Nume și prenume: Mihoc Lidia

Instituția școlară: Grădinița cu Program Prelungit „Benedek Elek”

CAPITOLUL 1. Introducere în sfera dezvoltării și funcționării psihice

Cerința: Realizarea unui referat pe tema dezvoltării și funcționării psihice a elevilor, în funcție
de etapa de dezvoltare a acestora.

Fiecare perioadă de vârstă își are însemnătatea în evoluţia fiinţei umane şi în conturarea
personalităţii. În acest sens, grădiniţa este o oază educativă, este spațiul paradisului copilăriei în care
copilul trăiește și își încarcă rezervele energetice și psihice, un tărâm de basm și poezie, un cântec de
veselie, este locul în care copilul își poate întregi experiența socială generată de confruntarea cu cei
care au aceleași nevoi și dorințe, aceleași capacități fizice și psihice.
În perioada preșcolară dezvoltarea fizică este spectaculoasă, chiar dacă nu atinge
amploarea de la 0 la 3 ani. De la 3 la 6/7 ani, copilul crește în înălțime în mod normal, de la 90-95 cm
la 115-120 cm, iar ponderal, de la 13-15 kg la 22-25 kg. De asemenea are loc o dezvoltare a structurii
musculare, descreșterea țesutului adipos, pielea devine mai elastică, mai densă și mai puțin sensibilă,
osificarea este mai intensă, dantura provizorie începe să se deterioreze și se întăresc mugurii danturii
definitive.
Forța și agilitatea fizică sunt tot mai evidente la preșcolarul mare. Preșcolaritatea este
perioada descoperirii realității fizice, a realității umane și mai ales perioada autodescoperirii. Se
conturează mai pregnant imaginea și conștiința de sine a copilului și mai ales conștiința lui morală.
Copilul devine mai deschis la însușirea unor reguli și norme comportamentale, mai
receptiv față de habitusurile din familie sau din grădiniță, ceea ce duce la disciplinarea conduitelor
sale. Achiziționarea unor deprinderi alimentare, igienice, de îmbrăcăminte, sporește gradul de
autonomie a copilului. Cu timpul, predominantă devine dorința și tendința preșcolarului de a fi de
folos adulților.
Ca urmare a diferențelor de solicitări din partea celor două medii în care trăiește (familial
și instituțional-grădinița), apare și pericolul dedublării comportamentului copilului. El poate fi liniștit,
calm, destins la grădiniță, iar în familie, iritat, nervos, tensionat, răsfățat, capricios sau invers. În
aceste condiții, unitatea exigențelor educative devine esențială.
Ca urmare a dezvoltării limbajului, experiența intuitivă nu numai că se fixează mai bine
ci totodată prin intermediul cuvântului ea poate fi actualizată la nivelul reprezentărilor dând
posibilitatea copilului să evoce obiecte și situații în absența acestora.

1
 Reprezentările sunt intuitive, situaționale, dar cu timpul ele devin mai clare și cu conținut
tot mai complex. Mai spre sfârșitul preșcolarității se dezvoltă diferite forme ale reprezentărilor dintre
care cele mai importante sunt ale memoriei și ale imaginației.
Un salt spectaculos se produce la nivelul dezvoltării proceselor superioare și a celorlalte
funcții psihice, intelectuale. Intelectul este destul de sensibil la modificări, transformări, reorganizări
și este supus unei evoluții constante, și determinante pe întreaga durată a vieții omului.
Capacitatea de memorare este activă și se manifestă după vârsta de 4 ani. Memoria capătă
caracteristici psihice și sociale importante, mai cu seamă datorită vorbirii. Ca urmare a memoriei,
copilul intuiește cerința fixării și păstrării sarcinilor de joc. Memorarea este activă și în învățarea de
poezii și în reproducerea lor. Reproducerea are unele aspecte în care se evidențiază o oarecare
rigiditate. Astfel, copilul nu poate continua recitarea unei poezii dacă este întrerupt. Copilul preșcolar
uită repede deoarece fixarea este fluctuantă și superficială.
Atenția este importantă în asigurarea desfășurării oricărei activități centrând energia
psihicului. Odată cu dezvoltarea atenției, copilul se poate orienta mai bine în mediul înconjurător,
poate pătrunde mai adânc în cunoașterea obiectelor și fenomenelor, deoarece cu ajutorul ei, activitatea
psihică se centrează, se fixează asupra celor ce intră în câmpul reflectării. În preșcolaritate se dezvoltă
formele atenției voluntare și o serie de calități ale acesteia, cum sunt: volumul, stabilitatea,
concentrarea și altele. Atenția voluntară este alimentată de dorințele și intențiile copilului de a finaliza
activitatea. Concentrarea atenției crește de la 5-7 minute la preșcolarul mic, la 12-14 minute la
preșcolarul mijlociu, la 20-25 de minute la cei mari (în situații obișnuite) și chiar la 45-50 de minute
în situații de joc (în audiția sau vizionarea unor diafilme, teatru de copii, etc.).
Gândirea înregistrează progrese evidente. Ca formă intuitivă, ea operează cu ajutorul
reprezentărilor și percepțiilor. Cu toate progresele ce se înregistrează la nivelul gândirii preșcolarului,
ea nu poate depăși anumite limite, acestea se realizează cu timpul. Astfel gândirea preșcolarului este
predominant preconceptuală.
Caracterul intuitiv al gândirii produce dificultăți în desprinderea de imagini și în
reflectarea ansamblului elementelor cu care operează. La aceasta se adaugă și dificultățile pe care
copilul le are în a distinge corect între realitatea externă și cea internă, cu o tendință pronunțată de a
raporta totul la propria persoană.
Limbajul constituie un alt element semnificativ pentru evoluția intelectului și pentru
organizarea funcționalității psihocomportamentală a copilului preșcolar. Prin intermediul limbajului,
copilul își lărgește contactul cu cei din jur, realizează noi achiziții odată cu îmbogățirea experiențelor
sale de viață, se deschide spre experiența socială și culturală, își dezvoltă capacitatea de manifestare
a gândurilor și sentimentelor și imprimă dinamism și ordine la nivelul întregii activități psihice.

2
 Deși limbajul situativ predomină în prima etapă a stadiului, în partea a doua, locul
acestuia este luat tot mai frecvent de limbajul contextual. De mare importanță pentru organizarea
activității psihice este limbajul interior, cu ajutorul căruia copilul își urmărește acțiunile ce le
desfășoară. În planul emiterii verbale sau a articulării se mai mențin unele dificultăți concretizate în
omisiuni, deformări, substituiri, inversiuni de sunete și uneori chiar și de silabe.
Afectivitatea parcurge și ea un traseu interesant pe linia dezvoltării în perioada preșcolară.
În colectivitatea din grădiniță sau în cea de joacă spectrul stărilor afective ale copilului se extind de
la nivelul membrilor de familie, la educatoare și copiii cu care vin în contact.
Psihicul copilului (însușirile personalității lui, interesele, aptitudinile, temperamentul și caracterul)
nu poate fi înțeles decât din comportarea, din manifestările lui trecute, prezente și din năzuințele
proiectate în viitor. Este vorba nu de manifestări de moment, întâmplătoare, ci de trăsături esențiale,
relativ permanente, caracteristice personalității copilului.

Bibliografie

1. Albu, Gabriel, „Personalitatea - sens al educa ţiei", în revista „lnvăţământul

preşcolar", nr.l -2/1993.

2. Bonchiş, Elena, „Caracteristici ale i magi nii de sine în perioada 0 -6 ani", în revista

„Învătământul preşcol ar", nr . 3-4/1996.

3. Cer ghit, I., Radu, I.T., Popescu, E., Vlăsceanu, L., „Didactica", Editura didactică şi

pedagogică, Bucureşti, 1994

4. Chelchemuş, Flori ca, ”Importanţa rolului interpretat în j oc - factor în de zvoltarea

limbaj ului", în revista „Învăţământul preşcol ar", nr. 1 -2/1993.

5. Cretu, dr. Tinca, „Grădiniţa - factor de dezvoltare socială", în revista ,,Învătământul

preşcolar",nr. 1 -2/1994.

8. Cristea, Sorin, ..Pedagogie", vol.I, Editur a Hardiscom,Piteşti, 1996.

9. Idem, „Introducere în studiul ştiinţelor pedagogice", Editura Sfinx 2000, Târgovişte,

1999.