Germania privind evacuarea de
pe teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de Nord pe teritoriul Germaniei a persoanelor de naţionalitate germană. în
consecinţa strămutării coloniştilor germani, în judeţele Cetatea Albă şi Ismail ale Basarabiei au rămas libere circa 500
mii de hectare de pământ pentru ţăranii din Basarabia, dar spre finele anului 1940, a fost organizată strămutarea în
fostele judeţe basarabene a circa 10 mii de familii de ţărani din regiunile Ucrainei.
în aşa mod, deja în anii 1940-1941 în Basarabia au fost operate substanţiale modificări politice, economice,
sociale, culturale şi demografice în direcţia sovietizării şi comunizării acesteia, cu grave consecinţe pentru populaţia
băştinaşă. (A)

OPINII (A)

D. E., studentă în medicină anul IV, Chişinău, refugiată 13 septembrie 1940: “Câmpurile au rămas în parte
nelucrate, nefiind dreptul de proprietate respectat, iar proprietarii mai mari sunt arestaţi.
Satul este condus de un comitet sătesc compus din cei mai netrebnici oameni, care au deviza: cine până acum a
fost cineva, acum nu va fi nimic, iar cine n-a fost nimic, va fi totul”.
Preot jud. Lăpuşna: “La o adunare, tovarăşul propagandist rosti către oamenii adunaţi: “fraţilor
tovarăşi, cred că fiecare din voi are o rană la inimă, vă rog ieşiţi şi spuneţi ce vă doare şi ce aţi suferit” (în anii 1918-
1940. - N.E.); s-a făcut tăcere, nimeni n-a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva stăpânirii româneşti; tovarăşul s-a
înroşit, s-a îngălbenit şi apoi a început să vorbească de armata roşie”
V.G., bacalaureat, refugiat din jud. Bălţi, 18 septembrie 1940: “Agricultorii sunt nemulţumiţi, pentru că nu vor mai
avea pământul lor - toţi vor fi încadraţi în aşa-zisele colhozuri, în care vor lucra pentru stat. Ţăranii care au avut de la
15 ha în sus au fost trecuţi în rândul aşa-zişilor “culaci” şi sunt lipsiţi de aproape toate drepturile, ei şi copiii lor”
(Arhiva Naţională a Republicii Moldova,
fond 691, inv. 1, dos. 43, fila 16, 23, 26)

•Utilizând mărturiile documentare ale refugiaţilor, descrie starea de spirit a populaţiei Basarabiei după anexarea din
iunie 1940.

• C a r e din evenimentele expuse (în studiul de caz) demonstrează caracterul totalitar al regimului comunist?
* Elaboraţi un plan de idei referitor la procesele instaurării sistemului totalitar în R.S.S. Moldovenească. : Determinaţi în ce măsură
acest sistem corespunde cu scenariul sovietic de construire a socialismului.

98
Data, locul Denumirea Suprafaţa km 2 Numărul La care ţară a Argumentul
teritoriului populaţiei fost anexat pentru rapt 1

ROMÂNIA Şl BASARABIA ÎN CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Cronologie

1939, septembrie 6 - Aprobarea comunicatului Consiliului de

Coroană despre neutralitatea României. Vocabular
1940, iunie 26 - Prima notă ultimativă sovietică transmisă
guvernului României. Neutralitate - statut internaţional prin
1940, iunie 28 - A doua notă ultimativă sovietică transmisă care un stat e pus la adăpost de o eventuală
guvernului României. începutul ocupării Basarabiei, nordului Bucovinei invazie, în schimbul angajării formale de a
şi ţinutului Herţa de către trupele sovietice. rămâne în afara oricărui conflict armat.
1940, iulie 1 - România se adresează Germaniei de a trimite Neutralitatea poate fi declarată sau impusă
o misiune militară în ţară. printr-un tratat (Austria, 1955), fiind ocazio-
1940, iulie 4 - Numirea de către rege a prim-ministrului Ion nală sau permanentă.
Gigurtu de orientare progermană.
1940, august 30 - Cedarea de către România a părţii de nord-est a
Transilvaniei conform “arbitrajului” de la Vicna.
1940, septembrie 7 - Cedarea de către România a Cadrilaterului
(judeţele Durostor şi Caliacra) prin tratatul semnat la Craiova.

• Caracterizaţi situaţia internă din România la începutul celui de-al doilea război mondial.
• Argumentaţi necesitatea proclamării neutralităţii României în situaţia internaţională creată la începutul celui de-al
doilea război mondial.
• Expuneţi condiţiile internaţionale în care s-au produs rapturile teritoriale.
• Completaţi tabelul: “Pierderile teritoriale ale României în anul 1940”.

* Modelaţi o hartă, indicând pe ea pierderile teritoriale şi umane ale României în anul 1940.
* Efectuaţi un studiu ştiinţific şi elaboraţi un discurs (o comunicare) despre un caz concret (istoria unei familii, unei
instituţii) legat de raptul Basarabiei.
* Elaboraţi o friză cronologică referitoare la evenimentele istoriei universale şi a românilor în anii
1938-1940.

• Elaboraţi un eseu cu tematica: “Specificul formării RSSM”.

99
CAPITOLUL VI

§ 2. Instaurarea regimului naţional - legionar.

Rebeliunea legionară şi consecinţele ei

♦ Prăbuşirea regimului carlist

♦ Proclamarea “statului naţional - legionar”
♦ Orientarea spre Germania. Aderarea României la Pactul Tripartit
♦ Rebeliunea legionară şi abrogarea ‘‘statului naţional - legionar’ Guvernarea
antonesciana

Regimul anlonesciuno - legionar. Cineva trebuia

să răspundă pentru drama României din iunie - august 1940.
Resentimentele opiniei publice s-au îndreptat împotriva lui Carol
al II-lea care, din februarie 1938, îşi asumase toată puterea,
Documentar răspunderea directă a politicii interne şi externe.
La 4 septembrie 1940, Carol al II-lea încearcă o ultimă
Investirea generalului Ion Antonescu cu soluţie, încredinţând formarea unui nou guvern generalului Ion
depline puteri (A) Antonescu, care criticase de repetate ori situaţia din armată,
“Art. I. învestim pe domnul general Ion adresase regelui un memoriu foarte dur după cedarea Basarabiei şi
Antonescu, preşedintele Consiliului de
ridicase problema răspunderilor. A doua zi (5 septembrie), Ion
Miniştri, cu depline puteri pentru conducerea
statului român.
Antonescu a solicitat şi a obţinut de la rege puterea deplină.
Art.II. Regele exercită următoarele Constituţia din 27 februarie 1938 a fost suspendată, iar generalul
prerogative regale: a) El este capul oştirii; b) Ion Antonescu a fost învestit “cu deplină putere pentru conducerea
El are dreptul de a bate monedă; c) El conferă statului român”. Numirea miniştrilor şi modificarea legilor
decoraţiunile române; d) El primeşte şi organice urinau să se facă prin decrete regale contrasemnate de
acreditează ambasadorii şi miniştrii
preşedintele Consiliului de Miniştri, care exercita şi “toate
plenipotenţiari.
Art.lll. Toate celelalte puteri ale statului celelalte puteri ale statului”. (A)
se exercită de preşedintele Consiliului de încercările lui Ion Antonescu de a forma un guvern de
Miniştri". coaliţie, cu participarea P.N.L. şi P.N.Ţ., au fost condiţionate de
Regele Carol al ll-lea, 5 abdicarea suveranului. După o noapte de ezitări, Carol al II-lea a
septembrie 1940
anunţat că trece asupra “marelui voievod” Mihai “grelele sarcini
ale domniei”. La 6 septembrie 1940 Mihai I devine rege,
reînvestindu-1 pe Ion Antonescu în funcţia de preşedinte al
Consiliului de Miniştri, cu toate prerogativele deja primite, unele
fiind sporite. De la 9 septembrie generalul Antonescu primeşte
titlul oficial de “conducător al statului”.
După abdicarea lui Carol al II-lea, un guvern de uniune
naţională nu avea cum să fie constituit, deoarece partidele
tradiţionale - Naţional Ţărănesc şi Naţional Liberal -
rămâneau consecvente principiilor democraţiei parlamen-
tare şi orientării spre Franţa şi Anglia, iar între aceste
partide şi Legiune (Garda de Fier) conlucrarea nu era
posibilă. Nici conducerea Reich-ului n-ar fi acceptat la
Bucureşti un guvern cu participarea P.N.Ţ. şi P.N.L.
Noul guvern, constituit la 14 septembrie 1940, a
reprezentat un compromis. Specialiştii civili şi militari
deţineau 7 ministere şi 7 subsecretariate de stat, Legiunea
obţinuse vicepreşedinţia Consiliului de Miniştri, 4
ministere şi 5 subsecretariate de stat.
Prin decret, la 14 septembrie statul român a fost
proclamat “stat naţional-legionar”. Legiunea rămânea
“singura mişcare recunoscută în noul stat”. Generalul Ion
Antonescu devine “conducătorul statului naţional -
legionar şi şeful regimului legionar”, iar Horia Sima -
Mihai I şi Ion Antonescu

100
 ROMÂNIA Şl BASARABIA ÎN CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

“comandantul Mişcării Legionare”. De la data

decretului, “orice luptă între fraţi încetează”.
Totuşi, divergenţele de fond dintre Con-
ducător şi Horia Sima au devenit explicite
chiar din primele săptămâni. Astfel, în scrisoa-
rea adresată Conducătorului la 21 octombrie
1940, Horia Sima este foarte direct în for-
mulări: “un regim legionar nu poate să
dăinuiască cu o structură economică liberală”.
Regimul legionar cere o guvernare în spirit
legionar, guvernare totalitară. Guvernare tota-
litară înseamnă monopolul politic al unei
mişcări, aceea care a biruit, exclusivitate (...)
In România legionară nu mai există loc pentru nici un alt partid (...). Un detaşament de legionari
Regimul legionar presupune presă dirijată, economie dirijată total, opusă
economiei vechi liberale (...) Orice împiedicare a revoluţiei legionare este
fatală ţării”. documentar
în răspunsul generalului Ion Antonescu (28 octombrie) se menţiona
(B)
intenţia de a reclădi ţara treptat, inclusiv cu ajutorul câtorva specialişti,
“Generalul Antonescu vrea ceea ce
“aleşi în afară de orice contingenţă politică”. Dar, adăuga conducătorul
vreţi şi dumneavoastră. însă cu altă metodă şi
statului, dacă sunt două poliţii în stat, două justiţii, două concepţii şi două
în ritmul pe care-l reclamă înţelepciunea. Nu
conduceri politice şi economice; dacă toţi se amestecă, dacă toţi ordonă şi
se poate dărâma totul într-o zi. Trebuie
intervin - când vor şi cum vor - prăbuşirea, în circumstanţele interne şi
sistem. Trebuie succesiune în eforturi... Dacă
exteme în care se găseşte ţara, va veni vertiginos", (li)
sunt: două poliţii în stat, două concepţii şi
Se constată, în aşa mod, că în toamna anului 1940 exista o dualitate
două conduceri politice şi economice; dacă
a puterii: “cu două capete nu se poate duce un singur corp decât la
toţi se amestecă, dacă toţi ordonă şi toţi
dezastru”. Conducerea Legiunii se îndrepta cu mare grabă spre
intervin - când vor şi cum vor - prăbuşirea... va
acapararea integrală a puterii, utilizând în acest scop cele mai diverse
veni vertiginos".
mijloace, precum: constituirea unor organe proprii, în paralel cu acelea
Din scrisoarea lui Ion Antonescu către
ale statului; comisariate de românizare prin care erau expropriate
Horia Sima, octombrie 1940
întreprinderile aparţinând evreilor; violări de domiciliu şi sechestrări de
persoane, maltratări.
în noaptea de 26 spre 27 noiembrie şi în acea următoare, cu
• Care este concepţia lui I.Antonescu privind
asentimentul tacit al conducerii Legiunii, comandouri legionare au trecut
puterea de stat?
la lichidarea fizică a unui prim lot de 72 de persoane con siderate
adversare ale regimului. între acestea, 64 de deţinuţi politici, 6 comisari
de poliţie, profesorii universitari Nicolac Iorga şi Virgil Madgearu. Vocabular
Ministrul justiţiei, profesorul Mihai Antonescu, a cerut, în numele
generalului Ion Antonescu, predarea ucigaşilor pentru a fi judecaţi, însă Abdicare - renunţare la tron din partea
Horia Sima a refuzat categoric. unui monarh. Abdicarea poate fi expresia
Tensiunea între conducătorul statului şi şefii Legiunii a crescut în voinţei sale sau rezultatul unor constrângeri
decembrie 1940, când Mihail Sturdza, marcant lider legionar, a fost exercitate de acţiunea anumitor forţe politice
înlocuit din funcţia de ministru de Exteme, iar interimatul a fost preluat sau a altor evenimente. în România, la 4
de generalul Ion Antonescu. Aşadar, conflictul dintre Antonescu şi lanuane
legionari se adâncea, iar rezolvarea nu putea veni decât de la Berlin. 1926, primul fiu al regelui Ferdinand, prinţul
La întrevederea din 14 ianuarie 1941 între Antonescu şi Hitler, Carol, renunţă ia dreptul său de succesiune
cancelarul german s-a pronunţat pentru susţinerea lui Antonescu: la 18 la tron în fa .xtarea fiului său Mihai, care a.
decembrie 1940, Hitler semnase Directiva Nr. 21 (operaţiunea ea atunci vârsta de 5 ani. In 1930, pnnţul
“Barbarossa”) privind viitoarea campanie împotriva U.R.S.S., la care era Carol revine asupra hotărâm sale şi îl înlătură
prevăzută - fără ca ea să fi fost consultată - şi participarea României. Era, de la tron pe Mihai proclamându-se rege cu
aşadar, important pentru Germania ca în România ordinea să fie titlul de Carol al ll-lea. în 1940, când părţi din
garantată, iar întreaga infrastructură să funcţioneze perfect, în vederea teritoriul ţării au fost cedate prin dictat şi
viitoarelor operaţii militare. ultimatum, regele Carol al ll-lea abdică

101
CAPITOLUL VI
din nou în favoarea fiului său regele Mihai I,
care împlinise 19 ani. în contextul
schimbărilor politice ce s-au produs după
1945, regele Mihai a fost pus în situaţia de a
abdica în decembrie 1947, statul român
devenind republică.
învestitură - act solemn prin care
o persoană este acreditată cu o demnitate,
este împuternicită cu un drept.
Legionarism - mişcare naţionalistă
iniţiată în România în 1922, de un grup de
studenţi conduşi de Corneliu Zelea Codreanu.
Din 1927 s-a constituit într-o organizaţie
separată sub numele de “Legiunea
Arhanghelului Mihail”, ulterior, în 1930 fiind
denumită “Garda de Fier”. în 1938 s-a
încercat lichidarea mişcării prin uciderea lui
Corneliu Zelea Codreanu. Organizaţia
supravieţuieşte şi, in 1940, adoptă din nou
numele de Mişcare Legionară, iar după
abdicarea regelui Carol al ll-lea participă la
putere în cadrul unui “stat naţional - legionar".
Din cauza divergenţelor cu Ion Anto- nescu,
conducătorul de fapt al statului român, s-a
ajuns la o confruntare armată, în urma căreia
mişcarea a fost eliminată din viaţa politică
internă, (rebeliunea din ianuarie 1941).
întemeietorii legionarismului n-au avut
un program, în sensul deplin al termenului.
Intenţia mişcării era de a crea mai întâi o elită
politică, pe calea educării tineretului, şi pe
această bază să se formeze un partid. Cu
toate acestea, mişcarea a avut o organizare
strictă, paramilitară. Elementul de bază al
organizării era “cuibul" şi nu indivizii. Doctrina
legionarismului, fără a fi omogenă şi pe
deplin structurată, avea drept coordonate:
creştinismul ortodox, promovarea
tradiţionalismului, protecţia intereselor naţiunii
(îndeosebi contra preponderenţei elementului
evreiesc în politica şi economia ţării), critica
parlamentarismului şi cerinţa instaurării unui
stat autoritar, acceptarea unui conducător
consimţit şi nu ales prin vot, formarea unei
elite disciplinate care să facă educaţia
maselor, înfăptuirea unei revo- luţh spirituale
care să ducă la formarea un ji 'cm nou",
având calităţi de erou.
102
Berlinul avea nevoie de stabilitate în România, şi nu de experimentele
“revoluţiei” legionare.
Rebeliunea legionară şi consecinţele ei. Reîntors la
Bucureşti, generalul Ion Antonescu desfiinţează comisariatele de
românizare, măsură ce lovea direct în interesele Legiunii (18 ianuarie).
La 20 ianuarie 1941 este destituit ministrul dc interne, generalul
Constantin Petrovicescu, iar a doua zi sunt înlocuiţi toţi prefecţii şi
chestorii de poliţie legionari.
înlăturarea generalului Petrovicescu - omul Gărzii de Fier - a
dezlănţuit furia legionarilor. Ei se pregătiseră pentru încercarea de forţă
cu generalul Antonescu, creând depozite dc armament şi instruind
formaţiuni paramilitare.
Zilele de 21-22 ianuarie 1941 au reprezentat faza ofensivei
legionare: în capitală şi în provincie legionarii au ocupat numerose
instituţii publice, înlăturând pe reprezentanţii legali, împuternicitul
Reich-ului pentru problemele economice din Europa de Sud-Est,
H.Neubacher, a încercat să medieze o înţelegere între Antonescu şi Horia
Sima, atrăgând atenţia şefului Mişcării legionare că Hitler decisese să-l
sprijine pe general.
Faţă de fenomenele de anarhie care se înmulţeau (grupuri de
legionari au atacat, incendiat şi jefuit magazine, mai ales evreieşti, şi au
ucis numeroşi evrei), Antonescu a luat măsuri pentru reprimarea
rebeliunii legionare. Replica armatei a fost rapidă şi eficace: începută la
mijlocul zilei de 22 ianuarie, ea s-a încheiat în dimineaţa zilei următoare.
Rebeliunea a fost reprimată în întreaga ţară. Un număr însemnat de
legionari, în frunte cu Horia Sima, s-a refugiat în Germania (Antonescu
ameninţase că îi va spânzura). în aşa mod, dualitatea puterii a luat sfârşit
în favoarea generalului Antonescu: el era acum deţinătorul unic al puterii
absolute.
Potrivit datelor oficiale, 21 de ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi şi-au
pierdut viaţa, iar 53 au fost răniţi. în rândul rebelilor şi a populaţiei civile
s-au înregistrat în capitală 118 morţi şi 254 răniţi, iar în provincie 117
morţi şi răniţi. După înfrângerea rebeliunii din 21-23 ianuarie 1941, după
interzicerea Legiunii şi desfiinţarea statului naţional-legionar, generalul
Ion Antonescu a rămas conducătorul nedisputat al ţării.
La 27 ianuarie 1941 generalul Antonescu a constituit un nou
guvern, format din 15 miniştri şi 18 subsecretari de stat. Dintre aceştia 25
erau militari şi 8 civili. “Conducătorul statului” deţinea puterea
legislativă şi executivă; controla justiţia, deoarece inviolabilitatea
judecătorilor fusese suspendată (octombrie 1940). Avea puteri depline de
care s-a folosit de obicei, în cadrul juridico-legislativ în vigoare înainte
de 1940. Ion Antonescu nu a avut (după ianuarie 1941) un partid pe care
să se sprijine în guvernare. Şi-a definit cârmuirea ca “regim autoritar”.
Socotea că democraţia parlamentară s-a dovedit în trecutul apropiat nepu-
tincioasă să asigure progresul ţării, hotarele şi prestigiul ei extern.
Aşadar, Ion Antonescu a instituit un regim autoritar; a concentrat
puterile statului în mâinile sale; a păstrat valorile tradiţionale în
împrejurările - limită prin care trecea societatea şi statul român.
Cârmuirea sa a fost patemalistă, tradiţionalistă, protectoare a proprietăţii
particulare şi a mecanismelor pieţei. Aparatul de represiune a funcţionat -
în comparaţie cu cel nazist sau cu cel sovietic - la un nivel cu totul
moderat.
 ROMÂNIA Şl BASARABIA ÎN CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Cronologie
1940, septembrie 4 - Carol al ll-lea încredinţează formarea guvernului generalului Ion Antonescu. 1940,
septembrie 6 - Abdicarea lui Carol al ll-lea şi înlocuirea lui cu Mihai I.
1940, septembrie 14 - Formarea unui guvern din antonescieni şi legionari, proclamarea României “stat
naţional-legionar”. Ion Antonescu devine “conducătorul statului”, iar Horia Sima - conducătorul Mişcării Legionare.
1940, septembrie 26 spre 27 - Lichidarea fizică (cu asentimentul conducerii Legiunii) a 72 de persoane
considerate adversare ale regimului, inclusiv profesorii universitari Nicolae lorga şi Virgil Madgearu.
1940, noiembrie 23 - Aderarea României la Pactul Tripartit.
1941, ianuarie 21-22 - Rebeliunea legionară.
1941, ianuarie 22-23 - Reprimarea rebeliunii legionare.
1941, ianuarie 27 - Formarea de către Ion Antonescu a unui guvern nou.
1941, februarie 14 - Abrogarea statului naţional - legionar.

• Explicaţi cauzele prăbuşirii regimului lui Carol al II-lea.

• Numiţi cel puţin trei trăsături caracteristice statului naţional legionar.
• Determinaţi esenţa divergenţelor de ordin politic şi cconomic între generalul Ion Antonescu şi legionari.
• Elaboraţi o schemă ce ar reprezenta structura regimului Antonescu. Caracterizaţi acest regim.
• Determinaţi relaţia de cauzalitate dintre criza politică din România în vara anului 1940 şi instaurarea regimului
naţional-legionar.
• Elaboraţi un eseu pe tema: “Ion Antonescu - aprecieri contradictorii”, “Ion Antonescu - aprecieri ale diferitor

grupări politice”.

§3. Participarea României la al doilea război mondial (1941-

1945)
♦ Recuperarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei
♦ Etapele prezenţei României pe fronturile celui de-al doilea război mondial
♦ Căutarea soluţiilor de ieşire a României din război
♦ Lovitura de stat de la 23 august 1944 şi urmările ei
♦ Participarea armatei române la luptă împotriva Germaniei

Intrarea României în războiul mondial. Generalul Ion Antonescu a

luat singur hotărârea de a participa la războiul împotriva U.R.S.S., fiind
Documentar f 3

învestit cu depline puteri şi în politica externă a statului. (A)

Când s-a citit la radio proclamaţia: “Ostaşi, vă ordon treceţi Prutul! Din Tratatul despre aderarea
Zdrobiţi vrăjmaşul din Răsărit şi Miazănoapte. Dezrobiţi din jugul roşu al României la Pactul Tripartit (A)
bolşevismului pe fraţii voştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul ţării glia
străbună a Basarabiei şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi Art 1 “România aderă la Pactul Tripartit,
plaiurile voastre”, - bucureştenii au manifestat spontan, duminică, 22 semnat la 27 septembrie 1940 la Berlin, de
iunie 1941, cu speranţă, cu dorinţa de a şterge umilinţa din vara anului Germania, Italia şi Japonia".
1940.

103
CAPITOLUL VI
ir- documentar —?
(B)
"Antonescu a pus în afara legii Statul ! Naţional
Legionar, pe care el şi Garda îl jîntemeiaseră
în septembrie 1940, ca j dictatură militaro-
fascistă. Dar dictatura sa, în destule puncte, a
fost deosebită de cea a predecesorilor sau a
cores-' pondenţilor săi europeni. El a adoptat
multe din trăsăturile corporatiste de breaslă ce
caracterizaseră domnia lui ;
Carol. A căutat
sprijinul tuturor grupu- | rilor
conservatoare şi al legionarilor responsabili în
numele unei cruciade naţionale, anticomuniste,
de factură proprie. Trebuie remarcat că
IAntonescu nu a revendicat
gardistă antisemită şi rasistă şi că a stârpit
toate manifestările huliganice. Tendinţele sale
reformiste erau mai apropiate de cele ale lui
Carol şi nu de cele ale lui Codreanu,
concentrându-se, 1 deşi pentru scopuri militare,
pe modernizarea agriculturii şi a industriei.
Eroa- ■ rea sa capitală, inerentă în raţiunea
însăşi a dictaturii sale, a fost canalizarea
efortului naţional în realizarea
militare, o campanie anticomunistă şi antirusă.
Pentru a înlătura comunismul şi a recupera
teritoriile pierdute în favoarea Rusiei, în 1940,
el a angajat ferm România în războiul fatal j
împotriva Uniunii Sovietice, lansat de Hitler în
iunie 1941 - ceea ce nu înseamnă că
Antonescu ar fi apreciat greşit starea de spirit
din România.
(...)Câteva adevăruri sunt
testabile. Antonescu s-a bucurat de sprijinul
copleşitor al naţiunii române | pentru activităţile
sale militare împotriva ' Uniunii Sovietice.
* Stephen Fischer - Gala/i, Remania . în
secolul al XX-lea, laţi, 1998, p. 81-82.
Guvernul militaro-fascist condus
Antonescu reprezenta şi promova politica
antisovietică şi anticomunistă, î dusă de mulţi
ani de clasele dominante
Includerea în război împotriva U.R.S.S. de
partea Germaniei hitleriste, care era forţa de
şoc a
104
Regele Mihai a aflat că ţara sa intrase în război de la regina - mamă
Elena, ea însăşi auzind ^ceasta la BBC. Suveranul i-a telefonat lui Mihai
Antonescu, care a confirmat ştirea: “Dar inie de ce nu mi-aţi spus nimic?”
a întrebat regele. “Credeam că o să aflaţi din jurnale”..., a fost răspunsul,
şi el ilustrează perfect situaţia monarhului, total marginalizat de
“conducător”. (B)
Conducătorul statului s-a angajat în conflict fară a semna o
convenţie militară cu Berlinul, fără a fixa termenii colaborării. A fost
numit comandant al Grupului de Armate Sud, care cuprindea 20 de
divizii şi 9 brigăzi româneşti (armatele 1 şi 4), majoritatea forţelor
aeriene şi navale ale României - în total 473.103 oameni, plus Armata a
politice 11-a germană (6 divizii).
La 25 iulie 1941, Basarabia şi nordul Bucovinei erau recuperate.
Pierderile au fost de 24.396 de oameni, din care 5.011 morţi şi 4.487
dispăruţi. La 22 august 1941 generalul Ion Antonescu este ridicat la
moştenirea rangul de mareşal.
România pe fronturile celui de-al doilea război
mondial. Prezenţa României pe fronturile celui de-al doilea război
mondial s-a extins pe o durată de 1.421 de zile (22 iunie 1941-12 mai
1945) şi a cunoscut mai multe etape distincte, în funcţie de zonele
operaţiilor, natura obiectivelor strategice etc.
în cadrul primei etape (22 iunie - 26 iulie 1941), trupele române au
luptat pe pământ românesc, eliberând Basarabia şi nordul Bucovinei şi
restabilind, astfel, frontiera existentă la 1 ianuarie
campaniei 1940.
A doua etapă a cuprins intervalul, august 1941 - octombrie
1942. Este etapa pătrunderii în adâncimea teritoriului sovietic. Din
punct de vedere militar, oprirea pe aliniamentul Nistrului era imposibilă,
iar din punct de vedere politic acest fapt ar fi însemnat practic o
sinucidere. La procesul înscenat de autorităţile comuniste în 1946,
mareşalul Ion Antonescu avea să explice: “Când o ţară se angajează într-
un război, armata acestei ţări trebuie să meargă până la fundul pământului
ca să distrugă forţele inamice, să câştige războiul. Este un principiu
incon- capital de conducere strategică a operaţiunilor militare, care s-a aplicat de
la romani şi până astăzi. Căutaţi în istoria secolelor şi veţi vedea că nici
una nu s-a oprit la frontiere şi a mers acolo unde a putut să distrugă
armatele”.
Armatele române au luptat pentru cucerirea oraşului Odesa (august
- octombrie 1941), a Crimeii (octombrie 1941 - iunie 1942), participând
în continuare la marea ofensivă de vară. Aceasta s-a desfăşurat pe două
direcţii: a) spre Stalingrad şi b) spre Caucaz.
ce Acţiunile spre şi Ia Stalingrad (august - noiembrie), precum şi cele
din Caucaz (august 1942 - primăvara 1943) au solicitat la maximum
capacitatea operativă, de conducere şi dc ripostă a forţelor române.
româneşti. Confruntate cu puternica contralovitură sovietică (noiembrie 1942 -
ianuarie 1943), trupele române au înregistrat pierderi foarte mari în
oameni şi materiale şi s-au retras din faţa sovieticilor, uşurând acestora
misiunea de a înconjura Armata 6 germană care lupta în Stalingrad.
Dezastrul de la Stalingrad a antrenat şi retragerea din Caucaz.
începea a treia etapă a războiului pe frontul de Est care s-a prelungit până
în vara anului 1944. în cursul acesteia, trupele
 ROMÂNIA Şl BASARABIA ÎN CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

române au mai fost angajate în acţiunile din Crimeea (octombrie 1943 - reacţiunii internaţionale, a fost un final
mai 1944), plătind şi acolo un mare preţ: din peste 60.000 militari aflaţi logic al acestei politici”
în peninsulă au reuşit să se retragă circa 30.000. I.E.Levit Uceastie faşistskol Rumânii
De la sfârşitul lunii martie 1944, o nouă problemă s-a pus pentru v agresii protiv
conducerea României: armatele sovietice au intrat pe teritoriul naţional. SSSR, Chişinău,
O nouă mobilizare de forţe s-a produs, trupele fiind dirijate în Moldova 1981, p. 376.
pentru a face faţă inamicului.
Lovitura de stat de la 23 august 1944. în dimineaţa
zilei de 20 august 1944, după o puternică pregătire de artilerie pe •Utilizând documentele invocate, '■ efectuaţi
o analiză proprie a acţiunilor mareşalului Ion
direcţiile principale de atac, forţele sovietice au trecut la atac şi, în
Antonescu în [ anii exercitării funcţiei de
scurt timp, au spart frontul româno-german. Noua ofensivă sovietică a
"condu- i cător al statului”
arătat limpede că nu existau decât două soluţii: ori ieşirea imediată din
război, ori ocuparea iminentă a ţării de către Armata Roşie, care se
oprise în seara zilei de 22 august pe linia Târgu-Neamţ, Huşi, Chişinău.
în condiţiile ofensivei sovietice, înlăturarea mareşalului Ion Aspecte din Basarabia 1941- 1944.
Antonescu devenise imperativă. luliu Maniu şi Const. l.C. Brătianu, în
strânsă cooperare cu regele Mihai, principalii organizatori ai loviturii
de stat, au stabilit data de 26 august ca dată a acţiunii, dar, când au aflat Basarabia şi între Nistru şi
că 1.Antonescu urma să plece din nou pe front la 24 august, au Pierderi nordul Bug
schimbat data pentru ziua de 23. în după-amiaza acelei zile, regele l-a Bucovinei (Transnistria)
invitat pe Antonescu la Palat. Când Antonescu a refuzat să accepte
17.729
încheierea imediată a
14.898 63.345

Dispăruţi 4.487 11.471

24.396 92.545
Operaţia Iaşi-Chişinău şi luptele de pe teritoriul
României în august 1944

105
14 Istoria Românilor 12
CAPITOLUL VI

armistiţiului, regele a ordonat arestarea lui şi a lui Mihai Antonescu, care

Documentar
(C)
“Rusia - îşi înşală aliaţii, urmărind
scopuri strict sovietice în Europa şi în lume.
Alianţa cu Anglia şi Statele Unite nu foloseşte
Rusiei decât pentru câştigarea primei etape a
luptei contra capitalismului anglo-american.
Această primă etapă este cucerirea Europei
cu concursul Angliei şi Statelor Unite. Etapa a
doua va fi lupta făţişă a Rusiei Sovietice cu
aliaţii ei de astăzi".
Pamfil Şeicaru,
jurnalist român
• Comentaţi textul din perspectiva
prezicerii evoluţiei istorice.
Vocabular
Cobeligeranţă - situaţia unui stat care
beneficiază la sfârşitul unui conflict armat
(război) de toate drepturile învingătorilor.
îl însoţise. Ceilalţi colaboratori apropiaţi ai lui Antonescu au fost
convocaţi la Palat pentru o presupusă întrunire a Consiliului de Coroană
şi arestaţi. Apoi regele, exercitându-şi prerogativele constituţionale, l-a
numit prim-ministru pe generalul Constantin Sănătescu (1885-1947),
unul dintre comandanţii armatei, care contribuise la elaborarea planurilor
de răsturnare a lui Antonescu. La rândul său, Sănătescu a numit prin
decret membrii guvernului. Acesta era compus în principal din militari,
dar îi includea, de asemenea, pe Iuliu Maniu, Const I.C. Brătianu, Const.
Titel Petrescu, şeful Partidului Social Democrat, şi Lucreţiu Pătrăşcanu,
din partea Partidului Comunist, ca ministru fară portofoliu, care aveau
rolul de a îndruma noul guvern din partea Blocului Naţional Democrat. în
seara zilei de 23 august, la ora 10, postul de radio a difuzat proclamaţia
regelui Mihai adresată naţiunii, în care anunţa ruperea relaţiilor
diplomatice cu Germania şi încheierea armistiţiului cu Naţiunile Unite. El
a declarat că România se alăturase Aliaţilor împotriva Axei şi îşi va
mobiliza toate forţele pentru a elibera nordul Transilvaniei. Sănătescu a
transmis instrucţiuni emisarilor români la Cairo să accepte armistiţiul pe
baza condiţiilor propuse de Aliaţi la 12 aprilie 1944, prin care se cerea
ruperea totală de Germania şi lupta comună a armatelor române şi aliate
împotriva Germaniei; restabilirea frontierei româno-sovietice de la 28
iunie 1941; plata despăgubirilor către Uniunea Sovietică; eliberarea
tuturor prizonierilor de război aliaţi; mişcarea nestingherită a Armatei
Roşii pe teritoriul României, anularea dictatului de la Viena şi sprijinul
sovietic pentru revenirea la România a nordului Ardealului.
Acţiunea militară românească a dus la prăbuşirea întregului front al
Wehrmacht-ului în sud-estul Europei. Potrivit evaluărilor specialiştilor,
actul de la 23 august 1944 a precipitat prăbuşirea Reich-ului cu circa şase
luni. Evenimentele din România se desfăşoară într-unul dintre momentele
hotărâtoare pentru reducerea duratei războiului - fiind un sprijin efectiv
dat imediat sovieticilor şi aliaţilor - dar modul cum s-a făcut, fară nici o
condiţie, a lăsat România la discreţia Uniunii Sovietice. România intra,
de fapt şi de drept, - prin armistiţiu — sub regim de ocupaţie sovietică,
obligată să cedeze teritoriile de la est Prut. (C)

ChişinăuI după operaţia militară laşi-Chişinău (august, 1944)

106
 ROMÂNIA Şl BASARABIA ÎN CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

STUDIU DE CAZ
Organizarea administrativă a Basarabiei şi Transnistriei
Holocaustul
Obiectivul războiului României pentru recuperarea teritoriilor cotropite a fost atins la sfârşitul lunii iulie 1941, o
dată cu restabilirea vechii frontiere de pe Nistru şi Ceremuş. Acest lucru s-a realizat în virtutea dreptului statului român
de suveranitate asupra provinciilor sale istorice, el fiind posibil în condiţiile în care acţiunea militară a fost înfăptuită de
Grupul de armate “General Antonescu”. învestirea însăşi a conducătorului statului român în calitate de comandant al
unui grup de armate germano-român avea, pe lângă aspecte dc ordin politic şi militar, şi pe cele din domeniul dreptului
internaţional. S-a evitat astfel situaţia ca Basarabia şi nordul Bucovinei să fie cucerite de Armata 11 germană, iar
Reich-ul să deţină, în virtutea legilor războiului, puterea ocupantului, astfel încât actele de suveranitate ale României să
fie doar împuterniciri ale statului român. La 9 august 1941, Comandantul Suprem al armatei germane împreună cu
ministrul de Externe al Reich-ului erau “total de acord să lase întreaga Basarabie şi Bucovină în mâna administraţiei
româneşti”.
Basarabia şi nordul Bucovinei au fost organizate ca două unităţi administrative autonome, conduse direct de
conducătorul statului prin reprezentanţi personali. Aceştia au fost: pentru Basarabia - locotenent-colonelul Alexandru
Roşanu, înlocuit, la scurt timp, de generalul Corneliu Calotescu. Prin decretul-lege semnat de Ion Antonescu la 5
septembrie 1941, generalii C.Gh. Voiculescu şi C.Calotescu vor deveni guvernatori ai Basarabiei şi, respectiv, nordului
Bucovinei. Atâta timp cât operaţiunile militare s-au desfăşurat în Basarabia şi Bucovina, regimul legal în aceste teritorii
s-a realizat prin ordonanţe militare. încă de la început guvernul român nu a formulat vreo revendicare teritorială dincolo
de Nistru, ţinând cont de faptul că Transnistria n-a făcut parte din graniţele statornicite prin actul unirii Basarabiei cu
România la 27 martie 1918, recunoscute internaţional prin Tratatul de la 28 octombrie 1920.
Deşi elementul românesc era preponderent în Transnistria, România nu putea avea drept de suveranitate asupra
unui teritoriu care nu-i aparţinuse. Prin urmare, regimul administraţiei în Transnistria nu putea fi acelaşi ca în Basarabia
şi nordul Bucovinei. Acest regim a fost instituit prin decretul dat la 19 august 1941 de mareşalul Ion Antonescu, în
funcţia de guvernator civil pe lângă Comandamentul

După începerea războiului împotriva Uniunii Sovietice, sub cuvânt că

Militar al trupelor de ocupaţie din Transnistria fiind
evreimea din Basarabia şi Bucovina de nord se arătase în general
numit profesorul universitar Gheorghe Alexianu.
favorabilă ocupaţiei sovietice şi avuseră loc acţiuni criminale împotriva
Ultimul avea dreptul de a lua decizii, emite ordonanţe,
armatei române Antonescu a luat hotărârea să deporteze toată
elabora regulamente etc. Transnistria a fost împărţită în
populaţia evreiască din Basarabia şi Bucovina dincolo de Nistru. La
judeţe în frunte cu prefecţi, iar judeţele se divizau în
care s-au adăugat, fără explicaţii, unele grupuri de evrei din restul ţării
raioane, unităţi cu buget propriu. în componcnţa
şi un număr însemnat - care nu-i bine lămurit nici azi - de ţigani. In
raioanelor erau incluse comunele în frunte cu primari.
total
Administraţia românească şi-a concentrat eforturile f
r.,___. această deportare în masă e evaluată la circa 150000 de oameni
asupra funcţionam vieţii economice. Dar activitatea ei a .
fost umbrită de fapte antiumane, legate de folosirea (din Basarabia - not. Aut.),aruncaţi literalmente în pustiu, fără
Transnistriei ca loc de deportare şi suprimare a evreilor structuri de primire prevăzute. Fiind zonă de război şi cunoscând
purtarea brutală a armatei germane în înaintarea ei, evaluarea
şi ţiganilor, adică s-a recurs la holocaust (dun grec. hol
definitivă a numărului morţilor şi dispăruţilor e cvasiimposibilă...
-total, caust -ars), genocid practicat de nazişti în ţările
Trebuie adăugat că în anii următori mareşalul şi-a modificat
ocupate de ei.
atitudinea faţă de minoritatea evreiască. In anii 1942-1943. cu toate
La 29 ianuarie 1944 administraţia civilă
insistenţele repetate ale guvernului german de a-i preda pe evreii
românească din Transnistria şi-a încetat activitatea,
noştri, a refuzat permanent, ba a şi favorizat salvarea „-c/- evrei din
conducerea provinciei fiind preluată de germani.
Occident sau din Transilvania de nord c:-pată 3e unguri.
Ofensiva armatelor sovietice din a doua jumătate a lunii
Neagu Djuvara. O scurtă istorie a rcmârdkr pv.atuă celor tineri.
martie 1944 a condus la restabilirea regimului comunist
Bucureşti, Humanitas, 2002. p 221-222.
în Transnistria şi parţial în Basarabia, iar apoi, în august
1944, în urma operaţiei Iaşi-Chişinău şi în restul
Basarabiei.

• Determinaţi două trăsături ale regimului de administrare a Transnistriei

• Comparaţi politica dusă de regimul Antonescu în Basarabia şi Transnistria în anii 1941 1944.
• Exprimaţi-vă atitudinea faţă de holocaustul de pe teritoriul Transnistriei

107
 Data Eveniment în cadrul Eveniment în cadrul Comentarii
istoriei universale istoriei românilor

iţ: cronologic evenimentele din 23 august 1944 şi apreciaţi importanţa lor istorică pe plan intern şi
Redactaţi un eseu: “Consecinţele loviturii dc stat din 23 august 1944”
• Determinaţi relaţia de cauzalitate dintre operaţia Iaşi-Chişinău şi lovitura de stat de la 23 august 1944.
* Comentaţi din punct de vedere al perspectivei istorice a României ideile expuse de jurnalistul P.Şeicaru.

108
 CAPITOLUL VII
REINSTAURAREA Şl CONSOLI-
DAREA REGIMULUI COMUNIST ÎN
R.S.S. MOLDOVENEASCĂ

1 Reinstaurarea regimului comunist. Lecturi suplimentare*

Caşu Igor. “Politica naţională în Moldova Sovietică”.
Foametea şi deportările B Politica „naţională” şi
1944-1989, Chişinău, 2000.
mişcarea anticomunistă în condiţiile Cribincea M. Basarabia în primii ani de ocupaţie
* sovietică (1944-1950). Cluj, 1995.
regimului totalitar 1 Experimentele Şişcanu Ion. Desfărănirea bolşevică a Basarabiei.
Chişinău, 1994.
socioeconomice din R.S.S. Moldovenească 1 Criza
Şişcanu Elena, Basarabia sub bolşevic.
sistemului totalitar comunist în anii ‘80 (1940-1952), Buc., 1998.
Negru Gh. Politica etnolingvistică în
R.S.S.Moldovenească. Chişinău, 2000.
Cojocaru Gh. 1989 la Est de Prut. Chişinău. 2001.

^T;Br
«c«n
K lipcani Donduşoni
’-i**
Edmel v\ A
‘ki
Orochi*

Glodoni
^Kâbniţa

Lazovsc
**”'f

Harta politico -
administrativă a RSS
Moldoveneşti (1985)
Cahul

’VA
KE*

109
CAPITOLUL VII
§1. Reinstaurarea regimului comunist de ocupaţie.
Foametea şi deportările
♦ Restabilirea regimului sovietic
♦ Etapele politicii sovietice în R.S.S.M.
♦ Creşterea volumului impozitelor şi colectărilor obligatorii de produse agricole
♦ Declanşarea premeditată a foametei din 1946-1947
♦ Deportările: operaţiunile "Sud” (1949) şi "Nord” (1951)
“Comunismul conţine orizontul genocidului,
pretutindeni şi de la început” (Andre
Glucksmann)
Soldaţi sovietici reinstaurează
hotarul pe Prut
f— Documentar —j
(A)
Convenţia de armistiţiu semnată la 12
septembrie 1944 de România, pe de o parte, şi
Naţiunile Unite, de cealaltă parte, prevedea la
articolul 4:
“Se stabileşte frontiera de stat între
U.R.S.S. şi România, fixată prin convenţia
româno-sovietică din 28 iunie 1940". în acest
fel, se reconfirma - de această dată cu
participarea directă a marilor puteri occidentale
- pactul Ribbentrop-Molotov, care a stat la
baza ocupării Basarabiei în iunie 1940, în
consecinţa notelor ultimative ale guver- lului
sovietic, şi nu a unei "convenţii româno-
sovietice". Tratatul de pace, semnat de
România la 10 februarie 1947,, reconfirma
prevederile Convenţiei de armistiţiu cin 12
septembrie 1944.
j • Comentaţi articolul nr. 4 din Con- i venţia de
armistiţiu.
110
Metodele totalitare de reinstaurare a regimului
comunist Reanexarea la finele celui de-al doilea război mondial a
Basarabiei de către Uniunea Sovietică (A) a condus la profunde
schimbări de ordin politic, economic, social, instituţional, naţional şi
cultural. Odată cu forţele Armatei Roşii şi sub protecţia lor, au fost
reinstaurate structurile Partidului Comunist (bolşevic) şi ale statului
sovietic, a fost declanşată confiscarea şi naţionalizarea proprietăţii pri-
vate, create unităţi de producţie de tip sovietic. A demarat procesul de
lichidare a “claselor exploatatoare”, a intelectualităţii naţionale (numite
“burgheze”), ofensiva asupra conştiinţei naţionale. Armata Roşie, prin
urmare, a instaurat în Basarabia regimul sovietic, regim totalitar de tip
bolşevic, trăsăturile caracteristice ale căruia au fost: concentrarea
absolută a puterii politice, economice, sociale etc.; în mîina Partidului
Comunist, sistemul politic unipartidist; practicarea de către organele
puterii politice şi de stat a terorii în masă; centralizarea maximă a dirijării
economiei de către stat.
Intrat în întregime sub controlul Armatei Roşii, teritoriul
Basarabiei a fost supus unui intens proces de sovietizare. Dintre
metodele administrative - izolarea Basarabiei prin suspendarea
tuturor legăturilor cu România a fost folosită printre primele,
transformând noua republică sovietică într-un uriaş lagăr de
concentrare. O mare parte a celor aproximativ 62.000 de
basarabeni şi bucovineni refugiaţi în România în 1940-1941 şi
1944 au fost repatriaţi cu forţa de autorităţile bolşevice după
intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României în urma loviturii
de stat de la 23 august 1944 şi trimişi în gulagurile sovietice, în
special în Siberia.
Un alt mijloc prin care Basarabia a fost integrată în
componenţa imperiului sovietic l-a constituit destrămarea unităţii
administrative a provinciei, ceea ce a făcut ca frontierele acesteia
să nu mai coincidă cu cele etnice. Şi după 1944 a rămas în vigoare
reîmpărţirea teritorial - administrativă a Basarabiei, înfăptuită în
1940. Un teritoriu cu o populaţie de circa 800 mii de locuitori a
rămas în componenţa Ucrainei, numai 6 din cele 9 judeţe
basarabene şi numai 6 din cele 14 foste districte (raioane) ale
R.A.S.S.M. intrând în componenţa R.S.S. Moldoveneşti. în aşa
mod, teritoriul R.S.S.M. a fost redus la numai 33,7 mii km 2,
determinat în limitele frontierelor din 1940. Procedând astfel,
Moscova uşura obiectivul rusificării populaţiei băştinaşe, arun-
când, totodată, în spiritul conduitei comune oricărui imperiu-di-
vide et impera - sămânţa discordiei între români şi ucraineni.
□cereale □fioarea-soarelui
□sfecla de z aha r □lapte

REINSTAURAREA Şl CONSOLIDAREA REGIMULUI COMUNIST ÎN RSSM

Politica regimului comunist în Basarabia a cunoscut două etape: Volumul livrărilor de produse agricole In anii
perioada stalinistă 1944-1953, când au fost promovate preponderent 1944,1948 şi 1952 (în mii tone)
metode violente şi perioada posistalinistă -
1953- 1989, când politica sovietică a fost promovată mai mult prin
mijloace paşnice, decât violente. 1944
Dacă pentru prima etapă este caracteristică o politică fiscală
excesivă, condamnări şi deportări ale “duşmanilor de clasă”, foamete
organizată, colectivizare forţată a agriculturii, pentru etapa a doua
politica imperială sovietică s-a manifestat prin rusificare intensivă,
marginalizare a intelectualităţii şi culturii naţionale, românofobie, prin
crearea unei economii total dependente de alte republici unionale şi în
primul rând de Rusia, încurajarea venirii migranţilor din diferite părţi ale
U.R.S.S. şi organizarea emigraţiei populaţiei băştinaşe în alte republici
1948
unionale etc.
Politica fiscală stalinistă. Sistemul fiscal sovietic a fost
introdus în satele din R.S.S. Moldovenească la 15 august 1940 prin
hotărârea C.C.P. al U.R.S.S. “Cu privire la impozitele de pe gospodăriile
ţărăneşti din Basarabia şi Bucovina de Nord”. în conformitate cu
hotărârea în cauză, în locul impozitelor “burgheze”, gospodăriile
individuale ale ţăranilor, muncitorilor şi slujbaşilor cu venit din sursele
agricole, au fost supuse unui impozit agricol unic. După organizarea
colhozurilor, acestea au fost supuse, de asemenea, aceluiaşi impozit.
Impozitul agricol din suma totală de venit a gospodăriei era calculat
pe scară progresivă: cu cât venitul gospodăriei era mai mare, cu atât
creştea şi suma impozitului.
Concomitent cu impozitul agricol, în raioanele din dreapta Nistrului
a fost introdusă încă o lege specială, care prevedea livrarea obligatorie la
stat a unor cote din producţia agricolă, care era percepută la un preţ mult
mai redus decât cel de piaţă. Sistemul de livrare obligatorie a produselor
agricole la stat consta în diferenţierea ţăranilor în categorii după mărimea
ţarinei sau a lotului de pământ posedat şi obligativitatea livrărilor în
funcţie de apartenenţa la o categorie sau alta.
Comparaţi volumul producţiei agricole
Faţă de satul moldovenesc postbelic, regimul stalinist prin
livrate din Moldova între anii 1944-1952 şi
intermediul acestor impozite a promovat o politică de stoarcere a cât mai
multor resurse materiale şi financiare. Astfel, în anii 1944-1952 populaţia stabiliţi consecinţele ei.
rurală din R.S.S.M. a plătit statului sovietic circa 400 mili oane de ruble impozit
agricol. Din 1947 şi până în 1952, impozitul agricol unic plătit de o gospodărie
colhoznică a crescut de 9,5 ori, a muncitorilor şi slujbaşilor cu venit din sursele
agricole de 2,4 ori, a ţăranilor cu gospodării individuale de 7,2 ori.
Despre intensificarea permanentă a presiunii fiscale asupra satului —- Documentar —
moldovenesc postbelic mărturiseşte şi creşterea din an în an a volumului (B)
livrărilor de produse agricole statului sovietic de către republică.(Vezi “Grozăvia foametei ce a bântuit dincolo
diagramele). de Prut prin anii 1947-1948, e povestită de
Introducerea unor impozite exagerate îi convingea pe ţărani de foarte mulţi musafiri cuveneau de acolo la
rudele lor c - România. Aşa de exemplu, un
nerentabilitatea extinderii producţiei gospodăriilor lor, de inutilitatea - ba
mec din Tighina povestea tremurând de emoţie
chiar de absurditatea - acumulării de avere, mai ales după catalogarea
că, în urma rechizjtn y ruseşti, ţărănimea din
“chiaburilor” într-o categorie socială aparte şi etichetarea ei drept
satele noastre a rămas fără cereale, fără vite,
criminală. Din august 1947, a tinde la o gospodărie înstărită echivala,
oi şi cai; le rămăseseră ţăranilor njmai câinii şi
practic, cu aspiraţia la un loc sigur în lista gospodăriilor “chiabureşti”. Şi pisicile. Oamenii înfometaţi au mâncat toate
viceversa, cu cât ţăranul era mai sărac, cu atât trăia mai liniştit, simţea vietăţile până şi şobolanii de câmp zişi "ţistari".
mai puţin presiunea fiscului. în aşa mod, politica fiscală stalinistă, Apoi au început să usuce frunza-broaştei şi o
nimicind interesul consumau sub

111
CAPITOLUL VII
formă de terci. în urma acestor ospăţuri
oamenii se umflau şi mureau... în satul, în
care m-am născut eu (Cubolta - n. ns.), ţăranii
au prins de veste că vine la ei echipa de
rechiziţii şi au fugit prin răpi şi au îngropat o
parte din cereale, cu toate acestea au fost
nevoiţi să dezgroape borhotul în putrefacţie
din preajma fabricilor de zahăr Tucica şi se
hrăneau cu el, iar rezultatul a fost că au murit
de foame 340 de oameni"
Pantelimon Halippa,
relatare făcută în 1967.
Explicaţi: de ce administraţia sovietică
•
n-a reacţionat la timp la situaţia dezastruoasă
a populaţiei?
(C)“... Indicii gospodăriilor
chiabureşti:
a) au folosit permanent în agricultură
ori meşteşugărit muncitori năimiţi;
b) au folosit sistematic în agricultură
ori meşteşugărit muncitori sezonieri năimiţi;
c) au folosit munca altor ţărani sub
formă de clacă, oferindu-le în schimb vite de
muncă, seminţe, produse sau maşini agricole;
d) obţineau în mod sistematic venituri de pe
urma utilizării maşinilor agricole contra unei
plăţi în bani sau în natură;
e) aveau sistematic venituri de la
moară, oloiniţă, râşniţă şi alte întreprinderi;
f) aveau venituri de la arendarea
camuflată a pământului;
g) aveau venituri de la cumpărarea
“pe verde" a recoltei livezilor şi viilor...
Din “Informaţia Ministerului
finanţelor al R.S.S.M. 1947.
• Analizaţi şi comentaţi indicii expuşi din
aspectul funcţionării gospodăriei ţărăneşti
eficiente.
112
ţăranilor pentru roadele muncii lor, a contribuit la înstrăinarea ţăranilor
de pământ.
Aplicarea constrângerii în vederea stoarcerii din gospodăriile
contribuabililor a impozitelor şi produselor agricole, de rând cu alţi
factori, a avut drept consecinţă instaurarea în satul moldovenesc a unui
“subsistem al fricii”. Frica inoculată conştient de către reprezentanţii
regimului stalinist inhiba ţăranilor curajul civic, îi împiedica să se
mobilizeze pentru a opune rezistenţă atunci când erau maltrataţi, duşi în
Siberia. Altfel spus, politica fiscală stalinistă i-a sărăcit pe ţărani nu
numai material, ci şi i-a demoralizat, subminându-le forţa spirituală care
de veacuri i-a ajutat să reziste intemperiilor şi vicisitudinilor vremii, să
nu-şi piardă identitatea.
Foametea din 1946-] 947. Politica fiscală stalinistă a avut
consecinţe nefaste pentru populaţia R.S.S. Moldoveneşti, provocând în
anii 1946-1947 o foamete fără precedent în istoria ţinutului.
în anul 1946, ca urmare a unei secete devastatoare, recolta globală
de cereale în republică a constituit doar 365 mii de tone, ceea ce era de
2,5 ori mai puţin decât în anul 1945 şi de circa 5 ori decât în 1940.
Conform unor estimări, în anul 1946 cantităţile minime necesare
populaţiei pentru hrană, întreţinerea vitelor şi seminţe constituiau cel
puţin 410 mii tone cereale, deci o cantitate mai mare comparativ cu
producţia globală de cereale din acel an. în condiţiile create, firesc ar fi
fost ca republica să fie scutită de colectările de grâne şi alte produse
agricole, ba chiar ajutată suplimentar, în vederea evitării foametei şi a
consecinţelor acesteia.
Ignorând realităţile, regimul stalinist a procedat tocmai invers,
majorând impoziftil chiar pentru cele mai sărace gospodării ţărăneşti.
Astfel, dacă în 1945 planul general de mobilizare a mijloacelor financiare
de la populaţia republicii a constituit suma de 147 mii ruble, atunci în
anul 1946 acesta a fost de 219 mii ruble, ceea ce a însemnat un spor de
49%. A fost majorat, de asemenea, planul de predare a cerealelor către
stat. în anul 1944, planul republicii de livrare a cerealelor a fost de 201
mii tone, în anul 1945 - 252 mii, iar în anul 1946 - de 265 mii de tone. Cu
toate că în august 1946 planul iniţial de predare a cerealelor a fost redus
până la 72,7 mii tone, posibilităţile populaţiei erau chiar şi sub acest
nivel.
în consecinţa rechiziţiilor operate de autorităţile sovietice,
mortalitatea populaţiei R.S.S.M. cauzată de insuficienţa alimentară a
atins, pe parcursul anilor 1946-1947, cote fără precedent în istoria acestui
ţinut. (B)
Conform unor analize bazate pe date documentare, numărul
probabil al victimelor de pe urma foametei şi a epidemiilor ce au însoţit-
o, variază între 150.000 şi 200.000 de oameni. (D) Faptul că regimul
stalinist a declanşat în mod premeditat foametea din anii' 1946-1947, este
probat de alegerea, deja în a doua jumătate a anului 1948, a unei noi
direcţii strategice a represiunilor, orientate de această dată împotriva aşa-
zişilor “chiaburi”. (C)
Deportările. Conform doctrinei bolşevice şi practicii sovietice,
în agricultura Basarabiei urmau a fi înfăptuite modificări radicale, iar
ţăranii - încadraţi neapărat în colective
 1946 1947 diferen
ţa

ianuarie 4.446 19.133 REINSTAURAREA

14.667 Şl CONSOLIDAREA REGIMULUI COMUNIST ÎN RSSM
februarie 4.347 23.791 19.444
martie agricole 25.953
5.633 de producţie
20.320 (colhozuri), considerate drept “unicul drum just Mortalitatea populaţiei R.S.S.M. în
spre socialism al ţăranilor muncitori”. Cum însă ţărănimea basarabeană anii 1946-1947 (D)
aprilie 4.588 15.034 careva
nu manifesta 10.446intenţii de a alege “calea gospodăriei mari
mai socialiste”,
3.782 14.938autorităţile
10.616 sovietice au declanşat “ofensiva decisivă a
socialismului” asupra satului dintre Prut şi Nistru prin intermediul unor
iunie 3.676
deportări24.701
masive 21.085
ale gospodăriilor ţărăneşti care se opuneau acestui
iulie proces.
5.235 16.418 11.183
La 17 martie 1949 conducerea partidului comunist şi a Guvernului
august 5.313 8.346 3.033
din R.S.S.M. a făcut un demers către I.V.Stalin, solicitând “permisiunea”
septembrie C.C. al 5.248
4.544 P.C. (b) din- toată Uniunea în vederea deportării din R.S.S.
Moldovenească a “chiaburilor complici ai ocupanţilor şi a activiştilor
octombrie 5.799 _
_
partidelor profasciste”, în număr de 39.092 de persoane. Liderii de partid
noiembrie solicitau “deportarea
5.753 - -
elementelor chiabureşti naţionaliste din Moldova şi
indicaţiile de rigoare- în vederea realizării acestei măsuri”. Indicaţiile
decembrie 9.650 -

Kremlinului au parvenit la numai două săptămâni de la solicitarea

acestora.
La 6 aprilie 1949, Biroul politic al C.C. al P.C. (b) din toată
Uniunea a adoptat o hotărâre, ce prevedea deportarea pe veci a
11. 280 de familii sau circa 40.850 de persoane, în regiunile Aktiu-
binsk, Kazahstanul de Sud şi Djambul din R.S.S. Kazahă, în ţinutul Altai,
regiunile Kurgan, Tiumeni şi Tomsk din R.S.F.S. Rusă. Ridicarea şi
deportarea “chiaburilor, a foştilor moşieri, marilor comercianţi” şi a
familiilor acestora urma a fi efectuată potrivit listelor confirmate de
Consiliul de Miniştri al R.S.S. Moldoveneşti, iar a celorlalte categorii - în
baza hotărârii unui consiliu special, instituit de Ministerul Securităţii de • Precizaţi ce! puţin 3 cauze ale i creşterii
Stat al U.R.S.S. A fost fixat şi termenul desfăşurării operaţiunii: mortalităţii populaţiei ; R.S.S.M. în anii 1946-
1947.
începutul la 6 iulie 1949, ora 2m, urmând a se încheia pe 7 iulie, orele
20°°.
In conformitate cu numita decizie şi în vederea realizării ei, la 28
iunie 1949, Consiliul de Miniştri al R.S.S.M. a adoptat hotărârea secretă
j
“Cu privire la deportarea din R.S.S.M. a familiilor de chiaburi, a foştilor jPS.r.cŞ
moşieri şi a marilor comercianţi”, prin care erau confirmate listele a ^ ^ v 4 ctr».t^

11.342 de familii ce urmau a fi deportate. Soluţionarea tuturor Ş/M J

>*>
problemelor legate de ridicarea şi deportarea celor incluşi pe liste a fost fZeeJ
pusă în sarcina Ministerului Securităţii de Stat al R.S.S.M. *
)l-4tgUjfOrtlfz H* PSX>i<.

In strictă conformitate cu hotărârile adoptate, în noaptea de 5 spre 6 ,-

iulie a fost declanşată operaţiunea de ridicare şi deportare a celor incluşi /<£ tkypXif. c+ct<-xa*u.*. fr-
în liste, purtând denumirea cifrată “Sud”. Rezultatul operaţiunii “Sud” a fa fţ Cerere
“personală" a unui ţăran de înscriere în
fost deportarea a 35.796 de persoane, dintre care 9.864 bărbaţi, 14.033 gospodăria colectivă (colhoz)
femei şi 11.889 copii.
Prin formele în care a fost efectuată, numărul de deportaţi şi, mai
ales, consecinţele ei, operaţiunea “Sud” a constituit apogeul terorii în
masă între Prut şi Nistru. Ca şi în restul Imperiului sovietic, deportarea
românilor basarabeni a avut efectul scontat: timp dc câteva zile populaţia
republicii a trăit într-o stare de frică imensă, că va fi deportată în Siberia
dacă nu va intra în colhozuri, în consecinţă, pe parcursul a două luni -
iulie-august 1949 - numărul gospodăriilor colectivizate a sporit de 2,2
ori, de la 32,2 la 72,3%. Către finele anului 1950, în raioanele dintre
Nistru şi Prut erau deja colectivizate 433.923 de gospodării sau 97,0%
din total, colectivizarea fiind, astfel, considerată încheiată. • Expuneţi-va opinia: de ce cererea este
Deportarea din 6 iulie 1949 a fost o acţiune a regimului comunist scrisa nu de semnatari ci de o persoana
efectuată mai întâi de toate cu scopul de a accelera străină, in limba rusă, care i-a
confundat chiar şi numele?
* Explicaţi caracterul formal al acestei
cereri.

113
15 Istoria Românilor 12
CAPITOLUL VII

ritmurile cooperării gospodăriilor ţărăneşti. Ea s-a efectuat în modul cel

Vocabular mai brutal, încălcându-se legile şi constituţia R.S.S.M. Nu s-a ţinut cont
nici de starea socială, nici de starea sănătăţii şi nici de vârsta celor
Fisc - instituţie de stat care stabileşte deportaţi: au fost ridicaţi şi copii, şi oameni în vârstă, ce nu prezentau
şi încasează contribuţiile către stat, vreun pericol pentru regim şi transformările socialiste din republică.
urmăreşte pe cei care nu şi-au plătit în După deportarea din noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 şi înghiţirea în
termen aceste contribuţii. colhozuri a satelor româneşti dintre Prut şi Nistru, eforturile regimului
Regim totalitar comunist - regim politic totalitar comunist aveau să fie orientate spre alte categorii de basarabeni.
fundamentat pe ideologia şi partidul politic de Astfel, în dimineaţa zilei de 1 aprilie 1951, a fost declanşată operaţia
extremă stângă, ale căror mijloace şi practici “Nord”: din 57 de sate basarabene au fost arestate şi deportate în Siberia
de guvernare au atins formele cele mai alte 723 de familii de “sectanţi” (membri ai sectelor religioase) cu un
arbitrare ale puterii absolute discreţionare, număr total de
exercitate prin teroare, propagandă şi asasi- 2.617 persoane, dintre care 808 bărbaţi, 967 femei şi 842 copii.
nat. La baza apariţiei şi menţinerii regimurilor în aşa mod, după reanexarea din 1944, U.R.S.S. a instaurat în
totalitare comuniste au stat: Basarabia un regim totalitar bolşevic, având drept direcţie esenţială de
a) existenţa unui singur partid, fapt ce a activitate teroarea în masă a populaţiei băştinaşe. Acuzaţi fară judecată
determinat înlăturarea statului de drept; de antisovietism şi, mai ales, de naţionalism, românii basarabeni erau
b) o ideologie singulară, absolutistă, cu arestaţi şi deportaţi pe veci în partea asiatică a Uniunii Sovietice, capii
caracter mesianic - ideologia comunistă, care familiilor fiind de multe ori împuşcaţi.
s-a manifestat prin misiunea “istorică” a
clasei muncitoare şi teza luptei de clasă",
care a distrus drepturile şi libertăţile
naţiunilor, ale indivizilor, ale tuturor
comunităţilor sociale care s-au aflat sub
comunism;
c) mitul dominaţiei harismatice, mitologia
şefului (personalităţii) întreţinut prin
Cronologie
mijloacele propagandei şi ideologiei 1944, septembrie 12 - convenţia de armistiţiu semnată de
partidului, impuse până la dimensiunile unei România, pe de o parte, şi Naţiunile Unite, de cealaltă parte. Frontiera
isterii'colective. sovieto-română a fost fixată pe râul Prut.
1946-1947 - din cauza foametei în R.S.S.M. au decedat peste
200.000 de oameni.
1949, iulie 6 - operaţiunea “Sud” (deportarea a 35.796 de
basarabeni în Siberia).
1951, aprilie 1 operaţiunea “Nord” (deportarea în Siberia a
2.617 persoane din 57 de sate basarabene).

2.618 Comparaţi definiţia regimului

*—----------------------—«------------------------------------------ ------------- -------------------------------------------------------- -—............. —i
totalitar comunist cu definiţia altor regimuri
* Completaţi tabelul cronologic şi cu alte evenimente legate de
totalitare. Determinaţi trăsăturile comune şi
i restaurarea regimului comunist in R.S.S.M.
distinctive.

• Depistaţi metodele de bază prin intermediul cărora Basarabia a fost angrenată în componenţa U.R.S.S.
• Numiţi cel puţin trei trăsături specifice ale regimului totalitar în RSSM.
• Determinaţi obiectivele intensificării presiunii fiscale asupra satului moldovenesc şi elucidaţi conse cinţele
acestei politici.
E| Determinaţi interdependenţa dintre deportările din 6 iulie 1949 şi procesul de colectivizare a gospodăriilor
ţărăneşti individuale.
• * Efectuaţi o investigaţie şi elaboraţi o comunicare despre deportarea unei familii, unei persoane concnr.e.
despre evenimentele din timpul foametei în comunitatea, familia voastră.
• Elaborc:’: un eseu: “Foametea din 1946-1947 şi consecinţele ei”.

114
 REINSTAURAREA Şl CONSOLIDAREA REGIMULUI COMUNIST ÎN RSSM

§2. Politica „naţională” şi mişcarea anticomunistă în

Moldova Sovietică
► Fazele de deznaţionalizare a populaţiei neruse din U.R.S.S.
*Specificul procesului de rusificare în R.S.S.M.
► Politica de izolare a culturii naţionale de la est de Prut de cultura românească
► Declanşarea mişcării anticomuniste
► Organizaţii antisovietice
► Rezistenţa opusă de către intelectualitate politicii de deznaţionalizare

Rusifîcarea şi sovieţizarea Basarabiei. Oriunde a reuşit

să se instaureze, regimul comunist sovietic a însoţit impunerea cu forţa a
legilor şi instituţiilor specifice de un deliberat proces de asimilare a
etnicilor neruşi. Astfel, Kremlinul nu făcea decât să continue şi să
perfecţioneze intensa politică de rusificare practicată de autorităţile
ţariste încă din zorii expansiunii imperiale.
Potrivit teoreticienilor fenomenului de deznaţionalizare, în procesul
de asimilare a etniilor neruse din Uniunea Sovietică pot fi distinse trei
faze, sovieţizarea, adică impunerea şi acceptarea instituţiilor sovietice, ca
proces de integrare în sistemul comunist; rusianizarea, care vizează piP1ufi?
exclusiv aspectul lingvistic, altfel spus impunerea şi asimilarea limbii PlLH£ "
ruse ca limbă oficială; şi rusi- ficarea, un proces complex cu mult mai Presă din RSS Moldovenească
îndelungat, mai degrabă individual decât colectiv, prin care indivizi
aparţinând etniilor neruse sunt transformaţi obiectiv şi psihologic în ruşi, * Alcătuiţi un plan de idei despre rolul presei
fără însă ca aceasta să implice în mod necesar şi pierderea identităţii, comuniste în rusifîcarea şi sovieţizarea
Basarabiei. Evidenţiaţi ce materiale se
conştiinţei naţionale. (A)
selectau spre publicare în acest scop.
Din cele menţionate reiese cu claritate că asimilarea etno-
lingvistică şi culturală în U.R.S.S. s-a bazat, în primul rând, pe rusificare
şi rusianizare - practici preluate de regimul sovietic de la cel ţarist - şi
abia apoi pe sovietizare, ca epifenomen “recent” al primelor două.
în regiunile de frontieră - inclusiv Moldova sovietică, - din
Documentar*
(A)
necesitatea de a asigura nuclee etnice fidele regimului, ritmul şi
Conform opiniei cercetătoarei
proporţiile deznaţionalizării prin rusificare au fost extinse. Spre deosebire americane Tereza Rakovska-Harm- strong,
de politica de rusificare practicată în Basarabia de către ţarism cu un pe parcursul perioadei postbelice Bielorusia şi
succes relativ în rândurile unei părţi a nobilimii, cea aplicată de puterea Moldova au fost republicile în care s-a
sovietelor în Basarabia şi nordul Bucovinei a atins toate categoriile manifestat cea mai mică rezistenţă împotriva
presiunilor de asimilare ale Moscovei. Numita
sociale. în strategia realizării obiectivului urmărit, politica sovietică de
cercetătoare consideră că gradul de
deznaţionalizare a îmbinat metode drastice precum deportări, colonizări rezistenţă faţă de asimilare şi influenţele
şi presiuni administrative cu unele de natură mai subtilă precum străine poate fi determinat de câteva criterii, şi
substituirea limbii române, culturii, obiceiurilor şi modului de viaţă anume:
proprii poporului român cu limba, cultura şi civilizaţia rusă. a) numărul membrilor unei comunităţi
naţionale;
Din punct de vedere administrativ, deznaţionalizarea a urmărit un
b) gradul de coeziune culturală.
dublu obiectiv: pe de o parte, micşorarea continuă a populaţiei băştinaşe c) aderenţa la tradiţiile istorice
prin deportări, expulzări forţate, exproprieri de bunuri, trimiteri la muncă naţionale, la limba şi religia strămoşilor;
forţată în afara hotarelor R.S.S.M.; pe de altă parte, sporirea continuă a d) tipul de amplasare geografică -
populaţiei alogene, mai ales a minorităţii ruse şi ucrainene. S-a ajuns, compactă sau dispersată,
astfel, la fenomenul extrem de grav al reducerii ponderii moldovenilor în e) nivelul de modernizare şi
f) sentimentul de a avea un caracter
totalul populaţiei R.S.S.M.: de la 65,4% în 1959, la 64,6% în 1970 şi la
distinct, unic.
64,0% în 1979. (B) Igor Caşu, ‘Politica naţională* în Moldova
Sovietică (1944-1989), p. 148.

* Analizaţi procesul de rusificare în R.S.S.M.

conform criteriilor expuse.

115
CAPITOLUL VII
. ---------------
documentar---------
(B)
Astfel, în timp ce pe parcursul perioadei
1959-1979 numărul absolut al moldovenilor
(românilor) a sporit cu ! 639.000 de persoane
sau cu 133,8%,
' minoritatea ucraineană a Moldovei a j sporit
cu 140.000 de persoane sau j 133,2%, iar cea
rusă cu 213.000 de locuitori sau cu 172,6%,
ceea ce depăşea j considerabil ritmul de
creştere a popu- j laţiei Ijăştinaşe. în perioada
cuprinsă
i între recensămînturile populaţiei din 1970 şi
1979, ritmul de creştere a populaţiei
moldoveneşti a fost inferior celui al
ucrainenilor, ruşilor, bieloruşilor, precum şi al
unor alte minorităţi.
* Scăderea ritmului de creştere a nu- j
mărului moldovenilor a fost un pro- i ces
obiectiv sau rezultat al unei : politici
premeditate a regimului i sovietic?
Argumentaţi-vă opinia.
Anatol Corobceanu
(1922-1976)
Unul din puţinele cadre locale avansat
în anii ‘50 la un post de conducere. în anii
1963-1970 a ocupat postul de vicepreşedinte
al Consiliului de Miniştri al R.S.S.M. A sprijinit
activ cultura şi arta naţională, a promovat
talente din popor. A suportat cu bărbăţie
prigoana Cezănţuită contra lui de vârfurile
nomenclaturii totalitare.
i • Numiţi intelectuali basarabeni, care '■ s-au
opus regimului comunist.
116
Pe tărâm cultural - ştiinţific, după 1944, autorităţile sovietice au
urmărit două scopuri principale în Moldova sovietică: ridicarea nivelului
de instrucţie al maselor ca mijloc de ideologizare şi rusificare a acestora
şi crearea unei reţele de instituţii cultu- ral-ştiinţifice similare acelora
existente pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice. Consecinţa etno -
culturală a acestei politici a fost constituirea în centrele urbane ale
R.S.S.M. a unei “elite” intelectuale neromâneşti, străină de interesele,
tradiţiile şi aspiraţiile etniei majoritare, exponentă a culturii oficiale,
suprapusă peste formele tradiţionale de expresie cultural-artistică ale
românilor. Puţinele excepţii notabile de personalităţi culturale autentice,
de origine basarabeană, fie că s-au afirmat cu precădere în spaţiul cultural
al României, fie că au trebuit să suporte persecuţiile sovietice pentru
devierile de la linia propagandei oficiale, privind destinul “comun” al
moldovenilor cu cel al celorlalte popoare sovietice, în special ruşii şi
ucrainenii.
La indicaţiile Moscovei, elementele rusofile din rândurile
scriitorilor şi istoricilor moldoveni au încercat să acrediteze ideea lipsită
de orice fundament ştiinţific a existenţei unei culturi şi istorii distincte a
Moldovei dintre Prut şi Nistsu, separate de cultura şi istoria României,
respectiv ale Moldovei dintre Carpaţi şi Nistru. Presărate la tot pasul cu
falsuri şi mistificări, tentativele de acest gen frizează adesea absurdul,
precum declararea drept “moldovene” a unor personalităţi fără de care
literatura română n-ar exista - începând cu cronicarii Grigore Ureche,
Miron Costin şi Ion Neculce, continuând cu Costache Negruzzi şi Vasile
Alec- sandri, până la Ion Creangă şi Mihai Eminescu - născute toate pe
teritoriul Moldovei ce nu a intrat niciodată în componenţa Rusiei.
în ansamblu însă, în pofida tentativelor de denaturare a sensului şi
menirii sale, cultura română din R.S.S.M. a evoluat treptat, începând
chiar din anii 1954-1956, când a survenit o timidă liberalizare şi, mai cu
seamă, în ultimii ani ai restructurării, ca un factor de dezvoltare şi întărire
a legăturilor etnice, lingvistice şi culturale cu întreg spaţiul românesc.
Mişcarea anticomunistă în condiţiile regimului
totalitar. Teroarea politică declanşată concomitent cu re- anexarea
Basarabiei de către U.R.S.S., şi foametea organizată, colectivizarca
forţată a gospodăriilor ţărăneşti individuale, represiunile şi deportările în
masă au provocat o reacţie firească a populaţiei băştinaşe împotriva
politicii promovate de autorităţile sovietice.
Printre primele forme de manifestare a rezistenţei antiso- vietice pe
teritoriul ocupat al Basarabiei a fost eschivarea locuitorilor de la înrolarea
în rândurile Armatei Roşii şi de la munca forţată la întreprinderile
militare şi şantierele de construcţii. Dezertările din rândul Armatei Roşii
au căpătat un caracter de masă mai ales în anii 1944-1945 şi au continuat
în proporţii mai mici până la finele anilor ‘40. Astfel, doar în perioada
aprilie 1944 - aprilie 1945, au fost reţinuţi peste 15.000 dezertori din
armata sovietică, iar 12.180 persoane s-au eschivat de la înrolare.
Una dintre cele mai răspândite forme de rezistenţă anti- sovietică a
basarabenilor în anii postbelici, mai ales în perioada precolhoznică, a fost
neachitarea impozitelor şi a livrărilor obligatorii ale surplusurilor de
produse agricole. De obicei, ţăranilor li se cerea să predea statului
cantităţi de produse ce depăşeau posibilităţile lor. Doar în lunile iulie-
august 1948,
 REINSTAURAREA Şl CONSOLIDAREA REGIMULUI COMUNIST ÎN RSSM

subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne au arestat în 35 de raioane

ale republicii 212 “elemente ostile” puterii sovietice, acuzate de
comiterea unor infracţiuni legate de colectarea pâinii,
131 dintre acestea facându-se vinovate de sabotarea colectărilor.
în primii ani postbelici, populaţia Basarabiei a recurs şi la forme
violente de luptă împotriva regimului sovietic, cum ar fi atacurile armate
asupra instituţiilor şi persoanelor ce slujeau cu devoţiune regimul de
ocupaţie. In majoritatea cazurilor, scopul urmărit era lichidarea fizică a
activiştilor de partid şi sovietici, deşi uneori atacurile se efectuau în
vederea intimidării şi determinării acestora de a renunţa la acţiunile de
sovietizare şi comunizare a ţinutului. Amploarea rezistenţei antisovietice
în Basarabia postbelică este ilustrată de faptul că doar în 1949 au fost
lichidate 14 grupuri antisovietice, iar 110 persoane au fost arestate pentru
participare la activitatea lor.
Organizaţii antisovietice în anii 1946-1950.
Rezistenţa antisovietică în Basarabia s-a manifestat şi prin lupta
organizată în cadrul unor formaţiuni social-politice şi grupuri
Vasile Bătrânac
paramilitare. Una dintre cele mai numeroase organizaţii antisovietice a
Comandantul Organizaţiei Naţionale din
fost Organizaţia Naţională din Basarabia “Arcaşii lui Ştefan”, care a
Basarabia “Arcaşii lui Ştefan cel Mare"
activat în anii 1946-1947 în regiunea jud. Soroca. Membrii organizaţiei,
în majoritate locuitori din diferite comune ale raioanelor Soroca şi
Zguriţa (Vasile Bătrânac, Vasile Cvasniuc, Vasile Băleanu, Mihai
Ursachi etc.), pledând pentru lichidarea puterii sovietice şi reunirea
Basarabiei cu România, şi-au propus realizarea unor acţiuni de un curaj
ieşit din comun, şi anume: a) lărgirea ariei de activitate a organizaţiei şi
atragerea în rândurile ei a noi membri; b) instruirea membrilor
organizaţiei, precum şi a populaţiei, în spirit antisovietic, prin
intermediul agitaţiei antisovietice, pregătindu-i pentru a se încadra în
lupta împotriva Puterii Sovietice în momentul declanşării războiului între
Anglia şi America, pe de o parte, şi Uniunea Sovietică, pe de alta; c)
obţinerea de arme pentru membrii organizaţiei, utilizând pentru aceasta
toate căile şi metodele posibile; d) săvârşirea actelor teroriste asupra
activiştilor de partid şi sovietici, având ca scop: reducerea numărului
lucrătorilor de partid şi sovietici prin nimicirea lor fizică; obţinerea
armelor; ridicarea spiritului moral al populaţiei în lupta ei cu Puterea
Sovietică. (C)
Cu toate că pe parcursul anului 1947 majoritatea membrilor şi
simpatizanţilor au fost arestaţi, totuşi organele de represalii n-au reuşit să
lichideze complet această organizaţie de rezistenţă antisovietică.
Dintre grupurile de rezistenţă annată ce au activat în Basarabia în
acea perioadă au fost: “Armata Neagră’ - organizaţie ce şi-a desfăşurat
activitatea pe teritoriul raioanelor Comeşti, Chişcăreni, Bravicea, precum
şi Partidul Democrat Agrar - formaţiune de luptă ce avea un efectiv de Mihai Ursachi Şeful secţiei Organizaţiei
circa 100 de combatanţi şi care a activat la începutul anilor ‘50 în satele Naţionale din Basarabia “Arcaşii lui Ştefan cel
din raioanele Chiperceni, Rezina, Răspopeni şi Orhei. Mare' ce la Şcoala Pedagogică din Soroca.
Deşi în acţiunile antisovietice au fost antrenate diverse categorii
sociale ale populaţiei, elementul principal al mişcării de rezistenţă a fost
ţărănimea basarabeană. Grupuri de rezistenţă, formaţiuni paramilitare,
mişcări social-politice, partide etc. au activat în numeroase localităţi din
Basarabia, iar formele şi metodele lor de luptă au variat de la o
organizaţie la alta. Unele formaţiuni au practicat lupta armată, pledând
pentru schimbarea

• Numiţi cauzele care au determinat

crearea unor organizaţii antisovietice
in anii 1946-1950.

117
CAPITOLUL VII

regimului sovietic prin forţa armelor, în timp ce altele optau pentru

Documentar
(C)
Crezul Arcaşului
“Cred în Dumnezeu şi în veşnicia
neamului românesc. Cred în comandantul
O.N.B. "Aracaşii lui Ştefan". Cred în biruinţa
O.N.B. “Arcaşii lui Ştefan" şi voi lupta până la
moarte, căci mai bine mort pe pământul ce îl
apăr, decât viu în mâinile duşmanului. Urăsc
de moarte dictatura stalinistă, pericolul
civilizaţiei omeneşti şi al neamului românesc.
Urăsc de moarte minciuna şi trădarea.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”
Pornind de la ideile “Crezului Arcaşului"
•
determinaţi importanţa mişcării "Arcaşilor lui
Ştefan".
* Alcătuiţi o scurtă comunicare despre
“Arcaşii lui Ştefan”.
Vocabular
Paramilitar (-e) - formaţii, detaşamente,
grupări, organizaţii etc, organizate şi dotate
după modelul unei armate; acţiuni cu un
pronunţat caracter militar.
Rezistenţă - mişcare populară
anticomunistă de eliberare, îndreptată
împotriva partidului comunist şi a concepţiei
marxism-leninismului.
Sovietizare - impunerea şi acceptarea
instituţiilor sovietice; proces de integrare în
sistemul comunist din U.R.S.S.
Rusificare - proces complex şi de
durată, prin care indivizii aparţinând etniilor
neruse sunt transformaţi obiectiv şi psihologic
în ruşi, fără ca aceasta să implice /n mod
necesar şi pierderea identităţii, conştiinţei
naţionale.
• Determinaţi care dintre aceste definiţii au
un caracter general şi care se referă la
regimul totalitar comunist.
activitatea propagandistică, cultivarea unui climat ostil ocupanţilor,
încurajarea manifestărilor antisovietice şi anticomuniste ale populaţiei,
difuzarea foilor volante.
Documentele de program ale organizaţiilor politice şi formaţiunilor
de luptă antisovietice din Basarabia conţineau atât prevederi de ordin
economic, cât şi de caracter politic. Obiectivul principal pe care îl
urmăreau, indiferent de gradul de pregătire şi componenţa socială a
membrilor, de metodele de luptă pe care le practicau, era unul singur:
răsturnarea Puterii Sovietice şi instaurarea unei orânduiri democratice în
Moldova. Prin acţiunile lor, prin hotărârea nestrămutată de a lupta cu
preţul vieţii împotriva regimului de ocupaţie, patrioţii basarabeni au
păstrat vie flacăra românismului şi au făcut să nu dispară speranţa în
răsturnarea dictaturii comuniste.
Lupta împotriva regimului totalitar comunist a
continuat şi după consolidarea structurilor acestuia în R.S.S.M.,
manifestându-se, în special, în forma revendicării drepturilor legitime ale
populaţiei băştinaşe, a rezistenţei opuse politicii de rusificare şi
deznaţionalizare, a pledoariei pentru valorile culturii şi tradiţiilor
naţionale.
Astfel, începând cu anul 1954, graţie atitudinii unor scriitori de
notorietate, în R.S.S.M. încep a fi editaţi clasicii literaturii române şi se
acceptă aplicarea unor norme ortografice apropiate de cele ale limbii
literare. în aceeaşi perioadă este atestată o primă atitudine publică a unor
savanţi precum R.A.Budagov şi S.B. Bemştein în favoarea unităţii limbii
române, care au constatat că, “din punct de vedere lingvistic, româno-
moldoveneasca sau moldo-româna formează o unitate neîndoielnică”.
Turbulent şi sfarâmător de tipicuri ideologice a fost Congresul al
III-lea al Uniunii Scriitorilor din R.S.S.M. (14-15 octombrie 1965) care,
pentru faptul de a fi abordat problemele destinului ştiinţei şi culturii
naţionale, ale limbii şi revenirii la alfabetul latin, a fost considerat
“naţionalist”.
Manifestările împotriva discriminării populaţiei băştinaşe s-au
intensificat şi au căpătat un caracter mai organizat în anii ‘70. în
republică acţionau două organizaţii naţionale - “Frontul Patriotic de
eliberare a Basarabiei, Bucovinei, a raioanelor Dubăsari şi Râbniţa de sub
jugul sovieto-rus” şi “Renaşterea Naţională a Moldovei”. Liderii acestor
organizaţii au înaintat scrisori cu revendicarea reunirii Basarabiei cu
România.
O pagină eroică a rezistenţei naţionale a constituit-o activitatea
organizaţiei “Frontul Naţional Patriotic”. Membrii organizaţiei -
Alexandru Usatiuc, Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur şi Alexandru
Şoltoianu, au fost acuzaţi de antisovietism, primind termene de detenţie
între 4 şi 9 ani.
Mişcarea naţională a căpătat un caracter de masă odată cu
declanşarea restructurării (perestroikăi) garbacioviste în U.R.S.S.
Debutând cu cererea dreptului de a folosi limba maternă în veşmântul ei
firesc - alfabetul latin - ca limbă de stat, mişcarea democratică a avansat
rapid în direcţia revendicării suveranităţii şi independenţei de stat a
Republicii Moldova.

118
 REINSTAURAREA Şl CONSOLIDAREA REGIMULUI COMUNIST ÎN RSSM

STUDIU DE CAZ

Politica regimului comunist faţă de Biserica Ortodoxă din Basarabia

Anexând în 1940 Basarabia la U.R.S.S. conducerea bolşevică a extins şi în acest spaţiu legislaţia sovietică
privitoare la culte, care prevedea separarea Bisericii de Stat şi şcolii de Biserică. în practică aceasta însemna
închiderea lăcaşelor de cult, confiscarea patrimoniului lor, lichidarea instituţiilor de învăţământ bisericesc şi
represarea slujitorilor cultului. Toate acestea se efectuau în numele introducerii în viaţă a doctrinei comuniste a
ateismului militant, menite să contribuie la crearea “omului nou” ateu.
în conformitate cu dispoziţiile organelor sovietice, în 1940 a fost închisă Facultatea de Teologie din Chişinău,
iar Biserica Ortodoxă din Basarabia a fost supusă Patriarhiei din Moscova. A fost reintrodusă oficierea slujbelor
religioase în limba slavă bisericească şi s-a revenit la stilul vechi.
La 13 septembrie 1940 a fost adoptată hotărârea “Cu privire la confiscarea cărţilor bisericeşti...”. Drept urmare,
importante opere spirituale şi culturale au fost distruse. Concomitent, tot mai multe biserici erau transformate în săli
sportive, case de cultură, depozite. Aceeaşi soartă au avut-o şi mănăstirile, considerate de regim drept focare ale
culturii româneşti.
Acele biserici, care erau lăsate să funcţioneze, achitau statului un impozit special, între 3000-5000 ruble pe an.
Pentru oficierea slujbelor religioase de zilele marilor sărbători se stabileau impozite suplimentare.
Represiile politice s-au extins şi asupra preoţimii basarabene. Peste o sută din cei 526 de preoţi rămaşi în
R.S.S.M. au fost represaţi: o parte executaţi, iar alta - deportaţi în Siberia sau înlăturaţi de la serviciu.
Programul de propagare a ateismului şi de anihilare a valorilor spirituale ale românilor basarabeni a fost reluat
în 1944, odată cu reinstaurarea regimului comunist în Basarabia. Până în 1965 în relaţiile regimului cu Biserica au
predominat metodele represive. Din 950 de biserici existente în 1944, în 1961 funcţionau doar 324, iar dintre 417
preoţi înregistraţi în 1949, au rămas în 1961 doar 255. Către 1965 erau deja închise peste 600 de biserici. Pe
parcursul anilor 1959 - 1960 au fost de asemenea închise opt centre monastice. închiderea mănăstirilor a continuat şi
în anii următori. Drept urmare, în total au fost închise 23 ! centre monastice. La 1 ianuarie 1965 în R.S.S.M.
funcţiona doar mănăstirea pentru femei Japca.
Concomitent, împotriva Bisericii Ortodoxe au fost îndreptate diverse arme ale luptei ideologice: presa, radioul,
cinematograful etc. Propaganda ateistă era promovată prin intermediul bibliotecilor, căminelor culturale, a
“Societăţii pentru Propagarea Cunoştinţelor Politice şi Ştiinţifice” etc. Cu toate acestea, numărul celora care
frecventau Biserica şi respectau canoanele credinţei era în continuă creştere chiar şi în rândurile comuniştilor şi
comsomoliştilor.
Ineficienţa metodelor represive de luptă cu credinţa a determinat conducerea sovietică să adopte la
27 ianuarie 1965 o nouă hotărâre prin care accentul principal era pus nu pe represii, ci pe educaţia ateistă a
populaţiei. în anii 1965-1989 politica antireligioasă a regimului totalitar comunist capătă un caracter camuflat.
Ateismul era impus în şcoală, în instituţiile de învăţământ superior, în armată etc. Dar toată această activitate
minuţios dirijată de regim s-a prăbuşit o dată cu căderea lui.

• Deduceţi obiectivele politicii regimului comunist faţă de Biserica Ortodoxă din Basarabia.
* Expuneţi-vă şi argumentaţi-vă opinia referitor la consecinţele politicii antireli^i< >a < <• a regimului totalitar.

119
Data Forma de rezistenţă Existenţa unei organizaţii Participanţi Consecinţe
obiective

CAPITOLUL VII

Cronologie
1940, septembrie - adoptarea hotărârii “Cu privire la confiscarea cărţilor bisericeşti”.
1945-1947 - activitatea Organizaţiei Naţionale din Basarabia “Arcaşii lui Ştefan”.
1966, iunie 28 - bălţeanul Gheorghe Muruziuc arborează Tricolorul pe clădirea fabricii de zahăr din
Alexăndreni.
1967-1971 - editarea, la Paris, a lucrării în 2 volume “Aspects des relations russo-roumaines” (autori: George
Ciorănescu, Grigore Filitti, Radu Florescu, Mihai Kome, A.Missirliu, Nicoara Neculce, A.Suga), în care erau expuse
diverse aspecte ale rusificării şi colonizărilor la care era supusă populaţia R.S.S.Moldoveneşti.
1974, noiembrie 1 - cu prilejul vizitei în România a ministrului de Externe al S.U.A., Pantelimon Halippa
adresează ambasadorului S.U.A. la Bucureşti o Scrisoare în care îi solicită concursul în “soluţionarea paşnică a
problemei basarabene”. Concursul S.U.A. în problema dată, considera Pan Halippa, este necesar “şi pentru motivul
că răpirea Basarabiei de către Stalin din cadrul statului român a fost un act pus la cale de dictatorul Stalin cu
dictatorul Germaniei Hitler şi acest act trebuie anulat, cum au fost anulate la Potsdam toate actele lui Hitler”.
1982 - editarea la New York a lucrării lui Nicholas Dima “Bessarabia and Bukovina. The Soviet - Romanian
territorial dispute”, conţinând o expunere pertinentă a procesului sovietizării şi a modificărilor etno-demografice în
R.S.S.M.
1983 - La Bruxelles este publicată “Scrisoare din "închisoarea popoarelor"" a disidentului basarabean Valeriu
Graur. Astfel, opinia publică internaţională a aflat despre rezistenţa antisovietică în Basarabia şi genocidul la care
erau supuşi românii basarabeni.

1984 Analizaţi evenimentele elucidate şi determinaţi ce schimbări au intervenit în formele de luptă împotriva regimului totalitar
comunist pe parcursul timpului.
1985 Explicaţi semnificaţia unui eveniment politic (din tabelul cronologic) la alegere.

1986 Explicaţi schimbările intervenite în componenţa etnică a populaţiei din R.S.S.M.

1987 Pornind de la definiţia noţiunilor de “sovietizare” şi “rusificare” analizaţi derularea acestor
procese în R.S.S.M.
1988 Determinaţi relaţia de cauzalitate dintre politica internă a regimului comunist şi apariţia mişcării de
rezistenţă în RSSM.
1989 Elaboraţi un tabel “Mişcarea anticomunistă în R.S.S.M.” . .
■-

1990 Efectuaţi o investigaţie referitoare la organizaţii sau personalităţi în activitatea de rezistenţă

anticomunistă şi elaboraţi o comunicare. Organizaţi o întâlnire cu unul ditre ei.
1991 Ierarhizaţi organizaţiile antisovietice din anii 1946-1950 ţinând cont de obiectivele activităţii lor.

120
 REINSTAURAREA Şl CONSOLIDAREA REGIMULUI COMUNIST ÎN RSSM

§3. Experimentele socio-economice în R.S.S.

Moldovenească
♦ Comasarea colhozurilor şi reducerea gospodăriilor personale auxiliare
♦ Dependenţa industriei Moldovei de centrele industriale ale U.R.S.S.
♦ Noi experimente în agricultura R.S.S.M.
♦ Consecinţele politicii economice comuniste în R.S.S.M.

Experimente în agricultura R.S.S.M. în anii

1954- 1964. Atrocităţile comise de regimul comunist în
primii ani de după război au constituit doar faza premergătoare a unor noi
experimente, menite a conduce la instaurarea unui comunism integral,
aşa cum a fost preconizat de fondatorii teoretici ai acestuia, K.Marx,
F.Engels, V.I.Lenin.
Astfel, imediat după încheierea colectivizării gospodăriilor ţărăneşti
individuale, la insistenţa lui Nikita S. Hruşciov a fost declanşată o amplă
campanie de comasare a gospodăriilor mici şi mijlocii, care, în opinia
liderilor de la Kremlin, deveniseră deja “un obstacol” în calea dezvoltării
de mai departe a agriculturii socialiste. Ca rezultat al campaniei de
comasare, desfăşurate conform hotărârii din 30 mai 1950 a C.C. al P.C.
(b) din U.R.S.S., numărul total al colhozurilor din R.S.S.M. s-a redus de
la 2.001, existente la momentul încheierii colectivizării agriculturii, la Nikita Hruşciov Conducător al Partidului
numai 749 către finele anilor ‘50. Comunist din fosta URSS (1953-1964)
Comasarea colhozurilor constituia, în viziunea liderilor de la
Kremlin, doar un prim pas pe calea comunizării totale a proprietăţii
cooperatist - colhoznice şi funcţionării, în final, a întregii economii pe .........---------—----------——---------- ------------ ------ ———i

baza proprietăţii “atotnorodnice”. Astfel în anii “dezgheţului” hruşciovist • Numiţi cel puţin trei "inovaţii" intro- ! duse de
a fost declanşată o acerbă campanie împotriva gospodăriilor personale N.Hruşciov care au avut • repercusiuni asupra
R.S.S.M.
auxiliare (prescurtat - G.P.A.), motivaţia oficială fiind necesitatea
instaurării principiului comunist, potrivit căruia spre ameliorarea
standardului de viaţă al populaţiei trebuie mers nu de la individual la
general, precum s-a procedat in ţările occidentale, ci tocmai invers: prin
intermediul gospodăriei obşteşti, prin centralizarea avuţiei naţionale, spre
bunăstarea personală a fiecărui om sovietic. în accepţia lui Nikita
Hruşciov, oamenii muncii care manifestă o pasiune excesivă faţă de
G.P.A. şi încearcă să se îmbogăţească, neglijează interesele societăţii
sovietice. O mărturie a amplei ofensive administrative întreprinse
împotriva G.P.A. din R.S.S.M. o constituie diminuarea forţată, în
perioada 1953-1963, a suprafeţelor cultivabile ale acestora (de la 141.400
la 99.400 ha), a efectivului vitelor comute aflate în posesia G.P.A. (de la
180.700 la 100.500), inclusiv a vacilor de lapte (de la 100.600 la numai
Leonid Brejnev (1906-1982) SecretaraI
55.300). Aceasta în pofida faptului că veniturile obţinute din G.P.A. C.C. al P.C.U.S. La sortarea-ţr 50 de ani ai
constituiau circa 40% din totalul celor agricole. (A) RSSM (1974, -.-:>‘952a
Ceea ce ulterior va fi calificat drept “voluntarism” şi “subiectivism” ocupat postul de Prim-secreta' ai C.C. al
PC (b) din z ,-a A promovat in R S S M : no:
hruşciovist, a lovit sensibil atât în economia, cât şi în agricultura t:ci durâ de combatere a “forţcic'r cfc-.i5ure*c-
R.S.S.M. Acesteia, conform directivelor P.C.U.S., i se rezervase rolul de naţionalistc”, de încheiere a procesului
“grădină înfloritoare” a Uniunii Sovietice, ce cotceţivizării agriculturii.

• Pe cine ii eticheta L.Brejnev drept “forţe

chiahureşti-naţionaliste?”

121
16 Istoria Românilor 12
 1950 1958 1963,0

Cereale 278,5 299 660,1

Sfeclă de CAPITOLUL
248,2 1.280VII 1.157,
3
zahăr
Floarea- 64,2 173 255,1 urma să aprovizioneze cu fructe şi legume marile centre industriale ale
soarelui imperiului.
Ca urmare, cantitatea de cereale, fructe şi legume stoarse din
Legume 32,4 111 160,7 gospodăriile colective din R.S.S. Moldovenească în anii “dezgheţului
hruşciovist” a continuat cu aceeaşi intensitate, ba chiar a sporit din punct
Fructe 29,2 109 160,7
de vedere cantitativ faţă de perioada anterioară, fapt ilustrat de datele
Struguri 67,2 275 539,5 următorului tabel.
Datorită sporirii achiziţiilor de stat, în 1963 Moldova producea 30,2% din
Carne (masă 46,0 101 128,6 cantitatea totală de struguri-marfa, situându-se pe primul loc în U.R.S.S. la canti -
Achiziţiile de stat ale principalelor tatea totală colectată, şi 14% din întreaga cantitate de fructe recoltate în U.R.S.S.
vie)
produse alimentare din R.S.S.M. Moldova se situase pe locul sccund la cantitatea de floarea-soarelui achiziţionată de
35,8 (1950-1963
262 331,0
(mii tone)). (A) stat, pe locul trei; patru şi şase, respectiv, la cantitatea de sfeclă de zahăr, cereale şi
Lapte şi
legume. în perspectivă, producţia globală de struguri urma a fi mărită de 2,2 ori, iar
produse
producţia de fructe de 3,8 ori. Acest spor enorm al achiziţiilor de stat trebuia
lactate
21,4 97 107,0 realizat, în mare parte, pe calca intensificării exploatării solurilor
Ouă
Moldovei, în special printr-o chimizare excesivă, ceea ce va aduce
(milioane ulterior grave prejudicii nu numai productivităţii terenurilor agricole, ci şi
bucăţi) sănătăţii populaţiei.
în schimbul sporirii cantităţilor de cereale, legume şi fructe
achiziţionate de stat, Moldovei i-au fost construite circa 600 de
întreprinderi industriale.
Volumului producţiei industriale în anii “dezgheţului hruşciovist” a
crescut de circa 12,4 ori comparativ cu anul 1940. Dar din acea perioadă,
industria Moldovei devenise total dependentă de 72 de centre industriale
ale U.R.S.S. din care, în schimbul producţiei industriei alimentare, se
importau petrol şi cărbune, fontă şi oţel, mase plastice şi metale
neferoase, tractoare şi automobile, excavatoare şi maşini agricole etc. Din
Federaţia Rusă erau importate circa 250 de articole ale producţiei
industriale, iar din Ucraina - 368. în situaţia în care industria republicii nu
se dezvolta pe o bază proprie, ci pe materia primă importată, dreptul
R.S.S.M. la suveranitate fixat în Constituţie, devenise o ficţiune, în plus,
majoritatea întreprinderilor industriale ale republicii au fost amplasate pe
teritoriul fostei R.A.S.S.M., ceea ce a constituit, de asemenea, rezultatul
unei politici colonialiste cu bătaie lungă.
Sporirea achiziţiilor de stat a lovit dureros în primul rând în nivelul
de trai al populaţiei republicii. Astfel, în timp ce în U.R.S.S. se consumau
în medie câte 48 kg de came pe cap de locuitor, în Moldova Sovietică
doar 8 kg; cantitatea medie a laptelui consumat în U.R.S.S. era de 290
litri, iar în R.S.S.M: - doar 164 litri; consumul de ouă constituia,
respectiv, 147 şi 128 buc. Nu este întâmplător nici faptul sporirii, în acea
perioadă, a ratei mortalităţii populaţiei: de la 6,4 la mia de locuitori în
1961, la 6,8 în 1962. Concomitent, rata mortalităţii populaţiei rurale a
sporit de la 6,5 la 7,0 la mia de locuitori.
Aşadar, în anii “slăvitului deceniu” (1954-1964) s-a văzut rolul de
“hinterland” (dependenţă de metropolă) atribuit Moldovei, din care urma
• Analizaţi tabelul şi explicaţi care au a fi extrasă o cantitate maximum posibilă de culturi cerealiere, fructe,
fost efectele creşterii producţiei agri- legume etc., în schimbul unei industrii, aparent funcţionale, în realitate -
cole în R.S.S.M. asupra evoluţiei
total dependente de centru.
generale a economiei şi a bunăstării
materiale a populaţiei. Noile experimente din anii ‘70. Nu au condus la aşteptata
redresare a situaţiei economico-sociale a Moldovei nici reformele iniţiate
la mijlocul anilor ‘60 de către noua conducere a U.R.S.S. în frunte cu
Leonid Brejnev, deoarece măsurile preconizate nu vizau modificarea
sistemului comunist sovietic, ci doar ajustarea bazei economice a
funcţionării acestuia. Mai mult

122
 REINSTAURAREA Şl CONSOLIDAREA REGIMULUI COMUNIST ÎN RSSM

ca atât, în perioada de după 1974 Moldova devine poligonul unor noi

experimente dezastruoase în agricultură, avându-1 în calitate de iniţiator
şi promotor activ pe fostul prim-secretar al C.C. al P.C.M. Ivan Bodiul.
Astfel, la 9 august 1974, în cadrul unei plenare semisecrete a C.C.
al P.C.M., a fost luată o decizie voluntaristă privind sporirea volumului
producţiei agricole anuale cu 38% pe parcursul anilor 1975-1980, ceea ce
depăşea de 2 ori nivelul preconizat pe ansamblul U.R.S.S.
“Experimentul moldav” privind “specializarea şi concentrarea
producţiei agricole” a condus la agravarea situaţiei generale a Moldovei,
găsindu-şi expresia în indicatorul sintetic privind speranţa de viaţă la
naştere. Astfel, speranţa de viaţă la naştere s-a redus de la 69,1 ani în
1969/1970 la 65,6 în 1979/80 şi la 66,4 ani Ia mijlocul anilor ‘80.
Indicatorii respectivi referitori la populaţia R.S.S.M. au fost, pe parcursul
anilor ‘70 - ‘80, nu numai sub media pe U.R.S.S., ci şi dintre cei mai
scăzuţi, comparativ cu toate celelalte republici unionale.
Consecinţele ecologice ale politicii economice a P.C.M. pe
parcursul deceniilor postbelice au fost, de asemenea, dezastruoase.
Precum menţiona scriitorul Gheorghe Malarciuc, în acea perioadă se Ivan Bodiul Născut în 1918 în s. Aleksandrovka
crease o tendinţă nesănătoasă de a stoarce din fiecare palmă de pământ
reg. Nikolaev (Ucraina). Prim secretar al C.C. al
un profit imediat - cât mai mare şi cu orice preţ - fără gândul la ziua de
mâine şi la generaţiile următoare. în anii ‘70-’80 au fost defrişate circa 12.000 P.C. al Moldovei (1961-1978).
hectare de fâşii silvicc protectoare, arate mai mult de 80% din totalul suprafeţei A experimentat integrarea agroindustrială în
republicii, practicată pe larg şi fără nici un suport ştiinţific chimizarea solurilor. economia R.S.S.M. care s-a soldat eu eşec. A
Drept urmare a erorilor comise în anii “experimentului moldav”, 700.000 de promovat o politică de ideologizare a culturii şi
hectare sau circa 1/3 din totalul suprafeţelor cultivabile au devenit erozive,
control permanent asupra creaţiei artistice, de
restanţele recoltelor anuale fiind estimate la circa 250 mln de ruble (cursul rublei
izolare a moldovenilor dc neamul românesc.
la începutul anului 1990).
Eşecul “experimentului moldav” a fost, în primul rând, un eşec al
sistemului centralizat de gestiune a economiei şi, în particular, a
agriculturii sovietice care, în pofida tuturor remanierelor de ordin
administrativ, a constituit doar 20% comparativ cu productivitatea
muncii din agricultura americană.
Astfel, creşterea economică a R.S.S.M. în anii ‘60 - ‘70 avea un
caracter unilateral. Agricultura şi industria alimentară şi uşoară deţineau
rolul principal în economia republicii, care depindea de materia primă a
altor regiuni ale U.R.S.S. şi de piaţa de desfacere sovietică, suplinind
necesităţile economiei metropolei.
Politica conducerii sovietice din R.S.S.M. în
domeniul culturii şi Ştiinţei. Regimul comunist, reinstalat în
* De ce politica economică şi culturală
1944, a promovat în domeniul culturii o politică, care reieşea din
promovată de ivan Bodiul s-a soldat cu
principiile “politicii naţionale leniniste”, preconizând lichidarea “culturii
eşec?
burgheze” şi crearea unei noi culturi “naţionale după formă şi socialiste * Elaboraţi un eseu: “Reflectarea
după conţinut”. "experimentului moldav” asupra stării actuale
în conformitate cu aceste principii, conducerea sovietică chiar în a agriculturii din Republica Moldova”.
1944 a purces la lichidarea sistematică a valorilor naţio nale, declarate * Comentaţi cifrele expuse şi comparap-le
cu starea actuală. Expuneţi-vă concluziile
“burgheze”. Printr-un decret special a fost lichidat sistemul de
sub formă de plan de idei.
învăţământ românesc existent, a fost înlocuit treptat alfabetul latin cu cel
rusesc (chirilic), iar limba română era practic eliminată din instituţiile
publice, ştiinţă, învăţământ superior şi parţial cel mediu.
O atitudine ostilă a manifestat regimul faţă de intelectualitatea
basarabeană, etichetată ca “burghezo-naţionalistă”. Mulţi intelectuali
basarabeni emigraseră în România, iar cei rămaşi au

123
CAPITOLUL VII

fost marginalizaţi sau represaţi. Locul lor l-au ocupat persoane

Elevi înregimentaţi în “pionieri"
la monumentul lui Lenin.
fidele regimului, originare din Transnistria, sau îndeosebi din
Rusia şi Ucraina.
în R.S.S.M. a fost interzisă difuzarea literaturii române cu
conţinut naţional, iar fondurile de biblioteci cu asemenea cărţi
erau distruse. Se lichida totul ce putea să amintească despre eveni-
mente din trecutul comun al neamului românesc (monumente,
simboluri etc.)
Pe ruinele culturii naţionale, regimul şi-a desfăşurat activita-
tea de creare a “omului nou” (numit în presa apuseană “homo so-
vieticus”) - internaţionalist după convingere, adept al ideologiei
marxist - leniniste, ateu, refractar faţă de “ideologia burgheză”,
patriot al U.R.S.S., care dispreţuia lumea capitalistă, cunoscător al
culturii şi limbii ruse şi indiferent faţă de deosebirile naţionale.
Pe prim plan - în realizarea acestor deziderate se situa şcoala.
Elevii din clasele primare erau înregimentaţi în detaşamente de
“octombrei”, apoi în cele de “pionieri”. De la vârsta de 14 ani cei
mai devotaţi dintre aceştia deveneau comsomolişti, consideraţi
drept rezervă a partidului comunist.
Obiectivele şcolare din ciclul umaniste erau pătrunse de doc-
trina marxist-leninistă, concepţia
“prieteniei popoarelor” şi a
rolului poporului rus în calitate
de frate mai mare, eliberator al
altor popoare.
Cu toate acestea, datorită eforturilor depuse de regim a fost
realizat un progres substanţial în domeniul pregătirii profesionale şi al
instruirii culturale a populaţiei din R.S.S.M. Printre principalele
realizări în domeniul culturii din republică pot fi menţionate:
introducerea învăţământului mediu general
obligatoriu de zece ani (mijlocul anilor ‘70), crearea a noi instituţii de
învăţământ superior şi mediu special. Focare de cultură au devenit
asemenea instituţii ca cinematografele, casele de cultură, muzeele,
bibliotecile. Indiferent de scopurile urmărite de regim, aceste realizări
au ridicat nivelul de instruire şi cultură a populaţiei.
Puternice mijloace de informare şi propagandă erau radioul şi
televiziunea. A avut loc o creştere vertiginoasă a numărului de cărţi
editate în diferite domenii ale culturii, ştiinţelor umaniste şi cxacte,
tirajul cărora în 1985 atinge 16 mln exemplare. Literatura

i • Descrieţi politica regimului :

comunist in domeniul
ştiinţei?
* Numiţi cel puţin 3 realizări ale
savanţilor din Moldova din i perioada
postbelică.

Sediul Prezidiului Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova

124
 REINSTAURAREA Şl CONSOLIDAREA REGIMULUI COMUNIST ÎN RSSM

editată însă aproape în întregime era redactată în spiritul ideologiei şi

propagandei comuniste, numărul ediţiilor în limba rusă depăşind cu
mult numărul de cărţi şi broşuri editate în limba română. A crescut
substanţial potenţialul ştiinţific al republicii. Cercetări ştiinţifice se
efectuau pe lângă catedrele instituţiilor de învăţământ superior, în
instituţiile ramurale şi mai ales în Academia de Ştiinţe a R.S.S.M.
fondată în 1961 în baza Filialei Moldoveneşti a Academiei de Ştiinţe a
U.R.S.S. (existente din 1949). Printre primii membri ai Academiei de
Ştiinţe au fost asemenea oameni de ştiinţă şi cultură ca A.Ablov
(chimie), V.Andrunachevici (matematică), A.Lupan (scriitor),
N.Corlă- teanu (lingvistică), E.Russev (istorie) şi a. în multe domenii
de cercetare în Academie au fost create şcoli ştiinţifice prestigioase,
recunoscute peste hotarele republicii. Dar sarcinile pe care le
îndeplineau instituţiile ştiinţifice din R.S.S.M. decurgeau în primul
rând din interesele întregii uniuni.
Deosebit de mult a suferit ştiinţa istorică unde a fost instaurat
monopolul partidului asupra tuturor concepţiilor privind istoria
naţională. Cele mai importante evenimente istorice aveau o
interpretare oficială, aprobată de conducerea partidului comunist.
Un anumit avânt a cunoscut literatura şi arta în deceniul care a
urmat după moartea lui Stalin. în condiţiile “dezgheţului” hruşciovist, Maria Bieşu

opere de valoare au creat scriitorii Ion Druţă, Gr. Vieru, George

• * Numiţi cel puţin trei opere în care a : evoluat
Meniuc, Vladimir Beşleagă, Ion C.Ciobanu şi a., artiştii plastici
Maria Bieşu.
M.Grecu, V.Rusu-Ciobanu, I.Vieru, Al.David, compozitorul E.Doga şi
a. A devenit celebră renumita cântăreaţă de operă Maria Bieşu.
în anii ‘70 - ‘80 regimul comunist intensifică ideologizarea şi
politizarea creaţiei artistice, supunerea ei unui control permanent, care Vocabular
nu permitea oamenilor de creaţie să se manifeste plenar şi liber. Ei
erau obligaţi să urmeze principiile “realismului socialist”. Cei ce Cincinal - modalitatea de planificare pe

deviau de la aceste principii erau aspru criticaţi şi margina- lizaţi. perioade de cinci ani a progresului în baza

Astfel au fost învinuiţi de “abstracţionism” pictorii M.Grecu şi unui control riguros dirijat în toate ramurile
vieţii economice.
V.Rusu-Ciobanu, de naţionalism scriitorii: Gh.Malarciuc, Aureliu
Industrializare - proces de transformare
Busuioc, Mihai Cimpoi, iar lui Ion Druţă i s-a imputat că denaturează
a unei ţări agrare într-o ţară industrială
realitatea satului moldovenesc. Se avea în vedere descrierea de către
dezvoltată din punct de vedere economic prin
prozator a foametei şi colectivizării forţate din anii 1946-1949. Ion
crearea marii industrii mecanizate.
Druţă a fost nevoit să plece din republică, fiind înalt apreciat la
Concentrarea şl specializarea producţiei
Moscova, unde cenzura ideologică s-a dovedit a fi mai puţin rigidă.
agricole - comasarea şi organizarea producţiei
Criza regimului comunist totalitar din anii ‘80 s-a manifestat în
în întreprinderi din ce în ce mai mari (asociaţii
domeniul culturii printr-o stagnare evidentă a învăţământului,
intergos- podăreşti, sovhozuri - uzine,
literaturii, artei plastice, muzicale, teatrale, cineaste etc. Acel regim combinate agroindustriale etc.); limitarea la
era incompatibil cu libertatea spiritualităţii şi conştiinţei naţionale a fabricarea anumitor produse.
poporului.
în condiţiile date s-a format aşa-numita ruptură dintre idee, • Caracterizaţi procesele nominalizate în
cuvânt şi faptă, a apărut duplicitatea morală a personalităţii. vocabular, exemplificându-le
Astfel a apărut o contradicţie de neînlăturat dintre ideologia ; cu materiale referitoare la R.S.S.M.

comunistă oficială şi nerecunoaşterea ei de către o mare parte a * Determinaţi specificul proceselor :

nominalizate în vocabular în R.S.S.M.
populaţiei conform convingerilor interioare ale acesteia.

125
CAPITOLUL VII

STUDIU DE CAZ
Ocrotirea monumentelor din RSSM în condiţiile regimului comunist
în activitatea sa practică regimul comunist din RSSM a contribuit la distrugerea unei părţi esenţiale din
patrimoniul naţional cultural, începând chiar din primul an de dominaţie. Astfel, în iunie 1941, la retragerea
trupelor sovietice de pe acest teritoriu au fost aruncate în aer şi distruse în mod barbar de către detaşamente
speciale un număr foarte mare de edificii valoroase, în special în or. Chişinău, Bălţi, Orhei, Ungheni şi alte centre
judeţene. După aceasta a urmat calvarul monumentelor de cult bisericesc. Către sfârşitul anilor ‘70 au fost
distruse aproape jumătate din toate bisericile care funcţionau pe teritoriul Basarabiei (în graniţele de astăzi ale
Republicii Moldova), multe din care au fost veritabile monumente de istorie şi cultură. Din 632 clădiri bisericeşti
care au rămas către 1979, în 244 erau organizate muzee, cluburi, săli sportive, 133 erau folosite în calitate de
depozite şi alte necesităţi de gospodărie, iar 380 de clădiri ale bisericilor rămase pustii se aflau în stare de
distrugere lentă.în rezultatul închiderii multor biserici şi mănăstiri au fost pierdute pentru totdeauna mii de cărţi
vechi, icoane şi obiecte de cult preţioase. Dintre bibliotecile mănăstirilor a fost salvată ca prin minune doar una
singură - de la mănăstirea Noul Neamţ, care prezintă astăzi un adevărat tezaur cultural la est de Prut.
Ulterior, în republică au fost adoptate două legi despre ocrotirea monumentelor de istorie şi cultură; (în 1969
şi 1978). însă aceste legi practic nu au funcţionat. Din cauza neglijenţei şi iresponsabilităţii orga nelor de resort în
RSSM a fost în continuare admisă distrugerea multor vestigii de istorie, arhitectură şi monumente arheologice.
Informaţia oficială a Ministerului culturii din RSSM, datată cu anul 1987, probează că în RSSM în acea perioadă
erau demolate anual în medie 10 clădiri-monumente; în total către acel an au fost pierdute pentru totdeauna 350
monumente de istorie şi cultură, iar 80% din clădiri-monumente se aflau în stare de distrugere. La acest capitol
mai putem menţiona, că alocaţiile financiare pentru ocrotirea monumentelor erau la un nivel foarte scăzut în
comparaţie cu alte republici din fostul spaţiu sovietic. în a doua jumătate a anilor ‘80, spre exemplu, în astfel de
republici ca Estonia, Lituania, Armenia numai într-un singur an, pentru ocrotirea şi restaurarea monumentelor
erau alocate mai multe resurse financiare decât s-a alocat în RSSM pe parcursul a peste 40 de ani ai puterii
sovietice (1944-1985). Toate acestea ilustrează atitudinea nepăsătoare a regimului comunist faţă de patrimoniul
naţional-cultural din RSSM.

I • Efectuează o investigaţie şi elaborează o comunicare privind istoria (soarta) unui monument istoric din : localitatea in care trăieşti.

Cronologie
1950, mai 30 - hotărârea C.C. al P.C. (b) din U.R.S.S. “Cu privire la comasarea gospodăriilor colective mici
şi sarcinile organizaţiilor de partid în direcţia dată”.
1956, februarie 24-decizia Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.M. privind comasarea raioanelor.
1953-1963 - campania împotriva gospodăriilor personale auxiliare.
1961, august 2 - fondarea Academiei de Ştiinţe a R.S.S.M:
1965-1967 - P.C.U.S. iniţiază o serie de reforme în domeniul agriculturii şi industriei.
1965, octombrie 16-în R.S.S.M. este desfiinţat Consiliul Economiei Naţionale şi reintrodus sistemul
ministerelor - “unional-republicane” şi “republicane”.
1974, august 9 - demararea în R.S.S.M. a unui experiment de amploare în domeniul “specializării şi
concentrării producţiei agricole”, soldat deja la începutul anilor ‘80 cu un eşec lamentabil.
1978, aprilie 15- adoptarea Constituţiei R.S.S.M., după modelul Constituţiei U.R.S.S. din 1977, prin care a
fost legiferat monopolul politic şi ideologic al P.C.U.S.
1982 - în locul “societăţii comuniste”, promise către începutul anilor ‘80, P.C.U.S. oferă populaţiei un
Program alimentar pentru perioada de până la 1990, abandonat şi acesta.

126
 REINSTAURAREA Şl CONSOLIDAREA REGIMULUI COMUNIST ÎN RSSM

* Extrageţi din cronologie exemple care denotă caracterul ideolgic al măsurilor regimului comunist.

* Enumeraţi direcţiile principale ale politicii economice promovate de P.C. în R.S.S.M.

* Enumeraţi consecinţclc politice, economice şi sociale ale cursului spre industrializarea rapidă a RSSM.
* Descrieţi consecinţele “experimentului moldav” privind “specializarea şi concentrarea producţiei agri cole”.
Enumeraţi 2-3 realizări în domeniul ştiinţei.
* Efectuaţi o investigaţie şi elaboraţi o comunicare privind activitatea şi impactul în societatea Moldovei
Sovietice a uneia din personalităţile: I.Druţă, G.Meniuc, P.Boţu, I.C.Ciobanu.
* Numiţi cel puţin trei realizări în domeniul culturii în perioada regimului comunist în RSSM.
* Argumentaţi existenţa duplicităţii morale a personalităţii în societatea comunistă.
* Elaboraţi un discurs pe tema: “Efectele regimului comunist asupra familiei sau comunităţii mele”.
* Organizaţi o dezbatere cu tema: Regimul comunist este incompatibil cu libertatea economică, politică,
spirituală şi naţională a personalităţii.

§4. Criza sistemului totalitar comunist în anii '80

♦ în ajunul dezagregării iminente a statului multinaţional

♦ Rămânerea în urmă a R.S.S.M. în cadrul economiei naţionale a U.R.S.S.
♦ Politica şovină a ministerelor şi departamentelor unionale în R.S.S.M.
♦ Partidul Comunist din Moldova - promotor al sovietizării şi rusificării
♦ Efectele agravării crizei politice şi economice în prăbuşirea regimului comunist

In ajunul dezagregării U.R.S.S.. Erodată treptat,

dar constant, de numeroase şi diverse conflicte, - etnice,
politice, culturale, demografice, sociale şi dc altă natură, -
Uniunea Sovietică se afla, la mijlocul anilor ‘80, în pragul
dezintegrării iminente.
Nefiind în stare să-şi organizeze agricultura pe baze
modeme, U.R.S.S. devenise, începând cu anul 1972, un
importator masiv de cereale, cumpărând 10% din recolta mondială
sau o jumătate din recolta europeană de grâu. Dacă în 1964 volumul
importului sporise cu 1,4 miliarde de ruble, la mijlocul anilor ‘70 - cu 6 miliarde,
atunci la începutul anilor ‘80 acesta ajunsese la 15 miliarde de ruble. De(inând
cele mai întinse suprafeţe cultivabile de pe glob, U.R.S.S. nu a fost în stare să
asigure securitatea alimentară a populaţiei sale, importând în anumite perioade Livada ‘Pamiati lliciu” r-nul Slobozia
circa 1/5 din cantitatea de cereale consumate.
Dar nu numai agricultura, ci şi întreaga economie a U.R.S.S.
nu a ţinut pasul cu progresul tchnico-ştiinţific, rămânând, ca şi în ! • Cum credeţi: era eficientă/rentabilă această
anii ‘30, la etapa industrială, extensivă dc dezvoltare, în timp ce livadă?
economia ţărilor occidcntale se afla în cea ştiinţifico - industrială
 56 25

— u
CAPITOLUL VII
45

C moldove ni (rom ani] □ rusi

□ ucranenl □evrei
Ctogant
Culesul strugurilor cu combina.
Unul din experimentele nereuşite din RSSM.
■ • Cum credeţi, de ce asemenea expe- j :
rimente erau sortite eşecului?
Termocentrala de la Dnestrovsk
■ • Lămuriţi: de ce această gigantică ; i
termocentrală a fost amplasată pe '■ j malul
stâng al Nistrului?
Cota de urbanizare a principalelor
etnii din R.S.S.M. în 1989 (%) (A)
• • Formulaţi cel puţin trei concluzii, i utilizând
datele respective.
sau post industrială. S.UA., bunăoară, dispuneau, la mijlocul anilor
‘80, de circa 15 milioane de maşini electronice de calcul şi alte 17
milioane de calculatoare personale, în timp ce U.R.S.S. - doar de
câteva zeci de mii.
Pe parcursul întregii perioade postbelice, în special după
reformele economice de la mijlocul anilor ‘60, în pofida politicii
oficiale de “armonizare” a nivelurilor de dezvoltare ale republicilor
unionale, s-a remarcat tocmai o diferenţiere progresivă a acestora,
Moldova situându-se pe unul din ultimele locuri. Astfel, în cadrul
perioadei 1960-1985, în R.S.S.M. a fost atestat doar în 1965 un spor de circa 162%
al venitului naţional produs comparativ cu anul 1960, iar în perioada ce a urmat,
acest indice a fost unul dintre cei mai reduşi faţă dc celelalte republici unionale şi
sub media U.R.S.S. în 1985, venitul naţional al Moldovei Sovietice a crescut abia
cu 109% faţă de 1980, iar în 1991 s-a redus la 102,8% comparativ cu acelaşi an.
Obiectivele politicii centrului în R.S.S.M. în cadrul
perioadei examinate, guvernul R.S.S.M., - lipsit de autoritate reală,
redus la rolul de simplă “curea de transmisie” a deciziilor centrului
moscovit - a fost, din punctul de vedere al raţiunii însăşi, a existenţei
sale, o ficţiune. După 1965 ministerele afacerilor interne, al apărării,
justiţia, comerţul, finanţele, agricultura, industria alimentară, bunurile
de consum, controlul industriei de stat, transportul auto şi cel feroviar,
spaţiul aerian, precum şi cultura şi ocrotirea sănătăţii, - deci, poziţiile -
cheie în R.S.S.M., -s-au aflat sub supravegherea directă a Moscovei.
Pe de altă parte, conform deciziei Plenarei C.C. al P.C.M. din 16
octombrie 1965, în R.S.S.M. a fost desfiinţat Consiliul Economiei
Naţionale şi reintrodus sistemul ministerelor, constituit din ministere
“republicane”, cu un statut inferior, şi ministere “unional-republicane”,
care erau şi cele principale.
Deţinând pârghiile de conducere, ministerele unionale şi unional-
republicane au promovat, pe parcursul perioadei
1965- 1985, politica afluenţei masive pe teritoriul R.S.S.M. a
populaţiei rusofone, adusă pentru construcţia unor noi întrepri nderi
industriale în condiţiile unui surplus local de forţe de muncă. Această
politică a condus la o reducere substanţială a cotei popu laţiei băştinaşe
în sfera industrială, şi respectiv a urbanizării ei, la devalorizarea
statutului limbii, culturii şi tradiţiilor acesteia, la instruirea în cadrul
instituţiilor superioare şi medii de învăţământ preponderent sau
exclusiv în limba rusă. (A)
Ministerele şi departamentele unionale aflate pe teritoriul
Moldovei au urmărit, alături de unele interese economice, un obiectiv
politic major. în activitatea de “industrializare rapidă” a republicii în
care ministerele au recurs la o “migraţie depar tamentală” masivă, s-a
ajuns, pe de o parte, la înglobarea rigidă a R.S.S.M. în complexul
militar-industrial unional, la aservirea industriei locale resurselor de
materii prime ale Rusiei şi finanţării centralizate şi, pe de altă parte, la
agravarea considerabilă a situaţiei etnodemografice a Moldovei. Este
important şi edificator de urmărit amplasarea geografică a
întreprinderilor industriale, construite în republică pe parcursul
perioadei postbelice. Conform deciziilor Biroului Politic al P.C.U.S. şi
ale Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., Moldova a fost împărţită în
anumite zone industriale: Tiraspol, Râbniţa, Dubăsari, Bender,
Chişinău, Bălţi şi Cahul, - deci zonele populate preponderent sau de
imigrare a etnicilor ruşi şi ucraineni. In aceste raioane au fost
concentrate pe parcurs cele

128
 REINSTAURAREA Şl CONSOLIDAREA REGIMULUI COMUNIST ÎN RSSM

mai mari întreprinderi de importanţă pentru funcţionarea economiei

R.S.S.M., precum: termocentrala de la Dnestrovsk, fabrica de ciment şi
uzina metalurgică de la Râbniţa etc. Potenţialul industrial al
Transnistriei a ajuns să constituie 37% din cel al întregii Moldove
Sovietice. în aşa mod, în vederea contracarării unui eventual
iredentism, conducerea imperiului a format 9 enclavă politică,
economică şi demografică pe teritoriul de est al Moldovei, obedientă
Moscovei.
Continuarea politicii de sovietizare şi rusificare.
Acelaşi loc şi rol de promotor al politicii de sovietizare şi rusificare a
R.S.S.M. l-a avut şi Partidul Comunist din Moldova condus de
I.Bodiul care, ca parte componentă a P.C.U.S., a executat fidel
directivele centrului, a contribuit decisiv la defonnarea dezvoltării
economiei naţionale a republicii, provocând o catastrofa şi o degradare
considerabilă a fondului genetic al societăţii. Având statut de
Mihail Gorbaciov Secretar
organizaţie republicană, P.C.M. nu a reprezentat în realitate interesele
General al PCUS (1985-1991), Preşedinte
republicii, constituind un coip străin de societate. Edificatoare în executiv al URSS (1990-1991)
această privinţă este prevederea potrivit căreia, în confonnitate cu art. A iniţiat un program de reformă economică şi
6 al Constituţiei R.S.S.M. adoptate la 15 aprilie 1978, forţa politică ("Perestroika").
conducătoare şi îndrumătoare a societăţii, nucleul sistemului politic, al
organizaţiilor de stat şi obşteşti nu era P.C.M., ci P.C.U.S. Către finele
• Evidenţiaţi cel puţin trei consecinţe ale
anilor ‘80, promovarea exclusivă a intereselor centrului moscovit în
"Perestroikăi" pentru redeştepta- rea
detrimentul celor republicane, ostilitatea P.C.M. faţă de revendicările
conştiinţei naţionale în Basa- : rabia.
naţionale ale moldovenilor vor conduce la confruntarea acestuia cu
marea majoritate a populaţiei, devenind un obstacol în calea
progresului.
Efectele crizei politice şi economice. Criza sistemului
politie al R.S.S.M. a afectat direct domeniul economic, social şi
cultural al republicii. Ineficienţa sistemului economic socialist s-a
manifestat, în primul rând, în reducerea continuă a productivităţii
principalelor ramuri de producţie, în randamentul scăzut al fondurilor
fixe, în incapacitatea cronică a producţiei industriale şi a celei agricole
de a satisface multiplele şi diversele necesităţi ale populaţiei. Stocuri
imense de marfă demodată, de calitate inferioară nu erau solicitate pe
piaţa internă, contribuind astfel la extinderea economiei tenebre şi a
corupţiei în toate structurile puterii politice şi a celei economice.
La rândul său, agravarea crizei economice a influenţat negativ
condiţiile de trai ale populaţiei. Fiind unul din principalii producători
şi furnizori de produse agroalimentare, populaţia Moldovei sovietice
se evidenţia printr-un consum pe locuitor mai redus cu circa 27%
comparativ cu media pe U.R.S.S. şi cu 37% mai redus faţă de media pe
Federaţia Rusă. Potrivit unor estimări de la finele anilor ‘80, venitul anual al
unui membru al familiei de colhoznici era cu 2% mai mic faţă de media unională,
în timp ce în Ucraina, bunăoară, indicele respectiv era cu 9% peste această medie,
în Rusia - cu 8%, în Bielorusia - cu 7%, Georgia - cu 6%, fără a lua în consideraţie Aspect de la cenaclul “Alexei Mateevici"
cele trei republici baltice, cele mai prospere. La capitolul “venitul anual al
unei familii de colhoznici”, Moldova se afla pe penultima poziţie în
cadrul imperiului. în perioada egalitarismului socialist, în U.R.S.S. se
constituise, în general, o ierarhie socială, extrem de rigidă, în cadrul
căreia statutul ţăranului colhoznic ocupa poziţia cea mai de jos. Pensia • Lămuriţi: de ce iniţial regimul a acceptat
minimală a unui pensionar - rezident al localităţii urbane constituia activitatea cenaclului ‘‘Alexei Mateevici”?
suma de 60 ruble, iar cea a unui colhoznic, de numai 20 ruble, aici * Alcătuiţi un eseu despre evoluţia mişcării
nefiind luate în calcul unele avantaje în natură ale familiei ţărăneşti. naţionale în anii “perestroikăi’’, în care să
evidenţiaţi rolul cenaclului “Alexei Mateevici”
în aşa mod, la baza destrămării sistemului politico-economic al
în acest proces.
U.R.S.S. s-au aflat, în primul rând, cauze de natură internă şi nu
extemă, precum s-a insinuat ulterior. De aceea, la primele semne

129
17 Istoria RomânOc* 12
CAPITOLUL VII
1/
Vocabular
Criză - rezultat al trecerii de la o fază
de stabilitate structurală a sistemului politic,
economic, social şi cultural propriu unei
societăţi la o fază de instabilitate extremă,
“când nu se mai poate continua ca înainte".
Tranziţie - denumire dată perioadei pe
care o parcurg în prezent ţările postsocialiste
din centrul şi estul european, ca şi cele din
spaţiul fostei U.R.S.S. după răsturnarea
regimurilor totalitare. Spre deosebire de ţările
în curs de dezvoltare care fac efortul de a
trece de la stadiul unei societăţi premoderne
la una industrială, ţările postsocialiste
realizează tranziţia de la o modernitate
“deviantă”la una “normală" din punctul de
vedere al ţărilor industrializate occidentale.
înlăturarea aspectelor “deviante" se referă la
trei aspecte esenţiale: restaurarea instituţiilor
democratice; trecerea în proprietate privată a
întreprinderilor economice; alinierea industriei
şi agriculturii la exigenţele tehnologiei de vârf
(retehnologizare). Din acest unghi de vedere,
ţările postsocialiste se află în “disonanţă
temporală" cu societăţile occidentale.
Societate postindustrială - termen
propus pentru descrierea noilor structuri
sociale din societatea modernă în curs de
constituire în a doua jumătate a sec. XX în
ţările occidentale dezvoltate. “Principiul axial”
al societăţii postindustriale este centrarea pe
cunoaşterea teoretică ca sursă pentru
inovarea societăţii. Caracteristicile dominante
ale societăţii postindustriale sunt trecerea
centrului de greutate în economie din sfera
producţiei în domeniul serviciilor,
predominarea clasei de tehnicieni şi oameni
cu înaltă calificare, constituirea unei noi
tehnologii intelectuale.
Iredentism - mişcare de eliberare
naponală a unor teritorii aflate sub stăpânire
străină, care a apărut în sec. XIX în Italia.
• Determinaţi care dintre aceste definiţii
se referă la situaţia actuală din R Moldova.
* Argumentaţi-vă opinia.
130
ale unui nou “dezgheţ” - de data aceasta gorbaciovist - popoarele
captive ale U.R.S.S. s-au grăbit să abandoneze “imperiul răului”
(R.Rcagan), confirmând astfel justeţea anticipaţiilor occidentale
privind “iminenta dezagregare a statului multinaţional exact pe
hotarele actualelor republici”.
Redeşteptarea conştiinţei naţionale. Odată cu alegerea
lui Mihail Gorbaciov secretar general al P.C.U.S. (aprilie 1985) s-a
încercat a se reface sistemul rigid al dirijării societăţii sovietice de
către partidul comunist. O parte componentă a politicii “Perestroikăi”
(“Restructurării”) a fost şi tendinţa spre armonizarea relaţiilor
interetnice în Imperiul Sovietic. M.Gorbaciov era convins că aplanarea
problemelor economice va rezolva şi problemele naţionale. în
programul P.C.U.S. din 1986 se menţiona că conflictele naţionale au
devenit reminiscenţe ale trecutului, iar relaţiile interetnice actuale se
bazează pe “prietenia frăţească a popoarelor”. Dar evenimentele care
au demarat în anii 1986-1987 au demonstrat utopismul acestor
aprecieri. Demonstraţia de la Alma-Ata, manifestările naţionale de la
Tbilisi, Vilnus etc. au marcat trepte spre destrămarea colosului
sovietic.
“Perestroika” a creat condiţii mai prielnice pentru redeşteptarea
conştiinţei naţionale şi în Basarabia. In fruntea acestui proces s-au
situat scriitorii. Adunarea Generală a Uniunii Scriitorilor din 18-19 mai
1987 a ales un nou comitet de conducere în care au fost incluse
personalităţi ce vor juca un rol de vază în mişcarea naţională din acea
perioadă (Gr. Vieru, D.Matcovschi, N.Dabija, V.Vasilache,
N.Esinencu, l.Vatamanu ş.a.) Merite deosebite au avut secretarii
Uniunii - Mihai Cimpoi şi Ion Hadârcă.
La revigorarea conştiinţei naţionale au mai contribuit cenaclul
literar “Alexei Mateevici” şi “Mişcarea democratică pentru susţinerea
restructurării”, care în 1988 a evoluat în Frontul Popular din Moldova.
Iniţial sprijinite de regim, care dorea cu ajutorul lor să combată inerţia
funcţionarilor de partid, aceste mişcări au căpătat treptat un caracter
naţional şi au ieşit de sub controlul oficialităţilor.
în centrul atenţiei mişcării naţionale din 1988-1989 se situează
problema limbii naţionale a românilor basarabeni. O dată cu publicarea
articolului lui Valentin Mândâcanu “Veşmântul fiinţei noastre” (revista
Nistru, nr. 3, 1988) problema limbii şi alte momente ale culturii
naţionale se discutau pe larg în întreaga societate.
Conducerea comunistă de la Chişinău a fost nevoită la 27 aprilie
1988 să discute la Plenara C.C. al P.C.M. problema oficializării limbii
române şi trecerii la alfabetul latin. Componenţa conservatoare a
plenarei, în frunte cu prim-secretarul S.Grossu a pledat pentru
păstrarea bilingvismului “moldovenesc - rus”. Drept urmare, partidul a
pierdut treptat controlul asupra situaţiei şi a fost nevoit să cedeze
cerinţelor intelectualităţii naţionale.
La 31 octombrie 1988, la Chişinău a fost convocată o Conferinţă
a lingviştilor romanişti din U.R.S.S. Conferinţa a recomandat de a
decreta limba naţională din R.S.S.M. drept limbă de stat şi a se
recunoaşte unitatea limbilor care funcţionează în R.S.S.M. şi România.
Cu alte, cuvinte se constata unitatea limbii române din acest spaţiu.
 REINSTAURAREA Şl CONSOLIDAREA REGIMULUI COMUNIST ÎN RSSM

Recomandările conferinţei au fost examinate în

“Comisia interdepartamentală a Prezidiului Sovietu-
lui Suprem al R.S.S.M. pentru studierea istoriei şi
problemelor dezvoltării limbii moldoveneşti”.
Comisia a fost nevoită să accepte decizia dc a
recomanda decretarea “limbii moldoveneşti” drept
limbă de stat.
Toate aceste momente ale mişcării naţionale au
pregătit punctul ei culminant - decretarea limbii
naţionale drept limbă de stat (31 august 1989) şi
proclamarea independenţei Republicii Moldova (27
august 1991).
Astfel, “Perestroika” garbaciovistă care a avut
drept final prăbuşirea imperiului multinaţional, a fost un prilej
pentru românii basarabeni de a-şi conştientiza identitatea lor
culturală şi istorică, de a sesiza victoria revendicărilor lor
naţionale de la acea etapă.

Cronologie
1956-1986 - pagubele cauzate populaţiei Moldovei în consecinţa livrărilor producţiei la stat la preţuri
derizorii constituiau 200-250 milioane ruble anual.
1986 - numărul membrilor P.C.M. ajunge la circa 190.000 (faţă de circa 40.000 în 1956). Este dată
publicităţii o hotărâre senzaţională a C.C. al P.C.U.S. privind imperativul eradicării mistificărilor şi a corupţiei din
mediul P.C.M.
1986-1990- pagubele cauzate Moldovei ca urmare a campaniei antialcoolice au fost estimate la circa 5
miliarde ruble.
1987, mai 18-19 - Adunarea Generală a Uniunii Scriitorilor din Moldova a ales o nouă conducere, ataşată
idealurilor naţionale.
1988 - crearea cenaclului literar “Alexei Mateevici” şi a “Mişcării democratice pentru susţinerea
restructurării”.
1988 - publicarea în revista “Nistru” (nr. 3) a articolului lui V.Mândâcanu “Veşmântul fiinţei noastre”.
1988, octombrie 31 - Conferinţa lingviştilor romanişti din U.R.S.S. recomandă decretarea limbii române
(“moldoveneşti”) drept limbă de stat şi recunoaşte identitatea limbii literare naţionale din R.S.S.M. şi România.
1989, august - Parlamentul Republicii Moldova adoptă Legea despre recunoaşterea limbii române (numite în
lege “moldovenească”) drept limbă de stat şi trecerea ei la alfabetul latin.

<
! • Completaţi tabelul cronologic cu evenimente analogice.

• Determinaţi şi explicaţi premisele crizei sistemului totalitar comunist.

• Evidenţiaţi domeniile în care criza sistemului totalitar comunist în R.S.S.M. s-a manifestat mai pregnant.
• Localizaţi pe axa cronologică cele mai importante evenimente ce ţin de mişcarea naţională din Moldova.
• Comentaţi afirmaţia: “Perestroika” care a avut drept final prăbuşirea imperiului multinaţional, a fost un prilej
pentru românii basarabeni de a-şi conştientiza identitatea lor culturală şi istorică”
• Efectuaţi o investigaţie şi elaboraţi o comunicare referitoare la una din personalităţile marcante ale mişcării
naţionale din Basarabia.
• Elaboraţi un eseu pe tema “Mişcarea naţională în RSSM la sfârşitul anilor ’80 - începutul anilor ’90 - evoluţie,
realizare, consecinţe ”.
• Argumentaţi prioritatea problemei pentru recunoaşterea limbii române ca limbă de stat în mişcarea naţională şi
actualitatea ei.

131
 CAPITOLUL VIII

ROMANIA IN ANII REGIMULUI

COMUNIST (1944-1989)

i De la autoritarism la totalitarism Lecturi suplimentare*

(1944-1947) O istorie a românilor. Studii critice. Cluj-
■ Regimul totalitar (1948-1965) Napoca, 1998.
Constantinii! FI. O istorie sinceră a poporului
■ Autonomie şi neostalinism român. Buc. 1997.
(1965-1989) Durandin C. Istoria românilor, Iaşi,
1998.
ji Lecţie de sinteză: Rezistenţa Bărbulescu M. Deletant D. ş.a. Istoria
anticomunistă în România României, Buc. 1998.

Harta - schemă a puşcăriilor şi lagărelor de exterminare în

perioada regimului totalitar din România

SIGHE
T
ivnic

\ SocolaW
AZaiâu \.\ IAŞI sf
■ORADEA Stejaru Galatajj
GHERLA
Bicaz Q &OTACĂI
^ SâvineşuT
Br.'Petru Grozai . . ; : ©i |TG MUftEŞ MIERCUREA CIUC '.
'
Vir.NA
s^>- <JP
TIMIŞOARA '-^ OEVX ^^^LUGOJ
SIBIU
JJebel ^CARANSEBEŞ
RÂMNICU
■ > QCIudanoviţa )
K? OCNELE
MARI MISLEA (
Marginea^

132
 ROMÂNIA ÎN ANII REGIMULUI COMUNIST (1944-1989)

§1. De la autoritarism la totalitarism (1944-1947)

♦ Satelizarea României în orbita Kremlinului
♦ “Acordul de procentaj”
♦ Etapele instaurării regimului comunist: de la coaliţia reală - prin cea fictivă - la regimul
monolitic
♦ Guvernul Groza şi “greva regală "
♦ Abdicarea regelui Mihai I

Desprinderea României de Reich şi dezagregarea accelerată a

dispozitivului balcanic al Wehrmacht-ului, realizate prin actul de la 23
august 1944, au fost urmate imediat dc începutul satelizării României,
de data aceasta în orbita Kremlinului. (A)
Pe măsura înaintării ei, Armata Roşie ignora cu desăvârşire Documentar
schimbarea intervenită în orientarea României şi, în consecinţă, (A)
dezarma şi captura unităţile române. Numărul celor căzuţi astfel în
captivitate s-a ridicat la circa 140.000. Jafurile şi violurile comise de Proclamaţia Regelui Mihai I către ţară. 23 august
soldaţii sovietici evocau, mai degrabă, o năvălire a barbarilor, decât 1944*
străbaterea teritoriului naţional de către noii aliaţi. Coman damentele
sovietice aveau însă un argument forte: armistiţiul nu fusese semnat. “Români, România a acceptat

“Acordul de procentaj Delegaţia română în frunte armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea

cu L.Pătrăşcanu a sosit la Moscova la 4 septembrie 1944 pentru Britanie şi S.U.A. Primiţi pe soldaţii acestor

semnarea armistiţiului, dar nu a fost primită de V.Molotov decât la 10 armate cu încredere. Naţiunile Unite ne-au

septembrie, când textul convenţiei era deja redactat, iar Armata Roşie garantat independenţa ţării şi neamestecul în

controla întreaga ţară. Convenţia de armistiţiu, semnată în noaptea de treburile noastre interne”.

12/13 septembrie 1944, prevedea recunoaşterea anexiunilor sovietice

din 28 iunie 1940, despăgubiri de 300 milioane de dolari, plătibili, în
decurs de şase ani, în mărfuri (petrol, cereale, materiale lemnoase,
vase maritime şi fluviale, maşini etc.). Românii au cerut includerea ♦Ioan Scurtu şi Gheorghe Buzatu, Istoria ro-
unui articol prevăzând evacuarea ţării după terminarea războiului, dar mânilor în secolul XX (1918-1948),
Molotov s-a opus cererii, iar ambasadorul american A.Harriman a Bucureşti, 1999, p. 583-584.
sfătuit delegaţia să nu insiste. Nu a fost acceptată nici cererea dc a i se
recunoaşte României statutul de ţară cobeligerantă, deşi se prevedea
participarea la război a 12 divizii româneşti, un număr care în practică • Evenimentele ulterioare au confirmat cele
a ajuns la 20. Pierderile suferite între august şi mai 1945, presărate pe spuse? Argumentaţi-vă
câmpurile de luptă din Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia, s-au răspunsul.
ridicat la peste 150.000; adăugate la cele suferite în răsărit, ele au
însemnat deci, pe toată durata războiului, mai bine de jumătate de
milion, morţi şi răniţi.
în cursul vizitei la Moscova a premierului britanic W.Chur- chill
(9-17 octombrie 1944), acesta i-a propus lui Stalin împărţirea
Balcanilor în zone de influenţă militară, conform căreia ruşii urmau să
aibă 90% din România, 50% din Iugoslavia şi 10% din Grecia, restul
revenind britanicilor. Călătoria lui Churchill la Moscova avea ca prim-
obiectiv salvarea Greciei dc ocupaţia sovietică şi de instaurarea unui
regim în care cuvântul hotărâtor ar fi aparţinut comuniştilor, iar soarta
întregii Europe de sud-est, în accepţia premierului britanic, urma a fi
stabilită mai târziu, la conferinţa de pace.

Coloană de prizonieri germani

pe străzile Bucureştlului august
1944

133
CAPITOLUL VIII

Aceste planuri nu erau nici cunoscute, nici măcar bănuite la

JU Bucureşti. Românii nu vor afla nici de discuţia lui Stalin cu Iosif Broz
Tito din aprilie 1945 la Moscova, în care dictatorul roşu a decalarat că
-
iii jiu~ XyH “acest război nu este ca acela din trecut. Oricine ocupă un teritoriu
impune şi propriul său sistem social. Fiecare impune propriul său
r
sistem social, până unde înaintează armata lui”. Soarta României era,
<j**/ j aşadar, pecetluită pentru decenii înainte, aici urmând a fi instaurat un
sistem după chipul şi asemănarea celui sovietic, adaptat, evident,
"tj j
condiţiilor specifice locale.
a—- t Etapele instaurării regimului comunist. Deja din 1944,
/$() } minusculul partid comunist (nici o mie de membri) devi ne un ferment
(*•
Y»t destabilizator al vieţii politice, graţie sprijinului primit din partea
nUu^vţj patronului sovietic. Obiectivul strategiei sale era acapararea puterii.
Tactica utilizată ilustrează perfect periodizarea propusă de Hugh
Seton-Watson în desfăşurarea “revoluţiilor” comuniste: a) coaliţia
Vţ j reală, b) coaliţia fictivă şi c) regimul monolitic.
tkk ffi+A d
îndată după 23 august 1944, profitând de ezitarea lui luliu Maniu
I de a forma guvernul de coaliţie propus de regele Mihai, comuniştii
români în persoana lui L.Pătrăşcanu obţin controlul asupra
Acordul de procentaj al gradului de influenţă a
importantului minister al Justiţiei în guvernul condus de generalul
Uniunii Sovietice şi a statelor apusene in Europa
Const. Sănătescu. Prin acest minister, încă din septembrie 1944, începe
de Sud-Est
epurarea din armată şi din aparatul de stat a elementelor necomuniste;
(România: URSS - 9 0 % - ceilal/i - 10%).
tot în septembrie au început să funcţioneze şi aşa-zisele “tribunale ale
poporului”. La 12 septembrie a fost instituită cenzura sovietică, orice
tipăritură având nevoie de o autorizaţie prealabilă pentru apariţie.
în consonanţă perfectă cu periodizarea lui H. Seton-Watson, la 16
octombrie miniştrii comunişti demisionează din guvern pentru a-i
• Comentaţi impactul acordului de provoca căderea, în speranţa preluării imediate a puterii.
procentaj asupra României postbelice. Noul guvern a fost format tot de generalul Sănătescu, dar
comuniştii au obţinut o poziţie mult îmbunătăţită: au devenit titulari la
patru departamente, deţineau un post de subsecretar, precum şi pe
acela de vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (Petru Groza).
Esenţiale pentru obiectivele lor erau poziţiile de la Justiţie,
Comunicaţii şi Interne (deţinute de L.Pătrăşcanu, Gh.Gheor- ghiu-Dej
şi Teohari Gcorgescu, ca subsecretar de stat).
Numărul comuniştilor a sporit şi mai mult în guvernul condus de
generalul Nicolae Rădescu, accentuându-se totodată presiunile,
provocările şi atentatele la adresa regimului democratic. S-a lărgit aria
manifestaţiilor antiguvernamentale, ţinta atacurilor reprezentând-o
organele locale ale puterii: prefecţii instalaţi după 23 august au fost
înlocuiţi cu reprezentanţi ai partidului comunist sau cu persoane
agreate de acesta. în aşa mod, nici guvernul generalului Rădescu nu a
avut parte de o funcţionare normală; la 13 noiembrie 1944, sub
pretextul menţinerii ordinii, ruşii au preluat administraţia directă a
Armata română în războiul antihitlerist Transilvaniei de Nord, folosind această delicată problemă pentru a face
presiuni asupra regelui Mihai; în ianuarie 1945 au început deportările
de saşi şi şvabi spre Rusia; în februarie demonstraţiile comuniste au
atins o intensitate necunoscută până atunci. în pofida unor astfel de
acţiuni, care au culminat cu mitingul comunist ţinut în Piaţa Palatului
Regal (24 februarie 1945), P.C.R. nu a izbutit să răstoarne guvernul
Rădescu. Mai mult, primul-ministru l-a
Alcătuiri un plan de idei pe tema: Urmările
aderării României la
Coaliţia ar tleristă".

134
 ROMÂNIA ÎN ANII REGIMULUI COMUNIST (1944-1989)

destituit pe T.Georgeseu , adjunctul său de la Inteme, şi a declarat că

nu se va da înapoi de la un război civil pentru a face ordine.
Guvernul (ir. Petru Groza. Sub pretextul că prim-
ministrul N.Rădescu a dat ordin să se tragă în manifestanţi (în
realitate, a fost vorba de o provocare bine organizată de sovietici şi de
comunişti), la 27 februarie 1945 adjunctul lui Molotov Andrei I.
Vâşinski a sosit pe neaşteptate la Bucureşti, cerând regelui imediata
înlocuire a generalului şi constituirea unui guvern care să se bucure de
încrederea Moscovei. Constatând că suveranul voia să păstreze
formula unui guvern de reală coaliţie, prezidat de prinţul Barbu
Ştirbey, Vâşinski a recurs la presiuni şi ameninţări, - care au inclus
bătăi cu pumnul în masă, trântirea de uşi, scoaterea tancurilor sovietice
pe străzile capitalei şi ameninţarea cu desfiinţarea statului românesc
independent, - determinându-1 în cele din urmă pe regele Mihai să-l
Dr. Petru Groza (7 decembrie 1884,
însărcineze pe dr. Petru Groza cu formarea cabinetului. în consecinţă, Băcia, jud. Hunedoara-7 ianuarie 1958,
la 6 martie 1945 a fost instaurat un guvern procomunist, de slujire a Bucureşti).
intereselor expansioniste, de dominaţie din partea Uniunii Sovietice.
Guvernul impus dc Vâşinski regelui se autointitula, cu
o formulă înşelătoare, “de largă concentrare democratică”. în Studiază dreptul şi ştiinţele economice
realitate, el era întruchiparea unei tipice coaliţii fictive, întrucât, sub la Budapesta (1903-1905) şi Berlin (1905),
Leipzig (1906), dobândind doctoratul fn drept
conducerea comuniştilor, cabinetul nu cuprindea decât partide şi
la Universitatea din Budapesta (1907). Se
organizaţii aliate ale P.C.R. sau criptocomuniste, precum şi “tovarăşi lansează în politică în cadrele Partidului
de drum” ai P.C.R., între care cel mai important era Gheorghe Naţional Român. Deputat (din 1919) şi
Tătărescu (fost prim-ministru liberal). senator, în 1920 intră în Partidul Poporului.
Aşadar, această lovitură de stat a consemnat trecerea la a doua Ministru-secretar de Stat (16 aprilie - 13
decembrie 1921). Ministrul Lucrărilor Publice
etapă a procesului de comunizare: a coaliţiei fictive. Impunerea
(30 martie - 14 iulie 1926) şi ministru-secretar
guvernului Groza a însemnat instaurarea la putere a regimului
de Stat (14 iulie 1926 - 4 iunie 1927).
comunist, regim care va nesocoti, din chiar primele zile de existenţă, Devine preşedintele Frontului Plugarilor
cele mai elementare drepturi şi libertăţi democratice şi va acţiona (ianuarie 1933), partid care îşi desfăşoară
pentru lichidarea oricărei forme de rezistenţă. activitatea sub tutela P.C.R. Sub regimul lui
Pentru a crea guvernului comunist o imagine favorabilă în ochii I.Antonescu este trimis în lagăr, fiind eliberat la
23 august
opiniei publice, Stalin a decis retrocedarea administraţiei Transilvaniei
1944.
de Nord către România (9 martie 1945), însă întreaga politică a Susţinut de comunişti, Groza este numit
guvernului Groza s-a îndreptat rapid spre comuniza- rea ţării. O vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (4
haotică reformă agrară a fost adoptată la 23 martie, o lege privind noiembrie - 6 decembrie 1944; 6 decembrie
epurarea aparatului de stat a fost adoptată la 30 martie; a fost creat 1944 - 28 februarie 1945), apoi impus de
lagărul de deţinuţi politici dc la Caracal, umplut iniţial cu legionari, iar guvernul sovietic ca Preşedinte al Consiliului
de Miniştri (6 martie 1945 - 30 decembrie
mai apoi cu oponenţi de toate felurile; “tribunalele poporului” şi-au
1947; 30 decembrie 1947 - 13 aprilie 1948; 13
intensificat activitatea; au apărut şi primele societăţi mixte româno- aprilie 1948 - 2 iunie 1952), răstimp in care s-a
sovietice (sovromurile), formă mascată de jefuire a resurselor produs sovietizarea şi comuni- zarea
economice româneşti de către ruşi. Totul decurgea, aşadar, conform României. în ultima parte a vieţii a fost
indicaţiilor echipei de emisari sovietici, care la 7 martie 1945 s-au preşedinte al Prezidiulu: Marii
Adunări Naţionale (din 2 iunie 1952).
întâlnit cu Ana Pauker, Constantin Pârvulescu şi Constantin Doncea şi
le-au transmis un plan de măsuri ce trebuiau înfăptuite în următorii trei
ani: abolirea monarhiei, lichidarea partidelor “istorice”, crearea
structurilor represive şi militare după model sovietic, reforma agrară,
dar şi pregătirea condiţiilor pentru colectivizarea agriculturii,
lichidarea băncilor, închiderea ţării faţă de Occident, atât pe plan
economic, cât şi cultural şi uman.
“Greva regalăîn condiţiile create, regele Mihai a încercat să
înlăture guvernul Groza, cerându-i, la 20 august 1945, primului- x
Urmăriţi evoluţia carierei politice a lui P.
ministru să demisioneze, dorind a-1 înlocui cu un guvern Groza.
* Apreciaţi locul lui in sfera politică a României
postbelice.

135
CAPITOLUL VIII
Mihai I - regele României (1927- 1930
(sub regenţă) 1940-1947)
(A)
Documentar
Actul de abdicare a regelui Mihai I (30
decembrie 1947)*
..) în viaţa Statului român s-au
produs în ultimii ani adânci prefaceri politice,
economice şi sociale, care au creat noi
raporturi între principalii factori ai vieţii de Stat.
în faţa acestei situaţiuni, în deplină
înţelegere cu factorii de răspundere ai ţării,
conştient şi de răspunderea ce-mi revine,
consider că instituţia monarhică nu mai
corespunde actualelor condiţiuni ale vieţii
noastre de Stat, ea reprezentând o piedică
serioasă în calea dezvoltării României.
în consecinţă, pe deplin conştient de
importanţa actului ce fac in interesul poporului
român.
Abdic
Pentru mine şi pentru urmaşii mei de la
Tron, renunţând pentru mine şi pentru ei la
toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege
al României (...)".
*Ioan Scurtu şi Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în
secolul XX (1918-1948), Bucureşti, I999, p. 592.
* Determinaţi factorii ce au favorizat j abdicarea
regelui Mihai.
• ~:e'ţ-etăţi afirmaţia regelui "instituţia
monarhică nu mai corespunde actualelor
condiţiuni ale vieţii...".
136
Intr-adevăr reprezentativ; anglo-americanii nu recunoscuseră încă
guvernul Groza tocmai datorită faptului că nu reprezenta majoritatea
populaţiei, ci numai pe comunişti şi pe aliaţii lor. Spijinit de armata de
ocupaţie şi de Moscova, Groza a refuzat să dea curs cererii regale.
în urma refuzului guvernului de a demisiona, regele Mihai a
declanşat în august aşa-zisa “grevă regală”, refuzând să semneze
decretele sau legile prezentate de guvern spre aprobare. S-a ajuns
astfel la un impas politic total.
Greva regală şi situaţia încordată din ţară, precum şi faptul că
guvernul Groza nu fusese recunoscut de anglo-americani, ceea ce
însemna că marile puteri nu puteau semna tratatul de pace cu
România, au condus la începerea unor tratative între miniştrii de
externe ai S.U.A., U.R.S.S. şi Marii Britanii, în decembrie 1945 la
Moscova, pentru găsirea unei ieşiri din criză. După ce hotărârea a fost
luată, o comisie tripartită compusă din A.I. Vâşinski şi ambasadorii
S.U.A. şi Marii Britanii, A.Harriman şi, respectiv, Sir Archibald Clark
Kerr, a sosit la Bucureşti la 31 decembrie 1945, pentru a-1 “ajuta” pe
rege în lărgirea guvernului. Guvernul Groza urma să dobândească
reprezentativitatca prin includerea câte unui reprezentant al P.N.Ţ. şi
P.N.L., ca miniştri fără portofoliu, fiind excluşi însă de la intrarea în
guvern Iuliu Maniu, C.I.C. Brătianu şi dr. Nicolae Lupu. Primul-
ministru a promis să respecte toate drepturile democratice cerute de
apuseni şi să organizeze alegeri cu adevărat libere.
în pofida faptului că “soluţia” găsită nu a fost mai mult decât
o simplă operaţie de cosmetică politică, deoarece cei doi
reprezentanţi ai partidelor democratice erau doar simpli figuranţi,
aliaţii au recunoscut îndată guvernul Groza (4 februarie 1946)
Alegerile trucate din 19 noiembrie 1946. Odată
recunoscut de către S.U.A. şi Marea Britanie, guvernul Groza s-a aflat
în faţa a două probleme capitale: participarea la Conferinţa de Pace de
la Paris şi organizarea alegerilor parlamentare.
Comuniştii români cunoşteau, desigur, principiul lui Stalin: “Nu
contează cine şi cum votează, ci cine numără voturile!”, deoarece
rezultatele oficiale (cele reale nu sunt cunoscute până acum) ale
alegerilor parlamentare din 19 noiembrie 1946 atribuiau 79,86% din
voturi Blocului Partidelor Democratice, condus de P.C.R., adică 378
din 414 locuri în parlament. Aceasta - în pofida faptului că toţi
observatorii occidentali prezenţi au semnalat victoria cu cel puţin 3 din
voturi a P.N.Ţ. şi P.N.L.
Deşi, atât guvernul american, cât şi cel englez au recunoscut că
“alegerile n-au fost nici libere, nici reglementare”, acestea au semnat,
totuşi, la 10 februarie 1947 Tratatul de pace cu România, dând astfel
din nou un gir de legitimitate guvernului şi parlamen tului. în ciuda
contribuţiei majore la victoria asupra Germaniei, României nu i-a fost
acordat statutul de cobeligerantă, iar Comisia Aliată de Control, unul
dintre ultimele obstacole în calea cuceririi puterii de către comunişti, a
fost desfiinţată.
Având de partea lor şi Parlamentul, susţinuţi de armata sovietică
şi de trupele speciale ale N.K. V.D. dislocate în România, comuniştii
au trecut în 1947 la eliminarea de pe scena politică a adversarilor:
P.N.Ţ., P.N.L. şi monarhia. în iulie, principalii lideri naţional -
ţărănişti au fost arestaţi, iar partidul lor dizolvat;
 ROMÂNIA ÎN ANII REGIMULUI COMUNIST (1944-1989)

Miting organizat de comunişti la

Bucureşti cu ocazia instaurării
guvernului Petru Groza

prudenţi, liberalii şi-au suspendat singuri activitatea, ceea ce însă nu i-

a ferit de arestări şi lungi ani de închisoare. Cât priveşte social
- democraţii, aceştia au păşit încă din martie 1946 pe calea colaborării
cu comuniştii, un drum care a condus la înghiţirea lor
de către Partidul Comunist în februarie 1948.
încă în mai 1946 a fost judecat şi apoi executat (iunie) mareşalul
Ion Antonescu. în noiembrie 1947 a fost condamnat la închisoare pe Vocabular
viaţă Iuliu Maniu împreună cu vicepreşedintele său Ion Mihalache; cu
câteva zile mai înainte Gh.Tătărescu şi liberalii săi disidenţi au fost Autoritarism - regim în care exercitarea
înlăturaţi şi ei din guvern. puterii nu este în întregime conformă cu
Democraţia populară. Pentru instaurarea monolitis- mului normele de legitimare politică proprii
comunist mai rămânea, aşadar, de înlăturat un ultim obstacol - democraţiilor pluraliste. Spre deosebire, fnsă
monarhia. Regele Mihai a lipsit din România de pc 12 noiembrie până de regimurile totalitare, autoritarismul acceptă
pe 21 decembrie 1948 pentru a asista la căsătoria prinţesei Elisabeta a un pluralism limitat, nu recurge întotdeauna la
Angliei, el însuşi logodindu-se cu principesa Anna de Bourbon - o ideologie obligatorie pentru top cetăţenii şi
Parma. După revenirea în ţară, în dimineaţa zilei de 30 decembrie nici nu manifestă voinţa de mobilizare
1947 P.Groza şi Gh. Gheorghiu-Dej au solicitat regelui audienţă, intensivă a populaţiei. Autoritarismul limitează
cerându-i cu politeţe, dar sub ameninţarea trupelor care înconjurau libertatea, dar nu o anulează; acceptă, de
palatul, să abdice. După câteva ceasuri de ezitări, izolat, fără a mai asemenea, în anumite limite, existenţa
avea cu cine să se sfătuiască, Mihai I a semnat actul de abdicare ce i-a societăţii civile.
fost prezentat. (A) Concordat - convenţie încheiată de
în seara aceleiaşi zile de 30 decembrie 1947 a fost proclamată papă cu diferite state pentru stabilirea
Republica Populară Română. Stenograma oficială a sesiunii speciale a statutului şi privilegiilor bisericii catolice în
singurei camere a Parlamentului (Senatul fusese suprimat în iulie acele state.
1946) menţionează că în cadrul acelei şedinţe a fost prezentat
proiectul de lege, a fost propus un prezidiu şi că ambele măsuri au fost
adoptate prin vot cu bile albe de către un număr de 295 de deputaţi. în
plus, se menţionează că pe parcursul prezentării proiectului s-a
ovaţionat de 19 ori. Toate acestea - în numai 45 de minute!
O dată cu acest act suspect, începea a treia etapă a procesului de
• Determinaţi care din trăsăturile i
comunizare a României - cea a regimului totalitar - în care partidul -
autoritarismului au avut un caracter : mai
stat va domina toate sferele vieţii.
pronunţat in România.

137
18 Istoria Romântor 12
Etape Limite cronologice Lideri politici Evenimente principale politice şi fenomene
economice

CAPITOLUL VIII

Cronologie
1944, august 23 - noiembrie 4 - primul guvern general Const. Sănătescu.
1944, septembrie 12 - semnarea Convenţiei de armistiţiu între România şi Naţiunile Unite.
1944, noiembrie 4 - decembrie 6 - al doilea guvern general Const. Sănătescu.
1945, decembrie 6 - februarie 28- guvernul general Nicolae Rădescu.
1945, martie 6 - 1947, decembrie 30 - guvernul dr. Petru Groza.
1945, martie 23 - legea reformei agrare dată de guvernul dr. P.Groza.
1945, mai 8 - acordul economic româno-sovietic.
1945, iulie 17 - convenţia privind înfiinţarea sovromurilor.
1945, august 19 - începutul “grevei regale”.
1946, mai 6-17 - procesul mareşalului Ion Antonescu şi al principalilor colaboratori.
1946, iulie 29 - octombrie 15 - Conferinţa de Pace de la Paris.
1946, noiembrie 19 - alegeri parlamentare; comuniştii câştigă printr-o uriaşă fraudă electorală.
1946, decembrie 20 - legea pentru etatizarea Băncii Naţionale.
1947, iunie - reforma monetară.
1947, iulie 29 - Adunarea Deputaţilor decide dizolvarea Partidului Naţional Ţărănesc.
1947, octombrie 29 - noiembrie 11 - procesul liderilor P.N.Ţ.
1947, decembrie 30 - abdicarea regelui Mihai I. Proclamarea Republicii Populare Române.

1948, Evidenţiaţi care evenimente au avut un caracter determinant în instaurarea regimului totalitar comunist în România.
1949, Co mentaţi-le.

1950, Descrieţi situaţia istorică şi consecinţele loviturii de stat de la 23.08.44.

1951, începeţi elaborarea unui tabel “Regimul comunist în România postbelică”:

• Analizaţi procesul şi rezultatele alegerilor din 1946 şi evidenţiaţi elementele de fraudă electorală
• Efectuaţi o investigaţie şi elaboraţi o comunicare referitoare la unul dintre liderii politici (P.Groza,
N.Rădescu, Ana Pauker, Constantin Pârvulescu), acordând prioritate activităţii politice.
* Organizaţi o dezbatere pe tema: “Evenimentul din 23 august, 1944: lovitură de stat sau schimbare de
putere”?
* Elaboraţi un eseu: “Regele Mihai I - destin istoric şi personal”.
 ROMÂNIA ÎN ANII REGIMULUI COMUNIST (1944-1989)

§2. Regimul totalitar (1948-1965)

♦ Modelul economic stalinist: industrializarea intensivă cu accentul pe industria grea
♦ Modelul politic stalinist: monopolul puterii de către partidul unic, “ascuţirea”
neîntreruptă a luptei de clasă, lichidarea prin teroare a opoziţiei
♦ Modelul cultural stalinist: crearea unui homo sovieticus român

Este adevărat că în anii regimului totalitar de tip comunist

din România, trăsăturile negative le covârşesc în chip evident
pe cele care ar putea fi eventual considerate drept pozitive, 'r« • /{'j/ieri a *• c
Tm.wnawusTu-jm 0*fl|7/r
dar, precum aprecia filozoful Constantin Noica, nu poate fi * uM.cwrvqn potam ggj fi£\ ^ _ M * I I L I f j ţ

epocă istorică, indiferent de timp, fară nimic pozitiv;

“funcţiile organismului social pot fi încetinite, pervertite, dar
niciodată cu desăvârşire blocate, indiferent de regimul poli-
tic”. In cadrul perioadei respective, societatea românească a
fost plină de controverse şi discontinuităţi, cu multe aspecte
antiumane şi anticivilizaţie, dar este totuşi vorba despre o
comunitate umană care a rezistat dincolo de existenţa
biologică, reuşind să se impună prin valori devenite bunuri
naţionale şi universale. (A)
Demonstraţie comunistă
Modelul economic stalinist. Principesa Elena, mătuşa în România. 1948
regelui Mihai, a fost impresionată de pasiunea cu care Gh.Gheorghiu -
Dej i-a descris într-o conversaţie avută loc îndată după 23 august
1944, tabloul României visate de comunişti: o lume modernă,
industrializată, cu ştiinţă de carte, având parte de toate binefacerile
civilizaţiei modeme, dar fară nedreptăţile ei. Secretarul partidului era,
indiscutabil, sincer; el era convins de justeţea modelului marxist de
modernizare - industrializare forţată cu accentul pus pe industria
constructoare de maşini, conducere centralizată şi planificată a Documentar
economiei, colectivizare cu orice preţ, indiferent de obstacole, de (A)
rezistenţe şi de cost. Principiile stalinismului economic au fost
proclamate de partid încă de la conferinţa naţională din octombrie “Mi se pare limpede că, la capătul a

1=945, dar ele nu au putut fi puse în practică decât după căderea 40 de ani de comunism în România,

monarhici şi preluarea deplină a puterii. Astfel, proclamarea trăsăturile negative le covârşesc în chip

Republicii Populare Române a fost urmată de măsuri vizând realizarea evident pe cele care ar putea fi evident

modelului economic sovietic: naţionalizarea principalelor întreprinderi considerate drept pozitive... Un cercetător

industriale, miniere, bancare, de asigurări şi de transport (11 iunie atent trebuie să se aplece şi asupra societăţii

1948), instituirea planificării centralizate a economiei (1 iulie 1948), comuniste cu aceleaşi metode obiective cu

reorganizarea învăţământului după model sovietic (3 august 1948), care a studiat şi societăţile premergătoare..."

crearea staţiunilor de maşini şi tractoare în agricultură - S.M.T.-uri (7

Vlad Georgescu
octombrie 1948), exproprierea moşiilor de 50 ha rămase în urma
Istoria Rc măriilor.
reformei agrare din 1945 (2 martie 1949, suprafaţa lor însumând
De la origini până in zilele noastre,
342.319 ha), începutul colectivizării agriculturii (în urma Plenarei
Bucureşti. 1995, p. 258.
C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949), naţionalizarea farmaciilor (2
aprilie 1949) etc.
Noul model economic susţinut şi instituit de autorităţi imediat
după preluarea puterii politice, avea atât argumente economice, cât şi
politice. Din punct de vedere economic, regimul comunist îşi
argumenta politica prin necesitatea lichidării stării de • Comentaţi opinia istoricului Vlad Georgescu.
CAPITOLUL VIII

înapoiere în care se găsea România (în principal în privinţa

Creşterea producţiei industriale în productivităţii muncii şi dezvoltării industriale) atât în raport cu statele
cadrul produsului social al României occidentale, cât şi cu unele dintre statele din estul Europei. Pentru
(B) lichidarea acestei rămâneri în urmă, regimul comunist a adoptat şi a
57,30%
pus în practică principiul stalinist al industrializării in tensive (cu
6
0% accentul pus pe industria grea), considerat a fi, în propaganda
46
50%
39%
comunistă a vremii, cheia succesului economiei sovietice. Această
40% politică era motivată, din punctul de vedere al partidului comunist, şi
3 prin argumente de ordin politic, principalul dintre acestea fiind
0% necesitatea dezvoltării unui puternic proletariat, clasă socială care
0%
2
constituia baza de masă a partidului şi forţa de legitimare ideologică a
1 acestuia.
0%
1938 1950 1965 Evoluţia economiei româneşti denotă, cel puţin pentru faza
iniţială, pe plan intern, o abordare centralizată prin sistemul
planificării subordonată politicului şi, pe plan extern, o depen denţă
strânsă de statul sovietic. încheierea, în februarie 1948, a Tratatului de
Creşterea a fost iniţial de 15,1% în anii 1950-
1955, scăzând apoi la 9,7% în
prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală între cele două state fixa
1955- 1958, pentru a se stabiliza la României statutul de satelit al U.R.S.S., tratatul marcând “saltul
13- 14% în perioada 1958-1965. Venitul calitativ al trecerii României pe orbita sovietică”, în plan economic,
naţional pe cap de locuitor a cunoscut o curbă sovromurile, societăţi mixte româno-sovietice, datând din 1945, ajung
asemănătoare, urcând de la 180 de dolari în la un număr de 18, preluând practic întreaga economie
1950 la 653 în 1965. (Sovromtransport, Sovrombanc, Sovromlemn, Sovromgaz,
Sovromcărbune, Sovromconstrucţii, Sovrommetal etc.). Până la
14- Evidenţiaţi cauzele şi urmările acestor lichidarea acestora în anii 1954-1956, daunele aduse economiei
transformări. române au fost imense, imposibil de calculat.
începutul industrializării are la bază două planuri anuale,
1949 şi 1950, urmate de primul cincinal - 1951-1955. Prin impunerea
unei foarte ridicate rate de acumulare din venitul naţional, s-a reuşit
Totuşi, în pofida presiunilor neîntrerupte,
asigurarea unui ritm rapid de creştere a întregii industrii. (B)
ritmul colectivizării decurgea lent; în momentul
Relaţiile economice ale României s-au extins cu aproape toate
luării deciziei privind colectivizarea accelerată
a agriculturii, nu existau decât 55 de gospodării
statele lumii.
colective; numărul lor a crescut la 1.070 în în contrast cu industria, agricultura României a cunoscut un
1951 şi la 1.980 în 1953. La acea dată, puternic recul, trebuind aproape un deceniu pentru a ajunge la nivelul
gospodăriile particulare reprezentau încă producţiei din 1938. Anul 1949 a fost cel în care partidul a început
91,7% din totalul gospodăriilor ţărăneşti, iar colectivizarea forţată, o măsură căreia i-a trebuit, totuşi, nu mai puţin
gospodăriile colective şi întovărăşirile - 8,3%. de 13 ani pentru a fi încheiată. Perioada 1949-1953, în special, a fost
extrem de dură pentru ţărănime. Rezistenţa faţă de colectivizare a avut
j • Ce procese şi evenimente din viaţa | i drept rezultat aruncarea în închisoare a circa 80.000 de ţărani, 30.000
satului românesc se ascund în j i spatele dintre aceştia fiind judecaţi public.
acestor fapte? în 1953, producţia agricolă a atins în sfârşit nivelul anului 1938,
urmând apoi o curbă variabilă, ceea ce vădea greutăţile întâmpinate de
o agricultură de la care statul aştepta mari profituri, fără a dori însă să
investească prea mult pentru modernizarea sa. Totuşi, progresul
general al economiei era evident, România ajungând la majoritatea
indicatorilor mai aproape de stadiul de ţară dezvoltată în 1965 decât
fusese în 1938. Teoretic, populaţia consuma acum mai multă pâine
albă şi neagră, mai multă came, zahăr, lapte, ulei şi unt decât în 1938,
dar toate aceste produse nu s-au găsit multă vreme decât pe cartelă,
cantităţile alocate fiind minime.
Situaţia alimentară s-a îmbunătăţit după 1960, dar, cu toate
acestea, populaţia era încă departe de a trăi în paradisul pe care

închisoarea de la Gherla

140
 ROMÂNIA ÎN ANII REGIMULUI COMUNIST (1944-1989)

Gheorghiu-Dej îl descrisese principesei Ileana cu 20 de ani mai

înainte.
Modelul politic stalinist. Sistemul politic instituit în
România avea menirea de a reduce ţara la starea de dependenţă faţă de
U.R.S.S. Pe plan intern, pasul hotărâtor către totalitarism a fost
consolidarea partidului unic de masă, realizat prin desfiinţarea
principalelor partide de opoziţie, Partidul Naţional Ţărănesc şi
Partidul Naţional Liberal, în vara ânului 1947 şi prin contopirea
forţată a Partidului Social Democrat cu Partidul Comunist la 12
noiembrie 1947.
“Noul” Partid Muncitoresc Român, care şi-a ţinut primul
congres la 21-23 februarie 1948, a introdus criterii stricte privind
calitatea de membru de partid. Nu era admis nici un membru al
“fostelor clase exploatatoare”; cei ce făceau cerere de intrare în partid
trebuiau verificaţi şi era obligatoriu stagiul de “candidat”. S-a Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901-1965)

procedat la o campanie de verificări ce a durat din noiembrie 1948 S-a născut în 1901 şi la început a fost

până în mai 1950, în consecinţa căreia din Partidul Comunist au fost militant sindical. Este unul din organizatorii

înlăturate 192.000 de “elemente exploatatoare şi duşmănoase”. grevelor de la atelierele C.F.R. din Bucureşti

Această epurare care nu putea decât să mărească sentimentul de din 1932-1933. Arestat şi condamnat, Gh.

teroare ce cuprinsese cea mai mare parte a societăţii româneşti, a Gheorghiu-Dej va rămâne închis până în 1944.

coincis cu programul partidului de colectivizare a agriculturii, de După 1945 a fost ministru, prim - ministru, şef al

industrializare a economiei şi de transformare a societăţii. Aplicarea statului şi mai ales secretar general al partidului

acestui program necesita instituţionalizarea noului regim comunist şi, timp de aproape două decenii. Este principalul

în acest scop, a fost creată o structură de partid care să supravegheze responsabil de teroarea în masă în urma căreia

fiecare domeniu al activităţii. Au fost înfiinţate secţii ale Comitetului i-au căzut victimă sute de mii de cetăţeni

Central pentru femei, tineret, ţărani, sindicate, transporturi, români. A decedat în 1965, răpus de cancer.

aprovizionare, industrie şi comerţ, cu structuri corespunzătoare la

nivel local.
Un alt pas important în impunerea modelului politic sovietic în
România a fost adoptarea Constituţiei Republicii Populare Române în
aprilie 1948 şi introducerea sistemului judecătoresc de sorginte
* Apreciaţi activitatea politică a acestui
sovietică. Constituţia era o copie fidelă a constituţiei sovietice din
lider politic.
1936. Parlamentul, numit Marea Adunare Naţională, avea o singură
cameră, definită ca “organul suprem al puterii de stat”. Un prezidiu,
compus dintr-un preşedinte, un secretar şi 17 membri, acţiona în
numele Adunării când aceasta nu se afla în sesiune, ceea ce se
întâmpla destul de des, în timp ce Consiliul de Miniştri era organul
executiv suprem. Toate aceste organisme erau supuse autorităţii
Partidului Comunist. Erau prevăzute o serie de garanţii lipsite de
conţinut în privinţa libertăţilor civile, după cum o dovedeşte articolul
32: “Cetăţenii au dreptul de asociere şi organizare dacă scopurile
unnărite nu sunt îndreptate împotriva ordinii democratice, stabilite
prin Constituţie”; iar această ordine democratică a fost definită de
Partidul Comunist şi consolidată de Securitate. Astfel a fost instaurat
monopolul ideologic al Partidului Comunist.
Distrugerea partidelor de opoziţie a fost urmată de lichidarea
Casa “Scânteii" construită după proiect
presei lor, astfel că mijloacele de informare publică au intrat total sub sovietic. Astăzi - "Casa Presei Ubere".
controlul partidului.
Deosebit de violentă a fost represiunea diferitelor biserici, cea
ortodoxă a fost complet aservită statului prin numirea unui patriarh
simpatizant comunist, apoi prin naţionalizarea proprietăţilor ei şi prin
epurarea clerului de toate elementele nedorite. La rândul său, Biserica
unită a fost obligată să se unească • Reflectaţi: cum aţi caracteriza acest tip de
arhitectură?

141
CAPITOLUL VIII
S-a recurs la o masivă epurare a
intelectualilor şi a operelor acestora. Deja în iulie
1946 erau interzise circa 2.000 titluri de cărţi şi
reviste, iar în primăvara lui 1948 peste 8.000,
toate trecute în volumul Publicaţiile interzise
(522 pagini).
• • Determinaţi cauzele atitudinii nega- \ | tive a
liderilor comunişti faţă de inte- j i lectualitatea
băştinaşă şi creaţia ei. i i * Exemplificaţi
răspunsul.
Vocabular
Totalitarism - formă de organizare şi
funcţionare a societăţii în care statul controlează
toate aspectele vieţii sociale şi individuale. Dacă
sistemele democratice fac distincţie între public
şi privat, între aspectele politice şi nepolitice ale
vieţii sociale, societăţile totalitare nu recunosc
această distincţie. Statul totalitar nu tolerează
activităţi ale indivizilor sau grupurilor (sindicate,
organizaţii de tineret etc.) care nu sunt corelate
direct cu ţelurile statului. Termenul a fost folosit
pentru prima dată de Benitto Mussolini în anii
1923-1925 pentru a denumi o stare a societăţii
considerată ideală îndeplinirii ţelurilor
fascismului. Mussolini se referea la stăpânirea
totală a societăţii, de bătre partidul fascist,
aducerea ei în stare de masă unită în jururi
“conducătorului“ naţiunii, masă organizată
eficace pentru a realiza “comandamentele"
regimului fascist. In timpul “războiului rece",
termenul a fost relansat pentru a servi în litera-
tura politică occidentală la abordarea conflictului
Est-Vest într-o manieră ideologic -
propagandistică şi mult mai puţin ca instrument
de analiză ştiinţifică. în această perioadă
regimurile politice din ţările socialiste au fost
caracterizate drept regimuri totalitare în raport
cu societăţile “deschise”, democratice,
occidentale.
* Atribuiţi acestei caracteristici a
totalitarismului exemple concrete din
istoria României din perioada postbelică.
142
cu cea ortodoxă, toţi cei cinci episcopi ai ei fiind arestaţi împreună cu
circa 600 de ierarhi. Concordatul cu Vaticanul din 1927 a fost anulat
în iulie 1948, iar episcopii catolici arestaţi. Conducătorii spirituali ai
comunităţii evreieşti au fost şi ei arestaţi sau exilaţi, fiind înlocuiţi în
1948 cu elemente docile.
După 1948, an în care s-a înfiinţat şi securitatea, încadrată cu
agenţi sovietici deveniţi generali români (P.Bodnarenco- Bodnăraş,
A.Nikolski etc.), represiunea a devenit şi mai violentă, lovind, fară
discernământ şi cu scopul intimidării, în orice posibil oponent.
Modelul cultural stalinist. O dată cu proclamarea
Republicii Române, s-a produs şi o radicală restructurare a vechiului
sistem de valori şi a instituţiilor culturale pe care se înte meia acesta.
Ca şi celelalte partide comuniste est-europene, P.C.R. şi-a propus
ambiţiosul obiectiv de creare a unui “om nou”. întrucât “Lumina vine
de la răsărit” (M.Sadoveanu, 1944), modelul cultural ce urma a fi
preluat nu putea fi decât cel sovietic: “Farul luminos care trebuie să
călăuzească pe oamenii noştri de ştiinţă este ţara culturii celei mai
înaintate, Uniunea Sovietică”, declara Gh.Gheorghiu-Dej în 1951,
enunţând astfel o axiomă pe care nimeni nu va cuteza s-o pună la
îndoială mai bine de un deceniu.
Crearea unui homo sovieticus român nu se putea însă realiza fără
distrugerea şi rescrierea valorilor naţionale tradiţionale; a fost deci
nevoie de o masivă infuzie de valori marxist-leniniste şi de o
campanie de activă rusificare. Primele manifestări ale noului curs a
fost Istoria României de M.Roller (1947), constituind o completă
revizuire a trecutului ţării, a ideii naţionale şi a conceptului de
patriotism.
Ca şi stalinismul politic sau economic, cel cultural s-a impus prin
forţă şi represiuni: legăturile intelectualilor cu Apusul au fost
întrerupte, Academia Română a fost desfiinţată în iunie 1948 şi
înlocuită cu una nouă, compusă din academicieni obedienţi, numiţi de
partid. In august a apărut o nouă lege a învăţământului care lăsa pe
dinafară toate cadrele necolaboraţioniste, reorganizând atât
învăţământul mediu, precum şi cel superior conform modelului
sovietic. Tot în vara anului 1948 au fost desfiinţate toate vechile
institute de cercetări, fiind înlocuite cu altele noi, sub patronajul
Academiei R.P.R.
Pentru propagarea realizărilor U.R.S.S. partidul a pornit o
intensă campanie de rusificare, întemeind editura şi librăria “Cartea
Rusă” (1946), Institutul de Studii Româno-Sovietic (1947), Muzeul
Româno-Rus (1948), Institutul de limbă rusă “Maksim Gorki” (1948).
Anii stalinismului cultural au fost aşadar o perioadă extrem de
dureroasă pentru spiritualitatea românească. Numeroşi oameni de carte
au fost exterminaţi fizic, iar alte nume venerabile care făcuseră
renumele ştiinţei româneşti, au fost complet marginalizate, trăind în
izolare şi mizerie (C.Rădulesdu - Motru, S.Mehedinţi, D.Gusti,
L.Blaga etc.). Orientarea tradiţională şi singura firească, spre Apus, a
fost înlocuită cu una nouă, forţată, spre Răsărit, o direcţie de care
românii s-au temut şi au fugit dintotdeauna.
 ROMÂNIA ÎN ANII REGIMULUI COMUNIST (1944-1989)

Cronologie
1948, februarie 3 - după fuziunea forţată cu Partidul Social Democrat, Partidul Comunist îşi schimbă denumirea în Partidul
Muncitoresc Român (P.M.R.)
1948, februarie 4 - încheierea tratatului de asistenţă mutuală cu U.R.S.S.
1948, februarie - încheierea primei etape a epurărilor politice, începute în 1944-1945. Lucreţiu Pătrăşcanu este destituit din
postul de ministru al Justiţiei, arestat împreună cu grupul său de colaboratori şi executat în aprilie 1954.
1952, aprilie 13 - prima Constituţie, după model sovietic, a Republicii Populare Române.
1948, iunie 11 - naţionalizarea principalelor mijloace de producţie.
1948, august - noua lege a învăţământului şi noua lege a cultelor, prin care Şcoala şi Biserica sunt supuse controlului
partidului.
1948, decembrie 1 - interzicerea Bisericii Greco - Catolice.
1949, ianuarie 25 - se creează, din iniţiativă sovietică, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), or ganism
economic al ţărilor comuniste.
1949, martie - începe procesul de colectivizare a agriculturii.
1949, vara - toamna - primele revolte şi răscoale la sate împotriva procesului de colectivizare forţată.
1950, decembrie 13- aprobarea primului plan cincinal (1951-1955).
1952, mai - a doua etapă a epurărilor, o dată cu eliminarea de la conducerea partidului a grupării Ana Pauker - Vasile Luca -
Teohari Georgescu.
1952, septembrie 24- adoptarea unei noi Constituţii.
1955, mai 11-14 - au fost puse bazele Organizaţiei Pactului de la Varşovia.
1955, decembrie 14- România devine membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite.
1956, toamna - ecouri în România ale revoltei anticomuniste din Ungaria. Imre Nagy, liderul comunist reformist maghiar,
este adus în România şi deţinut la Snagov.
1956 - primele emisiuni, experimentale, ale televiziunii române.
1958, iunie - august -retragerea trupelor sovietice din România.
1962, aprilie - încheierea procesului de colectivizare a agriculturii.
1964, aprilie 22- o plenară lărgită a C.C. al P.M.R. dă publicităţii o declaraţie a partidului ce simbolizează ieşirea de sub
tutela ideologică a Moscovei.
1964- eliberarea din închisorile regimului a ultimilor deţinuţi politici.
1965, martie 19- moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej; la conducerea partidului vine Nicolae Ceauşescu.
1965, iulie - P.M.R. revine la numele de Partidul Comunist Român; Congresul al IV-lea al P.M.R. devine
Congresul al IX-lea al P.C.R.
1965, august 21 - adoptarea Constituţiei Republicii Socialiste România.

1966, Alcătuiţi o friză cronologică cu indicarea principalelor evenimente comune regimului comunist din România şi altor ţări comuniste.

• Continuaţi elaborarea tabelului început la tema anterioară: “Regimul comunist în România postbelică”.
• Enumeraţi paşii cei mai importanţi efectuaţi de guvernele comuniste ale României pentru aplicarea modelului
stalinist în societatea românească.
• Determinaţi consecinţele preluării modelului stalinist în economia şi cultura României postbelice.
• Apreciaţi rezultatele industrializării şi colectivizării agriculturii României, elaborând un eseu pe tema
“Societatea românească în anii 1944-1965: rezultate remarcabile sau nereuşite în proiectele comuniste vizate la
1948”?

143
CAPITOLUL VIII
§3. Autonomie şi neostalinism (1965-1989)
♦ Derusificarea şi redescoperirea originii latine a românilor
♦ Distanţarea de Moscova şi politica de independenţă a României
♦ Victoria stalinismului economic asupra orientării liberale
♦ “Epoca Ceauşescu”: o monarhie comunista bicefală
♦ în pragul falimentului general
Semnarea Tratatului sovieto-român din 1948
• Expuneţi-vă opinia: a fost acest tratat
expresia unui parteneriat a două părţi egale
sau un act de subordonare politică a
României faţă de U.R.S.S.?
Lucreţiu Pătrăşcanu (1900-1954)
Ministru comunist al Justipei (1944-1948).
Pentru viziunile sale naţionale a fost arestat,
condamnat la moarte şi executat (1954)
144
“Calea românească de construcţie a socialis-
mului". în faza iniţială a regimului de “democraţie populară” (1944-
1953), politica externă a României a fost, practic, coordonată
nemijlocit de Moscova, dependenţa fiind totală. Alături de tratatul de
prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală din februarie 1948 semnat pe
o perioadă de 20 de ani, care statua subordonarea generală, cel
economic prin C.A.E.R. din 1949, politic şi militar prin Tratatul de la
Varşovia din 1955, în condiţiile prezenţei trupelor sovietice pc
teritoriul României, desăvârşeau raporturile de subordonare faţă de
Moscova.
Dispariţia dictatorului sovietic, în martie 1953, a avut drept
consecinţă apariţia semnelor unei relative independenţe, precum şi a
primelor simptome ale neînţelegerilor româno-sovietice. Deja la
Congresul al ll-lea al P.M.R. (decembrie 1955) s-a vorbit, pentru prima
oară, despre calea românească de construire a socialismului, despre
adaptarea marxismului la cerinţele locale şi s-a insistat asupra unor
relaţii internaţionale echitabile bazate pe “încredere reciprocă,
neamestec în treburile interne”. Evoluând în această direcţie, relaţiile
cu U.R.S.S. au cunoscut două momente dintre cele mai benefice pentru
România: încetarea prezenţei sovromurilor în economia românească (în
1956, ultimul sovrom, Sovromcuarţul, a fost revândut românilor,
punându-se astfel capăt unei forme dc exploatare economică directă dc
către ruşi) şi retragerea, la 25 iunie 1958, a ultimilor 35.000 de militari
sovietici din România.
Un element esenţial al noului curs a fost începerea unei campanii
de derusificare totală, care a culminat, în 1963, cu închiderea tuturor
instituţiilor create între 1946 şi 1948, tocmai în vederea sprijinirii
procesului de rusificare: Institutul “Maksim Gorki” şi Muzeul
Româno-Rus şi-au închis porţile; au fost suprimate atât Institutul
Româno-Sovietic cât şi “Analele Româno-So- vietice”. Denumirile
ruseşti de străzi, localităţi, aşezăminte culturale au fost schimbate peste
noapte, iar în decembrie 1967 se va reveni la vechea împărţire
teritorial - administrativă a ţării.
Principalul instrument folosit în această campanie de revenire
spirituală a fost istoria. Anii 1960-1965 au fost, din acest punct de
vedere, o perioadă de antislavism, de redescoperire a originii latine, de
diminuare a rolului ruşilor în istoria României. Marx însuşi, cunoscut
pentru sentimentele sale antiruseşti, era pus să vorbească pentru
români: în 1964 la Bucureşti apare volumul Marx despre români, o
culegere dc articole exprimând, prin gura părintelui comunismului,
părerile românilor despre ruşi. Se vorbea şi despre nedreptatea ocupării
Basarabiei la 1812 şi despre
 ROMÂNIA ÎN ANII REGIMULUI COMUNIST (1944-1989)

planurile anexioniste ale Rusiei faţă de Principate şi despre

antirusismul generaţiei paşoptiste şi al celei care crease statul naţional
român modem.
Destinderea. La sfârşitul lunii ianuarie 1965 au apărut
primele semne de boală la Gheorghiu-Dej. Era tratat dc cancer
pulmonar, dar boala i-a atacat şi ficatul. în după-amiaza zilei de 19
martie, secretarul Partidului a intrat în comă şi a murit. Trei zile mai
târziu, la 22 martie 1965, Nicolae Ceauşescu a devenit prim-secretar al
Partidului Comunist Român.
Perioada ce a urmat - cea a anilor 1965-1974, - a fost una de
destindere, atât pe plan intern, cât şi extern, caracterizându-se prin
dezangajare de U.R.S.S., apropiere de ţările occidentale, precum şi
printr-o atmosferă de relativ consens naţional.
Continuând cursul politicii externe, în speţă al relaţiilor cu
sovieticii, întreprins în timpul lui Gheorghiu-Dej, după 1965
N.Ceauşescu a adâncit pretenţiile de independenţă, fără însă a reuşi să
obţină un atare statut. S-au atestat, totuşi, unele atitudini de-a dreptul
şocante. Astfel, România a fost prima ţară socialistă, după U.R.S.S., Vizita lui De Gaulle în România
care a stabilit relaţii diplomatice cu R.F.G. (1967); a fost singura ţară
din sistemul socialist care a menţinut relaţiile diplomatice cu Israelul
după războiul de şase zile (1967). De asemenea, România nu a
participat cu trupe la invadarea Cehoslovaciei şi a condamnat această • Reflectaţi: de ce ţările occidentale susţineau
agresiune (august 1968), a fost vizitată de înalţi demnitari occidentali politica externă promovată de N.Ceauşescu?
(de Gaulle în 1968 şi R.Nixon în 1969), a aderat la Fondul Monetar
Internaţional şi Banca Mondială în 1972, a înfiinţat societăţi mixte cu
capital străin în proporţie de 49% (în 1973 funcţionau 20 de asemenea
societăţi), vota singur în Adunarea generală a O.N.U. în raport cu
statele socialiste etc.
Pe planul politicii interne, noua conducere a debutat cu o serie de
măsuri simbolice, dar nu mai puţin populare, cum ar fi rela- tinizarea
numelui ţării (România în loc de Romînia) şi adoptarea unei noi
constituţii în 1965, care nu mai dădea importanţă “fratelui eliberator”,
aşa cum făcuseră constituţiile din 1948 şi 1952.
Noua orientare s-a făcut simţită şi mai mult în domeniul cultural.
învăţământul a cunoscut o perioadă de progres, de modernizare şi
deschidere, de scădere a importanţei marxismului şi de creştere a
ponderei disciplinelor exacte şi tehnice. Limba rusă dispare din şcoli
şi universităţi, fiind înlocuită cu limbile de circulaţie internaţională, -
engleza, franceza, germana, - până atunci foarte puţin predate.
Istoria a cunoscut şi ea o renaştere neaşteptată, cu atât mai
promiţătoare cu cât partidul şi secretarul său general au manifestat,
vreme de câţiva ani, un total dezinteres pentru trecutul naţional. în
aceste condiţii, concepţia de “front istoric” a fost abandonată, istoricii întrevederea între Nicolae Ceauşescu şi
alegându-şi teme de cercetare nu după interesele şi indicaţiile Mao Tse - Toung
partidului, ci după propriile lor înclinaţii şi iniţiative. O dezvoltare
similară s-a produs şi în lumea literelor, artelor şi muzicii.
Toate aceste simptome ale unei reale destinderi interne s-au
manifestat în contextul unui relativ progres economic care le făcea şi
mai promiţătoare. Politica de industrializare a cunoscut două faze
distincte, despărţite de anul 1970. Planul cincinal pe anii
1966- 1970 a prevăzut şi realizat un ritm rapid de dezvoltare cu
accentul pus pe industria grea, al cărei simbol a devenit combi-
• Numiţi circumstanţele politice care au
contribuit la apropierea româ- no-
chinezâ.

145
19 Istoria Român 6of 12
CAPITOLUL VIII
Nicolae Ceauşescu (1918-1989)
S-a născut la 26 ianuarie 1918 în
comuna Scorniceşti din nord-estul Olteniei,
într-o familie de ţărani săraci cu zece copii.
După ce a părăsit casa părintească la vârsta
de 11 ani, pentru a se duce la Bucureşti, în
căutare de lucru, a intrat din adolescenţă în
Partidul Comunist şi a fost întemniţat de patru
ori, între 1933 şi 1938, din cauza
convingerilor sale politice (din 1924, Partidul
Comunist fusese scos din legalitate). In
septembrie 1939, a fost judecat în lipsă şi
condamnat la trei ani şi jumătate închisoare.
A continuat să activeze în ilegalitate până în
iulie 1940, când a fost prins în cele din urmă.
în timpul războiului a fost deţinut în
diverse închisori până când, în august 1943,
a fost transferat în lagărul de la Târgu-Jiu,
unde a rămas până la răsturnarea lui
Antonescu în august 1944. Aici a avut ocazia
de a se apropia de Gh. Gheorghiu-Dej,
devenind unul dintre cei mai apropiaţi
colaboratori ai săi.
în 1948 ocupă funcţia de ministru-adjunct al
agriculturii, iar în
1950 pe cea de ministru - adjunct al forţelor
armate. în 1954 este numit secretar al C.C. al
P.M.R., iar în 1955 devine membru în Biroul
Politic. După moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej
în 1965, devine secretar general al P. C.R. La
25 decembrie 1989 are loc procesul şi
execuţia cuplului Ceauşescu.
146
natul siderurgic de la Galaţi, inaugurat parţial în 1968. Pe întreaga
perioadă, rata de acumulare din venitul naţional a fost de 28%, rata de creştere a
industriei a fost de 11,8%, partea industriei din venitul naţional crescând de la 49%
în 1965 la 60% în 1970. Cu toate acestea, recoltele au fost în general bune,
recordul la cereale (16 milioane tone) fiind atins în 1972. Exportul de produse
alimentare a rămas scăzut până în 1970-1971 (4,1% din valoarea totală a exportului
în 1970,3,6% în 1971), ceea cc explică relativa abundenţă alimentară de la
începutul anilor ‘70, inclusiv a cărnii şi a produselor de carne, din care, de pildă, se
exportau în 1971 doar 55,3 mii de tone.
O monarhie comunistă bicefală: “epoca Nicolae
Ceauşescu Prima expresie a noului curs politic au fost “tezele din
iulie 1971", lansate de Ceauşescu în urma unei vizite făcute cu o lună
înainte în China comunistă şi în Corcea de Nord. Adunarea regizată a
lui Mao şi a lui Kim Ir Sen i-a aprins imaginaţia. Vizita a coincis, de
asemenea, cu ascensiunea politică a lui Jiang Qing, soţia lui Mao, care,
în haosul creat de "revoluţia culturală", îşi croise cu abilitate drum
spre vârful puterii. Reîntors în ţară, cuplul Ceauşescu s-a vrut o replică
română a cuplului Mao.
în şedinţa Comitetului executiv al C.C. al P.C.R. din 6 iulie
1971, Ceauşescu lansează cele 17 propuneri sau “teze”, aşa cum au
fost ele popular denumite şi care vor fi ridicate la statutul unei
“minirevoluţii culturale”. Propunerile făceau o chemare la “creşterea
continuă a rolului conducător al partidului în toate domeniile activităţii
politico-educative”, cereau sublinierea “marilor realizări ale poporului
român - constructor al socialismului”, îmbunătăţirea “formelor de
învăţământ politico - ideologic al membrilor şi cadrelor de partid”, “un
control mai riguros (...) pentru a evita publicarea operelor literare care
nu sunt la nivelul cerinţelor activităţii politico-ideologice a partidului,
a cărţilor care promovează idei şi concepţii dăunătoare intereselor
construcţiei socialiste”. în repertoriul teatrelor, operelor şi teatrelor de
varietăţi trebuia să se pună accentul “pe promovarea producţiilor
naţionale cu caracter militant revoluţionar”.
După 1971 apar tot mai multe semne ale cultului personali tăţii şi
primatului ideologiei după modelul chinez şi cel nord-core- ean. în
acest context, înlăturarea lui Ion Gheorghe Maurer din funcţia de prim-
ministru (martie 1974) şi alegerea lui N.Ceau- şescu în nou-creata
funcţie de preşedinte al Republicii, la 28 martie 1974, a marcat
victoria cultului personalităţii şi transformarea conducătorului într-un
fel de oracol atotştiutor, punând capăt absolutismului luminat,
practicat după 1960. Elementul principal în luarea deciziilor devine,
după 1974, “indicaţia preţioasă”, distribuită darnic în toate domeniile,
de la agricultură şi industrie la ştiinţă şi artă, un fenomen care a
îngreunat şi a încctinit luarea de hotărâri, anihilând spiritul de
iniţiativă şi răspundere la toate nivelurile.
Personalizarea la maximum a puterii a avut repercusiuni din cele
mai grave asupra economiei. înlăturarea lui I.Gh.Maurer a însemnat
abandonarea orientării liberale începută de Gh.Gheorghiu-Dej şi
victoria stalinismului economic, care presupunea centralizarea
absolută, centralizarea resurselor şi energiilor pe o singură direcţie,
readucerea tuturor iniţiativelor în mâna unui grup restrâns de activişti
de partid care pretindea a deţine cheia viitorului. Lansându-se în
accelerarea şi amplificarea industrializării, în vederea construirii unor
giganţi industriali,
 ROMÂNIA ÎN ANII REGIMULUI COMUNIST (1944-1989)

destinaţi să asigure independenţa economică a României, Ceauşescu a

recurs la masive împrumuturi pe piaţa occidentală de capital, ceea ce a
făcut ca datoria externă a României să crească de la 1,2 miliarde de
dolari în 1971, la 3,6 miliarde în 1977 şi la 10,2 miliarde de dolari la
finele anului 1981.
Cu acelaşi elan cu care se lansase în accelerarea şi amplifica rea
industrializării, Ceauşescu a declanşat campania de rambursare a
datoriilor externe, prin creşterea masivă a exporturilor, inclusiv de
produse agroalimentare necesare populaţiei şi prin drastica reducere a
importurilor, inclusiv a medicamentelor. La începutul anului 1982, a
fost introdusă în unele oraşe de provincie raţionalizarea pâinii, a făinii,
a zahărului şi a laptelui, iar în 1983 raţionalizarea s-a extins aproape în
întreaga ţară, cu excepţia Capitalei. Raţiile lunare personale au fost
reduse progresiv, astfel încât, în preajma revoluţiei din 1989, în unele Elena Ceauşescu (1919-1989)
regiuni ale ţării ajunseseră la 1 kg de zahăr, 1 kg de făină, un pachet de
margarină de 500 grame şi cinci ouă. în afară de centralizarea şi S-a născut In 1919 şi a urmat câteva
planificarea în amănunt a tuturor aspectelor existenţei citadine, clase primare la şcoala din satul natal.
comuniştii români ai preşedintelui Ceauşescu au dat puţine semne că Ascensiunea ei pe plan ştiinţific şi politic este
legată de consolidarea puterii personale a lui
îşi dau seama de gravitatea situaţiei în care au adus ţara sau că se
Nicolae Ceauşescu. în 1970 devine
preocupă de căile scoaterii ei din criză. directoarea Institutului Central de Chimie, iar în
Dimpotrivă, în loc de reforme, ei au recurs la noi măsuri res - 1974 obţine doctoratul în chimie. în acelaşi an
trictive, mai aproape de iobăgie decât de socialismul “multilateral este aleasă membră a Academiei. în 1979
dezvoltat”, cum ar fi, de pildă, legarea cetăţenilor de locul de muncă şi devine preşedinta Consiliului Naţional pentru
îngreunarea mişcării populaţiei de la sat la oraş. Ştiinţă şi Tehnologie (C.N.Ş.T., creat în 1965),
iar în 1985 devine preşedinta Consiliului
Victoria cultului personalităţii în anul 1974 a avut influenţe
Superior al Ştiinţei şi învăţământului care
negative şi asupra evoluţiei culturii. Spre deosebire de “perioada coordona activitatea C.N.Ş.T. şi a Ministerului
liberală”, cuprinsă între începutul anilor ‘60 şi demiterea lui Educaţiei şi învăţământului. Pe plan politic, în
I. Gh.Maurer, când s-a produs deschiderea spre Apus, 1972 este aleasă în C.C. al P.C.R., iarîn
diminuarea rolului ideologiei marxiste, cultivarea valorilor naţionale, 1973 în Comitetul politic al C.C. al P.C.R.,
atenuarea cenzurii, modernizarea învăţământului şi cercetării, o mărită pentru a ajunge în 1974 în Biroul permanent
(fostul Birou Politic). Din 1980 este prim-
libertate de creaţie în literatură şi artă etc., “epoca Nicolae Ceauşescu”
viceprim-ministru al guvernului. în aceste
s-a caracterizat prin închiderea ferestrelor către Occident, prin condiţii, Elena Ceauşescu devine al doilea
dezorganizarea sistemului de învăţământ şi cercetare, în fine, prin personaj în stat, fiind lăudată în presă ca
readucerea procesului de creaţie literară şi ştiinţifică sub controlul “Femeia - Mamă”, “Prima - Doamnă" etc. La 25
strict al partidului. Pe parcursul întregii perioade indicate, cultura a decembrie 1989 are loc procesul şi executarea
cuplului Ceauşescu.
fost tratată ca un domeniu oarecare al vieţii administrative, de
planificat, coordonat şi dirijat conform necesităţilor partidului.
Aşadar, la finele anilor ‘80 România, ca şi celelalte ţări ale
blocului socialist, se afla în pragul falimentului general. Imaginea
regimului Ceauşescu era total compromisă atât în interiorul ţării
(manifestaţia muncitorilor braşoveni din noiembrie 1987, acţiunile dc
disidenţă tot mai frecvente), cât şi în exterior (din aprilie 1989 Vocabular
Comunitatea Europeană îşi îngheţase legăturile cu România). Faţă de
noile deschideri de după 1981 din Polonia, urmate de momentul Cultul personalităţii-practică politică ce
Gorbaciov (1985), continuate prin evoluţii spectaculoase în întreg atribuie un rol exagerat unei personalităţi
sistemul socialist, rămânea ca soluţie o mutaţie radicală în interior politice in evoluţ a societăţii (Hitler, Stalin, Mao,
către^ o societate democrată în locul structurii socialiste falimentare. Ceauşescu etc.), ceea ce produce deformarea
în măsura în care din exteriorul ţării vremea transformărilor venise vieţii politice dintr-o tară.
deja de la mijlocul deceniului, rămânea ca renaşterea societăţii
româneşti să-şi găsească acele resurse interne fără de care nu se putea
concepe ieşirea din colapsul ideologic şi economic socialist.

• Determinaţi ce era specific cultului

personalităţii lui N.Ceauşescu.

147
CAPITOLUL VIII

Cronologie
1967, octombrie - pentru stimularea ratei de creştere a populaţiei, regimul interzice întreruperile de sarcină.
1968, aprilie - o plenară a C.C. al P.C.R. hotărăşte reabilitarea unora dintre victimele terorii staliniste şi ale
epurărilor din timpul lui Gheorghiu-Dej (Ştefan Foriş, L.Pătrăşcanu etc)
1968, august 21 - N.Ceauşescu condamnă intervenţia Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia.
1971, iunie - vizita lui N.Ceauşescu în China, Coreea de Nord şi Vietnam.
1971, iulie 6 - tezele din iulie, care marchează reinstaurarea controlului politic asupra mediului intelectual
românesc.
1972, martie - România obţine un regim vamal favorabil din partea Comisiei Economice Europene.
1972, decembrie - România aderă la Fondul Monetar Internaţional.
1974, martie 26 - N.Ceauşescu devine primul preşedinte al republicii.
1975, august 1 - România semnează Actul Final al Conferinţei de la Helsinki.
1985 - procentele populaţiei rurale şi populaţiei urbane ajung la paritate pentru prima dată în istoria
României.
1988, februarie 28 - România pierde clauza naţiunii celei mai favorizate în relaţiile comerciale cu Statele
Unite ale Americii.
1989, martie - România anunţă lichidarea datoriei externe.

i • Evidenţiaţi acele evenimente care mărturisesc despre creşterea autorităţii României pe arena j internaţională şi cele
care mărturisesc despre pierderea acestei autorităţi
* Comentaţi-le.

• Descrieţi elementele şi evenimentele principale ale “căii româneşti de construcţie a socialismului”.

• Analizaţi schimbările intervenite în societatea românească şi argumentaţi existenţa unei destinderi în politica
internă şi externă în anii ’60.
• Argumentaţi existenţa “cultului personalităţii cuplului Ceauşescu”.
• Efectuaţi o investigaţie şi elaboraţi o comunicare despre unul din istoricii români cu activitate prodigioasă
în anii ’60-’70.
• Enumeraţi cel puţin trei consecinţe economice şi sociale ale efectului de lichidare a datoriei externe iniţiat de
N.Ceauşescu.
• Explicaţi argumentat, sub formă de eseu, conţinutul expresiei “monarhie comunistă bicefală”.
• Elucidaţi cel puţin 5 motive pe care le-ar fi avut cetăţenii României ca argumente învinuitoare aduse
dictaturii Ceauşescu.

148
 ROMÂNIA ÎN ANII REGIMULUI COMUNIST (1944-1989)

LECŢIE DE SINTEZĂ
f

Rezistenta anticomunistă în România

v______________________________________y
în toate ţările Europei de Est intrate în sfera de influenţă politică a Uniunii Sovietice, formele de rezistenţă
faţă de procesul de comunizare au fost, în linii mari, aceleaşi: greve ale muncitorilor, revolte şi răscoale ale
ţăranilor care s-au opus colectivizării agriculturii sau regimului de cote obligatorii impus de stat, proteste ale
intelectualilor etc. O caracteristică generală a tuturor regimurilor comuniste de tip sovietic a fost reprimarea dură
şi trecerea sub tăcere a tuturor acestor acte de opoziţie şi de disidenţă faţă de direcţia politică impusă de
autorităţi.
Rezistenţa anticomunistă armată. !ncă de la începutul instaurării regimului comunist în România s-au
organizat structuri de rezistenţă. în regiunile de munte, mai ales, s-au constituit grupuri ori detaşamente, care
aşteptau sprijinul occidental, îndeosebi al S.U.A., pentru a răsturna regimul impus de ocupantul sovietic.
“Mişcarea Naţională de Rezistenţă”, “Sumanele Negre”, “Graiul Sângelui” şi alte organizaţii s-au pregătit în
vederea acţiunilor antisovietice şi anticomuniste, lovitura decisivă urmând a fi dată când împrejurările
internaţionale ar fi permis-o.
Această rezistenţă anticomunistă armată a fost un fenomen spontan şi nu a existat nici un fel de legături
între diversele formaţiuni, deşi toate au fost ghidate de un ţel comun, acela de a nu se supune consecinţelor
comunizării ţării. Formaţiunile, constituite în medie din 10 până la 40 de persoane, nu reprezentau o ameninţare
majoră pentru puterea comunistă, deşi atâta vreme cât rămâneau în libertate subminau pretenţia regimului de a
deţine controlul deplin al ţării.
Formaţiunile s-au constituit în satele de la poalele dealurilor şi munţilor şi erau compuse din ţărani, foşti
ofiţeri din armată, avocaţi, medici şi studenţi. Armamentul lor era un amestec de puşti, revolvere şi pistoale-
mitralieră rămase din timpul războiului, dar aceste formaţiuni se confruntau întotdeauna cu o acută lipsă de
muniţie. Erau sprijinite de săteni, care le aduceau alimente şi îmbrăcăminte şi adesea le asigurau adăpost. O mare
parte din membrii acestor nuclee de rezistenţă erau foşti ofiţeri sau soldaţi în armata regală română. Alături de
aceştia, membrii grupurilor de rezistenţă mai proveneau din rândul studenţilor, ţăranilor şi muncitorilor; din
punctul de vedere al orientării lor politice, aceste grupuri numărau atât membri şi simpatizanţi ai partidelor
democratice, cât şi foşti simpatizanţi ai Mişcării Legionare. în cele mai multe cazuri, ceea ce-i unea erau opoziţia
faţă de comunism şi teama faţă de sovietici.
Astfel de grupuri de rezistenţă au acţionat în zonele muntoase din Oltenia, din Banat şi Dobrogea, din
Maramureş, Vrancea şi Munţii Apuseni. Cele mai cunoscute au fost cele din zona Munţilor Făgăraş - conduse,
printre alţii, de studentul Ion Gavrilă-Ogoranu - şi cele din zona Muscelului - conduse de foştii ofiţeri Toma
Amăuţoiu şi Gheorghe Arsenescu. (B) S-a remarcat, de asemenea, organizaţia “Graiul Sângelui” care, la finele
anului 1945, cuprindea peste 2000 membri în Capitală şi peste 3000 persoane în provincie. Numai puţine
organizaţii şi grupuri au avut o doctrină atât de elaborată ca “Graiul Sângelui”, doctrină ce alia orientări
naţionaliste cu vederi de centru-stânga în domeniul economic. (A)
Marea majoritate a luptătorilor de rezistenţă erau obsedaţi de un singur obiectiv: alungarea ocupantului
sovietic şi a marionetelor sale locale. Chiar dacă trupele de Securitate şi de Miliţie au dus împotriva lor o
campanie nemiloasă şi le-au anihilat treptat, trebuie menţionat că unele dintre aceste nuclee au rezistat până spre
sfârşitul anilor ‘50, iar ultimul partizan a fost ucis în munţii Banatului în 1962.
Rezistenţa ţărănimii Iu colectivizare. Un alt capitol al rezistenţei, important prin dimensiuni şi perseverenţă,
se referă la lupta ţărănimii, soldată cu zeci de mii de victime. Au existat forme variate de rezistenţă la procesul
colectivizării agriculturii, declanşat la plenara C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949, cele mai importante fiind
revoltele ţărăneşti care au izbucnit în diverse zone ale ţării. Incidente în care ţăranii răsculaţi au refuzat să predea
pământul sau cotele, au dat foc actelor gopsodăriilor agricole colective, i-au bătut pe activiştii comunişti sau pe
miliţienii din sate s-au produs în 1949 în zeci de sate din judeţele Bihor şi Arad. în anul următor au avut loc alte
revolte în judeţele Ialomiţa, Goij, Giurgiu şi Vlaşca, urmate de revoltele din judeţele Galaţi (1957), Tulcea.
Mureş şi Braşov (1958), Dolj, Bacău, Mehedinţi, Cluj (1959).
Procesul colectivizării a continuat cu intensitate sporită la sfârşitul anilor ‘50, fapt ce explică izbucnirea
altor revolte rurale. în 1960 are Ioc o puternică revoltă în judeţul Vrancea, care a obligat autorităţile să trimită
trupele de securitate a căror intervenţie s-a soldat cu morţi şi răniţi în rândul răsculaţilor. Represiunea din satele
CAPITOLUL VIII

vrâncene a fost condusă de Nicolae Ceauşescu. în martie 1959, printr-un decret a fost lichidat grupul i
“chiaburilor”, ultimele proprietăţi ale acestora fiind confiscate şi trecute în patrimoniul gospodăriilor agricole
colective. Excesele din acei ani au fost recunoscute chiar de principalul lor responsabil, Gh. Gheorghiu-Dej, care
mărturisea în noiembrie 1961 că autorităţile arestaseră şi judecaseră în mod arbitrar peste 80.000 de ţărani.
în aprilie 1962 autorităţile au celebrat încheierea colectivizării agriculturii, una din dramele României în
perioada regimului comunist, ale cărei consecinţe nu au întârziat să apară.
Rezistenţa anticomunistă în anii' 70. Prima opoziţie majoră faţă de regimul Ceauşescu s-a produs în anul
1977: în ianuarie, un grup de disidenţi cehoslovaci au redactat un document intitulat “Carta 77", sinteză între
aspiraţiile "Primăverii de la Praga" din 1968 şi drepturile recunoscute prin Acordul de la Helsinki. Scriitorul Paul
Goma şi alţi câţiva români şi-au dat adeziunea la “Carta 77", iar Goma i-a cerut, printr-o scrisoare, lui
Ceauşescu, cel care a condamnat intervenţia Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia, să se solidarizeze cu
autorii ”Cartei". Acest lucru a stârnit însă o reacţie dură a autorităţilor şi reprimarea acelui protest: în aprilie
1977 Goma a fost arestat, iar la scurt timp după aceea, i s-a permis să părăsească România, împreună cu soţia şi
copilul său, la 29 noiembrie 1977.
în august acelaşi an, regimul Ceauşescu a fost pus pentru prima dată în faţa unei revolte masive a clasei
muncitoare: 10.000 de mineri de la Mina Lupeni din Valea Jiului, urmaţi de ortacii de la alte mine din regiune,
au întrerupt lucrul timp de o săptămână, cerând condiţii mai bune de viaţă şi de muncă. Scânteia grevei a !
constituit-o legea din iulie 1977 care desfiinţa pensiile de invaliditate pentru mineri şi ridica vârsta de pensionare
de la 50 la 55 de ani. Activiştii trimişi de la Bucureşti pentru liniştirea minerilor au fost sechestraţi de răsculaţi,
care au cerut venirea lui Ceauşescu la faţa locului. Odată sosit, Ceauşescu a fost nevoit să accepte o reducere a
zilei de muncă la 6 ore în întreaga Valea Jiului şi să construiască fabrici care să dea de muncă familiilor
minerilor. A promis că nu vor fi luate măsuri de represalii împotriva celor care organizaseră greva şi că toţi cei
care se făcuseră vinovaţi de nemulţumirea minerilor vor fi traşi la răspundere. Dar, în ciuda promisiunilor, a
doua zi Valea Jiului a fost declarată “zonă închisă”, a fost trimisă armata, iar securitatea a început reprimările. A
fost deschisă o anchetă, iar în lunile următoare câteva sute de mineri au fost trimişi în alte zone miniere, în timp
ce alţii au fost trimişi în lagăre, la Canalul Dunărea - Marea Neagră.
în perioada imediat următoare, s-a încercat înfiinţarea la Bucureşti a unui Sindicat Liber al Oamenilor
Muncii (S.L.O.M., 1979), iar un an mai târziu s-au semnalat declaraţii de susţinere a mişcării sindicale libere din
Polonia, condusă acolo de sindicatul Solidaritatea.
Greutăţile economice crescânde, impuse de Ceauşescu ţării, au provocat mai multe greve la începutul
anilor ‘80. Minerii din şapte mine metalurgice din regiunea Maramureş, din nordul Transilvaniei, au declanşat
greva în septembrie 1983, în semn de protest faţă de micşorările de salarii introduse de noua lege a salarizării.
Securitatea a reuşit însă să spargă greva.
La 16 februarie 1987, circa 1000 de angajaţi de la Atelierele de material rulant “Nicolina” din Iaşi, s-au
îndreptat în marş către sediul partidului, protestând împotriva reducerilor de salarii. Cererile lor au fost rapid
satisfăcute. A doua zi, mai multe mii de studenţi de la Universitate şi de la Politehnică au mărşăluit în centrul
oraşului în semn de protest faţă de oprirea curentului electric şi a căldurii în căminele studenţeşti, scandând:
“Vrem apă să ne spălăm şi lumină să-nvăţăm!”. Autorităţile au cedat şi, de data aceasta, nu s-a luat nici o măsură
represivă împotriva studenţilor. La Atelierele “Nicolina” totuşi 150 de persoane dintre greviştii de bază au fost
concediaţi, după obişnuita “anchetă” condusă de Securitate.
în spatele acestei serii de proteste împotriva politicii economice a lui Ceauşescu se aflau introducerea unor
măsuri draconice, menite să reducă consumul de alimente şi de energie, precum şi reducerile de salariu. Cupa
privaţiunilor se umpluse şi un semn în acest sens a apărut la 15 noiembrie 1987, la Braşov, al doilea mare centru
industrial al României. Câteva sute de muncitori de la “Steagul Roşu” (22000 de angajaţi) au ieşit din schimbul
de noapte şi s-au adunat aparent să voteze, în acea zi având loc alegeri locale la nivelul întregii ţări. Au pornit în
marş de la uzină, în direcţia sediului partidului, aflat în centrul oraşului, cântând imnul revoluţiei de la 1848
“Deşteaptă-te, române!” şi scandând “Jos dictatura!” şi “Vrem pâine!”. Li s-au alăturat muncitorii de la Uzina
“Tractorul" din Braşov (25000 angajaţi), precum şi mulţi alţi locuitori în drumul către centrul | oraşului, unde au
intrat cu forţa în sediul partidului şi au devastat clădirea. După tulburări, trupele de Securitate şi de Miliţie au
arestat 62 de muncitori şi i-au mutat în diferite centre industriale din ţară.
Fenomenul disidenţei. Faptul că protestul din 15 noiembrie 1987 a avut loc într-un mare centru industrial M
României, arată cât de adâncă ajunsese nemulţumirea faţă de politica lui Ceauşescu.
Semnificativă şi fără precedent în această privinţă a fost intervenţia lui Silviu Brucan, redactor-şef ad junct al
cotidianului partidului “Scânteia” în anii 1944-1956 şi ambasador al României în S.U.A. (1956-1959) iţiunile
Unite (1959-1962). în seara zilei de 26 noiembrie 1987, acesta a invitat acasă la el doi ziarişti

150
 ROMÂNIA ÎN ANII REGIMULUI COMUNIST (1944-1989)

I occidentali şi le-a înmânat o declaraţie destinată corespondenţilor |

occidentali din Bucureşti, punând în discuţie autoritatea Partidului
şi alertându-1 pe Ceauşescu cu privire la faptul că s-a deschis “o
perioadă de criză în relaţiile dintre P.C.R. şi clasa muncitoare”. El a
atras atenţia că represiunea grevei de la Braşov “poate fi urmată de
o izolare totală, de data aceasta nu numai din partea Apusului, ci şi a
Răsăritului”.
Pe de altă parte, la Cluj, într-o serie de scrisori deschise,
adresate lui Ceauşescu, şi de reflecţii difuzate la Radio “Europa
Liberă” între 1982 şi 1989, profesoara Doina Comea a denunţat
starea de umilinţă în care fusese adusă populaţia de către
conducătorul român. Doina Cornea a fost susţinută de 27 de
profesori, scriitori şi muncitori din oraşele Cluj, Sibiu, Făgăraş şi
Zâmeşti din Transilvania, între care se numărau Iulius Filip şi
Dumitru Alexandru Pop, membri fondatori ai sindicatului liber
“Libertatea”, care şi-au pus semnătura pe cea de-a treia scrisoare 1
Paul Goma (n. 1935)
deschisă adresată de Doina Comea lui Ceauşescu. Această scrisoare
a constituit un exemplu rar în România de protest . colectiv disident
S-a născut la 2 octombrie 1935 în satul
din partea intelectualilor şi a muncitorilor; scrisoarea era dedicată în Mana, comuna Vatici, judeţul Orhei, într-o
întregime planului de sistematizare a I satelor (vestitul plan de familie de învăţători; se refugiază împreună cu
sistematizare al lui Ceauşescu, elaborat pentru a reduce la jumătate părinţii în Transilvania. Tatăl său reuşeşte să
numărul satelor României până în anul 2000) şi reprezenta o obţină acte salvatoare. După ce termină cu
condamnare răsunătoare a acestuia. mari dificultăţi liceul din cauza că este
Lipsa crescândă a loialităţii faţă de Ceauşescu s-a remarcat şi i în considerat suspect, se înscrie la Şcoala de
rândul cercurilor politice superioare. Acest fapt şi-a găsit expre- 1 sia literatură “Mihai Eminescu" şi concomitent la
Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj,
în Scrisoarea deschisă adresată lui Ceauşescu la 10 martie
de unde este exmatriculat pe motive politice.
1989, purtând semnăturile a şase veterani ai partidului: Gheorghe
In anii
Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Constantin Pârvulescu, Silviu 1956- 1958 este arestat şi aruncat în
Brucan, Corneliu Mănescu şi Grigore Ion Răceanu. închisorile din Jilava şi Gherla. După eliberare
Izbucnirea revoluţiei anticomuniste, pe 16 decembrie 1989, la primeşte domiciliu obligatoriu până în 1963. In
Timişoara şi extinderea ei la Bucureşti în următoarele zile nu au 1 1968, entuziasmat de faptul că Ceauşescu a
făcut altceva decât să probeze totala izolare în care se aflau, în raport condamnat invazia Cehoslovaciei, devine
cu societatea românească, familia Ceauşescu şi regimul pe care ea îl membru P. C. R. Totuşi ataşamentul său de
reprezenta. regim este de scurtă durată. în 1971 îi apare,
în Germania şi în Franţa, romanul Ostinato,
care inaugurează în literatura română tema
sistemului concentra- ţionar comunist. In 1977
semnează Carta 77, îndemnându-l, printr-o
scrisoare, şi pe N. Ceauşescu să facă acelaşi
lucru. Este persecutat de Securitate, maltratat
şi ameninţat cu moartea. La 20 decembrie
Secretarii generali ai P.C.R. (în 1965-1967 - Chivu Stoica 1977 părăseşte România şi se stabileşte cu
anumite perioade titlul a fost de (preşedintele Consiliului de Stat) 1967- familia la Paris. “România, in 1977, a
prim-secretar al Comitetului Cen- 1989 - Nicolae Ceauşescu (preşedintele cunoscut două cutremure: unul de pământ în
tral) Consiliului de Stat, din 1974 preşedinte martie, şi altul al oamenilor, prin Mişcarea
1945-1954 - Gheorghe Gheorghiu-Dej al Republicii Socialiste România)
Goma", scria Le Nouvel Observateur.
1954- 1955 - Gheorghe Apostol
Prim-miniştrii în perioada 1945-1989
1955- 1965 - Gheorghe
Gheorghiu-Dej 1945-1952 - Petru Groza 1952-1955 -
1965- 1989 - Nicolae Ceauşescu Gheorghe Gheorghiu - Dej
1955-1961 - Chivu Stoica 1961-1974 -
Şefii statului român Ion Gheorghe Maurer 1974-1979 -
Manea Mănescu 1979-1982 - llie Verdeţ
1952-1958 - Petru Groza (preşedintele 1982-1989 - Constantin Dăscălescu
Prezidiului Marii Adunări Naţionale)
1958-1961 - Ion Gheorghe Maurer 1957- Determinaţi esenţa mişcării iniţiate i
(preşedintele PrezxSuU MAX ) de Paul Goma.
1961-1965 - Gheorghe Ghoorghu-Oq 1958- Comentaţi urmările acestei mişcări. ■
(preşedintele Cortsâtukji ce Sta!)

151
CAPITOLUL VIII

Cronologie
1949, vara - toamna - în ţară au loc primele revolte şi răscoale la sate, împotriva procesului de colectivizare
forţată.
1977, ianuarie - mişcarea de protest iniţiată de scriitorul Paul Goma.
1977, august - greva minerilor din Valea Jiului.
1979, martie - constituirea Sindicatului Liber al Muncitorilor din România.
1987, februarie - mişcare de protest a studenţilor din Iaşi împotriva condiţiilor de viaţă.
1987, noiembrie 15- manifestaţia muncitorilor de la Uzinele “Steagul Roşu” din Braşov.
1989, martie 10 - “Scrisoarea celor şase”.
1989, decembrie 16 - începutul revoluţiei anticomuniste, la Timişoara.

1990, Evidenţiaţi cele mai semnificative evenimente ale mişcării anticomuniste din România.
1991, Completaţi tabelul cu fapte culese din literatura istorică.

Manifestul - program al mişcării “Graiul Sângelui” (mai 1946) (A)

“1. România, stat naţional de sine stătător, sprijinit pe elementul etnic. Principiul etnic nu exclude amestecul
cu elemente străine, dacă pot fi asimilate şi nu periclitează virtuţile rasei (...); 2. Respectul omului. 3. Libertatea
presei. 4. Proprietatea individuală, baza economiei naţionale (...). 7. Amnistie generală pentru delictele politice
(...). 16. Formarea capitalului agricol prin comunităţi de muncă.
1
Comunităţile de muncă trebuie organizate în aşa fel, încât să nu prejudicieze proprietatea privată şi să nu
comprime iniţiativa individuală; 17. Impozitul agricol plătit în natură (...). 19. Reorganizarea armatei. Armata nu
poate fi democrată sau antidcmocrată. Armata este a ţării, ea garantează unitatea tuturor românilor şi asigură
independenţa naţională. Mişcarea "Graiul Sângelui" situează armata ţării deasupra tuturor frământărilor politice.
20. Rezolvarea radicală a problemei minoritare prin schimb de populaţie (...). Relaţii de bună vecinătate cu Rusia,
respect reciproc şi neamestec în treburile interne. 23. Relaţii comerciale şi culturale cu toate popoarele lumii (...)
Noi nu cultivăm ura de rasă. A te apăra de acela care îţi intră în casă, profitând de o slăbiciune a ta, şi
încearcă să te omoare, aceasta nu însemnează ură de rasă. Vrem să trăim în bună înţelegere cu toate popoarele
lumii, să le respectăm şi să fim respectaţi. Lupta noastră este lupta întregului popor românesc pentru a fi stăpâni
la noi acasă, pentru a ne dezvolta în sens firesc, pentru a ne cultiva calităţile şi pentru a ne înăbuşi defectele".

i • Analizaţi “Manifestul... "din mai 1946 şi formulaţi cel puţin 3 concluzii pe marginea documentului, i
: * Apreciaţi esenţa politică a cerinţelor înscrise în Manifest.

Jurământul depus de membrii grupului Arsenescu - Arnăuţoiu, din zona Muscelului (B)
“In numele lui Dumnezeu atotputernicul şi pe sfânta cruce, eu [numele] jur să mă fac haiduc, de bună voie şi
nesilit de nimeni, pentru a lupta la salvarea şi eliberarea patriei şi neamului din ghearele fiarelor comunist-
bolşevice şi de sub jugul greu al ruşilor.
Jur credinţă Maiestăţii Sale Regele Mihai I, Regele tuturor românilor; jur credinţă Guvernului liber al
Patriei; jur supunere şi ascultare, fară murmur şi fară şovăire, şefilor haiducilor; jur să ucid fără milă şi fără
cruţare pe toţi străinii şi ticăloşii care ne-au trădat şi vândut Patria şi neamul şi au adus dezastrul ţării; jar să nu
mă despart de fraţii mei de luptă, decât după victoria finală; în caz de trădare sau de călcare a jurământului, să fiu
ucis atât cu, cât şi întreaga mea familie.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"

; • Evidenţiaţi ideile principale din textul documentului.

: * Apreciaţi orientarea membrilor grupului Arsenescu - Arnăuţoiu.

152
Forme de rezistenţă Anii Obiective Participanţi Consecinţe

Luptă armată
ROMÂNIA ÎN ANII REGIMULUI COMUNIST (1944-1989)
Mişcări greviste

Mişcări disidente
“Scrisoarea celor şase”, 1989
“Cetăţenii români vă reproşează nerespectarea Constituţiei, pe care aţi jurat s-o respectaţi. Iată faptele:
Opoziţie ale membrilor
a) întregul plan al sistematizării satelor şi mutarea forţată a ţăranilor (...) încalcă articolul 36 al Constituţiei
de partid
(...).
b) Decretul ce interzice cetăţenilor români să aibă contacte cu străinii nu a fost niciodată votat de vreun
corp legislativ (...). Şi totuşi, cetătenii noştri pot fi concediaţi, arestaţi şi condamnaţi în virtutea lui (...).
d) Securitatea (...) este acum dirijată împotriva muncitorilor care-şi cer drepturile, împotriva foştilor
membri de partid şi împotriva intelectualilor cinstiţi carc îşi exercită drepturile la petiţionare (articol 34) şi la
libertatea cuvântului (articol 28), drepturi garantate de Constituţie.
e) Fabricile şi instituţiile au primit ordine să-şi oblige angajaţii să lucreze duminicile, împotriva !
articolului 19 din Constituţie şi din Codul Muncii.
f) Corespondenţa este deschisă în mod sistematic, iar conversaţiile telefonice sunt întrerupte, ceea ce
înseamnă violarea articolului 34 care le garantează".

g) Numiţi cauzele ce au contribuit la apariţia acestei scrisori.

h) Analizaţi cerinţele expuse şi apreciaţi curaj al politic ul autorilor.

Vocabular
Disidenţă -1. Deosebire de opinii, dezacord în raport cu majoritatea, ceea ce poate provoca sciziuni în interiorul
unui partid sau coaliţii politice, urmate de formarea unor grupări politice separate; 2. Poziţie activă a celor ce se opun
unui regim totalitar.

* Numiţi cel puţin trei persoane - disidenţi români.

* Caracterizaţi activitatea lor îndreptată împotriva regimului comunist.

Enumeraţi formele şi grupurile de rezistenţă anticomunistă în România postbelică.

Elaboraţi un tabel “Rezistenţa anticomunistă în România”

* Efectuaţi o investigaţie şi elaboraţi o comunicare despre activitatea unui disident (ex. Paul Goma). Apreciaţi
curajul politic.
* Analizaţi conţinuturile documentelor expuse în manual. Găsiţi elemente comune şi apreciaţi-le.

153
20 Istona Rom&niot 12
 CAPITOLUL IX
ROMANIA POSTDECEMBRISTA
i
■ Dezvoltarea statului de drept şi a instituţiilor sale. Lecturi suplimentare*
Reformele: succese şi probleme
Scurtu I. ş.a. Enciclopedie de istoriei a
1 Opţiuni în politica externă a României după 1989 României, Buc. 1998.
1 Studiu de caz: Statornicirea societătii Duradin C. Istoria românilor, Iaşi, 1998.
t Bărbulescu M. Dclctant D. ş.a.
civile în România Istoria României, Buc. 1998.

Harta politico - administrativă a României în anul 2000

ICRAINA
' BOTOŞANI REPUBLICA
^unumuii M0H)0VA_- BUCUREŞTI 1
mtl.
laşi • 100-500 mtl tc

INGARIA Deva • Mte locAiiu»

SUCEAVA
BjHOft PRAHOVA Judeţ Galaţi
reţedlnţi Oo

drumuri
pfinopaw
.VASLUI
c&l totala

TIMIŞ
j_______Timişoara VRANCEA

SRAŞQV

.PRAHOVA
CARAŞ-
SEVERI
N
TIILCEA
Diobe)3-

IA 10MITA 1 Lr
(rokwţ*
L.
CALARAŞI
IUGOSLAVIA Constanţa

BULGARIA

Suprafaţa - 238.391 km 2 Produs Naţional Brut (1996) - 36.191 mln. S

Populaţia (2002) - 21599736 loc.
Sărbătoarea naţională - 1 decembrie (aniversarea unirii
tuturor românilor într-un singur stat - 1918).
Diviziuni administrative - capitala Bucureşti şi 41
judeţe.
Rcpublică parlamentară (conform Constituţiei din 8
decembrie 1991).
Şeful statului - preşedintele (ales prin vot direct, pentru
cel mult două mandate consecutive de câte 4 ani).
Ţară cu economie în tranziţie.
Produs Naţional Brut/ loc. (1996)- 1.600 $
Industria (1999) contribuie cu 27,8% la P.I.B. (32,6%,
inclusiv construcţiile).
Agricultura contribuie cu 13,9% la P.I.B. (împreună cu
silvicultura).
Natalitatea - 10,5%o (la o mie locuitori).
Mortalitatea - 11,8%> (la o mie locuitori).
Spor natural - (-1,3%>) (la o mie locuitori). Speranţa
de viaţă la naştere (1996-1998)-65,5 ani (mase.) şi
73,3 ani (fem).

154
 ROMÂNIA POSTDECEMBRISTĂ

§1. Dezvoltarea statului de drept şi a instituţiilor sale.

Reformele: succese şi probleme

♦ “Ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai e!”

♦ "Renaşterea” statului de drept
♦ Elaborarea şi adoptarea noii Constituţii
♦ Aşteptările faţă de noul sistem politic
♦ Succesele şi problemele tranziţiei

Prăbuşirea regimului Ceauşescu. întocmai cum, în

Răscoala lui Liviu Rebreanu, incidentul declanşator al revoltei
ţăranilor de pe moşia boierului Miron Iuga l-a constituit palma dată de
şoferul latifundiarului unui copil din sat care sărise în faţa
automobilului, gata de a fi călcat, tot astfel, acţiunea miliţiei din
Timişoara pentru a-1 evacua pe pastorul reformat Lâszlo Tokes din
locuinţa sa, după ce acesta refuzase să dea curs deciziei episcopului
reformat de Oradea de a fi transferat în altă parohie, a fost scânteia
care, în atmosfera supraîncărcată dc nemulţumire, a declanşat
explozia.
Concentrate, iniţial la nivelul oraşului Timişoara cu semne de
revoltă şi în alte localităţi (16-20 decembric 1989), evenimentele
revoluţionare s-au extins rapid asupra oraşelor Sibiu, Braşov, Craiova,
Cluj, culminând cu manifestaţiile din Bucureşti a sute de mii de
persoane (21-22 decembric), concomitent cu generalizarea acţiunilor
în toată ţara (22-31 decembrie), absolut în toate localităţile cât de cât
Decembrie, 1989
însemnate, care au antrenat milioane de participanţi mai ales în
momentul culminant al revoluţiei, la 22 decembrie.
“Renaşterea” statului de drept. Marea izbucnire spontană
de dimensiuni participative impresionante, însoţită de grave
confruntări armate soldate cu circa 2.000 de morţi şi răniţi, prin
dezintegrarea instantanee a structurilor statului totalitar, putea face loc
haosului, unor acte antinaţionale, unor situaţii cu urmări grave.
Puterea provizorie, prin intermediul consiliului Frontului Salvării
Naţionale alături de formaţiunile politice renăscute (P.N.L.,
P.N.Ţ.C.D., P.S.D.R.) sau cele nou apărute, în condiţiile unor
confruntări acerbe în lupta pentru putere, s-au constituit, la 1 februarie
1990, în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, formă sui-generis
dc Parlament, având ca principală misiune adoptarea legii electorale şi
organizarea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale.
Printre primele măsuri ale Frontului Salvării Naţionale - primul
organism de putere provizorie constituit în seara zilei de 22 decembrie Ion lliescu
1989 - se înscrie şi legiferarea pluralismului politic, fapt care a dus la Primul preşedinte al României ales democratic
o veritabilă explozie numerică de partide, într-un an înregistrându-se (mai 1990-1992, 1992-1996)
peste 200 de partide, de cele mai diverse orientări, cu programe dificil
(la un miting din 1990).
de diferenţiat. O altă expresie a libertăţii şi democratismului ce s-a
afirmat în România postdecembristă a constituit-o miile de publicaţii
periodice apărute, multe cu existenţă aproape efemeră.
Frământările politice, însoţite de unele acte de forţă, cu o
permanentă prezenţă în stradă, au cunoscut cu precădere în 1990 şi
ceva mai redus în anul următor - momente de-a dreptul dramatice.
* Meditaţi: prin ce se deosebeşte revoluţia
din România din 1989 de revoluţia de
catifea din ţările Europei de Sud-Est.

155
CAPITOLUL IX

între acestea se evidenţiază demonstraţiile din ianuarie - martie

r— documentar 1990 cu tragicele confruntări de la Târgu-Mureş, Piaţa Universităţii
—= cu finalul de-a dreptul incendiar, prezenţa nedorită a minerilor la
Bucureşti ca un substitut faţă de lipsa de acţiune a organelor de ordine
(A) ş.a. A fost, în fapt, o confruntare neîntreruptă între putere şi opoziţie,
Constituţia din 21 noiembrie 1991 o luptă pentru putere în stat. Cu toate imperfecţiunile, confruntarea în
intrată în vigoare în urma planul politicului se constituie într-o necesitate vitală pentru
referendumului naţional din 8 decembrie democraţie şi pentru statul de drept în curs de constituire.
1991 Alegerile parlamentare şi prezidenţiale, din mai 1990 şi
septembrie - octombrie 1992, cele locale din februarie 1992, precum şi
"Articolul 1 constituirea structurilor guvernamentale, provizorii până în iunie 1990,
1. România este stat naţional,
iar apoi guvernele alcătuite în urma alegerilor, au fost tot atâtea trepte
suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
spre o relativă stabilitate internă.
2. Forma de guvernământ a statului
Elaborarea şi adoptarea Constituţiei. Una din condiţiilc
român este republica.
esenţiale ale unui stat de drept este existenţa şi funcţionarea unei
Articolul 2
1. Suveranitatea naţională (aparţine
Constituţii democratice. Pe 11 iulie 1990, Adunarea Deputaţilor şi
poporului român, care o exer- | cită prin Senatul s-au constituit de drept într-o Adunare Constituantă, cu scopul
organele sale reprezentative şi prin de a alcătui o Comisie Constituţională şi de a o împuternici cu sarcina
referendum redactării noii Constituţii. Procesul de elaborare a legii fundamentale a
Articolul 16 ţării, precum şi discutarea şi avizarea sa de către Parlament au durat
1. Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a aproape un an şi jumătate. Mai multe dintre articolele sale au fost
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără considerate ambigue şi au constituit subiecte de polemici între putere
discriminări. şi opoziţie, ca şi în mass-media independente. Pe 21 noiembrie 1991,
Articolul 34 Constituţia a fost adoptată de Adunarea Constituantă, iar pe 8
1. Cetăţenii au drept de vot la vârsta decembrie a avut loc referendumul naţional privind validarea sau
de 18 ani (...)
invalidarea sa. In condiţiile unui absenteism masiv (aproape 11
Articolul 58
milioane de cetăţeni s-au prezentat la vot, faţă de ceîe aproape 15
1. Parlamentul este organul rep-
milioane care votaseră la alegerile prezidenţiale şi parlamentare din 20
rezentativ suprem al poporului român şi unica
mai 1990), Constituţia a fost aprobată prin votul a 77,3% dintre
autoritate legiuitoare a ţării.
2. Parlamentul este alcătuit din
participanţii la referendum. (A)
Camera Deputaţilor şi Senat. Realizarea statului de drept. Aşteptările faţă de noul
Articolul 80 sistem politic. Constituirea statului de drept în România
1. Preşedintele României postdecembristă a devenit o realitate indiscutabilă, exis tând o listă
reprezintă statul român şi este garantul întreagă de schimbări şi de asemănări cu instituţiile politice ale
independenţei naţionale, al unităţii şi al societăţilor dezvoltate occidentale: pluripartidism politic, alegeri
integrităţii teritoriale a ţării. libere, parlament bicameral, guvern care poate fi destituit de
2. Preşedintele exercită funcţia de parlament, Constituţie, Curte Constituţională care veghează asupra
mediere între puterile statului precum şi între Parlamentului inclusiv, campanii electorale regulate, preşedinte cu
stat şi societate.
atribuţii limitate etc.
Articolul 85
Considerând, din acest punct de vedere, încheiată instituţio-
1. Preşedintele României desemnează
nalizarea noului sistem politic, urmează a fi parcursă o etapă calitativ
un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi
numeşte Guvernul pe | baza votului de
nouă. în cadrul căreia statul de drept şi instituţiile sale trebuie să facă
încredere acordat de Parlament. faţă unor probleme apărute pe parcurs, ca o consecinţă a tranziţiei,
Articolul 101 între care:
1. Guvernul (...) asigură realizarea a) să poată defini toate problemele nerezolvate ale fostului
politicii interne şi externe a ţării şi exercită regim - ca şi pe cele noi - şi să elaboreze mai multe proiecte alter -
conducerea generală a administraţiei publice. native de rezolvare (pluralism politic);
Articolul 123 b) să permită populaţiei să participe la alegerea proiectului de
1. Justiţia se înfăptuieşte în numele aplicat (alegeri libere);
legii. c) să poată transforma proiectul politic în proiect de guvernare
2. Judecătorii sunt independenţi şi se
cocrent (programul guvernamental);
supun numai legii.
d) să obţină adeziunea şi să poată mobiliza populaţia la aplicarea
programului;

156
 ROMÂNIA POSTDECEMBRISTĂ

e) să permită integrarea politică a ţării în structurile interna- ! • Comeniaţi cel puţin trei articole pe i care le
ţionale şi să construiască elementele de integrare economică şi consideraţi mai importante.
culturală în sistemul internaţional. * Analizaţi textul Constituţiei Romă- ! niei prin
Ca problemă esenţială, aflată în dispută, se înscrie şi rolul prisma:
statului în societatea prezentă şi viitoare. Plecând de la realităţile - definirea statului român
tranziţiei şi situaţia din ţările dezvoltate, este indiscutabil faptul că - forma de guvernământ
statul nu poate fi îndepărtat din ecuaţia factorilor meniţi să asigure - instituţiile statului de drept
reaşezarea şi progresul ţării. Statul de drept, care trebuie să devină
eficient sub raport managerial, trebuie să fie capabil să organizeze
societatea şi efortul naţional în direcţia dezvoltării.
Tranziţia la economia de piaţă: succese şi Vocabular
probleme. Din punctul de vedere al reformelor economice, dincolo
de o anumită inerţie caracteristică domeniului în cauză - în raport cu Statul de drept - statul care îşi
viaţa statală, cu politicul - se remarcă eforturile transformatoare, exercită puterea, funcţiile sale pe temeiul
nelipsite de rezultate notabile. într-o conjunctură generală legilor. Afirmarea reală a unui stat de drept
defavorabilă, în condiţiile unei economii europene şi mondiale presupune alegerea parlamentului, a organelor
confruntată cu o criză profundă şi de durată, este cu atât mai dificilă şi constituţionale, în genere, învestite cu
tranziţia României de la economia dirijată, fundamentată exclusiv pe autoritatea legitimă funcţionării, legea
proprietatea de stat şi de grup, la economia de tip capitalist, condusă guvernând relaţiile sociale, în ansamblul lor sl,
de legi dure, dar bazată pe respectarea şi cultivarea liberei iniţiative, în primul rând, raporturile dintre stat şi
pe consolidarea proprietăţii private. în România ultimilor ani, după ce cetăţean. Statul de drept fiinţează şi
industria şi-a redus activitatea până sub 50% din capacitate faţă de funcţionează într-un cadru legislativ adecvat,
1989, iar agricultura a trecut printr-o dificilă perioadă dc
asigurându-se supremaţia legii, eligibilitatea
dezorganizare şi cădere drastică a producţiei, de unde şomajul la peste
organelor puterii de stat (centrale şi locale) în
12%, inflaţia, cu momentul culminant în 1993, când atinge o rată
condiţiile pluralismului politic, separarea
anuală de 350%, începând cu 1994 apar semnele unei uşoare redresări:
puterilor în stat, delimitarea clară între stat şi
stoparea declinului economic, însoţită de începutul relansării
partidele politice, trecerea forţelor militare şi
producţiei; controlul ratei inflaţiei cu o dimensiune anuală sub 30%;
poliţiei sub controlul autorităţii civile, în faţa
limitarea creşterii şomajului; o producţie sporită în agricultură.
căreia sunt răspunzătoare, circulaţia liberă a
Reforma economică în plină afirmare - în care statul oferă cadrul
informaţiei şi persoanelor, respectarea
general de manifestare a iniţiativei se derulează prin componenta de
drepturilor omului în concordanţă cu
bază a etapei actuale, mica şi marea privatizare. Principiul adoptat are
în vedere distribuirea gratuită a 30% din capitalul social prin sistemul prevederile internaţionale ş.a.

de cupoane şi certificate de proprietate şi vânzarea liberă de acţiuni

pentru 70% din capitalul social. în ambele sale componente,
restructurarea şi privatizarea, cu un drum ireversibil, reforma îşi
urmează cursul cu părţile ei dureroase, cu incertitudini dar şi cu • Determinaţi în ce măsură regimul politic
speranţe în mai bine. actual din România corespunde definiţiei
din vocabular.

Cronologie
1989, decembrie 16 - începutul revoluţiei la Timişoara.
1989, decembrie 21 - începutul revoluţiei la Bucureşti.
1989, decembrie 22 - se constituie Consiliul Frontului Salvării Naţionale, care preia întreaga putere în stat
şi ale cărui obiective declaratc în “Comunicatul către ţară” erau: statornicirea unui sistem demo cratic, pluralist de
guvernământ, organizarea de alegeri libere, separarea puterilor în stat şi alegerea conducătorilor politici pentru
cel mult două mandate, restructurarea economiei, reorganizarea învăţămân tului, introducerea controlului public
asupra televiziunii, radioului şi presei, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi ale minorităţilor.
1989, decembrie 25 - procesul şi execuţia lui Nicolae şi Elenei Ceauşescu.
1989, decembrie 26 - noua putere din România se organizează sub forma unui Consiliu al F.S.N. sub
preşedinţia lui Ion Iliescu; este numit un guvern provizoriu, condus de Petre Roman.

157
 Probleme Căi de soluţionare Rezultate vitale

Politica internă

economice CAPITOLUL IX

sociale
1989, decembrie 31 - legiferarea pluripartidismului: intră în vigoare Decretul lege nr. 8/1989 privind
înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi a organizaţiilor obşteşti din România.
Politica externă
1990, ianuarie 25 - până la această dată sunt înregistrate 13 partide politice. Cele mai importante erau:
Partidul Naţional Liberal (P.N.L.) Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (P.N.Ţ.C.D.), Partidul Social
Democrat Român (P.S.D.R.), Frontul Salvării Naţionale (F.S.N.)
1990, ianuarie 28 - miting anticomunist organizat de către P.N:Ţ.C.D., P.N.L., P.S.D.R. în paralel se
desfăşoară o manifestaţie a simpatizanţilor F.S.N. Au loc ciocniri violente între cele două tabere.
1990, ianuarie 29 - la Bucureşti are loc “mineriada” la care participă 5 mii de mineri, al căror scop
declarat a fost apărarea poziţiilor F.S.N. în viaţa politică.
1990, mai 20 - primele alegeri parlamentare şi prezidenţiale libere, soldate cu victoria F.S.N. şi a
candidatului său la preşedinţie Ion Iliescu.
1991, septembrie 23-27 - a patra mincriadă soldată cu demiterea guvernului Petre Roman, înlocuit cu un
guvern condus de Theodor Stolojan.
1991, noiembrie 21 - adoptarea noii Constituţii a României, intrată în vigoare în urma
referendumului naţional din 8 decembrie 1991.
1992, septembrie 27 - octombrie 11 - alegeri parlamentare şi prezidenţiale, câştigate de Frontul
Democrat al Salvării Naţionale şi de candidatul acestuia la preşedinţie, Ion Iliescu. Din 20 noiembrie, România
este condusă de guvernul Nicolae Văcăroiu.
1993, septembrie 28 - România este primită în Consiliul Europei.
1995, noiembrie 11 - moare Corneliu Coposu, simbol al rezistenţei democraţiei politice româneşti.
1996, noiembrie 3 -17 - noi alegeri parlamentare şi prezidenţiale, soldate cu victoria Convenţiei Democratice
din România şi a candidatului său, Emil Constantinescu. Noul guvern, alcătuit pe 11 decembrie, este condus de
Victor Ciorbea.
2000, noiembrie - alegeri parlamentare şi prezidenţiale. Liderul P.D.S.R. Ion Iliescu redevine, după
1996, preşedinte al României, în urma victoriei P.D.S.R. în alegerile parlamentare, formaţiunea dată formează
Guvernul României condus dc primul-ministru Adrian Năstase.

1997, Găsiţi legătura dintre cronologia suplimentară şi tema lecţiei.

1998, Descrieţi schimbările care au intervenit în societatea românească între decembrie 1989 - anul 2000
1999, Enumeraţi principalele partide şi lideri politici din România contemporană.
2000, Elaboraţi tabelul “Probleme şi realizări ale noului sistem politic din România”

* Efectuaţi o investigaţie şi elaboraţi o comunicare la tema “Realizări şi probleme în asigurarea drepturilor

cetăţenilor români”.
* Studiaţi biografia lui C.Coposu. Discutaţi la tema: “Destinul unei personalităţi - alegere, principiu sau
întâmplare”?

158
 ROMÂNIA POSTDECEMBRISTĂ

§2. Opţiuni în politica externă a României după 1989

♦ România pe cafea integrării euro-atlantice
♦ Relaţii speciale cu Republica Moldova, bazate pe comunitatea de neam, limbă, istorie,
cultură, tradiţii
♦ Relaţii bilaterale cu marile democraţii occidentale - o “ţintă” a politicii externe a
României
♦ în aşteptarea celui de-al doilea val

Prăbuşirea comunismului în Europa de Est la finele anului

1989 şi destrămarea U.R.S.S. în cursul anului 1991 a condus la
dispariţia bipolarităţii în relaţiile internaţionale, până atunci dominate
de cele două supraputcri, cea americană şi cea sovietică. Statele foste
comuniste din Europa de Est s-au orientat spre struc turile economice,
politice şi de securitate ale Europei Occidentale care şi-au dovedit
viabilitatea. Aceste state urmăresc două obiective fundamentale:
admiterea în Organizaţia Atlanticului de Nord în vederea asigurării
securităţii naţionale şi aderarea la Uniunea Europeană în vederea
integrării într-o Europă prosperă, stabilă social şi aflată într-un
efervescent dialog cultural.
Direcţii ale politicii externe româneşti. Pentru
România, situaţia a fost deosebită de cea a unora dintre fostele sale
colege ale Pactului de la Varşovia, a căror tranziţie de la regimul
totalitar la cel democrat începuse înainte de 1989. Cehoslovacia
(despărţită în 1992 în două state independente: Cehia şi Slovacia),
Polonia sau Ungaria se aflau mai bine plasate în această cursă: cu Vizita lui Biil Ciinton în România
o economie mai performantă, cu un standard de viaţă mai ridicat, de
aceea ele puteau spera să se integreze în structurile occidentale mai
rapid. •Meditaţi: de ce românii l-au salutat pe Biil
Politica externă postdecembristă a statului român a urmărit Ciinton cu un entuziasm deosebit?
următoarele obiective majore:
1. Realizarea integrării euro-atlantice, unde pot fi depistate
următoarele “trasee”: Uniunea Europeană; .N.A.T.O.; Uniunea
Europei Occidentale; Consiliul Europei; O.S.C.E., securitatea şi
colaborarea subregională.
2. Dezvoltarea relaţiilor bilaterale în cadrul cărora o atenţie
sporită a fost acordată Republicii Moldova.
3. îmbunătăţirea activităţii în organizaţiile internaţionale la care
România era deja parte.
4. Păstrarea şi consolidarea spiritualităţii româneşti.
Forurile decizionale române şi-au exprimat în repetate
rânduri opţiunea pentru integrarea deplină în Uniunea Europeană,
precum şi hotărârea de a îndeplini toate angajamentele asumate prin
Papa Ioan Paul al ll-lea şi Patriartiul României
Acordul de asociere, intrat în vigoare la 1 februarie 1995. Ulterior, a
Teoctist (1999).
fost adoptată Strategia naţională de pregătire a aderării şi au fost
create mecanismele româno - comunitare pentru supravegherea
îndeplinirii prevederilor Acordului de asociere şi pentru derularea
procesului de aderare.
Spre aceeaşi finalitate a tins organizarea structurilor naţionale
pentru conducerea strategiei de aderare: Comitetul interministerial • Reflectaţi: care este semnificaţia acestei
prezidat de primul - ministru; Departamentul de întâlniri?

159
CAPITOLUL IX
Vocabular
Pactul de la Varşovia - organizaţie
poiitico-militară creată sub egida Moscovei în
1955. A cuprins, iniţial, numai statele
socialiste europene. îşi propunea apărarea, în
comun, a "cuceririlor revoluţionare”
ameninţate de “blocul agresiv al N.A. T.
O . f n realitate, era o structură menită, pe de
o parte, să întărească controlul Moscovei
asupra sateliţilor săi, iar pe de altă parte, să
susţină în mod agresiv interesele U.R.S.S. în
lume. Toate organele de conducere, politică şi
militară, se aflau în mâinile generalilor
sovietici. S-a autodizolvat după evenimentele
din Europa Centrală şi de Sud-Est din 1989.
Organizaţia Tratatului Nord-At-
lantic (N.A.T.O.) - pact de alianţă semnat la
Washington în 4 aprilie 1949 de către S.U.A.,
Belgia, Canada, Danemarca, Franţa, Anglia,
Islanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda,
Portugalia, la care, se asociază în 1952 Gre-
cia şi Turcia, iar în 1955 R.F.G. Scopul
alianţei a fost de a servi politicii de îngrădire a
expansiunii comunismului în timpul “războiului
rece" şi de a asigura securitatea în regiunea
Atlanticului de Nord. fn 1966 Franţa s-a retras
din comandamentul unic N.A.T.O., continuând
să conlucreze cu Tratatul Nord - Atlantic. în
1974 Grecia a încetat şi ea să participe la
sistemul integrat politico - militar N.A.T.O.,
după ce Turcia a invadat Ciprul. După 1990,
N.A.T.O. începe extinderea sa spre est,
instituind “parteneriatul pentru pace" cu
fostele ţări socialiste.
Consiliul Europei - instituţie creată
din iniţiativa lui Winston Churchill la Londra la
5 mai 1949 cu scopul de a conserva valorile
civilizaţiei Europei Occidentale, de a dezvolta
cooperarea multilaterală între statele ataşate
principiilor democraţiei parlamentare, predo-
minării dreptului şi respectării drepturilor
omului. în 1990, Consiliul Europei reunea 23
de membri. Ulterior această instituţie a stabilit
relaţii cu ţările din centrul şi estul Europei,
care au obţinut statutul de “invitat special”.
Printre acţiunile principale întreprinse de
Consiliul Europei a fost elaborarea unei
Convenţii europene a drepturilor omului care
a intrat în vigoare în 1953.
Politica externă - activitate des-
‘âşurată de stat şi alte instituţii politice pe
arena internaţională. Politica externă se află
în raport de cauzalitate cu polh î ca internă a
statului, având, totodată, un za-acter relativ
autonom. Obiectivele pa t ai exteme sunt
determinate de caracterul regimului politic, de
tradiţiile
160
integrare europeană (ulterior desfiinţat); Comisia parlamentară pentru
integrare.
Cererea oficială de aderare a României la Uniunea Europeană a
fost prezentată la 22 iunie 1995 şi reprezintă o confirmare a
determinării pentru integrarea în structurile europene şi euro-atlanlice.
Din diverse cauze, între care principala fiind lipsa performanţelor
economice (cele politice au fost în cea mai mare parte realizate la nivel
european — drepturile minorităţilor, de pildă, sau armonizarea
legislaţiei), procesul de aderare a fost afectat negativ, România fiind
plasată pe lista de aşteptare.
Cu o situaţie similară s-a confruntat România şi în privinţa
integrării în N.A.T.O. Deşi a fost prima dintre ex-membrele Pactului
de la Varşovia care a semnat documentul-cadru al Parteneriatului
pentru Pace (26 ianuarie 1994) şi a efectuat noi paşi pe linia apropierii
de Alianţa Nord - Atlantică, propunând între altele evitarea oricărei
discriminări a candidaţilor la aderare sau participând cu forţe la
misiuni militare de menţinere a păcii derulate sub egida N.A.T.O.
(Angola, Somalia sau Bosnia), România nu a fost inclusă în primul val
de aderare. Au existat diferite “compensaţii”, de genul parteneriatului
strategic cu S.U.A., dar el nu poate oferi în materie de securitate ceea
ce oferă N.A.T.O. Este adevărat că Parteneriatul pentru Pace şi
Consiliul de Cooperare Nord-Atlantic creează un cadru favorabil
dezvoltării colaborării militare, dar aceasta nu este sinonimă cu
integrarea în structurile euro-atlantice de securitate.
încă din 1989, regimul Ceauşescu a permis presei să publice
informaţii detaliate asupra evoluţiilor din fosta R.S.S. Moldovenească,
pe fondul “războiului ideologic” pe care îl ducea contra lui Gorbaciov.
Cu atât mai mult era firesc ca, după ce fosta republică sovietică şi-a
obţinut independenţa în urma dezmembrării U.R.S.S., noua Românie
să dezvolte relaţii speciale cu aceasta. Erau la mijloc comunitatea de
neam, limbă, istorie, cultură, tradiţii.
Orientarea de a dezvolta relaţii în formulă bilaterală (cu marile
democraţii occidentale sau cu alte state) reprezintă, de asemenea, o
“ţintă” a politicii exteme instrumentate de România. S-a urmărit, în
cadrul primului exemplu, găsirea spijinitorilor pentru îndeplinirea
programului, iar în cel de-al doilea caz - stabilirea unor relaţii normale
cu ţările vecine şi cu noile state independente din zonă.
Sprijinirea pc plan extern a Republicii Moldova a urmărit
consolidarea independenţei, suveranităţii şi menţinerea integrităţii
teritoriale, obiective care nu totdeauna au putut fi atinse, mai ales prin
prisma evoluţiilor din ultimii ani din R.M. în pofida tuturor eforturilor
făcute de statul român, inclusiv de ordin financiar, Republica Moldova
rămâne în continuare în sfera de influenţă a Moscovei (aceasta şi pe
fondul unei susţinute ofensive ruse în fostul spaţiu de dominaţie).
Trebuie menţionată, de asemenea, semnarea Tratatului de
înţelegere, cooperare şi bună vecinătate cu Ungaria (16 septembrie
1996). Acesta reprezintă un eveniment important pentru dezvoltarea
relaţiilor dintre cele două ţări, pentru stabilitatea frontierelor în zonă.
Data Eveniment al politicii externe Participanţi Obiective, realizări, consecinţe

ROMÂNIA POSTDECEMBRISTĂ

în pofida unor succese, diplomaţia românească a eşuat, în 1997 şi istorice, de interesele naţionale ale ţării
1998, în realizarea unuia dintre cele mai importante obiective: respective, de necesitatea creării condiţiilor
favorabile pentru promovarea cursului politicii
aderarea la structurile de securitate euro-atlantice. Din concluziile
interne etc.
responsabililor occidentali a reieşit că motivul trecerii României pe o
“linie de aşteptare” este de natură economică, ce o situează cu mult
sub parametrii de performanţă ai membrilor N.A.T.O şi ai Uniunii
Europene. Pentru Bucureşti există totuşi speranţa în al doilea val.

• Determinaţi, care au fost în trecut şi care sunt în prezent relaţiile României cu organizaţiile internaţionale enumerate.
* Caracterizaţi şi alte organizaţii internaţionale la care a aderat România.

Cronologie
1991 - desfiinţarea Organizaţiei Pactului de la Varşovia şi a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc.
1993, octombrie 4 - România este primită ca membru cu drepturi depline în Consiliul Europei.
1993 - România semnează un acord de asociere cu Uniunea Europeană.
1994, ianuarie 26 - România a semnat documentul - cadru de aderare la Parteneriatul pentru Pace.
1994, mai - România a devenit partener asociat al Uniunii Europei Occidentale.
1995, iunie 22 - România adresează oficial cererea de aderare la Uniunea Europeană.
1996, septembrie 16 - Tratatul cu Ucraina.
1997, iunie 2 - Tratatul cu Ungaria.
1999 - vizita papei Ioan Paul al II-lea în România.
1999 - reuniunea N.A.T.O. de la Washington. S-a decis ca în 2002 să fie analizată extinderea N.A.T.O. către
noi state, în primul rând România.

Comentaţi ora/ cronologia suplimentară.

• Enumeraţi principalele direcţii şi obiective ale politicii externe a României după 1990.
• Analizaţi detaliat unele din ele, încercând a le defini motivaţia.
• Completaţi tabelul:

* Descrieţi principalele evenimente ale politicii externe a României după 1990.

* Argumentaţi tendinţa României pentru integrare în strucUiriie euro-atlantice.
* Analizaţi relaţiile României cu Moldova la etapa actuală. Daţi apreciere acestor relaţii.

161
 CAPITOLUL X
REPUBLICA MOLDOVA LA
ETAPA ACTUALĂ

II Proclamarea suveranităţii şi Lecturi suplimentare*

Cojocaru Gh. Politica externă a Republicii Moldova, Studii,
independenţei 1 Războiul din Transnistria
Chişinău, 1999.
1 Democratizarea vieţii politice Cojocaru Gh. Colapsul URSS şi dilema relaţiilor romăno-
1 Lecţie de sinteză: Drepturile omului romăne., Buc. 2001.
şi rolul societăţii civile în Republica Cojocaru Gh. Separatismul transnistrean în slujba imperiului,
Chişinău, 2001.
Moldova
Gribincea M. Trupele ruse în Republica Moldova. Chişinău,
1998.

.»'v.
Harta administrativă
“....... a Republicii Moldova
, "• . . Ocniţa 0taci t
* Lipcani8"0™ f e o ' N ţ T .
ODonduşeni V
w
. ii O Edineţ 0^1 .••**'. '••••

V o^Sţ^
Cupcini• _» \Drochia Soroca^'"- Camşnca
Suprafaţa - 33.700 km . O ) juWtui so/ţ
Rlşcani n ^ . ieşti 1":
Populaţia (1999)-3.650.000 \r/Sr-FloV« ?°I dâne
‘
2
ŞCosteşU^, f^şti
(131 loc/km )
Sărbătoarea naţională - 27 august O ob> f
Glodeni Bălţi Rezina »Rîbniţaj
(aniversarea proclamării independenţei) Stngerel
Diviziuni administrative - capitala O judViu/ Q R h ^
Făleşti O Teleneşti
Chişi-
judeţul Uai G f i
nău şi 9 judeţe; Găgăuzia are un statut
Sculem
de •v ODubăsari.:
autonomie (din 1994), iar Transnistria . o Călăraşi Criulei Grigoriopol
\0 Unghem Sttâşenl
revendică un statut aparte de republică Nisporeni
Vo Vadul lui ’
autonomă.
Republică parlamentară (conform
Leuşeni
amendamentelor din 5 iulie 2000).
Şeful statului - preşedintele (ales dc
Parlament prin vot secret, pentru cel
mult
două mandate consecutive de câte 4
ani).
Ţară cu economie în tranziţie, puternic
marcată de perioada sovietică, industria Cantemir uom[Comrat
fiind unilateral dezvoltată şi amplasată y " u/r. A. G

cu precădere în Reg. Nistrcană şi în Ceadtr-Li

Chişinău.
■ V ' c-ş.jTaraclia.--
Produs Naţ. Brut (1996) - 2.542 mln S. ;Cahul %
Produs. Naţ. Brut./loc. (1996)- 590 $. ■* 9/ "■
Vulcâneş}#..""'
Agricultura (1996) asigură 46%din P.I.B. I O (.
industria (1997) contribuie cu 1/3 la P.I.B. ,Î
Rata natalităţii (1995-2000) 15,7%o : Giursiyleşft''
Jţk ______________
Rata mortalităţii (1995-2000) - 10,8%,

162
 REPUBLICA MOLDOVA LA ETAPA ACTUALĂ

§1. Proclamarea suveranităţii şi independenţei

♦ Proclamarea independenţei - rod al mişcării naţionale.

♦ Cursul spre independenţă - principala opţiune a conducerii politice din Republica
Moldova
♦ Rolul conducător al Frontului Popular din Moldova în lupta pentru obţinerea
independenţei
♦ Puciul de la Moscova şi impactul lui asupra situaţiei politice din Moldova
♦ Proclamarea Independenţei

Proclamarea suveranitătii national-statale. "Noi suntem un popor

i*
Ideea suveranităţii Republicii Moldova a fost formulată la finele Noi vom fi un popor
anilor ‘80, pe fundalul unor ample mişcări de eliberare naţională După propria noastră
ce se declanşase în acea perioadă, practic, în toate republicile croială De nu doarme
fostei U.R.S.S. Obiectivul suveranităţii a fost pronunţat public adânc Dacă-i trează
pentru întâia oară la 20 mai 1989, în cadrul congresului constitutiv oricând Conştiinţa
al Frontului Popular din Moldova (F.P.M.), convocat de grupul de naţională"
iniţiativă al Mişcării Democratice, ales la 3 iunie 1989. (Vasile Romanciuc)
în rezoluţia specială “Cu privire la suveranitatea
R.S.S.M.” adoptată de congresul de constituire a F.P.M. se cerea
realizarea deplină a suveranităţii naţional-statale fixate în Consti-
tuţia Moldovei. Conform numitei rezoluţii, în teritoriul R.S.S.M.
erau declarate în vigoare doar legile adoptate şi
ratificate de către Parlamentul republicii.
Suveranitatea însemna “dreptul inalienabil al
republicii de a dispune şi de a se folosi de în-
treaga sa avuţie naţională”. Totodată, republica
suverană îşi rezerva dreptul de a ieşi din com-
ponenţa U.R.S.S., drept ce urma a fi realizat
“pe baza voinţei poporului, în conformitate cu
prevederile Constituţiei”.
în perioada ce a urmat, organul legislativ
al Moldovei, constituit în urma alegerilor
parlamentare din 25 februarie -10 martie 1990
a acţionat anume în direcţia materializării ideii
suveranităţii Republicii Moldova. Astfel, la 27
aprilie 1990 Parlamentul Moldovei a adoptat
Legea cu privire la Drapelul de Stat, Marea Adunare Naţională
Tricolorul: - roşu, galben şi albastru. 27 august 1991
La 23 iunie 1990 Parlamentul a adoptat istorica Dcclaraţic cu
privire la suveranitatea R.S.S. Moldova. în Declaraţie se menţiona că
suveranitatea constituie “condiţia firească şi necesară a existenţei
statalităţii Moldovei”, că izvorul şi purtătorul suveranităţii este
poporul. în acccaşi zi a fost adoptată hotărârea Parlamentului cu
privire la instituirea zilei de 31 august drept sărbătoare naţională
“Limba noastră cea română”, anulându-se, totodată, sărbătorirea zilei
• Lămuriţi: de ce a fost necesară con-
de 28 iunie. Tot atunci, pactul Molotov - Ribben- trop a fost declarat
vocarea Marii Adunări Naţionale?
nul şi neavenit din momentul semnării lui.
* Amintiţi-vă: când în istoria românilor au
Obţinerea independenţei. După proclamarea suveranităţii, mai fost convocate Mari Adunări
conducerea Republicii Moldova a urmat neabătut cursul politic spre Naţionale? Evidenţiaţi trăsăturile comune şi
desprinderea graduală de structurile perimate ale Uniunii Sovietice şi distinctive.
spre obţinerea independenţei de stat. La 27 martie

163
CAPITOLUL X
— (Documentar ——
(A)
“Această conferinţă ştiinţifică pentru
mine este o întâlnire dramatică. Asist la
drama unui popor harnic şi curajos. Şi aş
vrea să-l ajut măcar prin susţinerea
cauzei dumneavoastră. Ceea ce aţi
întreprins este un omagiu adus martirilor
acestui neam".
Stephen Bowers, Universitatea James
Madison, S.U.A.
Suveranitate - 1. Principiu ce desemnează
(a) instanţa deţinătoare de autoritate legitimă; (b)
identitatea corpului politic; (c) locul de unde
generează capacitatea de a da norme şi datoria
de supunere; 2. Putere exercitată de stat în
limitele graniţelor sale, fără ingerinţe exteme.
Independenţă - 1. Situaţia unui stat sau a
unui popor care se bucură de suveranitate
naţională, starea de neatârnare şi dreptul de a
rezolva liber (cu deplin respect al drepturilor altor
popoare) problemele sale interne şi externe, fără
amestec din afară; 2. Principiu fundamental al
relaţiilor şi legalităţii internaţionale prin care se
exprimă dreptul fiecărui popor, fiecărui stat de a-
şi organiza viaţa economică, socială şi culturală
potrivit voinţei sale, precum şi datoria tuturor sta-
telor de a respecta acest drept.
• Explicaţi importanţa fenomenelor de mai
sus pentru Republica Moldova.
Zbigniew Brzezinski (1991): “Europa
Orientală este ameninţată de timpuri grele,
mai ales când forţele acum învinse vor trece
la contraofensivă".
• Comentaţi previziunea geopolitici- anului
american, aplicând-o la situaţia din
Republica Moldova.
164
1991, în Republica Moldova s-a sărbătorit, pentru prima oară după
aproape o jumătate de secol, actul unirii Basarabiei cu România din 27
martie/ 9 aprilie 1918. Un alt eveniment semnificativ l-a constituit
organizarea şi desfăşurarea, în zilele de 26-28 iunie 1991, la Chişinău,
a Conferinţei internaţionale “Pactul Ribbentrop-Molotov şi
consecinţele sale pentru Basarabia”. In Declaraţia adoptată, Conferinţa
de la Chişinău se pronunţa în favoarea unor soluţii politice care să
conducă la eliminarea actelor dc injustiţie şi abuz comise prin
recurgerea la forţă, dictat şi anexiuni atât în perioada premergătoare,
cât şi în timpul desfăşurării celui de-al II-lea război mondial, în deplin
consens cu principiile Actului Final de la Helsinki şi ale Cartei de la
Paris pentru o nouă Europă. (A)
Justeţea cursului ales de conducerea Republicii Moldova era
confirmată şi de modificările de atitudine intervenite între timp în
mediul populaţiei minoritare din republică. Astfel, într-o serie de
sondaje efectuate în iunie 1991 de către Institutul Naţional de
Sociologie din Moldova, 58% din respondenţi s-au pronunţat pentru
îndepărtarea de Uniunea Sovietică, iar în timpul loviturii de stat din
august, pentru independenţa Moldovei s-au pronunţat deja 79% din
total. In aşa mod, suportul actului dc independenţă a Moldovei se
extindea dincolo de cele 65% ale majorităţii ctnice de moldoveni.
Decretarea independenţei de stat a tuturor celor 15 republici
unionale şi destrămarea, în consecinţă, a Uniunii Sovietice se afla,
aşadar, în dependenţă doar de factorul timp, iar puciul comunist din 19
august 1991 de la Moscova nu a făcut decât să precipite acest proccs.
Populaţia Republicii Moldova, ca şi întreaga lume, a fost puternic
impresionată aflând ştirea despre evenimentele de la Moscova.
Totodată puciul a proiectat imaginea autentică a repartizării forţelor
politice în republică. Pe de o parte, la 19 august a fost adoptată
Declaraţia comună a Preşedintelui, Prezidiului Parlamentului şi a
Guvernului republicii în care puciul de la Moscova era calificat drept
“lovitură de stat a forţelor reacţionare”, reafirmându-se cursul
ascendent al Republicii Moldova spre libertate şi independenţă. In
acelaşi timp, autoproclamatele “soviete supreme” de la Comrat şi
Tiraspol s-au grăbit să expedieze telegrame de salut lui G.I. lanaev,
capul puciştilor, în care salutau acţiunile Comitetului de Stat pentru
Situaţia Urgentă de la Moscova, exprimându-şi disponibilitatea de a
îndeplini orice dispoziţii ale acelui “comitet”. O atitudine similară
separatiştilor găgăuzi şi transnistrieni a adoptat şi Partidul Comunist al
Moldovei care, în pofida deciziei Guvernului republicii, a inserat în
paginile oficiosului “Sovetskaia Moldavia” toate decretele, hotărârile
şi comunicatele anticonstituţionale ale “noii” conduceri de la Moscova.
La 23 august 1991, imediat după zădărnicirea complotului
împotriva organelor constituţionale ale puterii, Prezidiul Parlamentului
Republicii Moldova a adoptat hotărârea “Cu privire la Partidul
Comunist din Moldova” în care se menţiona că, “nefiind înregistrat în
modul stabilit şi acţionând contrar legii, P.C.M. caută cu orice preţ să
menţină regimul totalitar, sistemul administrativ de comandă şi vechile
practici. El a acţionat împotriva renaşterii naţionale a poporului
moldovenesc, a contribuit la formarea, pe teritoriul statului nostru
suveran, a două
 REPUBLICA MOLDOVA LA ETAPA ACTUALĂ

pseudorepublici marionete ale centrului, a pus obstacole în calea
înfăptuirii reformelor economice şi politice, vădindu-şi, astfel,
caracterul conservator, reacţionar”. în consecinţă, activitatea P.C.M.
pe întreg teritoriul republicii a fost interzisă, iar averea acestuia
naţionalizată şi trecută în proprietatea statului.
Cu toate că puciul a fost înfrânt, situaţia în zonele secesio niste
ale Moldovei s-a păstrat neschimbată. Liderii separatişti ai pretinselor
“republici nistreană şi găgăuză” care au susţinut oficial puciul de la
Moscova, au continuat şi după eşecul acestuia să acţioneze cu sprijinul
nemijlocit al trupelor regiunii militare Odesa, conduse de general-
colonelul I.S.Morozov. Acesta a continuat să acorde sprijin
separatiştilor de la Tiraspol şi Comrat, punându-le la dispoziţie
armament, mijloace de telecomunicaţii, personal militar etc. în plus,
forţele armate sovietice au împiedicat activ organele de drept ale
Moldovei să ia măsuri pentru tragerea la răspundere a criminalilor de
stat, adăpostindu-i pe teritoriul unităţilor militare de la Tiraspol.
în această situaţie, la 27 august 1991, din iniţiativa Frontului
Popular din Moldova a fost convocată la Chişinău Marea Adunare
Naţională, la care peste 600.000 de reprezentanţi ai tuturor raioanelor
şi oraşelor Moldovei au cerut Parlamentului votarea nominală a
Declaraţiei de independenţă. (B)
în aceeaşi zi, întruniţi în şedinţă extraordinară şi apreciind că “a
sosit ceasul cel mare al săvârşirii unui act dc justiţie”, Parla mentul a
proclamat Republica Moldova “stat suveran, independent şi
democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul fără nici un
amestec din afară”, solicitând Organizaţiei Naţiunilor Unite admiterea
ca membru cu drepturi depline atât în organizaţia mondială, cât şi în
instituţiile sale specializate. Textul Declaraţiei de independenţă a fost
adoptat cu 276 de voturi sau 74% din totalul deputaţilor.
(B) Din Declaraţia de independenţă a
Republicii Moldova (27 august 1991)
“Parlamentul Republicii Moldova,
constituit în urma unor alegeri libere şi
democratice...
... Proclamă solemn în virtutea
dreptului popoarelor la autodeterminare, în
numele întregii populaţii a Rcpublicii
Moldova şi în faţa întregii lumi: Republica
Moldova este un stat suveran, independent şi
democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi
viitorul, fără nici un amestec din afară, în
conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte
ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al
devenirii sale naţionale...
... Hotărăşte ca pe întregul său
teritoriu să se aplice numai organele legal
constituite ale Republicii Moldova;
Garantează exercitarea drepturilor
sociale, economice, culturale şi libertăţii
politice a tuturor cetăţenilor Republicii
Moldova, inclusiv ale persoanelor aparţinând
altor grupuri naţionale, etnice, lingvistice şi
religioase, în conformitate cu prevederile
actului final de la Helsinki şi ale
documentelor adoptate ulterior, ale Cartei de
la Paris pentru o nouă Europă.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
• Enumeraţi cel puţin trei factori care au
determinat obţinerea independenţei.

• Evidenţiaţi principiile ce au stat la baza

proclamării independenţei.

Cronologie
1989, mai 20- Congresul constitutiv al Frontului Popular din Moldova.
1989, august 31 - Adoptarea Legii cu privire la statutul limbii de stat al R.S.S.M., a Legii cu privire la
revenirea limbii de stat a R.S.S.M. la grafia latină şi a Legii cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul
R.S.S.M.
1990, aprilie 27- Legea despre Drapelul de Stat - Tricolorul - albastru, galben, roşu.
1990, iunie 23 - Declaraţia cu privire la suveranitatea R.S.S. Moldova. Instituirea zilei de 31 august drept
sărbătoare naţională “Limba noastră cea română”. Anularea sărbătoririi zilei de 28 iunie.
Mijlocul anului 1990 - numărul partidelor şi formaţiunilor politice apărute pe arena politică din Moldova
atinge cifra de 60.
1990, noiembrie 3 - adoptarea Stemei de Stat a Republicii Moldova, cu străvechile simboluri ale românilor -
acvila şi capul de bour.
1991, martie 17 - refuzul Republicii Moldova de a participa la referendumul unional privind menţinerea
U.R.S.S.
1991, august 18-21 - puciul comunist de la Moscova.
1991, august 23 - interzicerea activităţii Partidului Comunist din Moldova pe întreg teritoriul republicii.
1991, august 27 - convocarea la Chişinău, din iniţiativa Frontului Popular din Moldova, a Marii Adunări
Naţionale (peste 600.000 de participanţi). Adoptarea Declaraţiei de independenţă a Republicii Moldova.

165
Partidul, formaţiunea so- Lideri politici Organe de presă Orientare politică
cial-politică

CAPITOLUL X

1991, septembrie 3 - stabilirea frontierei de stat a Republicii Moldova. Decretul privind retragerea de pe
teritoriul Republicii Moldova a trupelor Armatei Sovietice.
1991, decembrie 8 - alegerea primului Preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, susţinut de
1.952.142 de alegători sau 67,49% din totalul cetăţenilor cu drept de vot.

1992, Analizau cronologia şi specificaţi care evenimente erau comune cu întreg spaţiul ex-sovietic şi care erau
caracteristice numai Republicii Moldova.

1993, Descrieţi evenimentele ce au anticipat şi au servii ca premise pentru proclamarea suveranităţii naţional-
statale.
1994, Determinaţi interdependenţa între evenimentele principale ale istoriei universale şi naţionale şi
declararea independenţei de stat a R.M.
1995, Alcătuiţi tabelul: “Partide şi formaţiuni politice la începutul anilor ’80”.

1996, Corelaţi procesul de obţinere a independenţei Moldovei în contextul evenimentelor istoriei

universale.

§2. Războiul din Transnistria

♦Factorii care au determinat declanşarea conflictului militar de la Nistru
♦“Trecută prin foc şi prin sabie!” (D.Matcovschi)
♦ Implicarea Rusiei în războiul din Transnistria. Prezenţa trupelor ruse în Transnistria
♦ Incertitudinile statutului juridic al Transnistriei

Cauzele declanşării conflictului militar-politic.

După cum afirmă cercetătorii, cauzele războiului declanşat de separa-
tişti în primăvara anului 1992 sunt multiple, cu rădăcini adânci implan -
Pierderile Republicii Moldova în războiul tate în istoric. Deşi s-a produs ca o reacţie la procesul de declin şi
din Transnistria (A)
descompunere a Imperiului Sovietic, contenciosul transnistrean, ca şi
a) Umane:
cel găgăuz, apare ca acţiunea unei mine istorice cu efect întârziat,
- Morţi - circa 802
- Răniţi - peste 5000 plasată de regimul stalinist la temeliile R.S.S.M. în 1940 sau chiar mai
- Refugiaţi -108.000 devreme, în 1924, când a fost constituită entitatea autonomă
b) Materiale: moldovenească de la Balta-Tiraspol, în vederea extinderii revoluţiei
- Venitul naţional al Republicii Moldova proletare peste Nistru.
(1991)- 15,4 miliarde ruble
Dincolo de considerentele geopolitice ale declanşării con flictului
- Pierderile economiei naţionale - 12
miliarde ruble (cursul rublei din anul
din Transnistria, a mai existat şi o puternică componentă emotivă şi
1992) psihologică, ce a condus la intervenţia forţelor pro- imperiale anume în
- Necesităţile refacerii localităţilor şi momentul admiterii Republicii Moldova în Organizaţia Naţiunilor
obiectivelor distruse - 15 miliarde ruble. Unite. Către începutul lunii martie a anului
1997, independenţa Republicii Moldova fusese recunoscută de peste
100 de state ale lumii şi în mai puţin de un an de la proclama-

166
 REPUBLICA MOLDOVA LA ETAPA ACTUALĂ

rea independenţei, conducerea R.Moldova înregistrase o serie de

succese incontestabile în domeniul politicii externe. S-a reuşit,
bunăoară, stabilirea unor relaţii promiţătoare şi extrem de avan tajoase
cu S.U.A., administraţia Casei Albe angajându-se să favorizeze
investiţiile de capital în economia naţională, în vederea tranziţiei la
economia liberă de piaţă.
La acelaşi capitol, al realizărilor politicii externe a Republicii
Moldova, se înscrie şi stabilirea unor relaţii privilegiate cu România,
conştientizându-se tot mai mult adevărul că „avem aceeaşi limbă,
documentar
aceiaşi domnitori, în mare măsură aceeaşi istorie şi acelaşi destin”, din (B)
care considerent „nu putem să nu trăim bine cu fraţii noştri din cauza "Luptele curente din Moldova,
ambiţiilor ideologico învechite ale unora” (M.Snegur). Mai mult chiar, menţinute de mişcarea comunistă din
sfidând constrângerile geopolitice la care era supusă R.Moldova, Transnistria, ar fi fost evitate dacă armata
preşedintele M.Snegur a ţinut să menţioneze la începutul anului 1992, sovietică, astăzi armată rusă, nu ar fi luat
că „drumul nostru este anevoios, dar ţine spre Europa, unde, sunt partea separatiştilor sub falsa scuză de a

sigur, vom ajunge”. proteja minoritatea rusă. Singura metodă de a

realiza pacea în Moldova şi de a preveni un
Se constata, astfel, că orientarea proeuropeană a politicii externe
conflict asemănător în Ţările Baltice este ca
a Republicii Moldova în primul an de independenţă, precum şi
armata rusă să se declare neutră şi să
intenţiile conducerii acesteia dc a fi tratată pe picior de egalitate în
părăsească imediat aceste ţări străine pe care
cadrul C.S.I., dar şi în raport cu Moscova, - au iritat în mod vădit
încă le ocupă"
forţele proimperiale, şi determinat să recurgă la
„pedepsirea” acestei republici „rebele” (A), (C). Larry Pressler,
j\
senator american, 22 iulie 1992
începutul conflictului armat. Cu toate că liderii
separatişti de la Tiraspol au provocat vărsări de sânge încă în
noiembrie 1990, septembrie şi decembrie 1991, adevăratul război
împotriva Republicii Moldova a fost declanşat în noaptea de 1 spre 2
martie 1992, la orele 22.00, când Secţia raională de poliţie Dubăsari a
fost sesizată în legătură cu o încăierare dintre nişte tineri în zona * Reflectaţi asupra afirmaţiilor senatorului
american.
fabricii de confecţii. La locul incidentului s-au deplasat trei
colaboratori ai Secţiei raionale de poliţie Dubăsari, care au fost atacaţi
de gardişti şi cazaci înainte de a putea interveni în conflictul pentru
care fuseseră chemaţi. în urma incidentului, o căpetenie a cazacilor a
fost rănită mortal. Această provocare a fost folosită de autorităţile
ilegale separatiste pentru a lichida pe “teritoriul transnistrean” şi
ultima secţie de poliţie subordonată Chişinăului.
La 2 martie, la ora unu de noapte, gardiştii şi cazacii au încercuit (C)
Secţia raională de poliţie Dubăsari şi către ora patru dimineaţa au începând cu anii 1991-1992 trei factori
pătruns în sediul secţiei, dezarmând şi arestând 34 de poliţişti. Deja în esenţiali au contribuit la declanşarea
dimineaţa zilei de 2 martie, pe toate podurile şi şoselele de pe malul războiului din Transnistria:
stâng al Nistrului au fost instalate posturi de gardişti şi cazaci, având a) politica expansionistă a Kremlinului,
prin care se urmărea păstrarea fostelor
în dotare armament şi transportoare blindate.
“centuri de loialitate” ex-sovietice în jurul
Izbucnit în oraşul Dubăsari, conflictul armat s-a extins, în doar
Rusiei:
câteva zile, asupra satelor Coşniţa, Cocieri, Pohrebea, Doroţcaia,
b) reacţia politică cu sens invers a
Speia, Tocmagiu, Mălăieşti etc., riscând să degenereze dintr-un
populaţiei rusolingve, congregată pe ruinele
conflict local în unul regional. ideologiei internaţionaliste şi pansovieUce şi
Lăsându-se antrenaţi într-un conflict ce se anunţa a fi de uzură, c) ecounie mişcăm de renaştere
cu implicarea iminentă a Armatei a 14-a a Federaţiei Ruse de partea
raţională a populaţiei majoritare din Moldova
separatiştilor, şansele R.Moldova de soluţionare pe caje militară a
(1989-1991).
diferendului transnistrean nu puteau fi decât iluzorii, in acel timp, pe
teritoriul republicii se aflau circa 30 mii dc militari sovietici şi 36
garnizoane, majoritatea cărora aparţineau Armatei a 14-a, 120 tancuri de
luptă, 166 vehicule blindate de luptă, 129 piese dc artilerie, 6 vehicule
blindate'lansatoare de poduri, 9 elicoptcre de luptă, 36 lansatoare de rachete
antitanc şi circa 50 mii de arme automate, în timp ce forţele armate ale Republicii • Determinaţi care dintre aceşti i factori a
Moldova se aflau doar în faza incipientă dc constituire. Cea mai mare
avut un caracter hotărâtor.

167
CAPITOLUL X
Vocabular
Autonomie - (gr. autos - însuşi; nomos -
lege).
1. Libertate de a guverna prin norme,
legi proprii;
2. Transferul unor funcţii de conducere
de la vârful piramidei organizaţi- onale către
unităţi aflate la bază, care capătă astfel un grad
mai mare de independenţă decizională;
3. Situaţie proprie organizării teritorial-
administrative a unei ţări când puterea centrală
deleagă o parte din puterile sale organismelor
de conducere locale.
Secesiune - acţiunea unui grup de a se
separa, de a se despărţi de o colectivitate, de un
teritoriu, de un stat din care a făcut parte, în
vederea reunirii cu alt stat sau a întemeierii unui
stat nou.
* RedactaU un comentariu, utilizând
termenii din rubrica "Vocabular”.
Cronologie
1990, august 19 - liderii găgăuzilor
proclamă la Comrat “Republica Sovietică
Socialistă Găgăuză”.
1992, septembrie 2 -
transnistreni proclamă
“Republica Sovietică Socialistă Moldovenească
Nistreană”.
1990, noiembrie 2 - la Dubăsari
forţele separatiştilor trec la acţiuni violente
împotriva
constituţionale ale puterii de stat.
1991, decembrie - 1992,
substituirea organelor legale ale puterii de stat
cu organe anticonstituţionale ia proporţii de
masă în raioanele de est ale Republicii
Moldova.
1992, februarie - martie
detaşamente de cazaci ruşi, care sunt antrenate
în acţiuni anticonstituţionale
separatiştilor.
1992, martie 1 - în ajunul primirii
Republicii Moldova în O.N.U., cazaci şi
gardişti înarmaţi ocupă secţia raională de
poliţie Dubăsari, luând ostatici 34 poliţişti.
168
parte a muniţiilor Armatei a 14-a se afla în apropierea satului Cobasna, într-un
depozit cu o suprafaţă de peste 130 ha, în care se păstrau 2500 vagoane de muniţii.
Autorităţile de la Chişinău aveau la dispoziţie, un spaţiu de
manevră extrem de limitat. în plus, Republica Moldova nu se bucura,
în acea perioadă, nici de susţinerea, de care beneficiază în prezent, din
partea O.S.C.E., a altor organisme internaţionale. Totodată, dc partea
separatiştilor transnistreni se aflau Duma de Stat, televiziunea şi presa
din Federaţia Rusă, precum şi Armata a
15- a, care se va implica plenar în acţiunile militare împotriva tână -
rului stat independent Republica Moldova (B). Conştientizând
pericolul escaladării conflictului armat, conducerea Republicii
Moldova a întreprins acţiuni urgente pe plan politico-diplomatic în
vederea restabilirii păcii în regiunea nistreană.
în consecinţă, la 21 iulie 1992 a fost semnată Convenţia moldo-
rusă privind reglementarea paşnică a diferendului transnis- trean, care
prevedea încetarea completă a ostilităţilor şi dezangajarea părţilor
aflate în conflict prin crcarea unei zone de securitate.
Speculând dificultăţile şi lentoarea procesului de reglemen tare a
conflictului, liderii tiraspoleni au jucat cu succes cartea „faptului
împlinit”. Astfel, elaborându-şi o strategie de „apărare a independenţei
câştigate în luptele din 1992”, autorităţile tiraspolene au întreprins
acţiuni foarte serioase în vederea instruirii şi închegării unei armate
puternice, pe baza şi cu sprijinul fostei Armate a 14-a. Pe de altă
i
parte, încă din perioada conflictului armat, poziţiile Tiraspolului s-au
radicalizat constant. Dacă la începutul anului 1991 liderii tiraspoleni
îşi doreau să obţină un statut destul de limitat de autonomie teritorială,
de zonă economică liberă etc., atunci după 1992 şi în continuare,
aceştia au declarat de mai multe ori că vor accepta doar statutul de
republică independentă sau că, „luând în considerare existenţa de
facto a două state independente, problema este cum să convieţuiască
aceste două entităţi”. în acest scop, conducerea Tiraspolului şi-a
asumat un curs consecvent spre consolidarea şi adâncirea disparităţilor
structural-instituţionale faţă de Republica Moldova, punând accent
separatiştii deosebit pe întărirea ministerelor de forţă, extinderea stării de
la Tiraspol autonomizare economică şi financiară. Un punct de reper în această
strategie de înstrăinare continuă şi de desconsiderare a unităţii
teritoriale a Republicii Moldova îl serveşte şi „constituţia r.m.n.”
(publicată la 31 ianuarie 1996), în care aceasta este proclamată „stat
independent şi suveran” şi în care nu există nici măcar o trimitere la
organelor legislaţia şi Constituţia Republicii Moldova.
în cadrul acestui conflict regional, obiectivul major urmărit de
martie - Rusia a fost, de fapt, menţinerea Republicii Moldova sub tutela
politică a fostului centru decizional sovietic. Utilizând lozinca
„misiunii sale pacificatoare”, Rusia a insistat asupra integrării cât mai
ample a Republicii Moldova în „spaţiul unic” din cadrul C.S.I. în plus,
faţă de factorul militar şi politic, Rusia a depus acţiuni metodice în
- sosesc vederea adâncirii dependenţei economice a Republicii Moldova: în
primul rând a celei energetice, prin manipularea preţurilor la
de partea carburanţi şi gaze, achiziţionarea în contul datoriilor pentru energie a
celor mai prospere întreprinderi din Transnistria şi Moldova,
manipularea accizelor şi tarifelor vamale pentm a limita exporturile
Republicii Moldova în Rusia etc.
 REPUBLICA MOLDOVA LA ETAPA ACTUALĂ

Memorandumul de la 9 mai 1997. Nedefinitiva- rea, începutul conflictului armat din Transnistria.
până în prezent, a statutului juridic al Transnistriei reprezintă un factor 1992, martie 6 - din regiunea Rostov a
major de nesiguranţă, instabilitate şi risc pentru Moldova. Rusiei vin circa 1000 de cazaci şi mercenari,
Memorandumul pe care Moscova a insistat ca Moldova să-l semneze care participă în conflict de partea separatiştilor.
cu autorităţile secesioniste de la Tiraspol, la 9 mai 1992, iulie 21 - la Moscova,
2001, a contribuit, mai degrabă, la conservarea structurilor interne, M.Snegur şi B.Elţin semnează “Convenţia cu
de securitate şi paramilitare ale Transnistriei. Conform art. 11 al privire la principiile reglementării paşnice a
Memorandumului, „Părţile (Republica Moldova şi Transnistria - n.rt) conflictului armat din zona nistreană a
îşi dezvoltă relaţiile în cadrul statului unic în frontierele Republicii Moldova”. Principalele prevederi ale
R.S.S.Moldoveneşti din ianuarie 1990”. Textul Memorandumului Convenţiei: a) încetarea focului; b) dezangajarea
conţine, de asemenea, o serie de prevederi ce declară acordarea forţelor şi crearea unei zone de securitate; c)
drepturilor de entitate federativă Transnistriei, inclusiv „participarea la crearea unei Comisii Unificate de Control;
promovarea politicii externe”, „menţinerea contactelor în domeniile d) respectarea cu stricteţe a neutralităţii armatei
economic, tehnico-ştiinţific şi cultural”, - standarde net superioare a 14-a a Federaţiei Ruse; e) ridicarea blocadei
celor caracteristice unei autonomii. economice; f) reîntoarcerea refugiaţilor la
Un anumit optimism faţă de perspectivele soluţionării statutului locurile de trai.
Transnistriei insuflă deciziile summit-ului O.S.C.E. din noiembrie 1995, aprilie 25 - Memoriul
1999 de la Istanbul (Turcia), conform cărora Rusia urmează să-şi Preşedintelui Mircea Snegur cu privire la Istoria
retragă trupele şi armamentul de pe teritoriul Republicii Moldova până românilor.
la finele anului 2002. 1997, mai 9 - memorandumul privind
Aşa cum, pe parcursul celor zece ani de la războiul din bazele normalizării relaţiilor între Republica
Transnistria, au fost examinate, practic, toate variantele posibile de Moldova şi Transnistria.
soluţionare a acestui conflict, conducerea Republicii Moldova este 1999, noiembrie - decizia summit-
dispusă să examineze şi azi orice proiect de statut special al regiunii ului O.S.C.E de la Istanbul privind retragerea
transnistrene, inclusiv prin federalizarea Republicii Moldova. trupelor Federaţiei Ruse de pe teritoriul
în cadrul recentelor negocieri dc la Kiev (iulie 2002), de rând cu proiectul de Republicii Moldova.
statut al regiunii transnistrene propus Chişinăului şi Tiraspolului de şeful Misiunii
O.S.C.E. în republica Moldova David Schwarz, a fost examinat şi proiectul de
statut special prezentat de partea transnistreană, în care Tiraspolul propune
soluţionarea conflictului după modelul Serbia-Muntenegru, unde părţile ar avea
statut de identităţi egale şi suverane, altfel spus, ar fi subiecţi de drept
internaţional. Atât oficialităţile moldovene, cât şi Misiunea O.S.C.E. la Chişinău au
avizat negativ acest document, deoarece contravine atât înţelegerilor anterioare, cât
şi poziţiei mediatorilor, care au declarat în repetate rânduri că pledează pentru
soluţionarea conflictului transnistrean pornind de la principiul integrităţii
teritoriale şi suveranităţii Republicii Modlova. Propunerile de federalizare a
2000, Completaţi tabelul cu noi
republicii au fost apreciate neunivoc şi în contradictoriu de multe partide politice şi
reprezentanţi ai societăţii civile.
evenimente legate de rezolvarea
conflictului de la Nistru.

• Enumeraţi şi analizaţi factorii care au contribuit la declanşarea războiului din Transnistria.

* Explicaţi rolul unor grupări politicc din Federaţia Rusă în conflictul din Transnistria.
• Alcătuiţi discursuri la temele:
- “Conflictul transnistrean - scenariu bine pregătit”.
- “Războiul transnistrean - eveniment istoric determinat sau artificial pregătit”.
• Comentaţi cele mai semnificative, după părerea Dvs, date pentru istoria R.M. .
* Meditaţi: a fost oare o simplă coincidenţă faptul declanşării conflictului de la Nistru anume în ziua admiterii
R.M. în ONU? Argumentaţi-vă opinia.
* Prezentaţi consecinţele războiului transnistrean în evoluţia istorică a R. Moldova.

169
CAPITOLUL X
§3. Democratizarea vieţii politice din Republica Moldova
♦ Rolul negativ al separatismului transnistrean şi găgăuz în procesul
democratizării vieţii politice
♦ De la unipartidism la pluripartidism. Constituirea formaţiunilor social-politice şi
a partidelor de alternativă
♦ Perfecţionarea sistemului de separare şi colaborare a ramurilor puterii
Mircea Snegur Primul preşedinte al
Republicii Moldova (1991-1996)
Petru Lucinschi Al doilea preşedinte al
Republicii Moldova (1996-2001)
* Efectuaţi o analiză comparativă a activităţii
primului şi celui de-al doilea preşedinte al
R.Moldova. Determinaţi succesele şi eşecurile
celor doi preşedinţi.
170
Urmările conflictului militar-politic. Anii ce s-au
scurs de la proclamarea independenţei Republicii Moldova au fost
marcaţi de aplicarea - uneori reuşită, dar şi însoţită adeseori de
grave erori şi diverse dificultăţi - a unor reforme politice şi so-
cial-economice bazate pe valorile democraţiei moderne şi ale
pieţei libere, pe principii capabile să asigure libertatea, securitatea
şi bunăstarea cetăţenilor Republicii Moldova. Condiţiile iniţiale
ale edificării unui stat independent au fost dificile, marcate de
turbulenţe geopolitice, cu consecinţe resimţite până în prezent.
învăluit în mai multe enigme, încă nedescifrate până în
prezent, războiul din Transnistria a avut consecinţe multidimen-
sionale şi traumatizante, marcând profund întreaga evoluţie ulteri-
oară a evenimentelor şi proceselor politice, economice, sociale şi
culturale din Republica Moldova. Convenţia de la Moscova din 21
iulie 1992 a fost considerată, cu justificat temei, drept „apăsă-
toare”, iar condiţiile acesteia - „un eşec nu doar al unei persoane,
ci şi unul colectiv”. Concomitent cu cedările unilaterale, nejustifi-
catc ale Chişinăului (acordarea separatiştilor transnistreni drep-
tului de a-şi hotărî singuri soarta „în cazul modificării statutului de
stat independent al Republicii Moldova”; abandonarea formulei
cvadripartite de reglementare a conflictului prin înlăturarea
României şi Ucrainei şi admiterea la negocieri a grupării
separatiste de la Tiraspol etc.) se produce o turnură vizibilă în
cursul politicii externe a Republicii Moldova. Deja în vara lui
1992, preşedintele R. Moldova afirma că „Ia etapa actuală, ar fi de
folos pentru Moldova” ca ea să participe la Comunitatea Statelor
Independente, din simplul motiv că „a apărut un anumit optimism
faţă de C.S.I.”.
Crearea unei formaţiuni teritoriale - autoproclamata r.m.n. -
a redus cu 1/6 teritoriul Moldovei şi cu 16% numărul populaţiei.
Separatismul transnistrean a destabilizat substanţial economia
naţională a Republicii Moldova, reducându-i producţia industrială
cu 36,0%, producţia energiei electrice cu 87,5%, producţia
mărfurilor de consum popular cu 28,0%, producţia de legume cu
38,0%, producţia de fructe cu 23,0% şi cu 24,0% suma totală a
veniturilor formate pe teritoriul republicii (B).
în acelaşi timp, condiţiile edificării tânărului stat indepen-
dent au fost esenţial influenţate de revendicările separatiste ale
găgăuzilor (turcici ortodocşi) - un alt grup etnic minoritar din
Republica Moldova în număr de 153.468 de persoane (1989),
locuind mai ales în raioanele sudice Comrat, Basarabeasca,
Ceadâr-Lunga, Taraclia şi Vulcăneşti. Deşi găgăuzii formează
majoritatea absolută doar în două din cele cinci raioane
Maşini electrice mari 100,0%

Transformatoare dc putere 100,0%

Containere de gaz 100,0% REPUBLICA MOLDOVA LA ETAPA ACTUALĂ
Textile din bumbac 96,6%
Energic electrică 87,5%
Ciment revendicate de58,1%
liderii Gagauz Yeri - raionul Ceadâr-Lunga (B) Transnistria în economia
Motoare electrice (64,2%) şi raionul Comrat (63,8%), precum şi în numai 28 de Republicii Moldova, 1991
de putere mică localităţi din întreaga
55,8% regiune sudică a Moldovei, guvernarea (producţia regională ca procent
Folii metalice
venită la putere după
23,5%
alegerile parlamentare din februarie 1994 a din totalul la nivel naţional)
creat pe 10 % din teritoriul republicii o „unitate teritorială
Produse agricole 13,1%
autonomă”_ specială ca „formă de autodeterminare pentru
găgăuzi”. în cazul unei „schimbări de statut a Republicii
Moldova”, găgăuzilor li se acordă dreptul dc a-şi determina
propria soartă. Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei
(14 ianuarie 1995) poate fi modificată doar de votul a 3/5 din
parlamentarii Republicii Moldova, permanenţa ei fiind astfel
asigurată.
Astfel, impunerea prin Memorandumul de la 9 mai 1997 a
cadrului de „stat comun” pentru existenţa Moldovei, Transnistriei
şi, eventual, a Găgăuziei, a făcut ca asupra Moldovei să planeze
constant pericolul transformării acesteia dintr-un stat unitar într-o
federaţie sau chiar într-o confederaţie.
Reformarea sistemului politic. Un prim pas
spre calea democratizării vieţii politice din Republica
Moldova l-a constituit decretul Prezidiului Sovietului
Suprem al R.S.S.M. din anul 1989 „Cu privire la modul
provizoriu de înregistrare a formaţiunilor obşteşti ale
cetăţenilor din R.S.S.M.”, prin care, pentru prima oară
după o jumătate de secol, statul recunoştea cetăţenilor săi
dreptul la libera asociere în diverse formaţiuni so-
cial-politice şi partide de alternativă. în consecinţă, în
numai câteva luni, în Moldova s-au constituit circa 20 de
organizaţii obşteşti, partide politice şi asociaţii culturale,
între care Frontul Popular din Moldova, Partidul Demo-
crat, Partidul Naţional Creştin, Partidul Social-Democrat,
societăţile „Limba noastră cea română”, „Dunărea şi
Marea”, „Liga Democrat Creştină a Femeilor din
Moldova”, „Liga Pedagogilor” etc. Sediul Parlamentului Republicii Moldova
Reformarea sistemului politic a continuat cu suspendarea
activităţii structurilor partidelor politice în instituţiile de stat (decretul • Formulaţi definiţia regim uluui politic actual
prezidenţial din 22 august 1991), ulterior fiind depolitizate şi din Republica Moldova.
structurile Forţelor Armate, de interne şi de securitate. * Evidenţiaţi principalele atribuţii ale
Parlamentului conform Constituţiei Republicii
Statornicirea sistemului pluripartidist şi-a găsit expresia în
Moldova. ■
Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994, prin care
pluralismul politic este garantat şi evidenţiat în şirul valorilor
democratice supreme. Democraţia, potrivit Constituţiei în vigoare (cu
modificările şi completările din 5 iulie 2000), se exercită în condiţiile
pluralismului politic, incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul (art.
5). Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-
politice, ele fiind egale în faţa legii. La rândul său, statul îşi asumă
obligaţia de a asigura respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale
partidelor şi altor organizaţii social-politice (art. 41).
în condiţiile libertăţii instaurate după prăbuşirea U.R.S.S. şi
garantate de Constituţie, în Republica Moldova s-au constituit şi
activează în prezent circa 30 de partide politice. Totuşi, în cazul
Republicii Moldova e greu de vorbit nu doar de doctnne (de stânga,
centriste sau de dreapta), ci chiar şi de partide politice în

Preşedinţia Republicii Moldova

171
 Alegerile parlamentare din 27 februarie 1994

1. Partidul Democrat Agrar -43,18% 56 locuri

2. Blocul Unităţii Socialiste -22,0% 28 locuri
3. Blocul Ţăranilor şi
CAPITOLUL X
Intelectualilor — 9,2% 11 locuri
4. Alianţa Frontului Creştin
sensul clasic al noţiunii. Cert este că doctrinele de stânga sunt mult
Democrat - 7.53% 9 locuri
mai agreate în condiţii de criză social-economică, în societăţi cu
Alegerile prezidenţiale (turul I - 17 noiembrie. un cotidian bulversat, ca cel din Republica Moldova (A). (Vezi
turul 11 -1 decembrie 1996) tabelul).
1. Petru Lucinschi (inde Dacă partidismul, ca fenomen politic, a devenit un element
pendent) -27,7% 54,0% cert al vieţii democratice din Republica Moldova, atunci
2. Mircea Snegur (preşedinte
în exerciţiu) -38,8% 46,0%
mecanismul funcţionării puterilor în stat, considerat drept o
3. Viadimir Voronin (P.C.R.M.)- 10,2% condiţie necesară şi un mijloc sigur pentru depăşirea crizei politice
4. Andrei Sangheli (P.D.A.M.) - 9,5% şi economice care afectează socictatea în condiţiile tranziţiei, a
5. Valeriu Matei (P.F.D.) - 8,9% rămas nedefinitivat până în prezent. Deşi Constituţia din 5 iulie
Alegerile parlamentare din 22 martie 19982000 stipulează că „în Republica Moldova puterea legislativă,
1. Partidul Comuniştilor -30,01% 40 locuri
executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în
2. Convenţia Democrată -19,42% 26 locuri exercitarea prerogativelor ce le revin” (art. 6), totuşi, nu s-a reuşit,
3. Mişcarea Pentru o Moldovă evitarea imixtiunii reciproce a unei instituţii publice în sfera de
Democratică şi Prosperă -18,16% 24 locuriVoronin
viadimir competenţă a alteia şi suprapunerea lor, ceea ce a condus,
4. Partidul Forţelor
Democratice
cel de-al treilea preşedinte
- 8,84% 11 locuri
inevitabil, la declinarea responsabilităţii politice a guvernanţilor
al Republicii Moldova faţă de cei guvernaţi, la o confruntare permanentă între puterea
Alegerile parlamentare dinexecutivă şi cea
25 februarie 2001 legislativă.
1. Partidul Comuniştilor -50,07% 71 locuri Perfecţionări ale sistemului puterilor. în vederea
2. „Alianţa Braghiş" (A)-13.36%
Rezultatul19alegerilor
locuri din perfecţionării sistemului de separare şi colaborare a ramurilor
3. Partidul Popular Creştin
1994-2001 puterii, a statornicirii unui echilibru raţional între împuternicirile
Democrat -8,24% 11 locuri
Parlamentului şi ale Guvernului, au fost elaborate două proiecte
de legi diametral opuse privind modificarea Constituţiei Republi-
cii Moldova: primul, redactat în conformitate cu Decretul prezi-
denţial din 1 iulie 1999 şi cel de-al doilea, elaborat de grupul
parlamentar al creştin-democraţilor şi susţinut de o serie de depu-
taţi din alte fracţiuni parlamentare. Astfel, în timp ce proiectul
Comisiei prezidenţiale prevedea instituirea unui regim prezi-
denţial în forma sa clasică, cel de-al doilea proiect presupunea
reducerea prerogativelor preşedintelui şi sporirea atribuţiilor
puterii legislative.
în consecinţa revotării, la 21 iulie 2000, de către Parlamentul
Republicii Moldova, a Legii cu privire la modificarea şi comple-
tarea Constituţiei, în republică a fost instituit regimul parlamentar
de guvernare, prin care s-a produs limitarea prerogativelor preşe-
dintelui în favoarea parlamentului şi a guvernului, precum şi
alegerea preşedintelui de către parlament.
Reformele economice şi stratificarea socială.
Cadrul legislativ, necesar implementării reformelor economice a
început a fi creat încă din 1990, după primele alegeri parlamen-
tare democratice. Astfel, primul document oficial de instituire a
noilor instrumente juridice, economice şi funcţionale a fost
Hotărârea Parlamentului din 1990 „Cu privire la concepţia
trecerii la economia de piaţă în Republica Moldova”. De Ia acea
dată şi în continuare, reformarea economiei naţionale a
Republicii Moldova a parcurs câteva etape importante şi anume:
a) prima (1990-1992), marcată de falimentul politic şi so-
cial-economic al fostei U.R.S.S., cu toate repercusiunile inerente
unei zone periferice, integrate rigid în sistemul planificării
centralizate a producţiei, repartiţiei, raporturilor economice
b) Motivaţi repartizarea numărului de interne şi externe. Prăbuşirea U.R.S.S. ca sistem politic şi eco-
mandate in ordinea respectivă. nomic a zguduit şi destrămat vechile mecanisme de reglare,
c) Redactaţi un eseu despre rolul politic al generând un declin brusc al producţiei în toate sectoarele
unei formaţiuni sau al unui bloc electoral.
economiei naţionale, o inflaţie galopantă şi o scădere respectivă a

172
 REPUBLICA MOLDOVA LA ETAPA ACTUALĂ

nivelului de trai al populaţiei. Astfel, comparativ cu anul 1989 (100%).

volumul Produsului Intern Brut al Republicii Moldova s-a redus la 57,1% în 1992
Vocabular
şi la 38,3% către mijlocul anilor ’90. în consecinţă, salariul real al populaţiei s-a
Economie de piaţă - Sistem de
redus la 64,4% în 1992 comparativ cu anul 1989 (100,0%), ajungând la nivelul organizare economică în care echilibrul dintre
minim în anul 1994 (33.8%), după care se înregistrează o creştere nesemnificativă. cerere şi ofertă (de bunud şi servicii) se face
în acelaşi timp, în perioada respectivă au fost formulate principiile prin mecanisme de piaţă, prin preţ, iar banii
strategice ale tranziţiei la economia de piaţă social orientată, a început îndeplinesc rolul unui mijloc universal de
formarea cadrului legislativ, necesar funcţionării noului sistem schimb. Preţurile sunt acelea care orientează
economic. alocaţia de resurse şi distribuţia veniturilor. în
d) a doua etapă (1993-1994), caracterizată prin acţiuni mai prezent, pe plan mondial nu există un singur
energice şi mai ample de tranziţie graduală la economia de piaţă. S-au mod de organizare a economiei de piaţă, ci
stabilit, totodată, relaţii comerciale externe şi raporturi mutuale directe mai multe. Fiecare este expresia condiţiilor
cu organizaţiile financiare internaţionale (Banca Mondială şi Fondul concrete, rezultatul unei istorii locale
Monetar Internaţional cu sediul la Washington), cu ajutorul cărora s-a specifice, astfel încât practicile actuale ale
realizat stabilizarea macroeconomică, s-a instituit sistemul bancar ţărilor democratice avansate sunt diverse şi,
naţional. în consecinţă, leul moldovenesc s-a stabilizat, iar inflaţia s-a din acest motiv, dificii de plasat într-un cadru
redus considerabil, constituind în 1994 329,7%, comparativ cu conceptual exclusiv (planificare - piaţă,
1.276,4% în 1992. neintervenţionism - intervenţionism,

Totuşi, măsurile în cauză nu au stopat declinul economiei proprietate privată - proprietate

naţionale: producţia a continuat să scadă, iar rata inflaţiei să crească; publică). Problema esenţială constă în
dezvoltarea unei economii de piaţă în care să
scumpirea mărfurilor şi serviciilor pe piaţa internă a depăşit tot mai
fie maximizate avantajele şi reduse la minim
mult veniturile băneşti ale populaţiei; dimensiunile şomajului au luat
dezavantajele.
amploare, iar nivelul de trai al populaţiei a degradat continuu.
Regim politic - mod de organizare a
e) etapa a treia (a doua jumătate a anilor ’90) este marcată de
puterii politice într-o ţară (monarhie, republică,
aprofundarea reformelor în toate sectoarele economiei naţionale. S-a
dictatură)
încheiat privatizarea proprietăţii de stat contra bonuri patrimoniale, a
Regim parlamentar - regim republican
demarat privatizarea contra plată, a continuat reforma agrară.
sau monarhic în care parlamentul deţine un
Ponderea sectorului privat în Produsul Intern Brut s-a ridicat, în
rol preponderent. Şeful statului, dacă este
proprietatea exclusivă a statului rămânând complexul energetic, rege, are un rol nesemnificativ în viaţa
transportul, telecomunicaţiile, toată infrastructura sferei sociale. Statul politică. în cazul unei republici, preşedintele
mai deţine, de asemenea, o parte din industrie. este ales de către parlament. Preşedintele
Totuşi, în pofida eforturilor şi acţiunilor în vederea tranziţiei la
are, în aceste condiţii, prerogative mult
economia de piaţă, acestea nu s-au soldat cu rezultate capabile să
reduse, fiind dependent de parlament care
imprime societăţii o atmosferă de stabilitate şi securitate economico-
socială. Mai mult ca atât, presată de stagnarea economică prelungită, tinde să devină omnipotent.
de corupţie şi crimă organizată, Republica Moldova se zbate în prezent Regim prezidenţial - regim republican
pentru a evita prăbuşirea spre o şi mai mare sărăcie. Conform în care preşedintele republicii este şi şef al
indicatorilor dezvoltării potenţialului uman. Republica Moldova se află pe locul 98 guvernului. Parlamentul şi preşedintele îşi au
între ţările cu economie în tranziţie (anul 1999) şi pe antepcnultimul loc (117) în originea în aceeaşi sursă - voinţa poporului.
acelaşi clasament după nivelul P.I.B. la un locuitor. Datoria externă a republicii
Dacă unul din organele supreme ale ţării se
constituie 80% din Produsul Intern Brut, Republica Moldova trebuind să achite
îndreaptă într-o direcţie nedorită, celălalt îl va
circa 347 mln.S S.U.A. în perioada anilor 2001 -2003. în plus, în 2000 au fost
restructurate datorii de circa 200 mln S faţă dc Rusia, Banca Europeană pentru putea corecta.
Reconstrucţie şi Dezvollare, băncile comerciale din Germania şi alţi creditori.
Circa 80% din totalul populaţiei trăieşte sub limita sărăciei, iar salariul mediu lunar
în Moldova este de 30 dolari S.U.A. De la
4.335.1 locuitori în 1989, numărul populaţiei Republicii Moldova s-a redus la
3.650.1 în 1999; respectiv, speranţa de viaţă la naştere a populaţiei feminine s-a
redus de la 72,3 la 71,5 ani în perioada 1989-1999, iar cea a populaţiei masculine -
de Ia 65,5 la 64,2 în acceaşi perioadă.
Pe fundalul situaţiei economice deplorabile, în cadrul alege rilor
parlamentare anticipate din 25 februarie 2001 (A), P.C.R.M. a obţinut
un aflux de 300.000 de alegători comparativ cu scrutinul parlamentar
din februarie 1998, ajungând să deţină în prezent 71 din totalul celor * Redactaţi un eseu, utilizând termenii din
101 mandate în legislativul Republicii Moldova. vocabular pentru caracterizarea evoluţiei
regimului politic din Republica Moldova pe
parcursul anilor 1991-2001.

173
CAPITOLUL X

Deja în mai multe rânduri, comuniştii rebotezaţi în social-democraţi sau socialişti, au câştigat alegerile în ţările din
Europa de Est şi Centrală. Este însă pentru prima dată, când comuniştii, care continuă să-şi zică comunişti, au venit
la putere.
După învestirea sa, la 7 aprilie 2001, în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, care
deţine totodată şi funcţia de prim-secretar al P.C.R.M., a declarat că cei zece ani de independenţă a republicii nu au
fost altceva decât „ani de nimicire planificată a viitorului”, din care motiv „noi, de fapt, trebuie să pornim de la
zero”. în acelaşi timp, preşedintele Republicii Moldova continuă să creadă că „unica alternativă a organizării
politice actuale extrem de şubrede a lumii este socialismul”, că „opţiunea optimă ce corespunde intereselor
naţionale pentru Moldova este dezvoltarea socialisă, în cadrul căreia socialismul ca învăţătură, mişcare de masă şi
sistem social capătă o a doua viaţă”. VI. Voronin consideră că „numai această cale strategică deschide perspective
frumoase: renaşterea economiei, consolidarea suveranităţii şi statalităţii”.
Cert este faptul că acţiunile actualei majorităţi parlamentare se înscriu mai mult în cadrele doctrinei so- cial-
democrate şi nu ale celei comuniste marxist-leniniste. Dincolo de frazeologia comunistă, succesul/eşecul actualei
guvernări se află în raport direct cu capacitatea acesteia de redresare a situaţiei so- cial-economice din republică, de
menţinere a calităţii Republicii Moldova de stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil; în fine, de gradul în
care va reuşi să avanseze pe calea unui stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile
sale, dreptatea şi pluralismul politic vor deveni valori supreme şi garantate constituţional.
Republica Moldova în contextul relaţiilor internaţionale*. în primul deceniu de existenţă
ca stat independent Republica Moldova a devenit membră a mai multor organisme internaţionale prestigioase: a Organizaţiei Naţiunilor
Unite (2 martie 1992), a Consiliului Europei (14 iulie 1995), a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare Europeană (O.S.C.E.. 3
ianuarie 1992), a Pactului de stabilitate din Europa de Sud-Est (2001) ş.a. Participarea Republicii Moldova în organismele internaţionale
contribuie la democratizarea societăţii, accelerarea şi eficientizarea reformelor economice, la informarea adecvată a opiniei mondiale
despre situaţia din republică etc. în prezent, Republica Moldova întreţine relaţii diplomatice cu 112 state ale lumii. în scopul menţinerii
vechilor relaţii economice Republica Moldova a aderat la C.S.l. (Comunitatea Statelor Independente) alcătuită din 11 foste republici ale
U.R.S.S. La intensificarea relaţiilor economice internaţionale ale Moldovei contribuie şi aderarea ci la Asociaţia Cooperării economice a
ţărilor riverane Mării Negre şi Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Conform Constituţiei (art. 11), Republica Moldova este un stat
neutru. Aceasta însă nu exclude colaborarea ei cu NATO în cadrul programului „Parteneriatul pentru pace şi al programului individual
de cooperare cu Alianţa Nord-Atlantică. Prin intermediul acestor programe, s-a realizat instruirea lingvistică a cadrelor militare din
Republica Moldova, pregătirea lor pentru acţiuni în condiţii de calamităţi, însuşirea experienţei în domeniul informaticii etc.
Fiind un stat mic, Republica Moldova îşi poate promova politica sa externă numai în cadrul unei colaborări cu organismele
internaţionale, tinzând spre un echilibru real în relaţiile sale cu marile puteri din Est şi Vest.

Cronologie
1990 - hotărârea Parlamentului “Cu privire la Concepţia trecerii la economia de piaţă a Republicii Moldova”.
1993, august 22 - suspendarea activităţii structurilor partidelor politice în instituţiile dc stat.
1992-Aderarea Republicii Moldova la Fondul Monetar Internaţional (sediul la Washington) şi Banca
Intemaţionlă pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (Banca Mondială, cu sediul la Washington).
1994, iulie 29 - adoptarea Constituţiei Republicii Moldova.
2001, iulie 21 - instituirea în Republica Moldova a regimului parlamentar de guvernare.
2002, februarie 25 - alegeri parlamentare anticipate. Victoria netă a P.C.RM. (71 din 101 mandate).
2001, aprilie 7 - depunerea jurământului de către cel de-al treilea preşedinte al R.Moldova
Vladimir Voronin.

• Enumeraţi consecinţele conflictului militar - politic pentru RM.

• Elucidaţi principalele reforme social-economice din RM şi determinaţi urmările lor.
• Argumentaţi avantajele trccerii RM la sistemul pluripartidist (eventual, dezavantajele).
• Identificaţi coaliţiile parlamentare pe parcursul anilor ‘90.
• Organizaţi o dezbatere pe tema “Regim parlamentar în Moldova - avantaje şi dezavantaje”.
• Exprimaţi-vă şi argumentaţi-vă opinia referitor la regimul politic adecvat realităţilor din RM.

174
 REPUBLICA MOLDOVA LA ETAPA ACTUALĂ

STUDIU DE CAZ
Minorităţile etnice în Basarabia interbelică
în perioada dintre cele două războaie mondiale, minorităţile etnice, un conglomerat de naţionalităţi,
constituiau 1.253.645 de locuitori ai Basarabiei. Prin ponderea lor mai însemnată se evidenţiau ruşii, cu 351.912
locuitori sau 12,3%, ucrainenii, cu 314.211 locuitori (11,0%), evreii - 204.858 (7,2%), bulgarii - 163.726 (5,7%),
germanii - 81.089 (2,8%). Restul naţionalităţilor erau mai puţin numeroase (unguri, sârbi, croaţi, cehi, slovaci,
polonezi, greci, armeni, albanezi).
Conform datelor recensământului din 1930, din totalul de 370.971 de locuitori ai mediului urban
basarabean, populaţia titulară constituia doar 116.736 de locuitori sau 31,0%, restul populaţiei urbane fiind
compus dintr-o veritabilă „macedonie de populaţii” (Antony Babei). în mediul rural, din totalul dc
1. 538 de sate, 884 erau populate de moldoveni, 316 - de ucraineni, 49 - de ţigani, 42 - de bulgari, 27 - de
ruşi, câte 25 de sate de germani şi găgăuzi şi 16 colonii evreieşti. în plus, existau 159 de sate în unele dintre ele
predominând moldovenii sau ucrainenii, dar şi o categorie de sate în care nici moldovenii şi nici ucrainenii nu
deţineau majoritatea, toate aceste sate constituind aşa-zise „sate mixte”.
Prezenţa unei populaţii minoritare atât de importante pe teritoriul Basarabiei interbelice constituie o probă
elocventă a toleranţei proverbiale a moldovenilor, confirmând întru totul justeţea afirmaţiei lui Zamfir Arbore,
potrivit căruia, între conglomeratul minorităţilor naţionale din Basarabia şi populaţia românească majoritară a
existat „o trăsătură de unire sufletească”. Aceasta deoarece, conform aceluiaşi autor, „nici ura, nici zavistia
reciprocă între aceste neamuri nu există; toate aceste neamuri au luptat deopotrivă în contra despotismului
asiatic al ţarilor ruşi; fiecare din aceste neamuri posedă mormintele sfinte ale martirilor săi în stepele
nemărginite ale Siberiei, în temniţele şi fortăreţele vechiului imperiu rusesc”.
în accepţia unui alt cercetător, prof. I. Simionescu, „prin convieţuirea şi contopirea elementelor dis parate,
unele cu putere de muncă mai mare, altele cu simţul de gospodărire mai dezvoltat, prin influenţe reciproce, s-a
ajuns la o treaptă mai înaltă în viaţa economică”.
în cadrul perioadei interbelice, tuturor minorităţilor naţionale li s-a asigurat posibilitatea legală de a-şi
dezvolta limba şi cultura proprie, de a beneficia într-o largă măsură de drepturile limbii lor, drepturi determinate
prin legi fundamentale, menite să asigure ca România Nouă să devină „Patria iubită şi iubitoare a tuturor fiilor
ei, fără deosebire de clasă socială, de limbă maternă, ori de confesiune”.
Dovadă a consecvenţei politicii faţă dc minorităţile etnice o constituie faptul că, practic, toate guvernele
României interbelice au răspuns conştiincios şi regulat la toate notele şi adresele Societăţii Naţiunilor în materie
de politică naţională, au discutat în permanenţă cu numeroşii emisari veniţi să constate la faţa locului situaţia
minorităţilor, oferindu-le date şi fapte reale, verificabile, precum şi posibilitatea de deplasare în Transilvania,
Bucovina şi Basarabia, pentru a studia situaţia minorităţilor din aceste teritorii după 1918.
în Basarabia, bunăoară, reforma agrară, deşi a avut un caracter naţional, nu a acordat nici un regim
preferenţial naţionalităţii române şi nu a prejudiciat drepturile naţionalităţilor conlocuitoare. Dreptul de
expropriere sau de împroprietărire nu a fost nici condiţionat, nici influenţat de naţionalitatea proprie tarului sau a
împroprietăritului. Astfel, din totalul celor 357.016 locuitori cărora li s-a recunoscut dreptul de a fi
împroprietăriţi în Basarabia, minoritarii au constituit 94.480 persoane, cifră ce formează totalitatea populaţiei
minoritare care a solicitat pământ. în acelaşi timp, în anul 1923 în Basarabia, din totalul celor 305 de
întreprinzători industriali din mediul urban, 36 erau români, iar 279 aparţineau minorităţilor naţionale (24 ruşi,
202 evrei, 4 polonezi etc.).
în domeniul cultural, deja în primii ani postbelici minorităţilor naţionale le-au fost asigurate condiţiile
necesare instruirii în limba maternă. Dacă în anii anteriori primului război mondial atât populaţia majoritară a
Basarabiei, cât şi diferitele grupuri etnice minoritare au fost private de posibilitatea instruirii în limba maternă,
atunci deja în 1921 minoritatea rusă dispunea de 89 şcoli în care instruirea se efectua în limba rusă, cea
ucraineană dispunea de 212 şcoli, minoritatea evreiască - de 45 de şcoli, polonezii dispuneau de 4 şcoli,
germanii - de 50 dc şcoli, bulgarii - de 65 de şcoli cu predare în limba bulgară etc. în general, după 1918 în
Basarabia s-a dezv oltat o reţea întreagă de şcoli speciale de care nu s-a dispus până atunci. Bunăoară, doar în
anii 1918-1924 au fost deschise 26 de grădiniţe cu un contingent dc 1180 de copii, frecventate de 380 de români,
369 ruţ.i. 393 evrei şi copii de alte naţionalităţi.

175
CAPITOLUL X

în acelaşi context, drcpl lâsătură specifică literaturii basarabene interbelice a servit valorificarea şi
dezvoltarea ei de către reprezentanţii tuturor naţionalităţilor conlocuitoare. La Bolgrad, de exemplu, auj activat în
acei ani poeţii I. Siavov, C. Aldea, T. Nencev, VI. Cavarnali, I. Uzunov, I. Sulacov, Gh. i Bujoreanu etc., care au
colaborat la revista „Bugeacul” (1935-1940).
Aceeaşi trăsătură a fost proprie şi ziaristicii basarabene din perioada interbelică, fapt consemnat | inclusiv
de ziarişti străini. Astfel, sosind la Chişinău în anul 1929, un grup de ziarişti străini a constatat că, au avut
impresia că s-au aflat „într-un oraş din Rusia”. în anii 1917-1930 au fost editate circa 36 dei cotidiene şi
săptămânale de limba rusă, între care „Basarabia”, „Bessarabskaia jizni”, „Svobodnaiaj | Bessarabia”, „Slovo”,
„Kişinevskic novosti” etc.
în anii 1918-1940 în Basarabia şi-au desfăşurat activitatea rodnică o serie de plasticieni, mari maeştri'
: ai timpului; reprezentaţi nu numai de naţiunea titulară, ci şi, în egală măsură, de etniile conlocuitoare: Al. j
Plămădeală, A. Balier, S. Kogan, V. Malişevskaia, P. Sallingovski, A. Klimaşevski, N. Stepankovski, A.;
< Kolstein, N. Gumalik etc.
în aceeaşi perioadă, de un real succes în Basarabia s-a bucurat teatrul rus al lui V. Vronski, Care a pus j în
scenă piesele “Fabrica tineretului” (A. Tolstoi), “Căsătoria liberă” (V. Kataev) şi multe altele, i Numeroase
colective teatrale, artişti ruşi şi-au găsit refugiul în Basarabia, continuându-şi activitatea! artistică. Populaţia
Basarabiei a avut posibilitatea de a se familiariza cu talentul unor astfel de artişti şi
■ cântăreţi de vază, cum ar fi: L. Lipkovskaia, M. Kunitova-Benua, M. Pleveţkaia, A. Vertinski, P.,
I Leşccnko, cu grupul din Praga al Teatrului Artistic din Moscova etc.
Evident, în perioada interbelică au fost atestate şi unele conflicte sau tensiuni interetnice. Acestea; însă nu
era un indice dominant al epocii, ci s-au manifestat preponderent la nivel cotidian. Aceste acţiuni erau susţinute
de unele formaţiuni politice de extremă dreaptă. Profesorul Ion Simionescu, care a vizitat şi a studiat în detaliu
mediul basarabean interbelic, constata pretutindeni „un mozaic etnic, plantat pe fondulj | românesc”; în toate
oraşele basarabene era prezentă „forfota schimbului, amestecul celor două neamuri, icare se clevetesc şi totuşi nu
pot trăi unul fară altul. Dughenele sunt ale evreilor, iar muşteriii sunt ; moldoveni”. Cuvintele respective
caracterizează nu numai raportul dintre moldoveni şi evrei ci şi cu toate celelalte minorităţi naţionale din
Basarabia interbelică.

Statutul minorităţilor naţionale în Basarabia interbelică

•Respectarea drepUirilor minorităţilor din Basarabia ("Declaraţia dc unire a Basarabiei cu România”, 27; i
martie / 9 aprilie 1918).
1
*Se recunoaşte tuturor cetăţenilor din ţinuturile dezrobite, fără deosebire de naţionalitate, deplinătatea ^
drepturilor lor civile şi politice. ("Decretul-lege privitor la cetăţenie” din 30.X1I.-1918/ 12.1.1919). i «Românii,
fară deosebire de origine etnică, de limbă sau religie, se bucură de libertatea conştiinţei, de i libertatea
învăţământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociaţie şi de toate 1 [ libertăţile şi
drepturile stabilite prin legi”. ("Constituţia” din 29 martie 1923).
•Se acordă dreptul la învăţătură pentru toţi copiii, indiferent de sexul, naţionalitatea şi rasa lor; se intro- j duce
învăţământul primar şi secundar obligatoriu cu o durată de 7 ani. ("Legea cu privire la învăţământul j primar şi
secundar al României” din 26 iulie 1924).

Zamfir Arbore:
„Ţăranul basarabean n-a fost şi nu este nici antisemit, nici antibulgar, nici antigerman. De aceea i tocmai s-
au aşezat în Basarabia pribegii din aceste neamuri. Pentru românul din Basarabia, inutile sunt toate paragrafele
privitoare la ocrotirca minorităţilor, alcătuite de Conferinţa de Pace, căci cea mai mare ocrotire a acestor
minorităţi de secole le-a manifestat acest popor în sufletul său blajin şi uman faţă de toţi cei care s-au aşezat în
ţara sa”.
(„Dezbaterile Senatului”, 27 decembrie 1919, p. 130).
Prof. Ion Nistor: „Chestiunea minoritară la noi trebuie rezolvată prin o politică liberală, cinstită şi i
consecventă faţă de minoritari. Minorităţile trebuie să dobândească încredere în statul român. Ele 1 ; trebuiesc
asociate la munca noastră de înălţare şi întărire a statului, atât pe terenul cultural cât şi pe cel eco nomic. Puterile
noastre nu trebuiesc să fie cheltuite pentru a împiedica dezvoltarea culturală a minorităţilor, ci din contra, toate
silinţele noastre trebuiesc concentrate asupra operei de ridicare a conaţionalilor noştri la înălţimea culturală şi
economică la care se găsesc unele dintre minorităţile noastre

176
 REPUBLICA MOLDOVA LA ETAPA ACTUALĂ

etnicc. Concesiunile care s-au făcut şi se vor mai putea face în viitor, trebuie să apară ca o emanaţie liberală din
spiritul tolerant, paşnic şi iertător al poporului român, şi nici de cum stoarse şi impuse prin tratate internaţionale
sau prin hotărâri ale Societăţii Naţiunilor. Orice naţionalism minoritar exagerat şi! agresiv se întoarce fatal
contra minorităţii respective. Izolarea minorităţilor etnice de naţiunea majoritară,! năzuinţele unora de a se
constitui în persoane juridice distincte de statul suveran, care să discute cu acesta ca putere la putere şi absenţa
lor demonstrativă de la opera de consolidare şi înflorire a statului comun, ar fi o mare greşeală politică care,
fatal, s-ar îndrepta împotriva propriilor interese, şi naţionale, şi culturale”.
(“Generaţia Unirii”, nr. 2, 1929, p. 3-7)
Sarcini:
- Faceţi o apreciere a cadrului legal asigurat minorităţilor etnice în perioada interbelică.
- Determinaţi dacă a existat în această perioadă descriminări pe criterii etnice?
- Analizaţi opiniile expuse de Z. Arbore şi I. Nistor referitoare la statutul minorităţilor naţionale în cadrul
statului suveran. în ce măsură aceste opinii, venind dintr-o altă perioadă istorică, sunt în consonanţă cu
exigenţele contemporane ale Consiliului Europei?
- Pot fi puse opiniile acestor autori la baza politicii naţionale de stat contemporane a Republicii
Moldova? Vocabular:
Minoritate - termenul desemnează un ansamblu stabil de populaţie care se caracterizează prin eterogenitate în
raport cu ansamblul în cadrul căruia îşi desfăşoară existenţa. Mărimea minorităţii poate varia, iar eterogenitatea
poate fi de factură etnică, lingvistică sau religioasă.

LECŢIE DE SINTEZĂ
9

Drepturile omului şi rolul societăţii civile în Republica Moldova

Constituirea statului de drept şi a societăţii civile. La 27 august 1991, în baza deciziei Marii Adunări
Naţionale, la care au participat sute de mii de oameni, sosiţi din toată republica la Chişinău, în faţa
monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declaraţia de
independenţă a Republicii Moldova, care a consfinţit apariţia unui nou stat independent pe harta politică a
lumii. In consecinţa prăbuşirii Imperiului sovietic, s-au creat premisele necesare instaurării unei democraţii
autentice, în care să se exercite, pe deplin, drepturile şi libertăţile cetăţeanului şi trecerii spre economia de
piaţă, care să asigure libera iniţiativă şi competiţia în promovarea reală a valorilor.
încă la 28 iulie 1990, organul legislativ suprem al Republicii Moldova a adoptat hotărârea de aderare a
Republicii Moldova la declaraţia Universală a Drepturilor Omului (10 decembrie 1948) şi a ratificat Pactele
internaţionale cu privire la drepturile civile şi politice şi cu privire la drepturile economice, sociale şi
culturale, iar la 10 septembrie 1991 Parlamentul a hotărât aderarea Republicii Moldova la Pactele juridice
internaţionale referitoare la drepturile omului.
Un pas important pe calea consacrării juridice a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale
cetăţenilor a constituit adoptarea Constituţiei Republicii Moldova, intrată in vigoare la 27 august 1994. în
titlul doi al Legii Supreme sunt consacrate în volum deplin drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale,
iar în articolul 4 alin. (2) se stipulează: “Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este pane şi legile ei interne, prioritate au
reglementările internaţionale”. în legile adoptate de la 1991, în textul Constituţiei, precum şi în propunerile
legislative ulterioare s-a căutat mai întâi să se includă, apoi să se reglementeze cât mai adecvat, întregul
evantai de j drepturi şi libertăţi ale omului, conform practicii mondiale şi, îndeosebi, a celei europene.
Parlamentul Republicii Moldova s-a impus nu numai prin adoptarea a peste 20 de legi care reglementează
diverse aspecte ale drepturilor omului, ci şi prin abordarea întregii legislaţii prin prisma noilor cuceriri în acest
domeniu.
în cadrul statului de drept care se edifică în Republica Moldova, toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a j
justiţiei, fără privilegii şi fără nici un fel de discriminări privind rasa, originea etnică, limba, religia, sexul,
opinia şi apartenenţa politică, averea sau originea socială. Orice persoană are dreptul de a se adresa justiţiei

177
21 istoria Românilor 12
CAPITOLUL X

[dreptul omului la viaţă, ca un drept absolut şi individual. Dreptul la siguranţa persoanei şi la libertatea]
:
individuală, libertatea persoanei şi integritatea sa fizică sunt inviolabile. Nimeni nu poate fi supus torturii şi j :
nici unei pedepse sau tratament inuman, degradant. Acuzarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt j
permise numai în cazurile expres, prevăzute de lege, şi cu stricta respectare a procedurilor legale stabilite în!
’ acest scop. Până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, persoana se consideră nevinovată, iar dreptul său la j ;
apărare este inviolabil. Fiecărui cetăţean îi este garantat dreptul de a se deplasa, de a-şi stabili domiciliul sau i
reşedinţa oriunde pe teritoriul naţional, de a călători în străinătate sau de a emigra, precum şi de a reveni în ţară. ]
I Nimeni nu poate fi supus unei discriminări sau persecuţii pentru opiniile şi pentru credinţele sale; libertatea 1 |
cuvântului şi a celorlalte modalităţi de exprimare şi de comunicare a creaţiei intelectuale, artistice şi ştiinţifice !
- sunt inviolabile. Cenzura de orice fel este interzisă. Presa este liberă, ea neputând fi supusă nici unui fel de :
i cenzură, nici împiedicată în libera creaţie şi comunicare a ideilor şi a opiniilor fără nici o deosebire; dreptul la j
i informaţii de orice natură în condiţiile legii. Constituţia prevede, de asemenea, dreptul de a alege şi de a fi ales
■ pe baza votului universal, egal, direct, secret şi liber exprimat; libertatea de întrunire, de a organiza adunări,
manifestaţii, procesiuni şi demonstraţii care trebuie să se desfăşoare paşnic şi fără arme; libertatea de asociere; j
i libertatea de a munci, de a fi retribuit, de a primi ajutor de şomaj şi alte măsuri de protecţie-socîală; dreptul de |
proprietate, de moştenire şi de ocrotire a acestora; dreptul copiilor şi tineretului la condiţii satisfăcătoare de |
viaţă şi de educaţie fară nici un fel de discriminare etc.
Totodată, în cadrul unui stat de drept, libertăţile fundamentale ale omului se asociază organic cu j
îndatoririle membrilor societăţii. Orice persoană trăieşte şi se dezvoltă în cadrul unei societăţi, beneficiind de j
drepturile şi libertăţile fundamentale consacrate de documente ale O.N.U. şi prevăzute în Constituţie şi legile ;
ordinare din ţara în care trăieşte. Dar drepturile omului nu pot fi înţelese ca drepturi absolute, care să poată fi j
exercitate în aşa mod încât, prin activitatea unei persoane, să nu se aducă atingerea în vreun fel drepturilor altor |
persoane. Este concludent, în acest sens, conţinutul art. 29 din Declaraţia Universală a drepturilor Omului, s
potrivit căruia: “orice persoană are îndatoriri faţă de colectivitate, deoarece numai în cadnil acesteia este !
posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale”.
Rolul şi importanţa societăţii civile. Un rol important în promovarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor :
democratice ale cetăţenilor revine societăţii civile, aflată în Moldova în faza constituirii.
De-a lungul istoriei sale, viaţa asociativă a fost un mediu al creativităţii, formării personale şi colective,
al ; educaţiei civice. Dezvoltarea vieţii asociative şi crearea de organe intermediare între guvern şi individ are
drept obiectiv favorizarea asumării de responsabilităţi de către cetăţeni şi implicarea lor în viaţa societăţii,
dezvoltarea noţiunii de solidaritate colectivă.
O funcţie importantă a diverselor asociaţii ale societăţii civile o constituie apărarea intereselor şi dreptu -
rilor politice, sociale, economice, profesionale ale cetăţenilor. în rolul de apărător, asociaţiile veghează pentru ca
fiecare cetăţean să se bucure de drepturile şi prestaţiile pe care le poate pretinde. De asemenea, în virtutea naturii
lor, asociaţiile din cadrul societăţii civile păstrează şi favorizează valorile muncii neremunerate, ale iniţiativei şi
ale participării active la viaţa socială, ale pluralismului, solidarităţii, protecţiei şi respectului minorităţilor.
în prezent, în Republica Moldova sunt atestate peste 1800 de organizaţii neguvernamentale cu statut de
1
organizaţii republicane. Mai puţin de o treime din ele realizează activităţi concrete, majoritatea existând doar
nominal. Organizaţiile neguvemamentale din Moldova activează în domeniile civic, cultural, dezvoltare
economică, drepturile omului, mass-media, protecţia mediului social, tineret.
între organizaţiile neguvemamentale, nonprofit şi nonpolitice care contribuie efectiv la crearea unei
societăţi democratice civile prin organizarea activităţilor orientate spre asigurarea şi garantarea drepturilor
omului un rol important aparţine Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova.
\ Activitatea organizaţiei în cauză cuprinde:
- acumularea, analiza şi răspândirea informaţiei despre cazurile de violare a Drepturilor Omului în J
Republica Moldova:
- instruirea şi educaţia populaţiei în spiritul cunoaşterii şi respectării Drepturilor Omului:
- colaborarea cu organizaţiile interesate din străinătate, vizând perfecţionarea cadrelor şi schimbul de |
experienţă;
- expertiza proiectelor actelor normative şi legislative în ceea ce priveşte asigurarea şi respectarea
Drepturilor Omului.
- Edificarea unei societăţi civile în Republica Moldova se află în raport direct cu conştientizarea:
i propriilor drepturi şi libertăţi, precum şi cu necesitatea respectării drepturilor celorlalţi cetăţeni.

178
 REPUBLICA MOLDOVA LA ETAPA ACTUALĂ

Vocabular
Drepturile omului- drepturi minime ale oricărui individ în calitatea sa de fiinţă umană. Drepturile omului sunt considerate fiind
universale, dar poziţia în cauză este pusă sub semnul întrebării de ţările în curs de dezvoltare, confruntate cu înapoierea economică şi
socială. în raport cu starea lor, aceste ţări consideră ca fiind prioritar dreptul la dezvoltare. în perspectivă, se impune găsirea unor
modalităţi pentru a echilibra drepturile omului cu drepturile economice şi sociale ale popoarelor, cu dreptul la dezvoltare a tuturor.
Societatea civilă - rezultatul unei mişcări spontane şi creatoare a cetăţenilor care instituie în mod benevol di verse forme de
asociere. Aceste forme de asociere, realizate pe plan naţional sau local, având obiective politice, profesionale, culturale, religioase,
morale, reprezintă nu numai un cadru de manifestare a drepturilor indivizilor, a minorităţilor, ci şi o contrapondere în raport cu forţa
statului sau diversele combinaţii de interese ale instituţiilor politice oficiale (societatea politică). Datorită specificului său, societatea civilă
întăreşte legitimitatea democraţiei, multiplică mijloacele de expresie a intereselor, întăreşte conştiinţa şi încrederea cetăţenilor în puterea
lor, permite recrutarea şi formarea de noi lideri

.............. .............*............................................................................................................................-...........-................................
..............l
* Determinaţi dacă toate prevederile definiţiilor din vocabular sunt respectate în Republica Moldova, i Expuneţi-vă
opinia sub formă de eseu.

Cronologie
1990, iulie 28 -aderarea Republicii Moldova la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (10 decembrie
1948)
1991, septembrie 10 - aderarea Republicii Moldova la Pactele juridice internaţionale referitoare la
drepturile omului.
1992 - Legea cu privire la culte.
1995, februarie 23 - introducerea controlului constituţionalităţii de către Curtea Constituţională
1995, decembrie 8 - Moldova a abolit pedeapsa cu moartea
1996 - la Chişinău începe să activezc Casa Naţionalităţilor
1996, ianuarie 30 - hotărârea Curţii Supreme dc Justiţie din Republica Moldova, prin care urmează să se
aplice cu prioritate dispoziţiile actelor internaţionale la care Moldova este parte.
1996, iulie 19 - Parlamentul a introdus prima modificare în Constituţie, prin care judecătorii se numesc în
funcţie pe un termen de 5 ani.
1997, ianuarie 1 - numărul O.N.G.-urilorîn Moldova a sporit din 1992 până în 1997dela371a 724.
1998, februarie 27 - introducerea mai multor norme europene la capitolul Libertăţii şi siguranţei persoanei.

1999, Utilizând tabloul cronologic meditaţi: “Prioritatea unui sim democratic în aspectul dezvoltării gene- ral-umane
a societăţii.

* Identificaţi drepturile şi libertăţile încălcate dc regimul comunist în Moldova până la proclamarea

independenţei de stat.
* Faceţi o investigaţie la tema: “Cazuri de încălcare a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti din localitate.
* Argumentaţi importanţa societăţii civile în statul democratic din Republica Moldova.
* Alcătuiţi un eseu la tema: “Protecţia drepturilor omului în Republica Moldova”.

179
 E V A L U A R E F I N A L Ă
(TESTE)

1. Timpul, spaţiul şi personalitatea istorică.

1.1. înscrieţi evenimentele istorice corespunzătoare

1918, martie 27______

1920, octombrie 28 1924, octombrie 12 1940, septembrie 4 _
1925, iunie 14_______
1924, martie_________ 1925, aprilie 14-23. 1941, ianuarie 22-23
1918, decembrie 1
1939, august 23______ 1924, februarie 4 _ 1944, februarie 14 _
1923, martie________
1940, iunie 26_______ 1929, iunie 29________ 1944, august 24________

1.2. înscrieţi evenimentele în consecutivitate cronologică

* Crearea Republicii Democratice
Moldoveneşti
♦ Tratatul de Pace de la Trianon
♦ Crearea R.A.S.S.M._______________
♦ Recunoaşterea unirii Basarabiei cu
România de către Anglia, Franţa, Italia,
Japonia__________________________________
♦ Conferinţa româno-sovietică de la Viena
♦ Rebeliunea de la Tatarbunar
4
♦ Ultimatumul sovietic de evacuare a începutul conflictului din Transnistria
Basarabiei şi Bucovinei de Nord__________
♦ Proclamarea independenţei Republicii
♦ Reluarea relaţiilor diplomatice dintre
Moldova_______________________________
România şi URSS în perioada interbelică__
♦ Proclamarea suveranităţii Republicii
* Abdicarea regelui Carol al ll-lea__________
Moldova_______________________________
* Adoptarea primei Constituţii a
♦ Adoptarea Constituţiei Republicii
României din perioada interbelică________
Moldova_______________________________
♦ Republica Moldova devine membră a
ONU_________________________________

• Construiţi axe cronologice şi plasaţi pe -e/e datele acestor evenimente

1.3. Spaţiul

♦ Numiţi localitatea care nu se înscrie în Numiţi cel puţin 3 ţări care au semnat Enumeraţi trei lupte pe frontul de est
şirul logic: tratatul de la Paris din 29 octombrie la care a participat activ Armata
- Ananiev, Balta, Bălţi, Tiraspol, Dubăsari, 1920. Română.
Grigoriopol, Camenca. Numiţi trei judeţe din Basarabia care Numiţi cel puţin trei localităţi care
- Stalingrad, Leningrad, Odesa, n-au fost incluse în componenţa RSS determinau linia frontului Armatei
Crimeea. Moldoveneşti. Sovietice la 22 august 1944.

1.4. Personalitatea istorică

* Numiţi personalităţile care decad din şirul
logic:
- Ion Antonescu, Horia Sima, luliu
Maniu, Nicolae Bălcescu, Nicolae
lorga, Lucreţiu Pătrăşcanu.
-C.Stere, I.Mihalache, Ion Inculeţ, Pan
Halippa.
- M.Snegur, V.Voronin, A.Moşanu,
P.Lucinschi
* Numiţi personalitatea care nu se înscrie în
perioada dată:
- Ion Inculeţ, V. Stroescu,
P.Halippa, S.Sturza, I.Pelivan.
- I.Druţă, G.Meniuc, I.C.Ciobanu,
A.Mateevici
♦ Prezentaţi rolul personalităţii în istorie
prin cel puţin trei argumente:
- Ferdinand I, Ion Inculeţ, Constantin
Stere, Carol II, Mihai I, Ion
Antonescu, Nicolae Ceauşescu, Ivan
Bodiul.

1.5. Perechi logice

Formaţi perechi logice: ♦ Formaţi perechi logice:

Destrămarea imperiilor multinaţionale

Reformă agrară Neoliberalism Decembrie 1918
Marea Adunare Naţională de la Alba
"Prin noi înşine" Exproprierea proprietăţii moşiereşti Pacea de la Paris

♦ Formaţi perechi logice: ♦ Formaţi perechi logice:

Mica înţelegere Industrializare Aflux masiv de populaţie din afara

Sistem de Securitate
republicii
Societatea Naţiunilor Alianţe regionale
Colectivizare Deschiaburire

180
 EVALUARE FINALĂ

2. Noţiuni.
2.1. Explicaţi noţiunea

Reformă agrară, Industrializare, Criză

Monarhie constituţională, ConsSiul de Doctrină politică, Revizionism, Neutralitate,
economică, Balanţă comercială, Venit
coroană, Promulgare, Separarea puterilor Statu-quo, Caducitate, Plebiscit, Pact de
naţional, Inflaţie, Avangardism, Dadaism,
In Stat Moţiune, Comisar al poporului, neagresiune, Sistemul Versailles, Comintem,
Plan dndnal; Inflaţie, Economie de piaţă;
Extremism, Totalitarism; Deportare; Cobefigerant, Capitulare necondiţionată;
Tranziţie; Societate postindustriaiă;
Perestroika; Pud; Referendum, Regim Pactul de la Varşovia, NATO; Consiliul
Deznaţionalizare, Disidenţă, Asociaţie
prezidenţial; Regim parlamentar, Europei, Dictat
culturală.
Abdicare.
2.2. Scrieţi noţiunea ce corespunde următoarei definiţii

- Regim politic cu caracter antidemocratic, în care regele era - Prindpiul acceptării partidelor de opoziţie, al mai multor
figura dominantă, intervenind afectiv în activitatea de guvernare____ partide__________________________________________________
■ Reprimare prin violenţă a unei acţiuni de opoziţie______________
- minister în U.R.S.S. şi în R.A.S.S.M._____________________________
- Proces de integrare în sistemul comunist din URSS_________________ - formă de cooperativă agricolă de producţie din fosta URSS

- vânzarea mărfurilor pe piaţa externă la preţuri mai reduse decât

- Regim politic bazat pe principiile puterii poporului, libertăţii şi
pe cea internă şi mondială, practicată de unele ţări în scopul
egalităţii în drepturi a cetăţenilor__________________________________
înlăturării concurenţilor şi acaparării pieţelor externe____________
- Modalitatea de planificare pe perioade de 5 ani în URSS____________
- notă politică, diplomatică în care este expusă o problemă sub as -
■ Proces de transformare a unei ţări agrare într-o ţară indus-
pect juridic____________________________________________________
trial-dezvoltată din punct de vedere economic prin crearea
industriei mecanizate___________________________________________

2.3. Numiţi cel puţin trei factori, trei obiective:

- ale politidi externe româneşti din perioada interbelică._________ - ale politicii de colectivizare în RSS Moldovenească_____________
- ale scopurilor urmărite de URSS în procesul creării RASSM. - Factori, care au favorizat realizarea unităţii naţionale în 1918 „

3. Relaţii de cauzalitate.
3.1. Determinaţi interdependenţa şi explicaţi-o în cel puţin 5 fraze:

■ Dintre integrarea administrativă şi cea politică a Basarabiei în - Dintre colectivizarea forţată a ţărănimii şi deportările din RSSM
România interbelică. - Dintre criza politică din România în vara anului 1940 şi
- Dintre activitatea partidelor politice şi instaurarea dictaturii re- instaurarea regimului naţional legionar.
gale. - Dintre ofensiva sovietică în cadrul operaţiei laşi-Chişinău şi
- Dintre crearea RASSM şi direcţiile politicii externe a URSS. lovitura de stat de la 23 august 1944 din Bucureşti.
- Dintre semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov şi începutul
acţiunilor militare din iunie 1941.

4. Analiza documentelor.
4.1. Analizaţi documentul şi răspundeţi la următoarele întrebări:

“Crearea acestei republici va genera o serie întreagă de
consecinţe de ordin intern (din punctul de vedere al intereselor
nemijlocite ale U.R.S.S.) şi internaţional (...).
2) Republica Moldovenească ar putea juca acelaşi rol de factor
politico-propagandistic, pe care îl joacă Republica Bielorusă faţă de
Polonia şi cea Caretă - faţă de Finlanda. Ea ar focaliza atenţia şi
simpatia populaţiei basarabene şi ar crea pretexte evidente pentm
pretenţiile alipirii Basarabiei la Republica Moldovenească. Din acest
punct de vedere devine imperioasă necesitatea de a se crea anume
o republică socialistă, şi nu o regiune autonomă în componenţa
U.R.S.S. Unirea teritoriilor de pe ambele părţi ale Nistrului ar servi
drept breşă strategică a U.R.S.S. faţă de Balcani (prin Bucovina şi
Galiţia), pe care U.R.S.S. le-ar putea folosi drept cap de pod în
scopuri militare şi politice. (...)".
(Memoriu cu privire la necesitatea creării Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Moscova, 4
februarie 1924).
“Eroarea sa capitală, inerentă în raţiunea însăşi a dictaturii sale, a
fost canalizarea efortului naţional în realizarea campaniei militare, o
campanie anticomunistă şi antinjsă. Pentm a înlătura comunismul şi
a recupera teritoriile pierdute în favoarea Rusiei, în 1940, el a angajat
ferm România in războiul fatal împotriva Uniunii Sovietice, lansat de
Hitler în iunie 1941 - ceea ce nu înseamnă că Antonescu ar fi
apreciat greşit starea de spirit din România".
1. La activitatea cărei personalităţi se referă documentul.
2. Care este ideea principală a documentului?
3. Care este atitudinea autorului acestui document faţă de
personalitatea lui I. Antonescu?
'Republica Moldova este un stat suveran, independent şi democratic.
liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără nici un amestec din
afară, in conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului In
spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale".

1. Cine sunt autorii acestui document? 5. Despre care eveniment este vorba în document?
2. Care scopuri erau evidenţiate privind organizarea R.A.S.S.M.? 6. Când a avut loc acest eveniment?
3. Apreciaţi rolul documentului în procesul de creare a R.A.S.S.M. 7. Indicaţi caracteristicSe statului independent RepubSca Moldova.
4. A fost R.A.S.S.M. o creaţie politică artificială sau firească? 8. Care sunt prindpiile constituirii statului în Republica Moldova?

181
22 Istoria Românilor 12
 CUPRINSUL

Introducere............................................................................................................................................................................................3
CAPITOLULI EVOLUŢIA VIE ! II POI IIICT A STATUI I I ROMÂN ÎN PERIOADA INTERBELICĂ..............................................5
§ 1. Unificarea politică şi administrativă a României...........................................................................................................................6
§2. Constituţia din 1923. Parlamentul şi monarhia..............................................................................................................................10
§3. Dezbateri politice privind cursul de dezvoltare a României.........................................................................................................14
§4. Partidele politice în perioada interbelică........................................................................................................................................18
§5. Sfârşitul regimului parlamentar. Monarhia autoritară a lui Carol al II-lea ................................................................................23
Lecţie de sinteză: Basarabia în viaţa politică a României.......................................................................................................................29
CAPITOLUL» VIAŢA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ ÎN ROMÂN IA ÎNTRE AM 11918-1940 ............................................................. 32
§ 1. Caracteristicile economiei naţionale în perioada interbelică.......................................................................................................33
§2. Principalele ramuri ale economiei naţionale..................................................................................................................................37
§3. Statul şi societatea.............................................................................................................................................................................41
Lecţie de sinteză : Evoluţia economico-socială a Basarabiei în cadrul României Mari....................................................................45
CAPITOLUL UI ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL INTERNAŢIONAL INTERBELIC.................................................................................47
§1. Direcţiile principale ale politicii externe .......................................................................................................................................48
§2. România şi alianţele regionale. Pactul Ribbentrop-Molotov........................................................................................................52
Lecţie de sinteză : Basarabia în contextul relaţiilor româno-sovietice................................................................................................57
CAPITOLUL IV CULTURA Şl Ş II1NŢA ÎN PERIOADA INTERBELICĂ..............................................................................................62
§1. Trăsături generale. învăţământul, literatura şi arta........................................................................................................................63
§2. Realizări în domeniul ştiinţelor exacte şi al celor umaniste.........................................................................................................67
Lecţie de sinteză: Cultura şi ştiinţa în Basarabia interbelică...................................................................................................................71
CAPITOLUL V VIAŢA SOCIAL-ECONOMICĂ Şl POLITICĂ ÎN REPUBLICA AUTONOMĂ
SOVIETICĂ SOCIALISTĂ MOLDOVENEASCĂ (1924-1940)........................................................................ 75
§1. Transnistria după revoluţia rusă din 1917.......................................................................................................................................76
§2. Crearea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti...............................................................................................80
§3. Experimentele bolşevice în R.A.S.S.M...........................................................................................................................................84
Lecţie de sinteză: Represiunile şi deportările în RA.S.S.M.......................................................................................................................90
CAPITOLUL VI ROMÂN IA Şl BASARABIA ÎN CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL............................................................93
§1. începutul celui de-al doilea război mondial şi poziţia României. Rapturile teritoriale
din vara anului 1940 ......................................................................................................................................................................94
§2. Instaurarea regimului naţional - legionar. Rebeliunea legionară şi consecinţele ei................................................................100
§3. Participarea României la al doilea război mondial (1941-1945)...............................................................................................103
CAPITOLUL VII RElNSi AURAREA Şl CONSOLIDAREA REGIMULUI COMUMSI
ÎN RSS MOLDOVENEASCĂ .............................................................................................................................109
§1. Reinstaurarea regimului comunist de ocupaţie. Foametea şi deportările.................................................................................110
§2. Politica „naţională” şi mişcarea anticomunistă în Moldova Sovietică.....................................................................................115
§3. Experimentele socio-economice în R.S.S. Moldovenească.........................................................................................................121
§4. Criza sistemului totalitar comunist în anii ‘80............................................................................................................................127
CAPITOLUL VIII ROMÂNIA ÎN ANII REGIMULUI COMUNIST (1944-1989)............................................................................ 132
§ l . D e la autoritarism la totalitarism (1944-1947)............................................................................................................................ 133
§2. Regimul totalitar (1948-1965)........................................................................................................................................................ 139
§3. Autonomie şi neostalinism (1965-1989)........................................................................................................................................144
Lecţie de sinteză: Rezistenţa anticomunistă în România.......................................................................................................................149
CAPITOLUL IX ROMÂNIA POSTDECEMBRISTĂ.........................................................................................................................154
§ 1. Dezvoltarea statului de drept şi a instituţiilor sale. Reformele: succese şi probleme..............................................................155
§2. Opţiuni în politica extemă a României după 1989 .......................................................................................................................159
CAPITOLUL X REPUBLICĂ MOLDOVA ÎN ETAPA ACTUALĂ...............................................................................................162
§1. Proclamarea suveranităţii şi independenţei...................................................................................................................................163
§2. Războiul din Transnistria................................................................................................................................................................166
§3. Democratizarea vieţii politice din Republica Moldova................................................................................................................170
Lecţie de sinteză : Drepturile omului şi rolul societăţii civile în Republica Moldova...................................................................177
Evaluare finală........................................................................................................................................................................................180
Recomandări bibliografice........................................................................................................................................................................182

182
 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Adresa noastră: Chişinău, str. Mitropolit G.Bănuleseu-Bodoni, 61

Telefoane de contact: Anticameră rectorat - 22-41-28
Serviciul Studii - 22-45-58
Internet - www.ase.md
Instituţie oficial acreditată.
Profesori de o înaltă calificare.
Studii în limbile română, rusă, engleză, franceză, germană.
Absolvenţi care ocupă posturi de conducere în instituţii şi întreprinderi de stat
şi
private, în ţară şi în străinătate, cu o remunerare adecvată.
Relaţii de colaborare cu universităţi din: S.U. A., România, Franţa, Germania, Grecia,
Rusia, Ucraina şi alte state.
Suntem dotaţi cu: 5 blocuri de studii; sală sportivă; bibliotecă (depozit ar al Băncii
Mondiale, 5 săli de lectură cu un volum de 500000 exemplare de cărţi,); 27 săli înzestrate cu
cele mai performante calculatoare conectate la Internet (poştă electronică pentru fiecare
student); 7 cămine; tipografie; încălzire autonomă; bază de odihnă la Vadul lui Vodă; cantine
şi bufete.
Sunteţi aşteptaţi la facultăţile:
• Business şi Administrarea Afacerilor;
• Economie Generală şi Drept;
• Relaţii Economice Internaţionale;
• Finanţe;
• Contabilitate;
• Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică,
precum şi la
• Colegiul Naţional de Comerţ în cadrul A.S.E.M.
Dacă doreşti un viitor
asigurat,
vino Ia A.S.E.M.
 Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul în Chişinău)

Universitatea de Stat din Tiraspol este prima instituţie de învăţământ superior din Republica Moldova, creată
la 1 octombrie 1930. începând cu prima promoţie universitatea a pregătit peste 60 mii de specialişti cu studii
superioare, a acumulat bogate tradiţii pe care le-a promovat şi dezvoltat în contextul modernizării procesului de
instruire. După 1992 Universitatea de Stat din Tiraspol activează în municipiul Chişinău, iar în anul 2003 ea a fost
acreditată.
în domeniul pregătirii specialiştilorUST colaborează cu numeroase instituţii din ţară şi de peste hotare.
Universitatea dc Stat din Tiraspol este instituţie de stat, carc acordă studenţilor bursă şi cămin. Studiile pot fi
realizate la buget şi în bază de contract, cu frecvenţă la zi sau la secţia fară frecvenţă cu predare în limbile română
şi rusă la următoarele specialităţi /specializări:

I. Facultatea Fizică şi matematică:

Frecvenţa la zi: Matematică şi fizică, Matematică şi informatică, Fizică şi informatică, Fizică şi astronomie,
Informatică şi limbi modeme aplicate.
Secţia fără frecvenţă: Matematică.

II. Facultatea Biologie şi chimic:

Frecvenţa la zi: Biologie şi chimie, Biologie şi ecologie, Chimic şi fizică.
Secţia fără frecvenţă: Biologie, Biologie şi sanologie.

III.Facultatea Geografie:
Frecvenţa la zi: Geografie şi biologie, Geografic şi turism, Geografie şi limba engleză, Geografie şi istorie,
Geografie şi informatică.
Secţia fără frecvenţă: Geografie.

IV. Facultatea Filologie:

Frecvenţa la zi: Limba şi literatura română şi birotică, Limba şi literatura română şi 1. Franceză, Limba şi literatura
română şi 1. Engleză, Limba şi literatura rusă şi limba română, Limba şi literatura rusă şi limba engleză.
Secţia fără frecvenţă: Limba şi literatura română, Limba şi literatura rusă.

V. Facultatea Pedagogie:
Frecvenţa la zi: Pedagogia şi psihologia învăţământului preşcolar şi primar, Pedagogia învăţământului primar şi
limba engleză.
Secţia fară frecvenţă: Pedagogia învăţământului primar.

Durata studiilor este de 4 ani pentru absolvenţii liceelor/colegiilor şi de 5 ani pentru absolvenţii şcolii medii
de cultură generală. Absolvenţii şcolii medii susţin examen în scris la disciplina de profil şi la limba şi literatura
maternă, iar absolvenţii liccclor şi colegiilor susţin o singură probă - la disciplina de profil.

Actele necesare:
1. Cerere
2. Actul de studii (în original)
3. Certificat medical (nr. 086-U)
4. Buletinul de identitate (adeverinţa de naştere)
5. 6 fotografii 3x4

Adresa noastră: Chişinău, MD 2069, str. G. lablocichin, 5

 s Carnăuţio
torojlnato '

Miskolc o

Nyiregyhazao Salu Sfere

MA RAM

Debrecen
Tiraspol
>zolnoko
Mezotur Oradea VXASLUI) |
o iMACW

Salonta
86k$scsaba ^s<x;Baciu
o
^«ACAU
\ °/v 4 r( Comrat
Szegedo
Urlat V fit
^âjAbrud^ AJHlVJ,
i TIMIŞ-TORO'NTAL
'■'ojimbolia o ».
Timişoara
oHunedi

Buziaşo JZJSEVERINj
v Isaccea o ~ f
: IWCM
Câmpulung Stănic6'
Râmni PRA fnTLCEjT
cu Babadag
VSIce
a(
DÂMBOVIŢA

o\Drăgăşani
9 Turnu Cladovao0 —A O L Tj| H
Pozar8vac
Smederevo ° Severio

Slatina'
Craiovao
S l Reşedinţe

Frontierele
de judeţ judeţelor Bazargic
Teritorii pierdute tn urma: Calafat
] notelor ultimative Corabia o
sovietice din 26 ţi 27
iunie 1940 ‘arbitrajului
de la Viena* din 30