Copilaria este o etapă necesară în evolutia omului, o etapă relativ autonoma care trebuie trăită si simtită ca atare, o etapă distinctă, care-si are caracteristicile, proprietățile si valorile ei formative specifice. A o transforma într-o simpla perioadă de pregătire a vietii de adult înseamnă a nega însusirile intrinseci ale copilăriei. Educatorul trebuie să-l trateze pe copil ca pe un copil, nu ca pe un adult in miniatură; copilul trebuie inteles, trebuie tratat individual si dupã vârsta sa. Educatorul nu se poate raporta la copil ca la un tânăr sau la un adult, ci el trebuie sã-si diferentieze metodele in functie de specificul copilariei. Pe axul vietii individuale, copilaria ocupa o pozitie aparte, fiind o etapă de tatonări, de mare curiozitate cognitiva, de trăiri emotionale intense, generate de specificul grupului de vârstă al copilului: grupul scolar. In acesta, copilul descopera lumea, modelele sociale de conduită, isi insuseste variate forme de comportament, se socializeazã si priveste lumea prin grila pe care o creează grupul de vârsta. Toate acestea duc la structurarea personalitatii copilului pe anumite directii si la formarea unor caracteristici proprii copilăriei.
Gradinita reprezintă prima institutie care desfasoara activitati institutionale pe măsura
copilului, a aspiratillor sale, a motivatiilor si a posibilitatilor sale. Ea este mediul de viață propice dezvoltării copilului abia trecut prin perioada anteprescolaritatii; ea contribuie la formarea profesionala, morala si comportamentala a copilului; aici si acum se pun bazele gândirii stiintifice si morale, se insusec premisele limbajului scris, se diversificã si se imbogatese imaginile copilului, achizitii fundamentale si necesare pentru implinirea sa ca om si personalitate. Nu toti copiii sunt la fel; nu toti gândesc, percep, isi imagineazã la fel; unii sunt mai Nu toti dotati, altii mai putin, insă este loc pentru copiii fiecare in sunt la fel;educativ; procesul nu toti gândesc, mai multpercep, isi imagineazã la fel; unii sunt decât atât, oricât de diferit si oricât de deosebit ar fimai dotati,inaltii un copil maicuputin, raport insăeleste loc pentru fiecare in ceilalti, procesul la are aceleasi drepturi ca si ei: dreptul de a participa educativ; procesulmai mult decât de invätare, atât, oricât dreptul de de diferit si oricât de deosebit a invata, dreptul de a fi educat, chiar dacăarprin fi un copil in metode raport cu si tehnici ceilalti, el are aceleasi drepturi ca si ei: diferite. dreptul Importanta afectiva a copilariei este foarte de adeparticipa mare, multe orila adultul procesul de invätare, năzuind sã se dreptul de a invata, dreptul delipsită întoarcă la etapa copilăriei, vazuta ca o perioadă a fi educat, chiar de griji, dacă plina deprin metode si tehnici diferite. satisfactii, de aventuri ale cunoasterii, de farmec;Importanta afectiva totul pare nou, totulapare copilariei un noueste foarte mare, de multe ori adultul inceput pentru copil, totul este o initiere. Pe năzuind undeva, sã se întoarcă o undă la etapa a copilariei copilăriei,sivazuta ca o perioadă lipsită de se pastreaza griji, träieste in om pe tot parcursul existentei plina sale, de osatisfactii, dând de aventuri notă de proasppt, ale cunoasterii, de farmec; totul pare de spontan, de creativitate si ineditnou, chiartotul pare un si vârstei nou inceput pentru copil, totul este o initiere. Pe adulte. undeva, o undă a copilariei se pastreaza si träieste in om pe tot parcursul existentei sale, dând o notă de proasppt, de spontan, de creativitate si inedit chiar si vârstei adulte. Perioada prescolară este marcata de un intens si amplu proces de dezvoltare si maturizare psihică a copilului care traverseaza o perioadă de complicare a vietii sociale. Gradinita constituie cadrul pentru primele experiente sociale ale copilului, oferindu-i o gamă foarte extinsă de noi contacte si relatii, atât cu cei de aceeasi vârstă, cât si cu adultii; ea ii propune copilului o serie de activitati specifice, menite să-i faciliteze adaptarea, integrarea si pregătirea pentru noi experiente. Când intră la gradinita, copilul este nesigur, imprecis si necunoscător. Exista unele imperfectiuni la nivelul coordonării neuromotrice, limbajul/vocabularul este sărăcăcios, iar distinctia eu/lume este vag realizată. Treptat insă, prin provocarile si solicitările grădinitei, copilul devine constient de el insusi, de ceilalti, evolueazã alături de alti copii si incepe să se afirme ca personalitate. Pe măsură ce copilul parcurge treptele prescolaritatii, cu tot ce presupune acest lucru, se pot observa cu usurință numeroasele câstiguri achizitionate la nivelul dezvoltării fizice, la nivelul intelectual, dar si la nivelul asimilării deprinderilor necesare vitoarei activitati de scolar. Când intră la gradinita - moment care coincide cu despărtirea simbolică de mamă si de tată -, copilul trebuie să stăpânească un complex de deprinderi de bază, fundamentale pentru adaptarea la planul social: capacitate de concentrare, capacitatea de a comunica cu ceilalti, dar si de a-i asculta, interes pentru joc si alte activitati, socializare cu ceilalti etc. Rolul familiei este deosebit de important în dirijarea copilului pentru insusirea temeinica a acestor deprinderi; dacã ele nu sunt cât de cât consolidate în și de catre familie, stresul/socul schimbrii mediului ar putea determina o regresie treptat in vârstă. Familia trebuie să acorde sprijin și suport copilului în procesul de învățare. Aspiratia spre lumea celor mari determină la copil impulsuri de a căuta o formă de a asimila această lume, de a se integra in ea, de a se adapta acesteia, uneori cu succes, alteori nu. Este sarcina educatiei si a educatorului de a interveni, preventiv si terapeutic, in fluxul tensiunilor ivite la copil cu privire la contradictile ce se nasc in el, de a-l securiza, de a-l sprijini, de-a lungul perioadei prescolare, in travaliul acceptării si depasirii barierelor real/imaginar, posibil/imposibil, permis/interzis.