Aspecte particulare ale problematicii dezvoltării psihice.

A doua copilarie (3-7 ani)

(“Vârsta de aur a copilăriei”)

Studentă: Pîrlițanu Nadejda

Gr. DLE11M
“Copilului poți să-i spui tot, tot; întotdeauna
m-a
  uimit cât de puțin cei mari, tații și chiar
mamele, își cunosc copiii. Copiilor nu trebuie
să le ascunzi nimic sub pretextul că sunt încă
mici și e prea devreme pentru ei să știe ceva.
Ce idee tristă și nefericită! Și ce bine își dau
seama copiii că părinții lor îi cred prea mici
și prea neștiutori, când ei, în realitate, înțeleg
totul. Adultul nu știe că, până și în
chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate
da un sfat util.”
 
(F. Dostoevski <Idiotul>)
Perioada preșcolară este una
dintre etapele de intensă
dezvoltare psihică, ce are loc
sub presiunea structurilor
sociale, culturale, influențele
mass-media și frecventarea
instituțiilor școlare.

Expresia celor “7 ani de acasă”, pe care omul îi are sau nu-i are, reflectă tocmai importanța
pe care această perioadă o are în evoluția psihică a copilului.
 I. Dezvoltarea fizică
perioadă cuprinde următoarele etape: *a preşcolarului mic (3-4 ani); * a preşcolarului mijlociu (4 ani); *a
preşcolarului mare (5-6/7 ani);

creşterea este mai lentă, dar nu lipsită de particularităţi semnificative(creşterea în lungime se realizează cu 6-8
cm pe an, iar creşterea în greutatecu ≈ 2 kg pe an, ceea ce înseamnă că la sfârşitul perioadei copilul are în jur de
116-120 cm înălţime şi ≈ 22-23 kg);

se modifică configuraţia corpului (lordoza şi abdomenul proeminent din prima copilărie dispar; masivul facial
creşte proporţional mai mult decât cel cranian, astfel încât la ≈ 6 ani copilul căpătând aspectul unui adult în
miniatură, relativ proporţionat; în dezvoltarea structurii musculare au loc la fel schimbări, pierde din ţesutul
adipos subcutanat, pielea devine mai elastică şi mai puţin fragilă, iar procesul de osificare este intens la nivelul
epifizelor oaselor lungi şi a oaselor toracice; membrele cresc alternativ);

la nivelul sistemului nervos se diferențiază structurilor funcţionale ale scoarţei cerebrale, angajarea zonelor
vorbirii, apariţia dominaţiei asimetrice a uneia dintre cel 2 emisfere, configurându-se
caracterul manualității copilului;
 I. Dezvoltarea fizică
dezvoltarea biochimismului intern devine mai complexă, impregnată de hormonii
tiroidieni, timici şi hipofizari;

copilul atinge un grad de dezvoltare motorie (permite să execute mişcări izolate, cu

diferite segmente ale corpului, precum şi mişcări cu dificultate crescândă, de tipul
săritului, căţăratului, mersului pe bicicletă);

formarea comportamentelor implicate în dezvoltarea autonomiei, prin organizarea de

deprinderi şi obişnuinţe (comportamentul alimentar, igiena şi vestimentaţia, inadaptarea
cultural-alimentară, deprinderilor igienice, interesul copilului în formarea imaginii de
sine);

diminuare a poftei de mâncare (determinată de monotonia regimului alimentar sau de

diferite tensiuni afective);
II.Dezvoltarea percepțiilor
Tactilă

Timpului Vizuale

Auditive
 2.1 Percepția tactilă:
📌 este o sursă de informație despre lumea înconjurătoare;
📌 dezvoltă strategii noi de pipăire și cunoaștere a obiectelor
necunoscute;
📌 continuă să se dezvolte;
📌 cu ajutorul percepțiilor tactile întăresc percepțiile vizuale și
viceversa;
📌 ajutorul limbajului în fixarea calităților tactile ale obiectelor
📌 dezvoltare intensă a motricității(mișcările sunt mai fine,
complexe și sigure).
2.2 Percepțiile vizuale:
📌 discriminări vizuale mai fine, pe care le identifică
verbal și le fixează în memorie;
📌 se însușesc forme geometrice principale, ce permit
identificarea formelor mai complexe;
📌 se dezvoltă constanta de mărime;
📌 se consolidează constanta de formă;
📌 se însușesc denumirile culorilor și nuanțelor de bază;
📌 se verbalizează și fixează relațiile de poziție dintre
obiecte.
 2.3 Percepțiile auditive:
📌 se dublează sensibilitatea diferențiată a sunetelor;
📌 auzul are 3 forme clare:
🐟 fizic- identifică sunetele și sursa emiterii lor;
🐟 fonematic- diferențiere între sunetele
cuvintelor și consoanele apropiate;
🐟 dificultăți în distingerea diftongilor,
triftongilor;
🐟 nu-și stabilesc pe deplin structurile analitico-
sintetice;
📌 capabilitatea învățării limbii străine.
2.4 Percepția timpului:
📌 este favorizată de ritmicitatea programului zilnic și
comunicare cu adulții;
📌 orientarea bună la momentele zilei, însă nu
întotdeauna sun corect verbalizate;
📌 orientarea dificilă și confundare ale timpului trecut
și viitor;
📌 învață și rețin zilele săptămâinii, lunile anului,
identifică anotimpurilor;
📌 învață să citească ceasul, deși nu întotdeauna corect.
 III. Reprezentările:
• Joacă un rol considerabil în construirea semnificaţiei cuvintelor, în dezvoltarea gândirii
intuitive şi în imaginaţie;
• Au o dublă natură:configurativ-intuitivă și operațional-intelectivă;
• Potrivit lui Piaget, la nivel preoperațional, pot fi generate doar imagini reproductiv-
statice;
• Se poate acționa asupra prin verbalizare;
• Rolul experienței perceptive și conversației în formarea reprezentărilor este de a fixa
caracteristicile importante ale obiectelor, folosindu-le în special pe cele atrăgătoare pentru
copii(imagini colorate, povestiri);
• Imaginile reproductiv-cinetice, de transformare și topografice sunt dificil de efectuat, vagi
și neadecvate;
• Legătura puternică dintre percepții și reprezentări este relevată și în dificultatea
reproducerii/ desenării unui profil uman sau a unui obiect/acțiune (faza realismului
individual).
 IV. Specificul gândirii:
Lărgirea câmpului Curiozitate mare
Însușirea tot mai
explorărilor perceptive
bună a limbajului

condiţii de bază ale

dezvoltării mentale a
preşcolarului:

Implicarea mai profundă în

joc și alte forme de activitate,
împreună și sub coordonarea
adultului
IV. Specificul gândirii:
🎈 se desprinde de acțiune,
aceasta neabsorbindu-l în
totalitate, ceea ce îi permite
să fie mai receptiv la real;
🎈 în plan afectiv, copilul se
orientează să cunoască
lumea, ca pe o realitate din
afara sa.
 Caracteristicile gândirii:
intuitivă se interiorizează
situativă

preoperațională animismul
și prelogică egocentrismul gândirii

suprapunerea relației
magismul
dintre posibil și
gândirii
imposibil
V. Dezvoltarea limbajului
Vocabularul pasiv conține între 500-1500 cuvinte, uneori și până la 2500;
Vocabularul activ rămâne restrâns și limitat de perceperea copilului;
Copilul învață să vorbească corect fonetic și gramatical;
Integrează ușor cuvintele noi, pe care le învață cu plăcere;
Înțelege sensul propriu al cuvintelor, dar nu și cel figurat;
Receptivi la epitete și diminutive;
Se manifestă feomenul “creației” lingvistice;
Imită vorbirea adultului;
Apare expresivitatea în comunicare și feomenul de adaptabilitate.
 VI. Dezvoltarea personalității
⮚ se conturează componente ale personalităţii şi prefigurarea structurilor ei de bază, un rol important avându-l
dominantele motivaţionale, care apar şi se dezvoltă alături de trebuinţele biologice şi sociale, interesul
pentru joc își atinge apogeul, precum şi interesul pentru tot ce îl înconjoară (oameni, plante, animale)
despre care continuă să pună numeroase întrebări;

⮚ se cultivă interesele sociale, interesele artistice, interesul pentru învăţare ale copilului;

⮚ se dezvoltă conştiinţa morală primară a copilului, în cadrul căreia dobândeşte experienţa pozitivă a
subordonării la cerinţele părinţilor şi a adulţilor;

⮚ se conturează trăirile afective pozitive generate de respectarea normelor, care sunt influențate din
exterior, de părinți și societate, astfel conștiința morală primară fiind infantilă, fundamentată pe
relația afectivă dintre părinţi şi copil şi nu pe raţiuni logice şi generalizări ale
unei experienţe de viaţă.
 VI. Dezvoltarea personalității
✔ Din cauza distorsiunilor relaţionale cu părinţii se pot forma unele abateri ale preşcolarului, constând în:

-negativism îmbracă 2 forme:

* dorinţele copilului de a explora lumea se ciocnesc de interdicţii drastice din partea părinţilor, ducând
sistematic la relaţii conflictuale ,care se pot stabiliza sub formă de încăpăţânare, de opunere activă şi agresivă la
cerințele părinţilor;
* ca formă de neadaptare la activităţile cotidiene şi ca refuz al participării la acţiune;

-minciună- până la vârsta de 4 ani,are caracter neintenţionat, este în mare măsură un produs al fanteziei
copilului, după vârsta de 4 ani este semnul unei abateri intenţionate de la norma morală, când copilul
anticipează pedeapsa şi tinde să o evite, minţind; poate fi şi spontană, utilizată de copil pentru a ieşi dintr-o
situaţie delicată sau pentru a obţine o recompensă.

Psihologii consideră că până la vârsta de 7 ani minciuna nu este atât de gravă,însă

ea trebuie sancţionată. Lipsa sancţiunii poate conduce la o înţelegere greşită a
utilizării minciunii şi la distorsionarea formării unei conştiinţe morale.
VI. Dezvoltarea personalității
• influenţată şi de dezvoltarea conştiinţei de sine şi a identităţii de sine;

• de la vârsta de 3 ani realizează și verbalizează apartenenţa lui la sex, se recunoaşte în

fotografii;

• are loc extensia Eului(conștentizează apartenenţa lui la o familie, proprietatea obiectelor sale
etc);

• este mai dezvoltat Eul social(este şi se simte membru al grupului, în familie şi la grădiniţă,
este important procesul identificării cu părinţii, care îl ajută în formarea personalităţii);

• se dezvoltă aptitudinile care au componente senzoriale(muzica, desenul, dansul, limbile

străine);

• copilul are o receptivitate crescută la nou şi o capacitate mare de stocare a

• informaţiilor.
 2 etape de formare:

-trăsăturile de caracter
prezintă instabilitate şi
- preşcolaritatea mică(3-4 ani)- unilateralitate în
-preşcolaritatea mijlocie şi mare,
formarea deprinderilor şi a manifestarea lor;
în care se cristalizează
modurilor de acţiune coordonate
componenta de orientare, în
de adulţi; asigură reglarea şi special prin debutul conştiinţei -de climatul familial
orientarea din afară a acestora. morale primare. depinde însușirile
caracteriale ce se
formează(tipul
climatului, relațiile
Formarea bazelor caracterului dintre frați);

depinde de calitatea ambianței și climatului familial, precum și de valoarea

formativă a mediului instituțional.
 socializare pasivă
Importanța
constă în adaptarea grădiniței în
propriei conduite la
modelele şi cerinţele socializarea
ambianţei;
copilului
socializarea activă constă
în dezvoltarea capacităţilor
sociale, prin susținerea
iniţiativei unor acţiuni, cu
efecte în facilitarea relaţiilor
cu alţii;

nesocializarea poate să
se transforme în
timiditate, izolare sau
tendinţe agresive.
 VII. Dezvoltarea afectivă
se îmbogăţeşte limbajul, gândirea devine coerentă şi se eliberează în oarecare măsură de
dominanţa afectivă:
 VII. Dezvoltarea afectivă
-Băiatul se identifică cu tatăl, descoperă că posedă relativ aceleaşi caracteristici ca şi tatăl, care este apreciat şi
iubit de mama sa. Comparaţia care o face între el şi tatăl său generează trăirea unei stări de frustrare;
-Fetiţele trec prin aceleaşi stări, tatăl fiind văzut ca un personaj important,devine ţinta interesului şi
admiraţiei, stârnind dorinţa de a câştiga afecţiunea acestuia sau este privit cu teamă;
-Relaţia cu adultul rămâne pentru copil elementul esenţial ale dezvoltării afectivităţii sale;
-Activitatea preşcolarului suportă modificări cantitative prin creşterea numărului şi a dispoziţiilor afective,
precum şi calitative prin îmbogăţirea şi diversificarea formelor afective existente sau apariţia altor forme noi;
-Ca semn al dezvoltării afectivităţii în această perioadă sunt: emoţii mai profunde, reticenţele emotive,
dispoziţii afective persistente, stări emoţionale cu un grad mai înalt de complexitate, emoţii şi sentimente
superioare, cum ar fi cele intelectuale, social-morale şi estetice;
-Preşcolarul descoperă că pe plan imaginar îşi poate satisface orice dorinţă sau să se transpună în orice
situaţie, însă rămâne impresionabil, instabil şi cu o schimbare a dispoziţiei, nevoia de comunicare afectivă
este susţinută şi de trebuinţa de a obţine aprobarea, înţelegerea, simpatia din partea
semenilor;
-Afectivitatea poate fi un mijloc de descărcare sau potențare a tensiunii nervoase.
 Specificul dezvoltării voinţei:
-Apar o serie de trăsături
pozitive: stăpânirea de sine,
ierarhizarea motivelor
acţiunii;
-Preşcolarul va putea
îndeplini şi activităţi care
nu-i plac, sau îi plac mai
puţin, dacă poate oferi o
bucurie celor dragi sau îşi
pregăteşte, astfel, teren
pentru o activitate mai
plăcută;
-Părinţii pot contribui la
exersarea voinţei sale
atribuindu-i o serie de sarcini
permanente: şters praf,
aşezat tacâmuri pe masă,
udat flori etc.
-Carenţele volitive pot
premiza debutul unei
maladii, dar evocă de cele mai
multe ori deficienţe educative
(răsfăţ, neglijare,
inconstanţă).
 Formele de adaptare la mediu
-adaptare foarte bună, se despart uşor de părinţi la grădiniţă, intră
rapid în relaţii cu ceilalţi copii, manifestă iniţiativă în joc;

-adaptare bună, despărţirea de părinţi este uşoară, relaţiile cu

ceilalţi sunt rapide, dar nu au iniţiativă în joc, aşteaptă să fie invitaţi,
atitudine care dispare în timp;

-adaptarea dificilă, ţine strâns de mână persoana care îl aduce la

grădiniţă, manifestă o stare tensionată, dar manifestă curiozitate
faţă de ceea ce vede;

-adaptarea foarte tensionată presupune o stare accentuată de

nelinişte, nu dă drumul mâinii mamei şi refuză să stabilească relaţii
cu ceilalţi copii;

-neadaptarea este specifică preşcolarului mic, manifestă

refuz pe toate planurile, situaţie care trebuie să fie tratată cu
mult tact, pentru a nu fi transformată în negativism.
Concluzie generală:
Trebuințele copilului de explorare, investigare,
datorate curiozității aduc în plan psihic o
multitudine de transformări, așadar procesele
senzorial-perceptive, atât de strâns legate de cele
motorii și acționale, transformă, cizelează,
modelează interiorul copilului pe plan psihic.
 Bibliografie:
1. BRICEAG, S. Psihologia vârstelor/ Silvia Briceag; Univ. de Stat “Alecu Russo” din Bălţi,
Fac. de Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie şi Arte, Catedra de Psihologie. – Bălţi : Universitatea de
Stat “Alecu Russo” din Bălţi, 2017.- ///291 p. : tab. ISBN 978-9975-50-196-5.
2. Găișteanu M., Psihologia copilului, 84 p.
3. Piaget J., Psihologia copilului, ed.Cartier (2004), traducere L.Papuc ISBN 9975-79-368-1
4. Crețu, T., (2010). Psihologia copilului. Ed. Politehnica Press
5. Șchiopu U., Verza, E., (1997). Psihologia vârstelor. București: EDP, ISBN 973-30-5798-3

6. https://edict.ro/dezvoltarea-psihica-a-prescolarului/  (20 februarie 2021 • Mona Diana Asaftei )

7.
https://www.alexandra-nae.ro/post/dezvoltarea-psihic%C4%83-%C8%99i-conturarea-%C3%AEnsu%C8
%99irilor-de-personalitate-%C3%AEn-perioada-prescolar%C4%83
8.
https://ziarullumina.ro/societate/sanatate/dezvoltarea-psihica-si-intelectuala-a-copilului-prescolar-5355
3.html
  (Un articol de: Doina Dumitriu - 12 Sep, 2008)