Studierea literaturii din domeniul psihologiei.

Prezentarea vârstei preșcolare.

 Copilaria este o etapă necesară în evolutia omului, o
etapă relativ autonoma care trebuie trăită si simtită ca atare, o etapă distinctă,
care-si are caracteristicile, proprietățile si valorile ei formative specifice. A o
transforma într-o simpla perioadă de pregătire a vietii de adult înseamnă a nega
însusirile intrinseci ale copilăriei.
Educatorul trebuie să-l trateze pe copil ca pe un copil, nu ca pe un adult in
miniatură; copilul trebuie inteles, trebuie tratat individual si dupã vârsta sa.
Educatorul nu se poate raporta la copil ca la un tânăr sau la un adult, ci el
trebuie sã-si diferentieze metodele in functie de specificul copilariei.
Pe axul vietii individuale, copilaria ocupa o pozitie aparte, fiind o etapă de tatonări, de
mare curiozitate cognitiva, de trăiri emotionale intense, generate de specificul grupului
de vârstă al copilului: grupul scolar. In acesta, copilul descopera lumea, modelele
sociale de conduită, isi insuseste variate forme de comportament, se socializeazã si
priveste lumea prin grila pe care o creează grupul de vârsta. Toate acestea duc la
structurarea personalitatii copilului pe anumite directii si la formarea unor
caracteristici proprii copilăriei.

Gradinita reprezintă prima institutie care desfasoara activitati institutionale pe măsura

copilului, a aspiratillor sale, a motivatiilor si a posibilitatilor sale. Ea este mediul
de viață propice dezvoltării copilului abia trecut prin perioada anteprescolaritatii; ea
contribuie la formarea profesionala, morala si comportamentala a copilului;
aici si acum se pun bazele gândirii stiintifice si morale, se insusec premisele
limbajului scris, se diversificã si se imbogatese imaginile copilului, achizitii
fundamentale si necesare pentru implinirea sa ca om si personalitate.
Nu toti copiii sunt la fel; nu toti gândesc, percep, isi imagineazã la fel; unii sunt mai
Nu toti
dotati, altii mai putin, insă este loc pentru copiii
fiecare in sunt la fel;educativ;
procesul nu toti gândesc,
mai multpercep, isi imagineazã la fel;
unii sunt
decât atât, oricât de diferit si oricât de deosebit ar fimai dotati,inaltii
un copil maicuputin,
raport insăeleste loc pentru fiecare in
ceilalti,
procesul la
are aceleasi drepturi ca si ei: dreptul de a participa educativ;
procesulmai mult decât
de invätare, atât, oricât
dreptul de de diferit si oricât de
deosebit
a invata, dreptul de a fi educat, chiar dacăarprin
fi un copil in
metode raport cu
si tehnici ceilalti, el are aceleasi drepturi ca si ei:
diferite.
dreptul
Importanta afectiva a copilariei este foarte de adeparticipa
mare, multe orila adultul
procesul de invätare,
năzuind sã se dreptul de a invata, dreptul
delipsită
întoarcă la etapa copilăriei, vazuta ca o perioadă a fi educat, chiar
de griji, dacă
plina deprin metode si tehnici diferite.
satisfactii,
de aventuri ale cunoasterii, de farmec;Importanta afectiva
totul pare nou, totulapare
copilariei
un noueste foarte mare, de multe ori adultul
inceput
pentru copil, totul este o initiere. Pe năzuind
undeva, sã se întoarcă
o undă la etapa
a copilariei copilăriei,sivazuta ca o perioadă lipsită de
se pastreaza
griji,
träieste in om pe tot parcursul existentei plina
sale, de osatisfactii,
dând de aventuri
notă de proasppt, ale cunoasterii, de farmec; totul pare
de spontan,
de creativitate si ineditnou,
chiartotul pare un
si vârstei nou inceput pentru copil, totul este o initiere. Pe
adulte.
undeva, o undă a copilariei se pastreaza si träieste in om pe tot parcursul
existentei sale, dând o notă de proasppt, de spontan, de creativitate si
inedit chiar si vârstei adulte.
 Perioada prescolară este marcata de un intens si amplu proces de dezvoltare si
maturizare psihică a copilului care traverseaza o perioadă de complicare a vietii sociale.
Gradinita constituie cadrul pentru primele experiente sociale ale copilului, oferindu-i o
gamă foarte extinsă de noi contacte si relatii, atât cu cei de aceeasi vârstă, cât si cu
adultii; ea ii propune copilului o serie de activitati specifice, menite să-i faciliteze
adaptarea, integrarea si pregătirea pentru noi experiente.
 Când intră la gradinita, copilul este nesigur, imprecis si
necunoscător. Exista unele imperfectiuni la nivelul
coordonării neuromotrice, limbajul/vocabularul este
sărăcăcios, iar distinctia eu/lume este vag realizată. Treptat
insă, prin provocarile si solicitările grădinitei, copilul devine
constient de el insusi, de ceilalti, evolueazã alături de alti copii
si incepe să se afirme ca personalitate.
Pe măsură ce copilul parcurge treptele prescolaritatii, cu tot ce
presupune acest lucru, se pot observa cu usurință numeroasele
câstiguri achizitionate la nivelul dezvoltării fizice, la nivelul
intelectual, dar si la nivelul asimilării deprinderilor necesare
vitoarei activitati de scolar.
 Când intră la gradinita - moment care coincide cu
despărtirea simbolică de mamă si de tată -, copilul trebuie
să stăpânească un complex de deprinderi de bază, fundamentale pentru
adaptarea la planul social: capacitate de concentrare, capacitatea de a
comunica cu ceilalti, dar si de a-i asculta, interes pentru joc si alte
activitati, socializare cu ceilalti etc.
Rolul familiei este deosebit de important în dirijarea copilului pentru
insusirea temeinica a acestor deprinderi; dacã ele nu sunt cât de cât
consolidate în și de catre familie, stresul/socul schimbrii mediului ar
putea determina o regresie treptat in vârstă. Familia trebuie să acorde
sprijin și suport copilului în procesul de învățare.
Aspiratia spre lumea celor mari determină la copil impulsuri de a căuta o formă de a asimila
această lume, de a se integra in ea, de a se adapta acesteia, uneori cu succes, alteori nu. Este
sarcina educatiei si a educatorului de a interveni, preventiv si terapeutic, in fluxul
tensiunilor ivite la copil cu privire la contradictile ce se nasc in el, de a-l securiza, de a-l
sprijini, de-a lungul perioadei prescolare, in travaliul acceptării si depasirii barierelor
real/imaginar, posibil/imposibil, permis/interzis.