EDUCAȚIA TIMPURIE

ED TIMPURIE = PRIORITATE SOCIALA MAJORA

 Totalitatea experienţelor individual realizate şi social organizate de care beneficiază

copilul în primii ani de viaţă;

 ROL: de a proteja, creşte şi dezvolta fiinţa umană prin înzestrarea cu capacitati şi

achiziţii fizice, psihice, culturale specifice care să-i ofere identitate şi demnitate proprie;

 Bazele dezvoltării ulterioare și compensarea lacunelor informaţionale şi formative

determinate de condiţii sociale şi economice defavorizante!

 EDUCATORUL= Factor determinant al calităţii ET = interacţiunea dintre copil şi

personal!

 Calităţile şi competenţele educatorului -- realizarea obiectivelor educaţiei

timpurii!

 Model pentru copil

 + sprijin pentru familie

 + factor de cultură în comunitate!

CALITĂTILE UNUI BUN EDUCATOR :

 Disponibilitate pentru cunoaşterea, înţelegerea şi abordarea diferenţiată a copiilor,

potrivit posibilităţilor individuale şi ritmului propriu de dezvoltare, tratarea lor imparţială;

 Incredere în forţele copiilor, în succesul devenirii lor (chiar şi a recuperării fiecărui

copil);

 Fermitate, perseverenţă, consecvenţă, energie, dăruire pentru o educaţie timpurie de

calitate, promptitudine în luarea de decizii în vederea bunului mers al activităţii didactice,
capacitate de adaptare la situaţii neprevăzute;

 Capacitatea de a le insufla copiilor încredere şi curaj pentru depăşirea obstacolelor,

pentru afirmarea calităţilor proprii;

 Empatie (v. sansa de a prevedea eventuale dificultăti);

 Autocontrol, stăpînire de sine, spirit de iniţiativă (calm, răbdare în comunicarea cu copiii

şi părinţii acestora);
 Pregătire temeinică în domeniile: pedagogie generală, educatie timpurie, psihologie a
copilului, metodici de specialitate, grevată de o bogată cultură generală;

 Spontaneitate, creativitate, cooperare cu specialişti din alte instituţii (şcoala,

reprezentanţi ai ISJ-urilor, ai unitatilor conexe ale invatamantului preuniversitar, ai
conducerii locale, sponsori), în perspectiva organizării de activităţi extradidactice şi
obţinerii de fonduri;

ATRIBUTII/ COMPETENȚE GENERALE :

 Respectă drepturile şi demnitatea copilului (solicită şi respectă opinia copilului);

 Realizează un proces instructiv-educativ centrat pe copil, pe necesităţile, interesele,

ritmul propriu şi nivelul de dezvoltare al fiecărui copil;

 Utilizează în activitate metodele moderne de predare/învăţare – interactive,

participativ-active;

 Conlucrează (face echipă) cu ajutorul de educator, cu al doilea educator al grupei şi cu

alţi specialişti, în scopul realizării în mod integrat a obiectivelor curriculare;

 Evaluează sistematic evoluţia copilului (v. progresul intelectual şi psihofiziologic,

schimbările în starea sănătaţii acestuia);

 Asigură respectarea regimului stabilit;

 Stimulează/ facilitează colaborările între părinţi şi profesioniştii care oferă servicii

pentru copii şi familie;

 Realizează consilierea psihopedagogică a familiei (organizează sesiuni de informare,

orientare, educare a părinţilor sau susţinătorilor legali, consultări individuale şi/sau de
grup, acordă sprijin familiei în luarea de decizii vizavi de copil, implică familia şi
comunitatea în activităţi de pledoarie, adunări de fonduri, activităţi practice în folosul
copilului şi familiei acestuia).

STANDARDELE PROFESIEI DIDACTICE ÎN ROMÂNIA: privind standardele

profesionale de formare continua pentru functia didactica de predare profesor din
invatamantul preuniversitar, pe niveluri de invatamant – prescolar, primar, gimnazial si
liceal – si pe etape de dezvoltare profesionala din cariera didactica – gradul didactic II, gradul
didactic I, formare continua o data la 5 ani.

“Educatoarea joacă oarecum rolul cristalului care polarizează lumina difuză şi o

transformă în raze, care se raspîndesc într-un splendid curcubeu”.
STADIALITATEA DIN PERSP EVOLUTIEI UMANE :

1. ANTEPREȘCOLARUL (Mica copliărie) – 3 ani ;

2. PREȘCOLARUL (A doua copilărie) -6/7 ;

3. ȘCOLARUL MIC (A treia copilărie) -10/11 ;

- - Fiecare stadiu este superior celui anterior si denota un progres semnificativ al

dezvoltarii!

SISTEMUL DE ÎNV DIN ROMÂNIA (STRUCTURA DE ORGANIZARE) :

Cuprinde (cf. LEN nr. 1/2011, art. 23, alin.1):

a) educația timpurie (0-6 ani):

 nivelul antepreșcolar (0-3 ani);

 învățământul preșcolar (3-6 ani), care cuprinde: grupa mică, grupa mijlocie și grupa
mare;

b) învățământul primar (6-10 ani);

 clasa pregătitoare;

 clasele I-IV;

c) invatamantul secundar:

 Inferior sau gimnazial: clasle V-VIII;

 Superior, care poate fi:

* invatamant liceal (ciclul inferior: clasele a IX-a – a X-a si ciclul superior: clasele a XI-a – a
XII-a/a XIII-a);

* invatamant profesional (minimum 3 ani);

d) invatamantul special sau special integrat;

e) invatamantul tertiar sau postliceal;

f) invatatamantul superior;
ETAPE ȘI PALIERE DE VÂRSTĂ:

a) Educaţia antepreşcolară (0-3 ani):

 “prima copilărie”;

 se organizează în creșe și, după caz, în grădinițe și în centre de zi;

 reprezintă etapa constituirii primare, coerente, a trăirii experienţei de viaţă curente

(învaţă să se adapteze la mediu şi dobândeşte mijloacele prin care se consolidează
autonomia prin perfecţionarea deplasării, mânuirea de obiecte, învăţarea comunicării
verbale).

b) Învăţământul preşcolar (3-6 ani):

 se organizează în grădinițe cu program normal, prelungit și săptămânal (grupe de varsta

omogene sau combinate);

 reprezintă etapa în care se depistează şi se remediază deficienţele de învăţare şi psiho-

comportamentale ale copiilor + pregătirea copilului pentru intrarea în învăţământul
primar.

VÂRSTA DE AUR

 Copilăria - - printr-un intens ritm de dezvoltare biologică, psihică şi socială;

Este:

 vîrsta achiziţiilor fundamentale;

 perioadă a descoperirii;

 perioada conturării primelor elemente ale conştiinţei de sine şi a socializării;

 perioada apariţiei competenţelor;

CARACTERISTICI ALE DEZV. ANTEPRESCOLARULUI (3 ANI) :

 Se dezvoltă percepţiile vizuale, auditive şi tactile asigurând o bună relaţionare cu mediul

ambiant; iar, in jurul a 1,6 - 1,8 ani apar reprezentările şi se însuşeşte propriu-zis
limbajul realizându-se trecerea de la inteligenţa practică la gândire ;

 Antepreşcolarul însuşeşte din ce în ce mai multe cuvinte şi achiziţionează structurile

verbale ale limbii materne trecând de la limbajul telegrafic la cel structurat corect, dar
pronunţia cuvintelor este foarte deficitară (limbaj mic);
 Începe să se manifeste memoria involuntară, care păstrează puţin timp ce s-a întipărit, iar
actualizarea se face, mai ales, ca recunoaştere, dar care asigură deja constituirea
experienţei personale şi sprijină apariţia gândirii;

 Gândirea antepreşcolarului este preoperatorie şi ajunge doar la raţionamente

transductive (de la particular la particular), este dominată de egocentrism (totul este
destinat satisfacerii plăcerilor şi dorinţelor copilului), magism (între lucruri sunt legături
magice), animism (lucrurile se pot bucura sau pot suferi ca oamenii);

 Mersul se perfecţionează astfel că generează o plăcere specială pentru copil (merge de

dragul de a merge). Apucarea obiectelor este din ce în ce mai adaptată la forma şi
mărimea acestora şi copilul le manipulează cu succes în jocurile sale ;

 Se diversifică emoţiile, iar ataşamentul faţă de mamă, ajunge la vârf în jurul a 2 ani;

Apare conştiinţa de sine şi manifestarea iniţială a eului prin parcurgerea crizei afective
de la 2 ½ -3 ani, prin verbalizarea relaţiilor sale cu lucrurile şi acţiunile (întâi prenumele
şi apoi pronumele „eu”) şi prin recunoaşterea în oglindă.

CARACTERISTICI GENERALE ALE DEZVOLTARII PREŞCOLARULUI (6/7):

 Percepţiile preşcolarului continuă să se perfecţioneze; poate realiza chiar activităţi de

observare, dar conduse din aproape în aproape de către educatoare;

 Reprezentările se îmbogăţesc foarte mult sub influenţa grădiniţei şi au un rol din ce în ce

mai important în activitatea mentală;

 Preşcolarul are o gândire intuitivă, adică: legată şi condusă de către percepţie; foloseşte
reprezentări şi preconcepte sau noţiuni empirice, este preoperatorie şi nereversibilă ;
ajunge la raţionamentul inductiv, dar acesta nu este încă perfecţionat; gândirea
preşcolarului este în ansamblu necauzală;

 Memoria preşcolarului are un volum mai mare, cea verbală este în evidentă creştere,
apare memoria voluntară, păstrarea este de durată mai mare şi încep să se constituie
amintirile; actualizarea este mai ales realizată ca reproducere;

 Imaginaţia reproductivă îşi dezvoltă mecanismele specifice şi copilul poate asculta cu

plăcere poveşti noi pentru că se formează repede în minte imaginile corespunzătoare.
Imaginaţia creatoare este amplă şi este manifestată cu precădere în joc, desen, jocuri de
construcţie şi colaje;

 În plan afectiv, se diversifică emoţiile şi se construiesc sentimentele faţă de părinţi, fraţi,

surori, educatoare şi colegi; in jurul a 4 – 4 ½ ani apare voinţa, care va schimba foarte
mult viaţa psihică în ansamblu; se pun bazele personalităţii: încep să se manifeste unele
 aptitudini şi se cristalizează unele trăsături de caracter, iar în jurul a 6 ani, imaginea de
sine;

 Mersul se perfecţionează foarte mult, iar apucarea este din ce în ce mai fină, aşa că
preşcolarii pot executa elemente grafice, pregătitoare pentru scriere.

CARACTERISTICI ALE DEZV ȘCOLARULUI MIC (10/11) :

 Intrarea în şcoală înseamnă exercitarea unor influenţe hotărâtoare ale acestui factor
asupra întregii dezvoltări a copilului;

 Dezvoltarea percepţiilor şi motricităţii fine la şcolarul mic permit însuşirea scris-

cititului, cea mai importantă achiziţie a acestui stadiu;

 Limbajul se perfecţionează din toate punctele de vedere: îmbogăţirea vocabularului,

corectitudinea structurilor de comunicare, rezolvarea tuturor problemelor de pronunţie,
posibilitatea comunicării verbale largi şi a celei scrise, în forme mai simple ;

 Gândirea şcolarului mic devine operatorie, este reversibilă şi reglată de o logică

implicită, foloseşte raţionamente inductive adevărate, devine cauzală pentru relaţii mai
simple;

 Atenţia şcolarului mic este puternic influenţată de şcoală şi modelată după tipul
sarcinilor de învăţare;

 Memoria şi imaginaţia îşi consolidează însuşirile şi se subordonează învăţării şcolare;

 Afectivitatea şcolarului mic progresează: se îmbogăţesc trăirile afective, se formează noi

sentimente, se manifestă capacităţi mai crescute de reglare a comportamentelor
emoţional-expresive/ Se structurează motivaţia învăţării şcolare trecându-se de la
motive extrinseci simple şi personale la cele cu semnificaţie socială (învăţarea este cerută
de integrarea în societate, învăţarea îţi asigură un loc în viaţă) şi se formează motivaţia
intrinsecă (curiozitate epistemică, interes cognitiv);

 Personalitatea şcolarului mic progresează în sensul consolidării şi formării de noi

însuşiri caracteriale şi a cristalizării mai clare a imaginii de sine.

ACHIZTII PSIHOLOGICE ALE COPILĂRIEI :

 Conceptul de sine:

- nu doar ca simplu actor al propriilor acţiuni, ci şi ca “regizor” al acestora !

- dezvoltă o constanţă a sinelui (sine stabil);

- un set de evaluări pozitive sau negative, care constituie stima de sine.

 Identitatea de gen:

- adoptarea comportamentelor şi a atitudinilor specifice genului căruia îi aparţine copilul;

- apariţia conceptului de gen ca atare, înţelegerea în termeni cognitivi a ceea ce înseamnă

să fii băiat/bărbat sau fată/femeie;

- apariţia angajamentului emoţional faţă de un gen particular (care se prelungeşte pînă în

adolescenţă).

Diversitatea de manifestări psihocomportamentale specifice copilăriei

 «Copilul hipersensibil, temător»

 “Copilul ruşinos şi retras"

 "Copilul apatic şi visător“

 "Copilul sfidător, încăpăţînat şi obraznic“

 "Copilul impulsiv“

 “Copilul neatent"

 "Copilul egocentric"

 "Copilul activ, agresiv"

ABILITĂȚI SOCIALE ALE COPILULUI :

 Abilităţi care ţin de limbajul corpului;

 Calităţile vocii şi folosirea adecvată a acesteia;

 Capacitatea de a realiza o conversaţie;

 Prietenia (complexă: disponibilitatea de a oferi ajutor, de a-i invita pe ceilalţi să realizeze

activităţi comune, de a-şi exprima sentimentele sau de a face complimente, de a arăta
înţelegere pentru cel rănit sau care are o suferinţă);

 Asertivitatea (un domeniu la care mulţi dintre adulţi au încă de lucrat!), îşi are şi ea
bazele în educaţia timpurie;
 COPILUL INTELIGENT EMOȚIONAL :

 este conştient de emoţiile sale şi vorbeşte liber despre ele & recunoaşte emoţiile celor
din jur;

 comunică uşor despre ceea ce îl interesează sau îl preocupă;

 ştie sa spună NU fără să îi rănească pe ceilalţi;

 are comportamente rezonabile, chiar şi atunci cînd lucrurile nu merg aşa cum şi-ar dori;

 are bine dezvoltat sistemul motivaţional;

 este sigur pe el în majoritatea situaţiilor, iar atunci cînd simte că nu se descurcă, cere
ajutor;

 se adaptează rapid la situaţii/ persoane noi;

 nu îi este teamă să pună întrebări sau să îşi sustina preferinţele;

 are prieteni cu care se relaxează şi de la care învaţă modele noi de comportament;

TEME PSIHOSOCIALE SPECIFICE PENTRU VARSTA MICĂ:

 Educaţia pentru sănătate (v. învăţarea comportamentelor sanogene şi integrarea lor în

rutinele comportamentale);

 Practicarea exerciţiului fizic (rol esenţial în dezvoltarea fizică, cognitivă şi socio-

emoţională a copilului; e necesara dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de activitatea
fizică/ in aer liber);

 Alimentaţia şi igiena (v. comportamentul alimentar în această perioadă de dezvoltare);

 Educaţia sexuală a copiilor (necesară pentru o dezvoltare echilibrată);

PROBLEME SI PROVOCARI PENTRU EDUCATIA TIMPURIE IN SOCIETATEA

CONTEMPORANA

CATEGORII MAJORE DE PROBLEME:

 Probleme globale cu impact major: poluare, degradarea calitatii alimentelor consumate,

explozia informationala, crime de razboi etc.;

 Probleme legate de extinderea urbanizarii: mod de viata marcat de stimuli agresivi;

 Probleme legate de cadrul familial de existenta al copilului de varsta mica (v. structuri
familiale incomplete, statutul socio-economic/ material al familiilor de provenienta,
mediul rezidential/ mediul domestic de viata, exercitarea rolurilor parentale);

 Probleme in sfera valorilor practicate de indivizi si grupuri umane (v. criza valorilor,
modalitati distorsionate de receptare a valorilor, supraevaluarea competitiei);

PARENTINGUL LA DISTANȚĂ :

 Parinti divortati;

 Parinti imigranti;

 Parinti absenti;

 Cauze: evolutia noilor tehnologii de comunicare, globalizarea, cresterea mobilitatii

internationale;

 Tinta: diminuarea impactului negativ al acestor separari!

 Modele interne de atasament ale copilului sunt flexibile si au capacitatea de a se adapta

la mediile noi! Efectele lipsurilor institutionale nu sunt permanente si
ireversibile! Se pot crea legaturi cu orice persoana care are o relatie de lunga
durata cu copilul!

 Mama = ingrijitor principal; importanta tatalui in dezvoltarea copilului???

Ambii parinti sunt la fel de importanti pentru dezvoltarea copilului; in lipsa unui parinte,
efectele adverse pot fi depasite daca mediul de tranzitie este unul stabil si pozitiv!

 Efectele separarii sau divortului asupra calitatii ingrijirii parentale:

 Reducerea timpului petrecut cu copiii (v. nivelurile de supraveghere, indrumare,

nivelurile si calitatea stimularii parentale, a atentiei, a afectiunii fata de copii…);

 Conflictul parental dupa separare (v. expunerea la conflicte puternice afectarea

sentimentului de securitate al copilului);

 Relatia cu tatii (v. tatal nerezident nivelul de bunastare al copilului!)

NB! Serile si noptile petrecute impreuna cu parintii nerezidenti sunt extrem de

importante din .) psihologic pentru sugari si copiii cu varste mici (v. interactiuni si
interventii esentiale: baie, alinarea durerilor/ fricilor, ritualuri de culcare etc .)!
 „FAMILIILE TRANSNAȚIONALE” :

 Ingrijirea de catre bunici;

 Contact prin “coprezenta virtuala” (v. tehnologiile de comunicare);

 Efectele migratiei parintilor asupra copiilor ramasi in tara:

 Probleme de comunicare, instrainare, neintelegere, aparitia sentimentului de abandon;

 Stresul schimbarii privind structura, rolurile si sarcinile in cadrul sistemului familial

furie, neputinta, confuzie, vulnerabilitate, efecte de ordin somatic, afectarea rezultatelor
scolare !

Orice tip de interactiune regulata si frecventa cu copilul este in beneficiul acestuia!

DIGIKIDS :

Impactul tehnologiei asupra dezvoltarii copiilor (nativi digitali)

Cum afecteaza utilizarea calculatorului dezvoltarea fizica, emotionala, sociala,

cognitiva a copilului de varsta mica?

Tehnologiile digitale sporesc oportunitatile de invatare ale copiilor noi riscuri si

ingrijorari!

NB! Care copil va fi avantajat: cel care este in pas cu tehnologia sau cel care nu a
avut acces la ea?

MODUL ÎN CARE ESTE UTL TEHNOLOGIA IN COPILARIA TIMPURIE :

 Sa fie educationala;

 Sa incurajeze colaborarea;

 Sa sustina integrarea;

 Sa implice jocul;

 Sa lase copilului controlul;

 Sa evite violenta si stereotipurile;

 Sa sustina dezvoltarea constientizarii problemelor de sanatate si de siguranta;

 Sa sustina implicarea parintilor;

 CRIZA ȘCOLII CONTEMPORANE:

 Criza de identitate (reprezentarile sociale despre scoala);

 Scoala = institutie sociala fundamentala???

 Deplasare a accentului de la rolul cultural si moral spre rolul economic!

Perspectiva interculturala in educatie,

accentuarea valorilor pragmatice in dauna celor umaniste, problematica asigurarii

egalitatii, echitatii si calitatii in educatie,

amplificarea si diversificarea campului educational etc.

EDUCATIA

Minte disciplinata, sintetica, creatoare, respectuoasa si etica

pentru “munca bine facuta”! -----

-“Exersarii intelegerii” ------

-Climat educational calm si placut (“starea de bine”)

-Motivatia generala pentru invatare;

10. TENDINȚE CU PRIVIRE LA TRANSFORMAREA EDUCAȚIEI AȘA CUM O

CUNOAȘTEM :

1. Educația primită în copilăria timpurie modelează adesea perspectivele vieții.

2. Absolvirea şcolii nu este sfârşitul învăţării = a învăţa să înveţi este cea mai importantă
aptitudine dintre toate.

3. Digitalizarea este noua alfabetizare = Competențele digitale devin educație de bază.

4. Oamenii nu sunt singurii care învață = Oamenii vor concura din ce în ce mai mult cu
mașinile.

5. De la educația de masă din epoca industrială la căi de învățare individualizate, activate

digital.

6. Spre învățare interdisciplinară, bazată pe tehnologie.

7. Furnizarea de educație formală este completată de noi proiecte antreprenoriale.

8. Tranziție = Legătura dintre educația școlară formală și muncă este tot mai slaba.
 9. Alfabetizare media = Gândirea critică este necesară pentru a face democrațiile mai
rezistente.

10. Creșterea concurenței globale pentru universități = Este posibil ca Europa să fi

inventat universitățile, dar acum este timpul să le reinventeze.

Concluzia = educația se schimbă, iar tendințele mondiale arată o personalizare și o

continuitate a învățării, precum și importanța crucială a alfabetizării digitale,
a învăța să înveți devenind cea mai importantă aptitudine.

PRINCIPIILE ACTIVITĂȚII ED DESFASURATE CU COPIII DE VÂRSTĂ MICĂ:

-Principiu;

-Caracter sistematic si dinamic;

-Clasificare.

CLASIFICARE:

 A. Principii care se refera la abordarea copilului de varsta mica, respectiv la relatia

adult-copil in cadrul activitatii din gradinita si scoala primara;

 B. Principii referitoare la conceperea si realizarea activitatii de invatare a copilului

in cadru formal;

 C. Principii referitoare la abordarea continuturilor vehiculate in gradinita si scoala

primara;

A:

 Principiul respectarii copilului/ drepturilor copilului;

 Principiul cunoasterii caracteristicilor copilului;

 Principiul considerarii copilului ca un intreg;

 Principiul parteneriatului dintre institutiile de formare in care este implicat copilul si

familia acestuia, comunitate;

B:

 Principiul medierii invatarii;

 Principiul intuitiei/ utilizarii materialului didactic;

 Principiul diversitatii/ creativitatii metodologice a cadrului didactic;

 Principiul valorificarii jocului in actul didactic;

 Principiul alternantei formelor de organizare a activitatii copiilor;

 Principiul repetarii/ multiplicarii experientelor de invatare pana la asimilarea

continutului vizat;

 Principiul generarii schimbarii la nivelul personalitatii copilului;

 Principiul optimismului/ entuziasmului/ rabdarii/ calmului in educatie;

 Principiul oferirii modelului personal.

C.

 Principiul abordarii integrate a continuturilor;

 Principiul diferentierii si individualizarii instruirii;

 Principiul selectiei continuturilor care sprijina explicit realizarea finalitatilor formative

alaturi de cele care favorizeaza informarea/ instruirea;

 Principiul folosirii mediului de viata al copilului ca sursa primordiala a continuturilor

transmise copilului de varsta mica;

 Principiul valorificarii tuturor continuturilor ca ocazii de a determina dispozitia pentru

invatare, placerea de a invata, de a face descoperiri;

PRINCIPIUL RESPECTĂRII COPILULUI/ DREPTURILOR COPILULUI :

-- Cunoasterea trebuintelor fundamentale ale copilului, satisfacerea lor permanenta,

neconditionata si adecvata a lor;

-- Conceperea activitatilor/ situatiilor folositoare cresterii si dezvoltarii fizice si psihice

normale a copilului;

-- Pedagogia formarii imaginii pozitive despre sine si pedagogia dezvoltarii imaginii de

sine;

-- Cunoasterea si respectarea drepturilor fundamentale ale copilului (drepturi explicite +

drepturi implicite);

PRINCIPIUL CONSIDERĂRII COPILULUI CA UN ÎNTREG:

HRANIRE + INGRIJIRE + INVATARE!

 Mediu prielnic = Integritatea educatului

Biologie, Igiena, Sociologie,

Psihologie, Pedagogie!!!

PRINCIPIUL MEDIERII ÎNVĂȚĂRII :

 Contactul cu lumea “instrumente” = acces la cunoastere!

Ajutorul adultului

(v. forme, modalitati si conditii specifice):

 Mediul natural inconjurator

 Mediul sociouman

 Activitati fizice si intelectuale

PRINCIPIUL INTUIȚIEI/UTILIZĂRII MATERIALULUI DIDACTIC :

 Cunoastere = contactul nemijlocit cu ceea ce reprezinta obiectul cunoasterii!

 V. utilizarea materialului concret – intuitiv!

Antrenarea organelor de simt

(strategii inductive de predare – invatare)

Sprijinirea, determinarea si dezvoltarea capacitatilor de gandire!

PRINCIPIUL ABORDĂRII INTEGRATE A CONȚINUTURILOR:

 Soluție pentru o mai bună corelare a științei cu societatea, cultură, tehnologia ;

 Particularități ale învățării integrate:

• interacțiunea obiectelor de studiu;

• centrarea pe activități integrate de tipul proiectelor;

• relații între concepte din domenii diferite;

• corelarea rezultatelor învățării cu situațiile din viață cotidiană;

• rezolvarea de „probleme” – cea mai importantă forță motrice a integrării, relevanță

practică;
 PRINCIPIUL DIFERENȚIERII ȘI INDIVIDUALIZĂRII INTRUIRII:

Presupune adaptarea activităţii didactice la particularităţile individuale ale elevului +

strategii didactice adaptate de lucru specifice unor grupuri de elevi:

 personalizarea obiectivelor (adaptarea acestora la posibilităţile reale ale elevului);

 personalizarea activităţilor de învăţare, elevul putând alege modalitatea preferată de

lucru;

 adaptarea timpului necesar pentru învăţare (ținând cont de ritmul propriu al fiecărui
elev);

 adaptarea materialelor de instruire (fişe diferențiate, suporturi audio-video, planșe,

imagini);

 individualizarea temei pentru acasă (sarcini comune și diferențiate).

CURRICULUM PENTRU ED TIMPURIE

IMPORTANȚA ED TIMPURII ȘI A PREGĂTIRII COPIILOR PT ȘCOALĂ :

PREGĂTIREA COPIILOR PT ȘCOALĂ:

 2012 = trecerea grupei pregatitoare de la nivel prescolar la nivelul ciclului primar al

sistemului de invatamant (cf. LEN nr. 1/ 2011, art. 29, al. 2);

 Varsta debutului scolaritatii = 6 ani;

Dezbatere la nivel national!

EDUCATIA TIMPURIE = context/ factor pentru pregatirea copilului pentru scoala!

 Acumulari teoretic-interpretative si aplicativ-empirice in sfera PSIHOLOGIEI

DEZVOLTARII;

 Factori de natura POLITICO-ECONOMICA (vezi reducerea inechitatilor sociale);

 Factori de natura SOCIOCULTURALA (copilaria = construct social);

 DREPTURILE OMULUI (respectarea demnitatii copilui si oferirea unor servicii

care sa aisgure dezvoltarea normala a acestora).
 CONFERINȚA MONDIALĂ DE LA JOMTIEN - (THAILANDA 1990) :

 Educatia timpurie = parte integranta a educatiei permanente, care incepe de la nastere

si se finalizeaza in momentul intrarii copilului in scoala (6/7 ani), cuprinzand demersul
educativ realizat la nivel:

 Anteprescolar (0-3 ani);

 Prescolar (3-6/7 ani) : Dezvoltarea timpurie!

 Educatia timpurie = intregul efort de hranire, supraveghere, protectie, ingrijire,

educare, in care sunt antrenate persoane/ institutii, in context familial si/ sau
extrafamilial ce trebuie sa asigure cresterea, dezvoltarea si educatia copilului de la
nastere pana la intrarea in scoala;

 Devine imperativ in plan personal si social & un mijloc al atingerii unor deziderate
personale (vezi reusita scolara, profesionala, existentiala)!

 Cadrul legislativ al UE a fortat implementarea in Romania, incepand cu anul 2008:

Strategia privind educatia timpurie, Curriculumul pentru educatie timpurie a copiilor
cu varsta cuprinsa intre nastere si 6/7 ani, materiale informative: Material orientativ
pentru stimularea dezvoltarii copilului de la nastere la 3 ani (pentru uzul personalului de
ingrijire si educatie), Ghid de bune practici pentru educatia timpurie a copiilor intre 3-
6/7 ani, Repere fundamentale in invatarea si dezvoltarea timpurie a copilului de la
nastere la 7 ani (2010);

EDUCAȚIA TIMPURIE = suita de experiente care actioneaza in sensul maturizarii,

mentinerii, facilitarii, sincronizarii si inducerii schimbarilor psihomotrice, cognitive,
lingvistice, socioemotionale, ajutand la dezvoltarea individului;

- Blocajele de orice fel pot avea efecte negative ireversibile;

- Rolul cel mai important in declansarea, sustinerea, orchestrarea tuturor actiunilor

educative ii revin familiei, parintilor/ mamei;

 Procesul educatiei inceput de timpuriu poate sa ofere sansa unei adaptari scolare
rapide si eficiente!

 Pregatirea pentru scoala = proces si produs!

 Optimizarea educatiei timpurii = poate face predictii asupra succesului copilului in

scoala!

CURRICULUMUL PT ED TIMPURIE:

- Adaptabilitate (la caracteristicile generatiei actuale de copii);

- Extensie (experiente multiple de invatare);

- Echilibru (relatie cu celelalte, parte/ intreg);

- Relevanta (adecvat nevoilor prezente si viitoare ale copiilor);

- Diferentiere (vezi caracteristicile individuale);

- Progresie si continuitate (v. trecerea optima de la un/ o nivel/ institutie la altul/ a);

PRINCIPII :

- Principiul educaţiei centrate pe copil ;

- Principiul respectării drepturilor copilului;

- Principiul învăţării active;

- Principiul dezvoltării integrate;

- Principiul interculturalităţii;

- Principiul echităţii şi nondiscriminării;

- Principiul educaţiei ca interacţiune dintre educatori şi copil;

PLANUL DE ÎNVĂȚĂMANT :

PLANUL DE ÎNV PT NIVELUL PREȘCOLAR (6/7 ANI) :

 Prezintă o abordare sistemică a demersurilor educaționale, asigurând continuitatea

acestora în cadrul celei mai accelerate perioade de dezvoltare din viaţa copilului şi între
ciclurile de educaţie antepreşcolară, preşcolară şi primară;

 Copilul este un subiect activ în procesul învăţării, iar jocul este activitatea fundamentală
a copilului, pe care se sprijină toate tipurile de activităţi de învăţar e;

 Activităţile de învăţare reprezintă un ansamblu de acţiuni cu caracter planificat,

sistematic, metodic, intensiv, organizate şi conduse de cadrul didactic si necesită
coordonarea eforturilor comune ale celor trei parteneri ai procesului de predare-învăţare-
 evaluare (cadre didactice, părinţi, copii, comunitate); se desfăşoară individual, în grupuri
mici sau cu întreaga grupă;

 Permite abordarea interdisciplinara, integrata a continuturilor invatarii si ofera

libertate cadrului didactic in planificarea activitatii zilnice;

 O activitate cu copiii dureaza intre 5-35 minute, educatoarea fiind cea care decide timpul
efectiv necesar desfasurarii fiecarei activitati (in functie de particulariltatile individuale
ale copiilor din grupa, de continuturile si obiectivele propuse pentru activitate);

 Nr. zilnic de activitati desfasurate cu copiii difera in functie de tipul de program ales de
parinti (program normal = 5 ore sau program prelungit = 10 ore).

CATEGORII DE ACT DE ÎNVĂȚARE :

Jocurile şi activităţile liber-alese – ALA:

a) ALA desfăşurate în sala de grup organizarea spaţiului în centre, cum ar fi:

Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă şi altele;
copiii trebuie să se bucure de mobilitate şi de libertatea de opţiune; tema poate fi dată sub
o formă generică şi comună tuturor centrelor deschise sau se pot stabili teme diferite
pentru fiecare centru de activitate, corelându-se cu celelalte activităţi din programul zilei
şi cu tema proiectului aflat în derulare, având în atenţie atingerea obiectivelor planificat e;
 b) ALA desfăşurate outdoor atenţie specială va fi acordată atât organizării şi
amenajării curţii de joc, cât şi siguranţei pe care o oferă copiilor spaţiul respectiv şi
dotările existente, respectiv adecvării jocului și explorării la condițiile oferite de acesta
(v. parc, crâng, pădure, pajiște, fermă, gospodăria bunicilor etc.).

Activităţi pentru dezvoltare personală – ADP:(ADP)

 Rutinele = activităţile-reper după care se derulează întreaga activitate a zilei. Ele acoperă
nevoile de bază ale copilului şi contribuie la dezvoltarea globală a acestuia. Rutinele
înglobează, de fapt, activităţi de tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineaţă, micul
dejun, igiena – spălatul şi toaleta, masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de după-
amiază, gustările, plecarea acasă şi se disting prin faptul că se repetă zilnic, la intervale
aproximativ stabile, cu aproape aceleaşi conţinuturi;

 Tranziţiile = activităţi de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină la

activităţi de învăţare, de la o activitate de învăţare la alta, în diverse momente ale zilei ;

 Activităţile desfăşurate în perioada după-amiezii = activităţi recuperatorii şi

ameliorative pe domenii experiențiale (din categoria/de tipul ADE), activități recreative,
de cultivare şi dezvoltare a înclinaţiilor personale/predispozițiilor/aptitudinilor (din
categoria/de tipul ADP) și activități liber-alese. Acestea respectă ritmul propriu de
învăţare al copilului şi aptitudinile individuale şi sunt corelate cu tema săptămânală/tema
proiectului şi cu celelalte activităţi din programul zilei;

 Activităţile extraşcolare se vor planifica şi desfăşura lunar, cu participarea părinţilor şi a

altor parteneri educaţionali din comunitate (autorităţi locale, biserică, poliție, agenţi
economici, ONG-uri etc.);

 Activitatea opțională = 0-1 activitate/săptămână, intră în categoria activităţilor de

învăţare, respectiv a celor pentru dezvoltare personală şi se includ în programul zilnic al
copilului în grădiniţă. Programa unei activităţi opţionale poate fi elaborată de educatoare
şi, în acest caz, va fi avizată de inspectorul de specialitate sau poate fi aleasă din oferta de
programe opționale avizate de MEN sau de ISJ.

 Finalitatile educatiei timpurii (v. Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a

personalităţii copilului, în funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind
formarea autonomă şi creativă a acestuia; Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu
alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini si
conduite noi; Încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor si experimentărilor, ca
experienţe autonome de învăţare; Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei
identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive; sprijinirea copilului
în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini necesare la intrarea în
şcoală şi pe tot parcursul vieţii);
  Axa Programei pentru educaţia timpurie o constituie: domeniile de dezvoltare –
dimensiuni ale dezvoltării – comportamente, ca premise ale competențelor ulterioare;

 Domenii de dezvoltare = diviziuni convenţionale, necesare din raţiuni pedagogice,

pentru asigurarea dezvoltării depline, complexe şi pentru observarea evoluţiei copilului:
A. DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂŢII ŞI IGIENEI PERSONALE; B.
DEZVOLTAREA SOCIO-EMOŢIONALĂ; C. CAPACITĂȚI ȘI ATITUDINI FAȚĂ DE
ÎNVĂŢARE; D. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICĂRII ŞI A PREMISELOR
CITIRII ŞI SCRIERII; E. DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ŞI CUNOAŞTEREA LUMII;

 Conţinuturile = 6 mari teme anuale integratoare: Cine sunt/ suntem? Cand, cum si de ce
se intampla? Cum este, a fost si va fi aici pe pamant? Cum planificam/ organizam o
activitate? Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim? Ce si cum vreau sa fiu?

 Timpul de instruire şi sugestii privind strategiile de instruire şi de evaluare pe cele

două niveluri de vârstă (0-3 ani si 3-5/6 ani).

DOMENII DE DEZVOLTARE :

 Sunt diviziuni convenţionale, necesare din raţiuni pedagogice, pentru asigurarea

dezvoltării depline, complexe şi pentru observarea evoluţiei copilului;

 Între toate domeniile de dezvoltare există dependenţe şi interdependenţe, astfel că

fiecare achiziţie dintr-un domeniu influenţează semnificativ progresele copilului în
celelalte domenii;

 Devin, pe parcursul primilor ani de viaţă organizată în mediul din creşă şi din grădiniţă,
instrumente pedagogice esenţiale pentru a realiza individualizarea educaţiei şi a
învăţării, dând posibilitatea educatorilor să identifice atât predispozițiile, cât și
înclinațiile cu care copilul a venit pe lume, „interesele” sale , precum şi dificultăţile pe
care la întâmpină fiecare în parte pe parcursul dezvoltării timpurii.

 A. DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂŢII ŞI IGIENEI PERSONALE –

cuprinde o gamă largă de deprinderi şi abilităţi (de la mişcări largi, cum sunt săritul,
alergarea, până la mişcări fine de tipul realizării desenelor sau modelarea), dar şi
coordonarea, dezvoltarea senzorială, alături de cunoştinţe şi abilităţi referitoare la
îngrijire şi igienă personală, nutriţie, alte practici de menţinere a securităţii personale.

 B. DEZVOLTAREA SOCIO-EMOŢIONALĂ – vizează debutul vieţii sociale a

copilului, capacitatea lui de a stabili şi menţine interacţiuni cu adulţi şi copii.
Interacţiunile sociale mediază modul în care copiii se privesc pe ei înşişi şi lumea din jur.
Dezvoltarea emoţională vizează îndeosebi capacitatea copiilor de a-şi percepe şi exprima
emoţiile, de a înţelege şi răspunde emoţiilor celorlalţi, precum şi dezvoltarea conceptului
 de sine, crucial pentru acest domeniu. În strânsă corelaţie cu conceptul de sine se dezvoltă
imaginea despre sine a copilului, care influenţează decisiv procesul de învăţare.

 C. CAPACITĂȚI ȘI ATITUDINI FAȚĂ DE ÎNVĂŢARE – se referă la modul în care

copilul se implică într-o activitate de învăţare, modul în care abordează sarcinile şi
contextele de învăţare, precum şi la atitudinea sa în interacţiunea cu mediul şi persoanele
din jur, în afara deprinderilor şi abilităţilor menţionate în cadrul celorlalte domenii de
dezvoltare.

 D. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICĂRII ŞI A PREMISELOR

CITIRII ŞI SCRIERII – vizează dezvoltarea limbajului (sub aspectele vocabularului,
gramaticii, sintaxei, dar şi a înţelegerii semnificaţiei), a comunicării (cuprinzând abilităţi
de ascultare, comunicare orală şi scrisă, nonverbală şi verbală) şi preachiziţiile pentru
scris-citit şi însoţeşte dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii.

 E. DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ŞI CUNOAŞTEREA LUMII – a fost definită în

termenii abilităţii copilului de a înţelege relaţiile dintre obiecte, fenomene, evenimente şi
persoane, dincolo de caracteristicile lor fizice. Domeniul include ablităţile de gîndire
logică şi rezolvare de probleme, cunoştinţe elementare matematice ale copilului şi cele
referitoare la lume şi mediul înconjurător

EVALUAREA FORMATOARE LA VÂRSTA MICĂ:

“Evaluarea trebuie sa se faca in folosul copiilor”:

 Motivarea educatilor pentru a invata mai bine;

 Alcatuirea unor probe “cu valoare egla pentru toti elevii”;

 Combinarea metodelor si tehnicilor de evaluare;

 Observarea sistematica a comportamentului copilului;

 Verificarea mai frecventa a copiilor care intampina dificultati la invatatura si a

celor cu lacune instructionale;

 Utilizarea rezultatelor copilului in perspectiva temporala ca reper al progreselor

acestuia;

 Dezvoltarea capacitatii si obisnuintei copiilor de a se autolevalua;

 Oferirea de feedback nuantat si diferentiat;

 Conceperea de planuri personalizate de sprjin/ recuperare/ formare/ dezvoltare
pentru fiecare copil (in special, pentru cei aflati in situatii de risc);

ASPECTE METODICE ALE ACTIVITATILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE

DESFASURATE IN GRADINITA:

ADAPTAREA LA GRĂDINITA SI IN COLECTIV:

 Copilul traieste si asimileaza noi experiente adaptare la:

 nivelul familiei;

 grupului de joaca si al gradinitei;

 tipurile de activitati pe care le desfasoara;

 Dezvoltarea comportamentelor implicate in constituirea autonomiei (vezi

comportamentele alimentare, de imbracare, igienice si ludice);

 Copilul e nevoit sa raspunda noilor reguli si interdictii;

 Presupune o schimbare a regimului de viata (din familie si gradinita): o libertate mai

mare de actiune, atentia celor din jur, comunicarea permanenta cu copilul, antrenarea in
jocul acestuia, lauda pentru reusitele sale, indemnurile pentru noi actiuni);

 Este dificila pentru unii copii (vezi despartirea grea de mama). U. Schiopu (apud Verza
& Verza, 2017) aprecia ca adaptarea dificila poate dura de la 4 la 8-10 saptamani pentru
copiii de varsta prescolara mica, in timp ce la copiii de varsta prescolara mijlocie,
aceasta poate scade in intensitate dupa 4-5 saptamani, iar la cei de varsta prescolara
mare tinde sa dispara dupa o luna de la frecventarea gradinitei);

 Activitatea de invatare organizata si spontana din gradinta = rol in dezvoltarea

comportamentelor sociale si in dezvoltarea psihica generala (la sfarsitul perioadei, copilul
poate colabora bine cu un alt copil in desfasurarea unei activitati ludice sau de invatare,
stabileste usor relatii de parteneriat, isi largeste interesul pentru cunoastere, isi formeaza
abilitati ce-l pregatesc pentru scoala).
 JOCUL PT PREȘCOLARI :

 Jocurile au o evolutie graduala, devenind tot mai complexe: de la pozitia de observator

al actiunilor altora in joc si jocul in paralel, la jocul de imitatie, jocul cu subiect si cu rol/
joc de “alternanta”, jocuri de creatie, jocuri de constructie, pana la jocurile cu reguli si
jocurile didactice;

 Activitatile din gradinita se desfasoara sub forma de joc imbogatire a calitatii si

varietatii activitatilor ludice instrument si mijloc al educatiei cognitive, sociale si
morale;

 Jocul functii: formative, de relaxare, de facilitare a adaptarii copiilor la aspectele

mai complexe ale mediului inconjurator, de umanizare, constituind o prepare a copilului
pentru viata, de dezvoltare psiho-fizica si de satisfacere a trebuintei de activitate, de
socializare si de respectare a conduitelor morale;

 Jocurile efectuate cu pasiune si finalitate pozitiva pentru copil = izvor de bucurie si de

afirmare a trasaturilor personalitatii; se dezvolta trebuinta de expresie creativa
(pictura, desen, modelaj, colaj) pun in evidenta nivelul dezvoltarii imaginatiei,
limbajului si starilor afective;

 Jocul = activitatea de baza prin intermediul careia copilul isi pune in valoare
caracteristicile legate de gen;

JOCURILE ÎN GRĂDINIȚĂ :

 Reuşita desfăşurării jocurilor şi a activităţilor liber-alese depinde, în mare măsură, de

modul în care este organizat şi conceput mediul educaţional. Materialele care se vor
regăsi zilnic în zonele/centrele/colţurile deschise nu trebuie să fie aleatorii, ci atent alese,
în strânsă corelare cu tema săptămânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. Cadrul
didactic va acorda o atenţie deosebită organizării spaţiului în centre, cum ar fi:
Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă şi altele.
Organizarea acestor centre se va face ţinând cont de resursele materiale, de spaţiul
existent şi de nivelul de vârstă al copiilor;

 În funcţie de spaţiul disponibil, cadrul didactic poate deschide toate centrele sau cel
puţin două centre de activitate, în care pregăteşte zilnic „oferta” pentru copii, astfel încât
aceştia să aibă posibilitatea să aleagă locul de învăţare şi joc în funcţie de disponibilitate
şi nevoi. Copiii trebuie să se bucure de mobilitate şi de libertatea de opţiune;

 Tema Jocurilor şi activităţilor liber-alese poate fi dată sub o formă generică şi comună
tuturor centrelor deschise sau se pot stabili teme diferite pentru fiecare centru de
activitate, aspect ce rămâne la latitudinea cadrului didactic. În ambele situaţii, tema şi
conţinutul acestor activităţi se realizează simultan, corelându-se cu celelalte activităţi din
 programul zilei şi cu tema proiectului aflat în derulare, având în atenţie atingerea
obiectivelor planificate;

 Actualul plan de învățământ alocă zilnic un timp de cel puțin 30 de minute jocului
liber. În această perioadă, în care copiii pot să-și aleagă jocul și jucăria preferată, pot să
analizeze/exploreze obiecte/mecanisme/fenomene/idei de care se simt atrași, pot
comunica și împărtăși impresii cu colegii etc.

JOCUL DE CREAȚIE:

 Poate fi propus de cadrul didactic in jocurile si activitatile liber alese, dar si in

activitatile experientiale ca joc – dramatizare sau dramatizare pentru a pregati sau
valoriza anumite continuturi;

 Se parcurg anumite etape: alegerea jocului, stabilirea partenerilor si a rolurilor,

clarificarea subiectului, atribuirea rolurilor, desfasurarea jocului, analiza acestuia de catre
participanti;

 Jocul de creatie cu subiect din literatura sau istorie (jocul de rol) poate fi utilizat in scoala
ca metoda de instruire. Se poate repeta prin participarea celor care initial au fost
spectatori;

 Jocul de constructie = varianta a celui de creatie (etape: stabilirea temei jocului, a

materialului necesar, discutarea operatiilor ce vor fi efectuate, constructia propriu-zisa,
analiza si aprecierea rezultatelor.

JOCUL CU REGULI :

 Regulile definesc modul de a proceda si de a interactiona cu coparticipantii; sunt impuse

de traditie sau de profesor ori sunt stabilite de copiii insisi;

 Etape: stabilirea regulii, stabilirea gradului de generalizare a regulii, stabilirea

modalitatilor de aplicare si a sanctiunilor;

 Mijloc pentru educatia morala (v. Piaget);

JOCUL DIDACTIC

 Imbina distractia cu instructia, jocul cu invatarea;

 Metoda didactica bazata pe actiune simulata;

 Mijloc de realizare a activitatilor pe domenii de dezvoltare (in gradinita);

 Include in structura sa elemente specifice actelor de invatare (scop, continut, sarcina,

suport energetic), precum si elemente specifice jocului de reguli (reguli, actiuni).

DESFĂȘ. JOCULUI DIDACTIC:

 Introducerea in joc;

 Anuntarea jocului si a scopului/ obiectivelor acestuia;

 Explicarea jocului;

 Fixarea regulilor;

 Desfasurarea unui joc de proba;

 Desfasurarea propriu-zisa a jocului;

 Desfasurarea variantelor de joc;

 Incheierea jocului;

Trebuie sa fie variat, atractiv, sa antreneze toti copiii,

sa se desfasoare intr-un cadru stimulativ, placut,

sa valorifice posibilitatile intelectuale, creative si de comunicare, individuale si ale

grupului!

INVĂȚAREA :

 Proces perspectiva pedagogica (actiune proiectata si realizata in cadrul actiitvatii

de instruire) si psihologica (v. activitatile de joc, munca si creatie)!

 Functie de adaptare

 Dobandirea de cunostinte, priceperi si deprinderi

(v. schimbare in plan cognitiv, afectiv, comportamental)

 Caracter bidirectional, interactiv

 Influentata de tipologia personalitatii elevului

 Context formal & nonformal (extrascolar)

DEZVOLTAREA ARMONIOASA A PERSONALITATII!

 INVĂȚAREA INTERACTIV – CREATIVĂ :

 Pune accentul pe realizarea conexiunilor intre sensuri, solicita o profunda implicare

intelectuala, psihomotorie, afectiva si volitionala;

 Se bazeaza pe invatarea prin cercetare-descoperire, pe invatarea prin efort propriu;

 Sarcinile propuse elevilor ar trebui sa aiba o coloratura ludica, sa fie atractive si sa

stimuleze creativitatea;

 Sustine necesitatea si valoarea constientizarii de catre elevi a utilitatii insusirii unei

teme;

 Facilitata de o predare desfasurata in sprijinul crearii autonomiei in invatare;

 Este necesara pentru formarea unui om creativ, a unui constructor de idei, care
elaboreaza decizii si rezolva problemele vietii prin actiune;

 ÎNVĂȚAREA = …

 “o modificare continua, relativa a comportamentului, fundamentata pe experienta

anterioara” (Ausubel si Robinson)

 “schimbarile comportamentului interior sau exterior rezultate din experienta” (Vigotski)

 “formarea si aparitia unui comportament nou” (Skinner)

 “procesul dobandirii experientei individuale de comportare” (Leontiev)

INSTRUIREA INTEGRATĂ :

Problemele concrete de viată = au un caracter integrat si nu pot fi soluționate decât

apelându-se la cunoştinţe, deprinderi, competenţe ce nu sunt încadrate în contextul strict
al unui obiect de studiu!

Schimbare de optică în ceea ce priveşte raportul dintre conţinutul învăţării şi elev :

Modalitate de predare, de organizare si planificare a instruirii care produce o

interrelaționare a disciplinelor sau a obiectelor de studiu, ajută la crearea de conexiuni
între ceea ce învaţă elevii si experienţele lor/ stabilirea de relaţii clare de convergentă
între cunoştintele, deprinderile, competenţele si valorile care îşi au bazele în interiorul
unor discipline şcolare distincte!

FAVORIZATĂ DE :

 Invatarea bazata pe proiect;

 Predarea in echipa formata de mai multe cadre didactice;

 Invatarea prin cooperare;

 Invatarea activa;

 Implicarea comunitatii;

 Aplicatii ale inteligentelor multiple;

PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT :

Relatia predare - invatare - evaluare

CUM se provoaca invatarea dorita?

DECIZII STRATEGICE ale profesorului in privinta modului de organizare/

provocare a invatarii = apelul la metode didactice moderne, interactive si adecvate
exigentelor contemporaneitatii!

PROFESOR == -METODOLOGIE ATRACTIVA = (v. modalitatile folosite de

profesor pentru a facilita si propune experiente de invatare relevante) ;

ELEV-= Efort personal, implicare in activitatile de invatare;

Proiectarea activitatii didactice = rol important in asigurarea succesului oricarei

actiuni instructiv-educative (cf. Potolea, Manolescu, 2010);

Proces de anticipare a pasilor ce urmeaza a fi parcursi in realizarea activitatii

didactice

Microproiectarea = conceperea activitatilor ce trebuie desfasurate cu ocazia unei

lectii/ grup de lectii & realizarea anumitor obiective operationale derivate ale
ciclului de instruire in curs (v. Negret-Dobridor, 2005) ;

PROIECTAREA ESALONATĂ ÎN ÎNV PREȘCOLAR :

 Trebuie acordata o importanţa deosebita dezvoltării globale a copilului = activităţile

propuse trebuie să stimuleze copilul din toate punctele de vedere;

 Etape:

a) Reluarea continutului curriculumului pentru invatamantul prescolar si consultarea unor

surse suplimentare (v. scrisorile metodice);

b) Stabilirea tintelor pentru perioada urmatoare, selectarea obiectivelor, a temei anuale, a

temei proiectului sau a temei saptamanale;
c) Selectarea resurselor didactice necesare, avandu-se in vedere si resursele din natura sau
cele care pot fi create de catre copii;

d) Stabilirea continuturilor si a modalitatilor de abordare, prin raportare continua la

obiective si strategii;

e) Consultarea permanenta a unor surse de documentare-informare pentru a asigura

caracterul stiintific al demersului didactic;

 Se concretizeaza in urmatoarele documente specifice:

a) Planificarea anuala a temelor

b) Proiectarea tematica;

c) Planificarea saptamanala;

a) Planificarea anuala a temelor = permite articularea optima a activitatilor in structura

anului scolar, in cadrul proiectelor tematice, derularea ritmica si coerenta a activitatilor
din gradinita:

DOCUMENTE SPECIFICE:

b) Proiectarea tematica = efort de structurare a demersului didactic si a continutului

acestuia in jurul unei teme principale, asigurand realizarea unor comportamente
specifice la prescolari; orice proiect tematic se finalizeaza prin realizarea unor produse
ale activitatii (v. postere, expozitii, lucrari comune = portofoliul proiectului/ indicator de
evaluare a acestuia);

Structura recomandata:

Grupa:

Tema anuala:

Tema proiectului (aleasa dintre sugestiile oferite de curriculum sau propusa de

educatoare sau la sugestia copiilor):

Perioada:

Scop:

Directii de dezvoltare (pornind de la cunostintele pe care le poseda deja copiii si

identificand posibilele aspecte de interes pentru acestia):

Harta proiectului (prezinta principalele repere ale “traseului invatarii” in cadrul

proiectului tematic):
 Planificarea subtemelor pentru fiecare saptamana (realizarea unui inventar de teme,
activitati de invatare si mijloace de realizare, inclusiv parteneriate cu scoala, specialisti,
parinti):

c) Planificarea saptamanala = detaliaza continutul si modalitatile de realizare a

activitatilor de invatare desfasurate de grupa de prescolari pe parcursul unei saptamani; e
in stransa legatura cu planificarea anuala, constituind secventa a acestuia;

PROIECTUL PEDAGOGIC AL ACTIVITĂȚII :

 Document curricular specific proiectarii zilnice a activitatilor de invatare din gradinita/

scoala primara;

 Structurat în două părţi (dupa Potolea si Manolescu, 2010):

1. Datele de identificare ale lectiei/ activitatii = reperele de baza ale lectiei/ activitatii;

2. Desfasurarea propriu-zisă (parte detaliata, ce ilustreaza desfasurarea activitatii/

lectiei in conformitate cu momentele instruirii);

 Proiectul trebuie să aibă coerenţă atât pe orizontală, cât şi pe verticală!

 Se recomanda proiectarea si desfasurarea activitatilor de invatare in maniera

integrata!

 Document curricular specific proiectarii zilnice a activitatilor de invatare din gradinita/

scoala primara;

 Structurat în două părţi (dupa Potolea si Manolescu, 2010):

1. Datele de identificare ale lectiei/ activitatii = reperele de baza ale lectiei/ activitatii;

2. Desfasurarea propriu-zisă (parte detaliata, ce ilustreaza desfasurarea activitatii/

lectiei in conformitate cu momentele instruirii);

 Proiectul trebuie să aibă coerenţă atât pe orizontală, cât şi pe verticală!

 Se recomanda proiectarea si desfasurarea activitatilor de invatare in maniera

integrata!

PARTENERIATUL CU FAMILIA ÎN ED TIMPURIE :

-Tendinţele actuale;

-Parteneriate constructive şi eficiente grădiniţă - familie - alţi factori educaţionali;

 -Socializarea şi pregătirea copilului pentru şcoală şi viaţa socială;

PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL = un concept şi o atitudine!

Presupune:

 egalizarea şanselor de participare la o acţiune educativă comună;

 interacţiuni acceptate de toţi partenerii;

 comunicare eficientă între participanţi;

 colaborare (acţiune comună în care fiecare are rolul său diferit);

 cooperare (acţiune comună cu interrelaţii şi roluri comune);

SCOP GENERAL = cunoaşterea reciprocă

(a punctelor de vedere, a opţiunilor partenerilor, identificarea nevoilor institutiei scolare

şi ale copiilor) & implicarea comună în satisfacerea acestor nevoi.

TIPURI DE PARTENERIATE:

 Parteneriate care îşi propun modernizarea bazei materiale şi a spaţiilor de învăţămînt,

dotarea şi diversificarea materialului didactic aferent procesului educativ – cu familia,
comunitatea, agenţi economici, ONG-uri, biserica, instituţii de învăţămînt;

 Parteneriate pentru cunoaşterea reciprocă şi buna relaţionare – cu instituţii culturale

şi de învăţămînt, cu familia, comunitatea;

 Parteneriate ce vizează sustinerea copiilor cu nevoi speciale – cu asistenţi sociali,

instituţii de învăţămînt, ONG-uri, actori comunitari, organisme naţionale şi internaţionale
abilitate;

 Parteneriate profesionale – cu instituţii de învăţămînt din ţară şi de peste hotare, ONG-

uri, organizaţii internaţionale;

 Parteneriate ce vizează formarea continuă a cadrelor didactice – cu instituţii de

perfecţionare;

 Parteneriate de imagine, în scopul popularizării experienţelor pozitive / marketing

educational – cu familia, mass-media, participări la simpozioane, conferinţe locale,
naţionale şi internaţionale etc.

 Instituţiile educaţiei (familie, grădiniţă, şcoală, primarie, muzee, biblioteci, teatre,

universităţi, ONG-uri, precum şi biserica, poliţia etc.);
 Actori educaţionali (copii, părinţi, cadre didactice, psihologi, consilieri,
psihopedagogi, asistenţi sociali, mediatori scolari etc.;)

 Membri ai comunităţii cu influenţe asupra creşterii, educării şi dezvoltării copilului

mic

 (scriitori, poeţi, pictori, artişti, muzeografi, medici, factori decizionali, reprezentanţi ai

poliţiei şi ai brigăzii de pompieri, meşteri populari, lideri ai comunităţii etc.).

 Calitatea de părinte – sprijinirea familiei în ceea ce priveşte abilităţile de creştere şi

îngrijire a copiilor, înţelegerea dezvoltării acestora;

 Comunicarea cu familiile despre programele grădiniţei şi despre progresul înregistrat

de copii;

 Voluntariat – implicarea în programe de ajutorare şi suport pentru cadre didactice, copii;

 Invăţarea acasă – implicarea familiilor în desfăşurarea unor activităţi de stimulare-

învăţare împreună cu copiii lor, acasă;

 Luarea deciziilor – implicarea familiilor în stabilirea unor obiective ce urmează a fi

realizate pe parcursul anului;

 Colaborarea cu comunitatea – coordonarea resurselor şi serviciilor pentru familii, copii

şi grădiniţă cu agenţi economici, instituţii, oferirea de servicii comunităţii.

ȘEDINȚELE CU PARINTII:

 Asiguraţi-vă că toţi părinţii au aflat de şedinţă;

 Aranjaţi întîlnirea astfel încît să se încadreze în programul părinţilor;

 În debutul şedinţei, invitaţi părinţii să asiste la secvenţe din activităţile copiilor ;

 Aflaţi care sînt preocupările părinţilor şi alocaţi timp pentru chestiunile pe care doresc să
le aducă în discuţie;

 Transformaţi şedinţele în experienţe pozitive, degajate, relaxante;

 Asiguraţi-vă că rezultatele discuţiilor din timpul şedinţelor sînt ulterior comunicate şi
celorlalte cadre didactice din instituţie, conducerii acesteia ;

 Şedinţele trebuie sa oferă ocazia de a interacţiona, de a discuta şi a va pune de acord

asupra programului şi progreselor copilului, de a iniţia schimbări în derularea unor
proiecte etc.

IMPLICAREA PĂRINȚILOR ÎN ACTIVITĂȚILE ȘCOLARE :

 Activităţi culturale – vizionări de spectacole (de teatru, de circ) şi filme, vizite la

muzee etc.;

 Vizite, plimbări, excursii, drumeţii;

 Analiza permanentă a portofoliilor, a rezultatelor activităţii copiilor, expoziţii cu

lucrări ale copiilor;

 Serbari: Vine, vine Moş Crăciun; Mamă, astăzi este ziua ta; Ziua Europei sau 1 Iunie,
zile de naştere ale copiilor, Ziua grădiniţei sau spectacole cu prilejul aniversărilor
unor poeţi, scriitori;

 Concursuri, activităţi şi distracţii sportive etc.;

 Ziua tăticilor, Ziua bunicilor – manifestări interactive în tandemul „tată-copil”,

respectiv, „bunic (bunică)-copil”;

 Zilele portilor deschise;

 Mesaje scrise;

 Reamenajarea spaţiului de joc, confecţionarea de jucării şi materiale didactice,

elaborarea de pliante informaţionale;

 Jurnalul/revista grupei/ clasei;

ACTIVITĂȚI ȘCOALĂ – COMUNITATE:

 Invatarea bazata pe proiect, cu comunitatea ca public;

 Transmiterea experientei din scoala spre locul de munca;

 Invatarea in serviciul comunitatii;

 Voluntariat;

 Scolile isi asuma un rol de conducere;

BENEFICII :
  Formarea unei retele de sprijin comunitar, complementar, pentru gradinita/ scoala;

 Cunoasterea specificului cultural, a valorilor mediului comunitar;

 Antrenarea membrilor comunitatii in luarea deciziilor privitoare la gradinita/ scoala;

 Introducerea copilului in ambianta scolii prin formarea reprezentarilor despre scoala;

 Schimbul de idei intre parti;

 Anticiparea si prevenirea unor probleme;

 Participarea activa a tuturor la viata comunitatii;

--“Prezenta parintilor poate transforma cultura scolii”