Proiect finanţat de Misiunea Socială

„Diaconia”
UNIUNEA EUROPEANĂ
a Mitropoliei Basarabiei
Introducere
Drogul este o substanţă solidă, lichidă sau gazoasă, a
cărei folosinţă se transformă în obicei şi afectează direct
funcţionarea sistemului nervos, schimbă dispoziţia, percepţia
şi/sau starea de conştienţă modificând imaginea asupra realităţii
înconjurătoare.
"Drogurile sunt produse care au influenţă asupra
conştiinţei umane şi sunt folosite datorită acestui motiv" (Van
Epen). Cu alte cuvinte, ceea ce determină ca drogurile să fie
consumate este tocmai capacitatea lor de a schimba
sentimentele, dispoziţia şi gândirea.
Toxicomanul este persoana care consumă, în mod
regulat droguri, pentru a obţine o anumită stare.
Supradoza înseamnă administrarea unei cantităţi de
substanţă mai mare decât poate suporta organismul şi care

2
- Publicaţie realizată în cadrul proiectului “ Cooperare
transfrontalieră pentru o viaţă fără droguri”, Cod proiect: MIS
ETC 936, derulat de Fundaţia "Solidaritate şi Speranţă" Iaşi,
finanţat de Uniunea Europeană, cu sprijinul Ministerului
Dezvoltării Regionale şi Locuinţei din Romania prin Programul
Operaţional Comun România-Ucraina-Republica Moldova
Graniţe comune. Soluţii comune.
www.ro-ua-md.net
- Editor: Fundaţia "Solidaritate şi Speranţă" Iaşi
- Data publicării: August 2011
- Date de contact beneficiar:
Fundaţia Solidaritate şi Speranţă
Str. Costache Negri, nr.48, Iaşi
Mail: centrulsfnicolae@yahoo.com
Telefon: 0332/456.013
0771/647.010
Luni-Vineri: 9:00 – 17:0
Această publicaţie a fost produsă cu sprijinul Uniunii Europene.
Conţinutul acestei publicaţii intră în responsabilitatea Fundaţiei
Solidaritate şi Speranţă şi nu reflectă în mod necesar poziţia
oficială a Uniunii Europene sau a structurilor de management
ale Programului Operaţional Comun România-Ucraina-
Republica Moldova 2007-2013.
54
poate produce moartea. Supradoza intervine atunci când
consumatorul utilizează o doză mai mare decât cea obişnuită
sau atunci când în paralel cu medicaţia prescrisă în cura de
dezintoxicare sau după încheierea acesteia se continuă
consumul dozei uzuale.
Caracteristicile drogurilor
a) Dependenţa reprezintă nevoia (dependenţă fizică)/ dorinţa
(dependenţă psihică) consumatorului de droguri de a-şi
administra droguri. Aceasta poate fi:
 Dependenţă fizică – se manifestă sub forma unor stări
patologice care constau în necesitatea organică de a folosi
droguri pentru a evita tulburările ce apar la încetarea
utilizării. Aceasta nu apare la toate tipurile de droguri, ci în
special la derivaţii opiului (heroina, morfina).
 Dependenţa psihică – se manifestă prin modificări
comportamentale şi o stare mentală particulară însoţită de
dorinţa psihică imperioasă de a-şi administra droguri
periodic sau continuu pentru a obţine o stare de bine sau
pentru a înlătura disconfortul psihic. Aceasta este cea mai
gravă, însoţind toate tipurile de droguri.
b) Toleranţa apare atunci când organismul se obişnuieşte cu
prezenţa unei anumite substanţe şi se adaptează la aceasta.
Astfel, pentru a obţine anumite stări, consumatorul de
droguri trebuie să mărească dozele, ajungând să suporte
cantităţi de substanţe care pentru persoanele normale ar fi
fatale.
Efectele drogurilor depind de diferiţi factori:
 mărimea dozei absorbite;
 experienţele anterioare ale utilizatorului în ceea ce priveşte
consumul de droguri;
3
 Modul de administrare a drogului (calea/maniera în care
este folosit);
 Circumstanţele în care este folosit drogul (locul,
stabilitatea psihică şi emoţională a utilizatorului, prezenţa
altor persoane, folosirea simultană a alcoolului sau a altor
droguri etc.);
 Persoana care consumă.
Principalele riscuri sunt:
 dependenţa după folosirea regulată;
 supradoza care poate duce la inconştienţă sau chiar la
moarte;
 stări emoţionale necontrolate sau dereglări mentale
serioase;
 infestarea sângelui sau apariţia unor infecţii (chiar
infectarea cu HIV/SIDA);
 producerea unor accidente.
Semne caracteristice ce pot apărea în funcţie de substanţa
folosită:
 schimbări de dispoziţie psihică;
 lipsa concentrării, scăderea inteligenţei, pierderi de
memorie;
 somnolenţă, apatie, lipsa apetitului;
 halucinaţii, delir.
Scopul principal al acestui model este cel al menţinerii
abstinenţei totale de la alcool şi alte droguri, schimbarea
modului de a gândi, acţiona şi simţi, schimbarea faţă de sine,
faţă de ceilalţi şi faţă de viaţă, în general.
La baza recuperării se află motivaţia persoanei, dorinţa
acesteia de a-şi rezolva problema, fără de care nu vor exista
niciodată rezultate; căreia i se alătură parcurgerea întregului
program terapeutic care constă în: consiliere individuală şi de
grup, evaluare psihologică, educaţie şi terapie familială,
participare la grupuri auto-suportive pentru dependenţi
(Alcoolici Anonimi), pentru familiile acestora, numiţi co-
dependenţi (Al-Anon) şi pentru copii (Al-Ateen).
În concluzie, nu puteţi fi niciodată absolut sigur că fiul/fiica
dumneavoastră nu va experimenta niciodată drogurile. În
calitate de părinţi, profesori sau profesionişti avem
responsabilitatea de a dobândi cunoştinţe de bază privind
consumul de droguri, consecinţele acestuia şi moduri de
recuperare. Astfel putem reduce riscul ca tinerii şi copii să
consume droguri.

Clasificarea drogurilor
Buna cunoaştere a principalelor droguri produse sau
consumate în lume constituie una din condiţiile necesare pentru
ca cei care luptă împotriva traficului şi consumului ilicit de
droguri să poată acţiona cu mai multă eficienţă.

4 53
 de asistenţă de specialitate şi să încercaţi să-l ajutaţi
personal pe tânărul respectiv. O astfel de procedură este
justificată, în cele mai multe cazuri, când alături de şcoală
şi părinţi se găsesc suficienţi specialişti sau dacă utilizarea
drogului este în stadiul de început.
Recomandări:
 Nu începeţi discuţii cu tineri care se află sub influenţa
alcoolului sau a drogurilor.
 Arătaţi tânărului care sunt regulile casei sau şcolii şi care
sunt limitele care i se impun (de a nu veni acasă sau în
clasă sub influenţa alcoolului, de a nu conduce
autoturismul sub influenţă etc.).
 Când un tânăr începe să aibă probleme din cauza
consumului unei substanţe la risc, lăsaţi-l să-şi asume
responsabilitatea consecinţelor faptelor lui.
 Nu încercaţi să rezolvaţi problemele consumatorului (de
exemplu: plătirea datoriilor, invocarea unor motive pentru
care întârzie la şcoală sau la serviciu). Prin aceasta este
posibil ca utilizarea drogului să se prelungească.
Recuperarea din dependenţă
În ceea ce priveşte recuperarea din dependenţă, modelul
de tratament pe care noi îl utilizăm şi îl recomandăm cu
încredere întrucât există rezultate treptate şi sigure este modelul
Minnesota, care cuprinde mai multe abordări terapeutice şi are
în vedere aspectele bio-psiho-socio-spirituale ale persoanei
dependente şi tratează persoana în întregul ei.
52
În acest scop au fost realizate diverse grupări şi
clasificări în funcţie de anumite criterii. Unul dintre criterii este
cel juridic, care face diferenţa între drogurile legale şi ilegale.
Printre drogurile legale se găsesc: alcoolul, cofeina, nicotina şi
medicamentele cu conţinut stupefiant sau psihotrop. Legea nr.
143/26.07.2000 privind combaterea traficului şi consumului
ilicit de droguri distinge între droguri de risc şi droguri de mare
risc. Prin droguri de risc înţelegem droguri cu risc acceptabil
pentru sănătate, ca de exemplu haşiş. Prin droguri de mare risc
este indicată grupa drogurilor cu risc inacceptabil pentru
sănătate. Se ridică totuşi întrebarea dacă această diferenţiere în
droguri de risc şi droguri de mare risc este întemeiată,
deoarece, aşa cum vom vedea mai departe şi drogurile de risc
prezintă un pericol atât pentru sănătatea psihică, cât şi pentru
sănătatea fizică. Cu toate acestea, cele mai cunoscute criterii de
clasificare sunt următoarele:
 După efectul produs asupra Sistemului Nervos Central:
- produse depresoare (anestezice) - droguri care inhibă
activitatea SNC (opiumul, morfina, heroina, barbituricele,
benzodiazepinele etc.);
- produsele stimulente - droguri care stimulează activitatea
SNC (cocaina, crack-ul, amphetaminele etc.);
- produsele perturbatoare sau halucinogene - droguri care
alterează starea de conştienţă (cannabisul, LSD-ul, etc.).
 După originea produsului:
- produse naturale;
- produse de semi-sinteză;
- produse de sinteză.
 După regimul juridic al substanţelor:
5
- substanţe ale căror fabricare şi administrare sunt supuse
controlului (ex. morfina, barbituricele etc.);
- substanţe total interzise (ex. LSD-ul, heroina, crack-ul).
 După dependenţa generată:
- droguri ce creează dependenţă fizică;
- droguri ce creează dependenţă psihică;
- droguri ce creează dependenţă mixtă.
Trecerea în revistă a substanţelor care provoacă dependenţă:
Pentru a putea face o trecere în revistă a produselor
care provoacă dependenţă, se va folosi împărţirea lor în droguri
legale şi ilegale.
Mai întâi se va face o descriere a fiecărui produs,
urmată de un rezumat despre utilizator şi efectele drogului.
Droguri legale
Cofeina – (stimulent minor)
Cofeina este cel mai popular drog din lume. În 1820
substanţa albă, amară, cristalizată este extrasă pentru prima dată
din cafea. Cuvintele cofeina şi cafea provin de la termenul arab
qahveh (în limba turcă pronunţat "kahveh"). Etimologia acestor
două cuvinte oglindeşte răspândirea băuturii în Europa prin
Arabia şi Turcia din nordul Africii, unde cafeaua este plantată
încă din secolul al VI-lea. În secolul al XVII-lea cafeaua începe
să fie populară şi în Europa. În secolul al XVIII-lea au fost
aşezate plantaţii în Indonezia şi în vestul Indiei.
6 51
lucrurile acasă, la şcoală, cu prietenii?” Apoi, puteţi
exprima ce v-a atras atenţia în mod special la persoana
respectivă, întrebând care este motivul schimbărilor
observate.
Atunci când tânărul nu aduce singur în discuţie subiectul
drogurilor, este bine să îi prezentaţi propriile presupuneri,
fără însă a eticheta consumul de droguri ca fiind
problematic. Dacă tânărul menţionează faptul că utilizează
droguri, atunci poate fi întrebat cum vede el situaţia şi de
ce consumă produsul respectiv. În continuare, puteţi căuta
împreună cu tânărul soluţii pentru cauza consumului său.
De aceea este important să formulaţi întrebări deschise, la
care nu se poate răspunde simplu, doar cu “da” sau “nu.”
Abia când conversaţia a devenit fluentă, se poate trece de
la întrebările indirecte, la cele directe.
Ţinând seama de poziţia tânărului şi de regulile casei sau
şcolii, se poate trata situaţia în continuare. Atunci când un
tânăr nu consideră utilizarea drogurilor ca fiind
problematică, este posibil doar să i se aducă în atenţie
regulile şcolii sau casei şi sancţiunile care se aplică ca
urmare a încălcării acestora. Este posibil ca împreună cu
tânărul să se caute soluţii pentru prevenirea urmărilor
negative ale încălcării regulilor. De exemplu, se pot oferi
alternative şi soluţii pentru problemele care se ascund de
cele mai multe ori în spatele consumului de droguri. Dacă
tânărul afirmă însă că vrea să diminueze sau să înceteze
consumul de droguri, atunci el poate fi îndrumat spre
asistenţa de specialitate. Este, de asemenea, foarte posibil
ca utilizatorul să prefere să fie ajutat de şcoală şi/sau de
părinţi. În cazul acesta, puteţi solicita sprijinul serviciilor
2. Este întotdeauna bine să vă prezentaţi presupunerile altor
persoane care au contact regulat cu copilul. Se impune însă
condiţia să căutaţi persoane de încredere. Acestea pot să
infirme sau să confirme presupunerile dumneavoastră.
3. Doar dacă propriile observaţii sunt confirmate, se poate
iniţia o discuţie cu presupusul consumator. Scopul discuţiei
este de a stabili dacă este sau nu vorba de consum de
droguri, în ce măsură şi de ce. Trebuie să se evite ca
presupusul consumator să se închidă în sine, blocând
comunicarea. În general, se consideră că nu persoana care a
observat prima semnele de consum va iniţia discuţia, ci o
persoană din anturajul presupusului consumator, cu care
acesta are o relaţie de încredere.
4. În cadrul discuţiei, i se va explica tânărului ce se întâmplă
cu informaţiile pe care le furnizează. Este importantă
folosirea unei tehnici corecte de conversaţie, din care să
reiasă clar că doar comportamentul respectiv este respins,
nu şi persoana în sine. Tonul folosit influenţează în mare
măsură evoluţia discuţiei. Trebuie evitate negativismul şi
condamnarea, păstrându-se un ton pozitiv şi calm. Adesea
nu coştientizăm atitudinea pe care o adoptăm, aceasta
determinând în mare măsură gradul de deschidere al
discuţiei care va avea loc. Panica, frica, îngrijorarea şi
respingerea pot inhiba comunicarea. Încercaţi să arătaţi
deschidere şi grijă, dar în acelaşi timp păstraţi o atitudine
de confruntare, care va avea ca urmare conştientizarea
persoanei asupra seriozităţii situaţiei.
Înainte de a deschide discuţia, trebuie să aveţi clar
stabiliţi paşii pe care îi veţi urma. Se poate începe mai întâi
cu câteva întrebări generale: “Ce mai faci? Cum merg
50
Cofeina este de asemenea un component al boabelor
de cacao şi ca urmare, se găseşte şi în cacao, respectiv în
produsele de ciocolată. Nucile de Kola, care se folosesc la
producerea băuturii coca-cola şi ilexplantul, din ale cărui frunze
se prepară celebra băutură sud-americană maté, conţin de
asemenea cafeină.
Ceaiul conţine şi el cantităţi de cofeină. În 1827
această materie este extrasă pentru prima dată din frunzele de
ceai şi numită teină, deoarece oamenii au crezut că este vorba
de o substanţă diferită de cofeină. Frunzele de ceai conţin
aproximativ 3,5% cafeină. Într-o ceaşcă de ceai se găseşte de
obicei mai puţină cofeină decât într-o ceaşcă de cafea, pentru că
prepararea necesită o cantitate mult mai mică de ceai, raportată
la cantitatea de apă. În general o ceaşcă de cafea instant conţine
mai puţină cofeină (în medie 65 mg) decât o ceaşcă de cafea
proaspătă (în medie 110 mg.). O ceaşcă de ceai conţine în
medie 30 mg cofeină, deşi această concentraţie poate varia între
10 şi 90 mg.
Un pahar standard de cola conţine aproximativ 35 mg
cofeină, din care aproximativ 5% provine dintr-un component
al nucii de Kola. Băuturile răcoritoare care conţin cofeină
reprezintă aproximativ 65% din consumul total de băuturi
răcoritoare. Într-o cană de ciocolată caldă cu lapte există
aproximativ 4 mg cofeină, iar un baton de ciocolată de 50 de
grame conţine între 5 şi 60 mg cofeină, concentraţia depinzând
de calitatea ciocolatei. Cofeina este şi un component al
anumitor medicamente prescrise împotriva durerilor de cap (30-
65 mg), un important constituent al tabletelor cu efect
împotriva somnolenţei (100-200 mg), acestea din urmă
obţinându-se fără reţetă.
7
Efecte:
Ca efecte psihice, cofeina stimulează activitatea
intelectuală, creşte puterea de concentrare iar în cantităţi mari
provoacă iritabilitate şi anxietate. Ca efecte fizice, cofeina
produce tremurături ale mâinilor, scăderea apetitului, insomii,
tulburări gastrice, creşterea tensiunii arteriale, afecţiuni ale
inimii sau ale rinichilor.
Este clară influenţa cofeinei asupra somnului: cineva
care a luat această substanţă cu puţin timp înainte de a merge la
culcare, adoarme în general mai târziu, doarme mai puţin şi
superficial. Pentru alte persoane, efectul constă în faptul că se
trezesc mai repede, se mişcă mai mult în timpul somnului şi nu
se odihnesc prea bine. Se cunoaşte prea puţin despre influenţa
cofeinei asupra viselor.
Dozele mari de cofeină pot provoca, în special la cei
care nu sunt obişnuiţi, dureri de cap, nervozitate, bătăi anormal
de repezi ale inimii (tahicardie), spasme şi chiar delir. Dozele
exagerate pot provoca o criză care seamănă cu cea a unui
diabetic cu o valoare scăzută a insulinei. Persoana va avea un
nivel ridicat al zahărului în sânge şi compuşi acizi în urină. În
urma unor cercetări atente, rezultă că organismul se obişnuieşte
cu cele mai multe efecte ale cofeinei, aceasta însemnând că o
persoană are nevoie de doze din ce în ce mai mari pentru a
experimenta aceleaşi simptome.
Consumul regulat a unei cantităţi mai mari de 350 mg
cofeină pe zi produce dependenţă fizică faţă de drog. Aceasta
presupune că întreruperea folosirii poate da simptome tipice
abstinenţei. Simptomul cel mai frecvent întâlnit este o durere
foarte puternică de cap, ce poate fi ameliorată doar prin
administrarea cofeinei. Absenţa cofeinei în organismul celor
8 49
 Apatie, sindrom amotivaţional (cannabis)
 Interiorizare (cannabis, LSD)
 Logoree (XTC, cannabis)
 Anxietate (cocaină, speed)
 Tulburări de percepţie (observare greşită), confuzie (LSD)
 Depresie (XTC, speed, cocaină)
Semne şi simptome sociale:
 Rezultate şcolare slabe
 Scăderea frecventării bisericii sau absenţa de la biserică
 Reducerea rezultatelor în muncă
 Relaţii interpersonale tensionate/ conflictuale
 Schimbarea anturajului de prieteni
 Tendinţă spre izolare socială
 Schimbarea stilului de îmbrăcăminte
 Comportament “răvăşit”
Alte semne şi simptome:
 Probleme financiare
 Începe să fumeze
 Escapade nocturne
 Apărarea dreptului de a avea prieteni de aceeaşi vârstă
(pentru a putea folosi alcool si droguri)
9.3 Recunoaşterea consumului de droguri
Cum recunoaşteţi dacă un copil experimentează
droguri? Şi dacă suspiciunea se confirmă, cum procedaţi?
1. Pentru un educator este important să stabilească întâi, care
este poziţia sa faţă de aceste substanţe şi faţă de utilizarea
lor: “Ce cred eu despre droguri? Care pot fi efectele fizice
şi psihice asupra unui copil? Cum se raportează folosirea
acestor substanţe la regulile casei sau şcolii?”
observate pot avea explicaţii diferite. Faptul că un tânăr este
într-o stare euforică sau, din contră într-o dispoziţie depresivă,
poate avea la fel de bine de-a face cu începutul sau sfârşitul
unei relaţii de prietenie. Adolescenţa este oricum o perioadă de
mari transformări pentru un tânăr, atât din punct de vedere
fizic, cât şi psihologic. Aceasta face ca uneori să fie dificil
pentru un adult să decidă care schimbări sunt normale perioadei
pubertăţii şi care indică începerea consumului de droguri. De
aceea, este important să nu se tragă niciodată o concluzie doar
pe baza unui singur semn caracteristic. Abia când s-au semnalat
manifestări specifice, poate fi luată în calcul posibilitatea
consumului de droguri. Chiar şi atunci, pot exista şi alte
explicaţii plauzibile, cum ar fi: probleme la şcoală, probleme
legate de prieteni/ prietene sau probleme familiale.
Semnele consumului de droguri
Există anumite semne şi simptome care indică
utilizarea drogurilor:
Semne şi simptome fizice:
 Ochi roşii (cannabis)
 Pupile mici – mioză (cannabis, heroină)
 Pupile mari – midriază (XTC, cocaină)
 Dureri de cap (XTC, alcool)
 Apatie (heroină)
 Insomnie (XTC, cocaină, speed)
 Poftă crescută pentru dulciuri (cannabis)
 Scăderea poftei de mâncare (speed, cocaină, heroină)
 Transpiraţie (LSD)
Semne şi simptome psihice:
 Schimbări de comportament
48
care o folosesc regulat face ca aceştia să se simtă iritaţi şi
obosiţi. O explicaţie des întâlnită, pentru continuarea folosirii
cofeinei este tocmai combaterea simptomelor de sevraj
(dezobişnuire).
Nicotina – (stimulent minor)
Dintre cele peste 4.000 de componente chimice
existente în fumul de ţigări, trabucuri şi pipă, nicotina are cel
mai puternic efect asupra creierului. Produsele din tutun care nu
se fumează, cum ar fi tutunul de mestecat şi tabacul de prizat,
conţin multe substanţe nocive, precum şi o concentraţie ridicată
de nicotină. Nicotina, considerată una dintre cele mai folosite
substanţe ce dau dependenţă, este un lichid natural incolor,
uleios, care prin ardere devine maro, iar în prezenţa aerului
emană mirosul specific de tutun. Există diverse tipuri de plante
de tabac, printre care tipul tabacum, care în prezent este cel mai
folosit în produsele de tutungerie. De la începutul secolului al
XIX-lea, când a fost descoperită nicotina, această substanţă a
fost studiată şi cercetată în detaliu. Ea are uneori efecte
complexe şi neprevăzute asupra creierului şi organismului.
Fumatul ţigărilor este cea mai des întâlnită formă de
dependenţă de nicotină în Statele Unite ale Americii. În
prezent, cele mai multe ţigări de pe piaţa americană au o
valoare a nicotinei de 10 mg sau mai mult. Un fumător primeşte
9
în organism, prin inhalarea fumului de ţigară, aproximativ 1-2
mg de nicotină la o ţigară.
Nicotina poate pătrunde în organism prin piele,
mucoasa bucală şi nazală sau prin plămâni – în situaţia în care
este inhalată. Ea intră în sânge şi ajunge la creier în câteva
secunde, aceast lucru depinzând de calea de administrare
(maniera în care este folosit tutunul). Nicotina provenită în
urma fumatului ţigărilor este preluată repede de organism. La
10 secunde de la inhalarea fumului, ea ajunge la creier. Cei care
fumează trabuc şi pipă nu trag în general fumul în plămâni, aşa
că nicotina nu pătrunde atât de repede în organism. În acest caz
ea va fi preluată prin mucoasa bucală. De asemenea, nicotina
din produsele de tutun care nu se fumează, pătrunde în
organism prin mucoase.
Utilizare: Prin fumatul ţigărilor, nicotina pătrunde în
organism şi ajunge în mai puţin de 10 secunde la creier. Efectul
direct al nicotinei dispare în câteva minute, aşa că fumătorul
trebuie să continue să fumeze toată ziua pentru a putea
experimenta în continuare efectul plăcut al drogului şi pentru a
preveni simptomele de dezobişnuire. Adesea nu se realizează că
ţigara reprezintă un mijloc „eficient” pentru expunerea la un
drog. După ce fumătorul a tras de câteva ori din ţigară şi a RECUNOAŞTEREA CONSUMULUI DE DROGURI
inhalat fumul, nicotina ajunge rapid în creier. Fumătorul tipic A deţine cunoştinţele de bază despre substanţele care
trage din ţigară de aproximativ 10 ori în decursul a cinci schimbă starea de conştienţă este, cu siguranţă, o condiţie
minute, cât timp ţigareta arde. Ca urmare, creierul unei obligatorie pentru recunoaşterea utilizării drogurilor. Un părinte
persoane care fumează un pachet şi jumătate de ţigări pe zi, va sau un profesor care vrea să observe dacă un copil consumă
primi „impulsul” nicotinei de 300 de ori. Aceşti factori droguri, va trebui mai întâi să recunoască semnele şi
contribuie în mare măsură la instalarea dependenţei de simptomele care au legătură cu consumul de substanţe cu
nicotină. conţinut stupefiant sau psihotrop. Este, însă, necesar să ne ferim
să tragem prea repede anumite concluzii. De fapt, manifestările
10 47

Toleranţa şi dependenţa
Utilizarea regulată a halucinogenelor, de tipul LSD-
ului, mescalinei şi psilocybinei produce obişnuinţă în câteva
zile, aceasta însemnând că utilizatorul simte efecte reduse sau
nu mai simte nici un efect, chiar dacă foloseşte o doză mai mare
de drog. LSD, mescalina, psilocybina şi DMT determină
toleranţă încrucişată, aceasta însemnând că atunci când o
persoană a dezvoltat obişnuinţa la unul din aceste droguri, nu
va putea experimenta nici efectele celorlalte trei. Pentru ca un
utilizator să-şi recapete sensibilitatea normală este nevoie să nu
folosească drogul, timp de câteva zile. Utilizatorii cronici pot,
de asemenea, să devină dependenţi psihic de halucinogene.
Vorbim despre dependenţa psihică atunci când gândurile,
sentimentele şi comportamentul unei persoane arată o deosebită
preocupare pentru un anumit drog, astfel încât dorinţa de a-l
folosi devine irezistibilă. Se pare că halucinogenele nu dau
dependenţă fizică, deoarece nu apar simptome de abstinenţă
dacă se întrerupe folosirea acestora.
46
Consumul de tutun implică consecinţe negative nu
numai în plan personal, ci şi în plan social, în special în
domeniul sănătaţii publice, mortalităţii şi al costurilor
economice. Mai mult de 430.000 de cetăţeni americani mor în
fiecare an ca urmare a folosirii tutunului. Folosirea tutunului
este principala cauză a mortalităţii în SUA.
Efecte: Riscurile fumatului depind de durată,
intensitate şi de timpul de expunere la fum, pe lângă factorii
genetici şi alte motive asociate. Pericolul creşte şi din cauza
arderii hârtiei de ţigară (gudronul rezultat din combustia
hârtiei).
Nicotina are atât un efect stimulant, cât şi unul
inhibitor (în doze ridicate) asupra sistemului nervos. Imediat
după ce nicotina a ajuns în organism, fumătorul experimentează
o stare "înaltă" care este parţial cauzată de efectul stimulant al
drogului asupra glandelor suprarenale, care vor secreta
adrenalină. Acesta are un efect stimulant asupra organismului şi
cauzează producerea bruscă de glucoză, urmată de creşterea
tensiunii arteriale, precum şi de accelerarea respiraţiei şi a
bătăilor inimii. Nicotina inhibă producerea de către pancreas a
insulinei şi ca urmare, fumătorii au întotdeauna o valoare
ridicată a zahărului în sânge. De asemenea, nicotina face
(indirect) să se elibereze în creier dopamină, aceasta fiind
responsabilă de producerea unui sentiment plăcut; această stare
va întări motivaţia de a continua utilizarea drogului. Probabil,
aceasta este explicaţia faptului că fumătorii experimentează un
sentiment plăcut. Alte produse care dau dependenţă, ca de
exemplu cocaina şi heroina, au efecte similare. Nicotina are de
asemenea un efect inhibitor. Aceasta depinde de măsura în care
este influenţat Sistemul Nervos Central al fumătorului, precum
11
şi de cantitatea de nicotină ajunsă în organism. Împreună cu
monoxidul de carbon, nicotina are şi un efect vasoconstrictor
asupra unor organe interne, cum ar fi inima, afectând
transportul de oxigen în sânge. În cazul femeilor însărcinate,
pentru că nicotina traversează cu uşurinţă placenta, efectele sale
toxice se pot vedea la făt, prin diminuarea greutăţii acestuia,
creşterea ritmului cardiac şi creşterea probabilităţii de a suferi
malformaţii.
Alcoolul – (depresiv al SNC)
Adesea alcoolul nu este considerat un drog. Aceasta se
datorează faptului că a consuma alcool este acceptat aproape
peste tot în lume, atât în scopuri sociale, cât şi religioase.
Alcoolul este într-adevăr un drog şi folosirea lui abuzivă a
crescut până la a deveni, cu certitudine, o serioasă problemă
socială. Alcoolul (alcool etilic sau etanol) este substanţa activă
din băuturile alcoolice. Alcoolul etilic este un lichid
transparent, limpede şi incolor cu un gust arzător şi un miros
tipic plăcut. Băuturile alcoolice sunt obţinute din diferite soiuri
de fructe, legume sau cereale, care sunt lăsate să fermenteze sau
se distilează. Băuturile alcoolice capătă o culoare specifică
datorită substanţelor adăugate pentru diluarea băuturii, aditivi
sau alte produse necesare fermentaţiei.
Utilizare: Alcoolul este absorbit rapid de organism la
nivelul intestinului subţire (80%) şi mai puţin rapid prin stomac
şi intestinul gros (20%). În funcţie de concentraţia de alcool în
sânge, acesta “anesteziază” anumite zone ale creierului şi ale
12
efecte diverse, ce depind de tipul de drog folosit şi de
sensibilitatea utilizatorului la substanţa respectivă. După
folosire se pot manifesta schimbări de dispoziţie şi de percepţie.
Efectele mai serioase, de tipul halucinaţiilor, se manifestă în
general după folosirea unor doze mari.
Utilizatorii pot avea în circumstanţe diferite, efecte
diferite, chiar dacă folosesc acelaşi drog. Uneori pot avea
experienţe plăcute, alteori experienţe neliniştitoare sau
ameninţătoare. Deşi, reacţiile diferite ar putea fi parţial
rezultatul unei mari variaţii în componenţa şi calitatea
drogurilor ilegale, acestea pot apărea şi dacă drogul este pur, iar
dozele sunt determinate precis. Când după administrarea
drogului, starea consumatorului este alterată, termenul uzitat de
acesta este “bad trip” (călătorie neplăcută) şi pot să apară
tentative de sinucidere sau demenţă.
Din punct de vedere fizic efectele halucinogenelor
sunt următoarele:
 Dilatarea pupilelor
 Creşterea temperaturii corporale şi a tensiunii arteriale
 Senzaţia de vertij
 Greţuri şi somnolenţă
 Debilitate musculară
 Parestezii, mâncărimi şi furnicături pe piele
Mai importante sunt efectele psihice, deoarece
distorsiunea percepţiei şi depersonalizarea pe care le suferă
utilizatorul de halucinogene pot dezlănţui crize de panică şi
tulburări depresive cu episoade de nebunie; consumatorul se
crede urmărit şi acţionează violent sau se crede de neînvins şi
îşi pune viaţa în pericol crezând că poate zbura sau că este
indestructibil.
45
 Multe dintre substanţele halucinogene au o origine
naturală, în ciuda faptului că, în prezent, majoritatea acetsora se
obţin prin sinteză, în laboratoare.
Substanţele halucinogene pot fi clasificate în patru
categorii în funcţie de modul de acţiune asupra neuro-
transmiţătorilor din creier (mediatori chimici):
 Psihedelice acetilcolinice
 Psihedelice norepimefrinice
 Psihedelice serotoninice
 Anestezici psihedelici
Grupa halucinogenelor este alcătuită din multe tipuri
de substanţe, cu diferite structuri chimice. Halucinogenele pot
varia de la produse chimice sintetice la extracte naturale.
Mescalina poate fi obţinută înr-un laborator chimic. De
asemenea, psilocybina poate fi sintetizată în laborator sau poate
fi extrasă din anumite ciuperci. Alte droguri pot fi extrase din
materiale naturale ca: seminţele unei plante agăţătoare cu flori
albe sau galbene, seminţele unei plante agăţătoare otrăvitoare
(solonacee), nucuşoară şi diverse tipuri de ciuperci.
DMT, LSD, MDA, PCP, PMA, STP (DOM) şi TMA
sunt droguri chimice sintetice fabricate pentru piaţa de droguri
în laboratoare clandestine. Drogurile care în mod normal nu
sunt caracterizate ca halucinogene, cum ar fi amfetamina,
alcoolul şi cannabis-ul, pot avea efecte halucinogene,
surprinzătoare şi neaşteptate (dacă se folosesc doze mari şi în
circumstanţe specifice).
Efecte: Efectul halucinogenelor şi reacţia la acestea
poate diferi mult de la persoană la persoană. Reacţiile psihice şi
emoţionale în timpul folosirii halucinogenelor sunt complet
diferite. În urma utilizării unor doze mici, halucinogenele au
44
măduvei spinării. Concentraţia de alcool în sângele unui băutor
depinde de:
 cantitatea de alcool consumată într-un anumit timp;
 înălţimea, greutatea, digestia şi sexul consumatorului;
 tipul şi cantitatea de hrană existentă în stomac.
Dacă alcoolul a pătruns în circulaţia sângelui, hrana nu
mai are nici o influenţă asupra efectului alcoolului.
Efecte: Acţiunea alcoolului nu depinde de tipul de
băutură alcoolică consumată, ci de cantitatea de alcool băută la
un moment dat. Efectele alcoolului sunt determinate de
cantitatea de alcool existentă în sânge. Astfel încât, o persoană
poate atinge o alcoolemie de 50 mg/dl după consumul a două
pahare de alcool.
Consumul unor cantităţi mari de alcool într-un timp
scurt provoacă adesea, la aproximativ 8-12 ore după aceea, o
stare de disconfort, având următoarele simptome: dureri de cap,
greaţă, tremurături şi, uneori, vărsături.
Starea de disconfort este provocată parţial de reacţia
etanolului şi a altor substanţe din băutura alcoolică asupra
organismului, precum şi de absenţa acestora în organism la
întreruperea consumului de alcool. Deşi există un număr mare
de produse pentru a combate această stare de disconfort, în
prezent nu există nici un mijloc eficient de tratare a acesteia.
Consumul combinat de alcool şi alte droguri poate potenţa
acţiunea acestora, determinând efecte mai puternice şi mai
periculoase. Mulţi oameni au decedat ca urmare a consumului
de alcool în combinaţie cu alte droguri. Este absolut
contraindicată folosirea alcoolului în combinaţie cu cannabis,
calmante, barbiturice şi alte produse pentru somn sau cu
medicamente împotriva tusei, răcelii sau alergiei. Chiar
13
folosirea unei cantităţi reduse de alcool în combinaţie cu unul
dintre aceste produse, poate afecta într-o măsură serioasă
capacitatea unei persoane de a conduce un autovehicul.

Obişnuinţa şi dependenţa:
Persoanele care beau regulat, se obişnuiesc cu multe
din efectele neplăcute ale alcoolului şi deci, pot să bea cantităţi
mari înainte să ajungă să aibă probleme din această cauză.
Chiar dacă consumă mult, aceste persoane nu par să fie prea
afectate. Ele pot continua să lucreze şi sunt capabile să-şi
conducă raţional viaţa socială; este posibil să înceapă să piardă
din greutate, la început neobservat, pentru ca mai apoi să apară
problemele serioase de sănătate.
Dependenţa psihică se poate dezvolta prin folosirea
zilnică a unor cantităţi de alcool mici, rezonabile. De asemenea,
oamenii care beau alcool numai la anumite ocazii, pot deveni
dependenţi psihic de alcool. Această formă de dependenţă are Halucinogenele
legătură cu dorinţa de a consuma, ca efect psihologic al Sunt un grup de substanţe care produc modificări
consumului de alcool, cu toate că nu se consumă cantităţi de importante şi tranzitorii în procesul gândirii, cu efecte
alcool care să ducă la instalarea beţiei. Oamenii care sunt psihologice care constau în alterarea percepţiei, modificări care
dependenţi psihic de alcool au o predispoziţie de a deveni în anumite situaţii sunt asociate cu visarea.
anxioşi şi uneori chiar panicaţi, dacă nu au băut alcool. Substanţele halucinogene produc iluzii (halucinaţii)
Oamenii care beau regulat cantităţi mari de alcool, prin distorsionarea realităţii celor care le consumă; descrierea
devin dependenţi fizic de acesta. Deoarece organismul lor se efectelor lor se bazează pe confuzia simţurilor amestecând
obişnuieşte cu prezenţa alcoolului, băutorii au probleme din senzaţiile. Acest fenomen este cunoscut sub numele de
cauza simptomelor de abstinenţă care apare dacă încetează sinestezie şi se manifestă prin inversarea modului de percepţie a
dintr-o dată să mai bea. Simptomele de abstinenţă pot varia de spaţiului şi timpului, se “văd” sunete şi se “aud” culori; pe
la nervozitate, somnolenţă, transpiraţie şi lipsa poftei de lângă aceasta, efectele substanţelor halucinogene pot cauza
mâncare până la tremurături, convulsii, halucinaţii şi uneori importante alterări ale percepţiei şi măsurării exacte a
deces. distanţelor.
14 43
 Consumul de heroină aduce pericolul unei supradoze, În anul 1956, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a stabilit
deoarece atunci când drogul este cumpărat de pe stradă se că alcoolismul este o boală care nu poate fi vindecată, ci doar
ignoră nivelul de puritate al acestuia. Pe lângă aceasta trebuie tratată. Astfel încât, dacă nu este tratată, poate duce la pierderea
ţinut cont de potenţialele pericole ale substanţelor care au fost sănătăţii mentale sau la moarte. Singura metodă de a ameliora
folosite pentru a dilua heroina. această boală este abstinenţa totală.
Efecte pe termen scurt: Pentru că alcoolicul este un om bolnav, el îşi face rău
 Ameţeală atât lui, cât şi celor din jur lui, cea mai afectată fiind familia.
 Respiraţie încetinită Aşadar, spunem că alcoolismul este o boală de familie pentru
 Gândire confuză că alcoolismul unui membru al familiei afectează întreaga
 Greaţă şi vărsături familie şi toţi se îmbolnăvesc. De ce se întâmplă asta? Pentru
 Inhibarea impulsurilor de durere că, spre deosebire de diabet, alcoolismul nu există doar în
 Avort spontan corpul alcoolicului, ci este şi o boală a relaţiilor acestuia.
Efecte pe termen lung: Multe dintre simptomele bolii alcoolismului se regăsesc în
comportamentul alcoolicului. Cei din jurul alcoolicului
 Dependenţă
reacţionează la comportamentul acestuia; ei vor să-l controleze,
 Boli contagioase ca SIDA şi hepatita virală B şi C
să-l compenseze sau să îl ascundă. De multe ori, se
 Sclerozarea vaselor de sânge
învinovăţesc pentru asta şi se simt răniţi. În cele din urmă, ei
 Infecţii bacteriene înşişi vor avea probleme emoţionale.
 Abcese Codependenţa poate fi definită ca un set de
 Infecţia ţesuturilor inimii şi a valvelor comportamente maladaptative, compulsive, învăţate de
 Artrita şi alte probleme reumatologice membrii familiei pentru a supravieţui într-un mediu în care
există multă durere emoţională şi stres. În familiile în care un
membru abuzează de alcool este absolut normal ca ei să se
îngrijoreze, să fie afectaţi de acest consum. Este un proces
reacţionar, adică membrii familiei acţionează ca rezultat al
consumului de alcool şi al problemelor cauzate de acesta.
În continuare vom descrie rolurile pe care le adoptă de
cele mai multe ori membrii familiei unui alcoolic (soţ/soţie,
părinţi, copii etc.):

42 15
Alcoolicul:
- Comportamente: pierderea controlului asupra băutului;
negare; superficialitate; neputinţa de îndeplinire a rolului
de adult/a sarcinilor ce-i revin; egocentrism;
acuzare/învinovăţirea celorlalţi; şarm; atitudine de
atotştiutor, perfecţionism; rigiditate; grandomanie;
ostilitate; auto-compătimire; agresivitate; apologetic
(“maestru al scuzelor”); retras; pasiv; inadecvare sexuală;
- Sentimente: durere; vinovăţie; frică; mânie; ruşine; dispreţ
şi ură faţă de propria persoană;
- Oferă familiei: nesiguranţă.
Întreţinător:
- Comportamente: supra-responsabilitate; seriozitate;
manipulare; auto-învinovăţire; auto-compătimire; martiraj;
căutarea controlului; neputinţă; “bun”; fragilitate;
bolnăvicios;
- Sentimente: durere; mânie; frică; vinovăţie, neajutorare;
inadecvare; neîncredere în propria persoană;
- Oferă familiei: responsabilitate.
Erou:
- Comportamente: „substitut pentru părinţi”; lider;
seriozitate; încercare de control; nevoia de aprobare din
partea celorlalţi; dependenţă de muncă; concentrare asupra
sarcinilor realizabile; obsedat de performanţă; obţine
succese; nu îi place să piardă; îşi dezvoltă un stil de viaţă
independent, departe de căminul părinţilor; supra-estimare;
16
stimulant de obicei în mai puţin de 10-15 minute. Prin fumarea
heroinei se obţin efecte sedative asemănătoare morfinei.
Inhalarea este o metodă mai puţin folosită; heroina este aspirată
pe nas şi prin mucoasa nazală şi fluxul sangvin, ajunge la
creier. Efectele sunt imediate ca şi cum drogul ar fi fost
injectat. National Institute of Drug Abuse a arătat că toate
aceste trei tipuri de administrare conduc la dependenţă.
Efecte: Heroina produce dependenţă mai repede decât
morfina, indiferent de modul de administrare. La puţin timp
după injectarea sau fumarea heroinei, drogul ajunge în creier.
Aici, heroina este descompusă în morfină, iar aceasta se leagă
de receptorii opiumului. Utilizatorii vorbesc adesea despre un
sentiment crescând de bine, despre o stare de ameţeală.
Intensitatea acesteia depinde de doza luată, cât şi de rapiditatea
cu care drogul ajunge la creier. Ameţeala provocată de heroină
este adesea corelată cu o piele caldă şi îmbujorată, gură uscată
şi un sentiment de greutate în membre. Această stare de “beţie”
poate fi de asemenea însoţită de greaţă, vărsături, etc.
Heroina inhibă apetitul şi facilitează deshidratarea
organismului, consumatorul pierzându-şi obiceiurile
alimentare, ceea ce favorizează îmbolnăvirea, ca urmare a
scăderii apărării organismului.
Dependenţa este atât de puternică încât la puţine ore
după ultima doză se instalează sindromul de abstinenţă.
Simptomele cele mai uzuale sunt: nelinişte generală, agitaţie,
transpiraţie, micşorarea pupilelor, tremurături şi spasm, dureri
musculare şi osoase.
Sindromul de abstinenţă variază în funcţie de
consumator şi de gradul său de dependenţă.
41
 Heroina este un analgezic mai puternic decât morfina,
dar efectele sale durează mai puţin; aceasta face ca heroina să
fie un drog foarte periculos; chiar şi sub control medical, după
doze mici dezvoltă toleranţa şi creează o adicţie fizică şi psihică
importantă.
Este drogul cel mai folosit şi care acţionează cel mai
rapid din grupa opiaceelor. Heroina, în stare pură, se prezintă
sub forma unei pulberi, cristaline albe şi inodore, iar pe stradă
este oferită sub forma unei pudre a cărei culoare variază de la
alb la maro (în funcţie de procesele de purificare la care a fost
supusă), sau ca o substanţă neagră, lipicioasă, cunoscută sub
numele de "heroină - smoala neagră". Deşi pe stradă heroina
este comercializată cu un grad din ce în ce mai mare de
puritate, de cele mai multe ori, heroina este falsificată cu alte
droguri sau cu zahăr, făină din amidon, lapte pudră sau chinină,
stricnină sau alte tipuri de otravă. Deoarece utilizatorii nu ştiu
cât de puternic este drogul sau din ce este format, riscă să ia o
supradoză şi chiar să moară. Utilizarea heroinei este riscantă şi
datorită existenţei pericolului contaminării cu SIDA şi alte boli,
prin folosirea în comun a seringilor contaminate.
Utilizare: Heroina este în mod obişnuit injectată,
inhalată sau fumată. Injectarea este cea mai obişnuită metodă
de consum. Se începe cu injecţii subcutanate, pentru ca la puţin
timp să se treacă la injectarea direct în venă. Un utilizator tipic
de heroină se injectează de 4 ori pe zi. Injectarea în venă oferă
cel mai intens şi rapid sentiment de euforie (7-8 secunde)
deoarece drogul ajunge foarte repede la creier prin sistemul
circulator, în timp ce injectarea în muşchi oferă un sentiment
lent de euforie (7-8 minute). Prin fumarea sau inhalarea
(aspirarea pe nas) heroinei, utilizatorul experimentează efectul
40
doreşte să fie în centrul atenţiei, să domine grupul şi să
accelereze lucrurile; genul nu are o prea mare semnificaţie;
competitiv; tendinţe de alcoolism; vrea să aibă mereu
dreptate; neasertiv, uneori agresiv; pare calm, dar se simte
rănit; se căsătoreşte deseori cu un alcoolic;
- Sentimente: durere; însingurare; inadecvare; confuzie;
mânie; frică; vinovăţie;
- Oferă familiei: valoare pozitivă;
- La şcoală: rezultate foarte bune în activităţi şcolare şi
extra-şcolare
Ţap ispăşitor:
- Comportamente: sfidare; identificarea cu prietenii din
gaşcă („pierde-vară”); confruntare; consum de substanţe
timpuriu; rebeliune (relaţionată cu stima de sine); retras; nu
respectă regulile; sarcină neplanificată; delicvenţă; fuga de
acasă; reactiv; agresiv în joc; accidente; riscă foarte mult;
antisocial; nemotivat; toţi ceilalţi îi sunt duşmani, nimeni
nu e de încredere; iritabilitate; furie; imită
comportamentele persoanei dependente;
- Sentimente: durere; frică; însingurare; respingere; mânie;
inadecvare; resentimente;
- Oferă familiei: distragerea atenţiei; direcţionarea acuzelor;
punct de concentrare a familiei
- La şcoală: performanţe scăzute, absenteism, revoltă; elev-
problemă; ajunge la consiliere / psiholog;
17
„Copil pierdut” - Depresia reactivă care apare atunci când se întrerupe
administrarea drogului la un consumator obişnuit. Poate
- Comportamente: conformare; spontaneitate; imaginaţie
dura mai multe săptămâni. Este gravă pentru că poate duce
bogată; materialism; comportamente alimentare tulburate
la sinucidere.
(supra-ponderabilitate); distant; liniştit; supra-independent;
- Psihoza cocainică se poate produce în mod spontan la
singuratic; izolare; deprinderi fizice slab dezvoltate;
persoane normale, fără să fie în mod normal consumatori
reprimarea identităţii sexuale; copilăros; fragil; anxietate;
cronici. Se caracterizează prin halucinaţii auditive (strigăte,
marginalizare; “ciudat”;
insulte) şi vizuale (dedublare polidimensională a
- Sentimente: durere; însingurare; inadecvare; mânie; frică;
obiectelor) care pot provoca stări de agresivitate extremă.
neputinţă; lipsa valorii personale;
- Sindromul lui Mangansau microzoopsia, care este un
- Oferă familiei: uşurare; scăpare de griji;
episod halucinant tactil, aproape specific cocainei, când
- La şcoală: elev mediocru; nu iese în evidenţă nici prin
utilizatorul simte pe pielea corpului şi pe mâini, animale
rezultate bune, nici rele; ignorat atât de profesori, cât şi de
sau insecte (furnici, păduchi etc). Halucinaţia este atât de
colegi;
reală încât cel care o are încearcă să scape de aceasta prin
orice mijloace.
Mascota:
- Comportamente: căldură; sensibilitate; abilitatea de a
asculta; comportament de clovn; face orice pentru a atrage
atenţia; evitarea conflictelor; hiper-activitate; nevoia de
aprobare din partea celorlalţi; „animăluţul de casă al
familiei”; imaturitate; are prieteni mai mici decât el; nu are
definite limitele sexuale; încearcă să scape de consecinţe
fiind „drăguţ”; aşteaptă ajutorul celorlalţi; caută un „erou” Heroina
pentru a-l proteja; pare vesel, dar se simte furios; Heroina este o substanţă semisintetică derivată din
- Sentimente: frică; însingurare; insecuritate; mânie; morfină printr-un proces simplu de acetilare: se amestecă
resentimente; vinovăţie; inadecvare; nemulţumire; morfină cu anhidridă acetică, se purifică şi se precipită
confuzie; amestecul, obţinând heroina. Morfina, este extrasă la rândul ei
- Oferă familiei: distracţie şi amuzament; relaxare; din opium - o substanţă naturală, provenită din macul opiaceu
cunoscut ca “floarea albă a somnului” (Papaverum
somniferum).
18 39
acţiunea este mai scurtă. În urma inhalării drogului este
necesară o perioadă de timp, înainte ca impulsul să fie simţit.
Acesta durează aproximativ 15-30 de minute. Efectul în urma
fumării cocainei durează 5-10 minute.
Efecte pe termen scurt:
 Energie crescută
 Scăderea apetitului
 Ascuţime mintală
 Tulburarea ritmului cardiac (tahicardie, aritmie) şi tensiune
arterială crescută
 Îngustarea vaselor de sânge (vasoconstricţie)
 Temperatură corporală crescută
 Dilatarea anormală a pupilelor, cu imobilizarea irisului
- La şcoală: probleme de concentrare, rezultate slabe
datorită acestui fapt; tulbură orele; poate fi îndrumat către
consilier;
Din acest motiv, se insistă asupra faptului că atât
alcoolicul (dependentul), cât şi familia acestuia (codependenţii)
e necesar să urmeze, în paralel, un program de recuperare.
Medicamentele
1. Benzodiazepine
2. Calmante şi somnifere

Efecte pe termen lung: 1. Benzodiazepinele

 Dependenţă psihologică completă Benzodiazepinele sunt medicamente care se prescriu
 Depresie şi crize de anxietate, iritabilitate şi dispoziţie pentru tratarea simptomatică a tulburărilor de frică (anxietate)
schimbătoare şi a tulburărilor de somn (insomnie). Deoarece sunt mai sigure
 Nelinişte şi mai eficiente decât barbituricele, benzodiazepinele sunt
 Paranoia prescrise în prezent împotriva stărilor nejustificate de frică şi
 Afectarea auzului pentru tratarea insomniei. Benzodiazepinele sunt folosite ca
 Halucinaţii anestezice pentru anumite intervenţii chirurgicale şi medicale,
 Perforarea septului nazal ca urmare a prizării cocainei precum şi în combaterea sindromului de abstinenţă la alcool. O
 Carenţă de vitamine şi scădere în greutate doză terapeutică de benzodiazepine, eliberată pe bază de reţetă,
Cocaina prezintă de asemenea o psihopatologie specială poate reduce anxietatea şi insomnia. În general
care se manifestă prin trei tipuri de tulburări asupra benzodiazepinele sunt bine suportate şi au un grad înalt de
consumatorilor: siguranţă. Unii oameni pot manifesta totuşi efecte secundare

38 19
cum ar fi: apatie, ameţeli sau pierderea controlului
musculaturii.
Dozele mari provoacă o puternică inhibiţie şi pot
afecta gândirea şi capacitatea de coordonare a unei persoane.
Oamenii bătrâni şi cei bolnavi cronic sunt sfătuiţi să ia doze
reduse, deoarece sunt mai sensibili la medicamente şi adesea au
o digestie mai lentă. Se spune, de asemenea, că
benzodiazepinele afectează memoria şi capacitatea de a asimila
informaţii noi.
Utilizare: Folosirea regulată a benzodiazepinelor este
adesea întâlnită la anumite grupe sociale. Un sondaj al
Addiction Reseach Foundation din 1990 arată, de exemplu, că
un mare număr de femei abuzate folosesc benzodiazepine
pentru a se putea linişti şi a putea dormi. Alcoolicii şi cei
dependenţi de opiu sau alte droguri care dau dependenţă,
prezintă un mare risc de a folosi benzodiazepinele şi de a
dezvolta prin urmare, dependenţă faţă de aceste substanţe.
Cei care lucrează în programe de menţinere a
dependenţilor pe metadonă şi în programe pentru tratarea
dependenţei de alcool, informează că o parte din clienţii lor au
folosit în mod abuziv benzodiazepine sau chiar au ajuns
dependenţi de ele. Persoanele care sunt dependente de alte
droguri ar trebui să primească benzodiazepine doar pe bază de
prescripţie medicală, dacă există o indicaţie terapeutică clară
pentru aceasta. Reacţia la tratament ar trebui să fie monitorizată
foarte strict, atât în privinţa dozei prescrise, cât şi a duratei
tratamentului.
Efecte: Riscul apariţiei dependenţei fizice devine din
ce în ce mai mare dacă benzodiazepinele sunt folosite luni la
rând. Riscul creşte şi mai mult dacă o persoană ia doze mai
20
inhalează praful de cocaină prin nări, acesta ajungând în
circulaţia sângelui prin mucoasa nazală (este cea mai cunoscută
formă de consum a cocainei). Prin injectare, drogul intră direct
în sânge, astfel că reacţia este şi mai intensă. Prin fumarea
cocainei, se inhalează vaporii şi fumul în plămâni, astfel încât
cocaina ajunge în sânge tot atât de repede ca şi atunci când este
injectată. Drogul poate fi de asemenea frecat pe mucoase. Unii
utilizatori folosesc pudra de cocaină sau crack în amestec cu
heroina, formând un speedball (care duce la dependenţă duală –
psihihologică şi fizică). Folosirea cocainei variază de la
ocazional la dorinţă irezistibilă. Nu există nici o manieră sigură
de folosire a cocainei. Fiecare administrare poate face astfel
încât cantităţi otrăvitoare de cocaină să fie absorbite de
organism. Aceasta poate conduce la probleme acute şi grave ale
inimii şi creierului, ce pot cauza moartea. Utilizarea regulată şi
administrarea neatentă pot produce dependenţă şi alte probleme
serioase de sănătate.
Efecte: Efectele cocainei pot fi remarcate aproape
imediat după administrare şi dispar în 20 -30 de minute de la
folosire. Dozele mici de cocaină (până la 100 mg) provoacă un
sentiment de fericire şi energie. Utilizatorul devine vorbăreţ,
este foarte ager mintal şi prezintă temporar o hipersensibilitate
vizuală şi auditivă. Cocaina poate inhiba pofta de mâncare şi
poate reduce nevoia de somn. Unii utilizatori remarcă faptul că
drogul îi ajută la îndeplinirea unor sarcini fizice sau
intelectuale, în timp ce alţii experimentează un efect opus.
Durata acţiunii imediate a cocainei depinde de modul
de administrare. Cu cât este mai repede absorbită de organism,
cu atât impulsul este mai puternic. De asemenea, este valabil şi
faptul că, cu cât este mai repede absorbită în organism, cu atât
37
hidrocloridă, este folosită în diferite forme de mai mult de 100
de ani. Frunzele de Coca, din care se extrage cocaina, sunt
consumate de către oameni de aproximativ două mii de ani.
Cocaina pură s-a extras din frunzele plantei Coca pe la
jumătatea secolului al XIX-lea, această plantă crescând în
special în Peru şi Bolivia. La începutul secolului XX, cocaina
devine cel mai folosit component în băuturile şi tonicele
preparate pentru tratarea a diferite boli. În prezent, cocaina este
pe lista a II-a din Legea Opiumului. Aceasta dovedeşte că
substanţa este cu siguranţă un drog care produce dependenţă.
Prescrisă de medic, cocaina poate fi folosită în scopuri
medicale legale, cum ar fi anestezia locală pentru operaţii ale
ochilor, urechilor şi gâtului.
Există două tipuri de cocaină chimică, şi anume sarea
hidrocloridă şi freebase (bază liberă sau crack). Sarea
hidrocloridă sau cocaina sub formă de pudră este dizolvabilă şi
poate fi inhalată sau injectată. Freebase este o substanţă care nu
se poate neutraliza cu ajutorul unui acid pentru obţinerea sării
hidrocloride. Cocaina freebase poate fi fumată.
Cocaina se găseşte în general sub formă de pudră fină,
albă, cristalină, cunoscută şi sub numele de Coke, Zăpada,
Alba, Base, Crack, Dona Alba, Farlopa, Praful Fericit, Pasta,
Regina Albă, Praf de Stele, Rocas. Distribuitorii de pe stradă
falsifică uneori cocaina pură, diluând-o (amestecând-o) cu
substanţe inerte, cum ar fi praful de amidon, pudră de talc sau
zahăr şi cu medicamente ca procaina (o substanţă folosită la
anestezia locală, care seamănă cu cocaina) sau cu alte substanţe
stimulante, cum ar fi amfetaminele.
Utilizare: Cocaina poate fi înghiţită, inhalată pe nas
(prizată), injectată sau fumată. Prin tragerea pe nas, se
36
mari decât normal, fiind posibilă apariţia problemelor chiar
după o perioadă scurtă de folosire. Organismul utilizatorului se
obişnuieşte cu prezenţa medicamentului, iar dacă acesta
încetează să-l mai folosească apar simptomele de sevraj.
Încetarea bruscă a folosirii benzodiazepinelor poate
provoca simptome ca: insomnie, probleme intestinale, stare de
rău, scăderea poftei de mâncare, transpiraţie, tremurături,
slăbiciune, sentimente de frică şi modificarea acuităţii
senzoriale (insensibilitate şi modificarea sensibilităţii la lumină,
sunet şi mirosuri). În unele situaţii (când s-au folosit doze mari)
este posibil să se producă psihoze şi convulsii. La anumite
grupări sociale, cum ar fi cei care folosesc mai multe droguri şi
dependenţii de heroină trataţi cu metadonă, se instalează în mod
cert şi o formă de dependenţă psihică.
2. Calmantele şi somniferele
Calmantele sunt droguri anestezice care inhibă
(liniştesc) sistemul nervos şi deci intră în aceeaşi categorie cu
alte produse anestezice, cum sunt alcoolul şi barbituricele.
Termenul "calmant" a fost folosit pentru prima dată pentru a
indica medicamentele utilizate în tratarea cazurilor psihice
grave, ca de exemplu schizofrenia. În prezent, calmantele sunt
prescrise în general împotriva stărilor de anxietate şi insomnie,
înlocuind barbituricele. Aceasta se datorează faptului că aceste
calmante sunt mai sigure şi mai eficiente. Acţiunea anestezică
variază în funcţie de doză. De asemenea, calmantele sunt
folosite uneori la anestezierea pacienţilor în vederea efectuării
unor intervenţii medicale sau chirurgicale, sau sunt prescrise
persoanelor care renunţă la consumul de alcool. Totuşi, în ciuda
faptului că aceste calmante produc mai rar dependenţă decât
21
barbituricele, acest risc nu poate fi exclus. De asemenea, este
posibilă folosirea lor abuzivă sau în situaţii nejustificate.
Utilizare: Un sondaj al Addiction Research
Foundation din 1990 arată că femeile care au suferit abuzuri în
tinereţe sau au văzut cum mamele lor fuseseră maltratate de
către partener, au o mai mare înclinaţie de a folosi mai târziu
calmante sau droguri ilegale. Sondajul arată, de asemenea, că
femeile care au fost abuzate de către partenerii lor folosesc mai
multe calmante, substanţe anestezice, somnifere şi alcool decât
alte femei.
Alţi oameni care folosesc regulat calmante sunt cei în
vârstă de peste 50 de ani (şi dintre aceştia, mai ales cei peste 65
de ani), care au doar studii primare, venituri mai mici, iar în
chestionare, la paragraful "funcţie" completează de obicei
"altele". Acest ultim grup este constituit din femei casnice,
studenţi, oameni cu handicap, pensionari sau şomeri.
Persoanele dependente de alcool sau alte droguri prezintă un
risc mai mare decât altele de a abuza sau de a deveni
dependente de calmante. Lucrătorii din programele de
menţinere pe metadonă, a persoanelor dependente de droguri şi
cei care lucrează cu programele pentru tratarea dependenţei de
alcool informează că o parte dintre clienţii lor abuzează de
calmante sau sunt dependenţi de ele. Utilizatorii de amfetamină
şi cocaină folosesc regulat calmante pentru contrabalansarea
efectului drogurilor menţionate (în mare măsură stimulant),
pentru a se putea relaxa şi dormi. Prin prescrierea calmantelor,
persoanelor care vor să renunţe la anumite droguri, apare riscul
de a înlocui dependenţa de o anumită substanţă, cu dependenţa
de calmante.
22
devin mai puternice. Deoarece amfetaminele au efectul de a
reduce pofta de mâncare, utilizatorii cronici mănâncă
insuficient şi ca urmare, se îmbolnăvesc adesea de
hipovitaminoză şi subnutriţie. Utilizatorii sunt adesea mai
predispuşi la boli, pentru că sunt în general epuizaţi, dorm puţin
şi trăiesc într-un mediu de viaţă nesănătos. Utilizatorii cronici
pot dezvolta de asemenea o amfetaminopsihoză - tulburare
psihică ce seamănă mult cu schizofrenia paranoică. Această
psihoză este o amplificare a efectelor pe termen scurt a dozelor
mai mari. Simptomele încetează în majoritatea cazurilor la
câteva zile sau săptămâni după oprirea utilizării drogului.
Utilizatorii cronici pot avea un comportament necontrolat,
violent şi iraţional. Acest comportament datorat drogului apare
ca egocentrism, tulburări de observare şi iluzii, ei trăind cu
sentimentul că sunt urmăriţi sau ameninţaţi. Stilul de viaţă
deviat al multora dintre utilizatori se poate asocia cu un astfel
de comportament.
Cocaina
Cocaina este un drog stimulant care conduce la
dependenţă psihică şi care are un efect direct asupra creierului.
Cocaina a fost desemnată ca fiind drogul cu cea mai mare
popularitate şi răspândire între anii ‘80 –‘90 ai secolului trecut.
De fapt, cocaina nu este un drog nou. Ea este chiar unul dintre
cele mai vechi droguri. Substanţa chimică pură, cocaina-
35
şi mărimile. Drogul poate fi inhalat, fumat, injectat sau luat pe
cale orală.
Efecte: Exact ca şi adrenalina, amfetaminele
influenţează nu numai creierul, dar şi inima, plămânii şi multe
alte organe. Efectele pe termen scurt sunt de remarcat după
câteva doze şi dispar în câteva ore sau zile. În urma dozelor
mici (cum ar fi cantitatea de amfetamină obţinută pe bază de
reţetă medicală), se manifestă efecte fizice ca: pierderea poftei
de mâncare, gura uscată, înlăturarea somnului, creşterea
ritmului respirator şi dilatare bronşică, intensificarea bătăilor
inimii, creşterea tensiunii arteriale, dilatarea pupilelor,
îmbunătăţirea aparentă a stării generale fizice şi intelectuale,
creşterea temperaturii corporale, diaree şi constipaţie. Dozele
mai mari sau administrate în mod continuu pot provoca
iritabilitate şi paranoia, halucinaţii şi delir, stop respirator,
aritmii cardiace şi leziuni la nivelul inimii, convulsii, comă şi
moarte. Unele cazuri de deces au fost urmări ale spargerii unor
vase de sânge cerebrale, stop cardiac sau a febrei foarte
ridicate.
Efectele psihologice ale folosirii pe termen scurt sunt
printre altele: un sentiment de bine, atenţie crescută şi multă
energie. În urma folosirii unor doze mari, utilizatorii pot deveni
vorbăreţi, neliniştiţi şi excitaţi. De asemenea, ei pot avea un
sentiment de putere şi superioritate. Utilizatorii pot adopta un
comportament bizar şi forţat. Mulţi dintre ei devin agresivi şi
duşmănoşi. La copii acest drog are un efect calmant şi este
adesea prescris împotriva hiperkinetismului.
Efectele pe termen lung sunt adesea remarcate după
folosirea repetată pe o perioadă mai îndelungată. În urma
folosirii pe termen lung a drogului, efectele pe termen scurt
34
Efecte: Deşi aceste droguri sunt în general “sigure” - o
supradoză conducând rareori la deces - este posibil ca folosirea
lor în combinaţie cu alcoolul sau alte droguri ce inhibă Sistemul
Nervos Central, să aibă consecinţe fatale.
Este o realitate faptul că cele mai multe droguri
folosite în tentativele de sinucidere sunt prescrise de doctori şi
sunt relativ uşor de obţinut. O mare parte a tentativelor de
sinucidere prin autoadministrarea unui drog sunt adesea
săvârşite de femei sub 30 de ani. Cei care folosesc regulat
calmante se obişnuiesc cu efectele lor de modificare a
dispoziţiei şi se văd nevoiţi să ia doze mai mari pentru a
experimenta efectul dorit. Oamenii pot dezvolta toleranţă la un
calmant, chiar atunci când acesta le este prescris de către
medic. Utilizatorii cronici pot deveni dependenţi de calmante
atât psihic, cât şi fizic.
Este vorba de dependenţă psihică atunci când
gândurile, emoţiile şi faptele cuiva se învârt într-o aşa de mare
măsură în jurul drogurilor, încât nevoia de a folosi drogul
devine o dorinţă de neîndurat. În folosirea cronică a drogului, în
special a unor doze mai mari, poate apărea de asemenea şi
dependenţa fizică. Aceasta înseamnă că organismul
utilizatorului s-a obişnuit cu drogul şi dacă se întrerupe
folosirea acestuia apar simptomele de abstinenţă. Numărul
simptomelor de abstinenţă şi gravitatea acestora depind de doza
şi durata folosirii, dacă utilizarea drogului încetează complet şi
brusc sau dacă folosirea este redusă gradat. Simptomele de
abstinenţă variază de la sentimente crescătoare de teamă,
nelinişte, insomnie şi iritabilitate (în cazurile mai uşoare), până
la delir şi convulsii în cazurile grave.
23
 Produse care se inhalează (Inhalanţi, solvenţi)
Produsele care se inhalează sunt substanţe care în
contact cu aerul produc rapid vapori chimici. Inhalantele ajung
în sânge după ce sunt inspirate, ele acţionând aproape
instantaneu asupra creierului datorită absorbţiei ce are loc la
nivel alveolar (tractul respirator). Aceste produse sunt inspirate
pentru a obţine un efect psiho-activ şi de schimbare a stării de
conştienţă. În categoria acestora intră un mare număr de
substanţe chimice care sunt prelucrate în sute de produse,
fiecare dintre acestea putând avea diferite efecte farmaceutice.
Există un sistem de patru grupe generale de produse care se
inhalează: produsele care se evaporă rapid, gazele propulsoare
folosite la tuburile de spray, nitraţii şi gazele folosite în
produsele casnice, comerciale şi medicale. Această clasificare
se bazează pe forma în care se găsesc produsele menajere,
industriale sau medicale.
Produsele care se evaporă rapid sunt lichide;
acestea sunt folosite la obţinerea unui mare număr de produse
ieftine, care sunt utilizate în scopuri generale şi industriale. În
această categorie sunt cuprinşi dizolvanţii şi substanţele de
subţiere a vopselei, substanţele chimice de curăţat, produsele de
degresat, benzina şi substanţa corectoare.
În grupa gazelor propulsoare folosite la spray-uri
intră printre altele spray-urile cu vopsea, deodorantele,
fixativele şi spray-urile pentru protejarea stofelor.
În grupa gazelor care se inhalează se încadrează,
printre altele, produsele anestezice şi gazele folosite pentru
diferite produse casnice sau comerciale. Printre produsele
medicale utilizate în anestezie se găseşte eterul, cloroformul,
halotanul şi oxidul de natriu sau gazul ilariant. De oxidul de
24
Amfetaminele
Amfetamina este un compus sintetic înrudit chimic cu
efedrina, alcaloid natural care era folosit în tratamentul bolilor
asmului, datorită calităţilor sale stimulatorii şi branhodilatatorii.
Amfetaminele şi drogurile amfetaminice sunt produse cu efect
stimulant asupra Sistemului Nervos Central. Efectul acestora
seamănă cu cel al adrenalinei, un hormon produs de organism.
Amfetaminele şi cele două droguri amfetaminice,
metamfetamina şi dextroamfetamina, sunt cele mai importante
produse stimulante.
Din acest grup face parte amfetamina injectabilă
(metilamfetamina), numită de asemenea şi "speed." Timp
îndelungat, aceasta a reprezentat cel mai popular drog printre
utilizatorii de pe stradă, deoarece cauzează o stimulare rapidă şi
senzaţii mai intense decât amfetamina luată pe cale orală. S-a
înregistrat şi existenţa unei forme de metamfetamină denumită
Ice. Alte denumiri ale acestui drog sunt: Crystal, Crank, Pep şi
Menth. Amfetaminele se cunosc şi sub numele de Amfetas,
Pastile pentru dietă, Dexedrina, Dexies, Bennies.
Utilizare: Amfetamina ilegală este produsă sub forma
unor cristale, cubuleţe sau pudră fină sau mai puţin fină de
culoare albicioasă sau gălbuie. Drogul este vândut în punguliţe
de plastic, sub formă de capsule sau ca tablete, de toate formele
33
tineri în cluburile de noapte, în timpul petrecerilor nocturne şi
la concertele de rock.
Efecte: Folosirea XTC-ului aduce după sine multe
riscuri asemănătoare celor folosirii amfetaminei şi cocainei,
cum ar fi:
 Riscuri psihice: confuzie, depresie, tulburări ale somnului,
dorinţa puternică de a utiliza droguri, sentimente de frică şi
paranoia (iluzia că eşti urmărit) - aceste simptome se pot
manifesta în timpul folosiri XTC şi uneori chiar după
săptămâni de la folosire (s-a anunţat chiar apariţia
psihozelor ca urmare a folosirii de XTC). Ca efecte
psihice: efect calmant, înaltă percepţie a sunetelor şi
culorilor, stare de beatitudine;
 Riscuri fizice: contracţii şi dureri musculare, scrâşnitul
involuntar al dinţilor, greaţă, diaree, vedere dublă, mişcări
rapide ale ochilor, stare de slăbiciune, tremurături şi
transpiraţie, creşterea puternică a temperaturii corpului,
blocaj renal. Pentru persoanele cu probleme ale inimii şi
vaselor de sânge există un risc crescut de tulburări ale
ritmului bătăilor inimii şi tensiune arterială ridicată.
Un studiu recent pare să arate că folosirea pe termen
lung a XTC conduce la lezarea anumitor zone ale creierului,
răspunzătoare de gândire şi memorie. Studiul a arătat, de
asemenea, că persoanele care dezvoltă o iritaţie acneică a pielii
după folosirea XTC-ului prezintă, în cazul în care continuă
consumul, riscuri grave, printre care afectarea ficatului.
32
natriu se face abuz, fiind folosit la tuburile de frişcă şi în
produsele pentru ridicarea gradelor octanice în cursele auto.
Brichetele, rezervoarele cu propan, tuburile cu frişcă şi
produsele de răcire sunt exemple de produse casnice şi
comerciale care conţin acest gaz.
Nitraţii reprezintă un grup aparte al produselor de
inhalat. În contrast cu alte produse de inhalat care au influenţă
directă asupra Sistemului Nervos Central, nitraţii au proprietăţi
de dilatare a vaselor sangvine şi de relaxare a musculaturii. Un
alt aspect îl constituie faptul că alte produse de inhalat sunt
folosite pentru schimbarea dispoziţiei, în timp ce nitraţii sunt
folosiţi în special ca afrodisiac. Grupul nitraţilor cuprinde
printre altele ciclohexil-, amil- şi butilnitrat. Ciclohexilnitratul
este folosit în produsele de împrospătare a aerului. Amilnitratul
este folosit la anumite proceduri de diagnosticare şi este
prescris la persoane cu angină pectorală. Denumirea populară a
sticlelor cu amilnitrat vândute pe piaţa neagră este "poppers".
Butilnitratul este o substanţă ilegală ce este vândută adesea în
sticluţe. Aceste sticluţe cu butilnitrat se numesc de asemenea
"poppers".
Utilizare: Produsele de inhalat pot fi inspirate în
diferite moduri, pe gură sau pe nas, cum ar fi:
 Inspirarea unor vapori din tuburi sau cutiuţe
 Pulverizarea unor gaze din tuburile de spray direct în nas
sau în gură
 Mirosirea unor bucăţi de material îmbibate în substanţă,
dintr-o pungă de plastic sau hârtie
 Inspirarea vaporilor emanaţi dintr-o bucată de cârpă ţinută
în gură şi impregnată cu un produs de inhalat.
 Inhalarea unui produs dintr-un balon
25
 Substanţele chimice inspirate sunt preluate rapid, prin
plămâni în circuitul sângelui şi în câteva secunde ajung la creier
şi la alte organe. În mai puţin de câteva minute, utilizatorul
experimentează o ameţeală asemănătoare celei rezultate în
urma consumului de alcool. Utilizatorul poate începe să
vorbească nearticulat, să aibă dificultăţi în a-şi controla
musculatura, să capete un sentiment de fericire şi senzaţia de
ameţeală. Utilizatorii pot, de asemenea, să-şi simtă capul uşor,
să halucineze şi să aibă iluzii. De exemplu, ei pot avea senzaţia
că pot zbura.
Datorită faptului că această stare de ameţeală durează
doar câteva minute, utilizatorii încearcă s-o prelungească prin
inhalarea repetată a produsului timp de câteva ore. Acest lucru
este foarte dăunător. Prin inspirarea repetată a produsului,
utilizatorii pot să-şi piardă cunoştinţa sau chiar să moară. După
o inhalare prelungită, utilizatorul se poate simţi somnoros sau
să aibă dureri de cap persistente.
Efecte: În ciuda faptului că substanţele chimice din
produsele de inhalat pot avea diverse efecte farmaceutice,
majoritatea acestora provoacă o ameţeală rapidă asemănătoare
celei dată de consumul de alcool. Utilizatorii se simt mai întâi
stimulaţi fizic şi intelectual, pentru ca mai apoi să devină
somnoroşi. Ei îşi pierd capacitatea de a se opri din consum, îşi
simt capul uşor şi devin nervoşi. Dacă sunt inhalate cantităţi
suficiente, aproape toate produsele care se evaporă şi gazele
conduc la o senzaţie de amorţire, insensibilitate şi chiar
inconştienţă.
Substanţele chimice din produsele evaporabile, gazele
din spray-uri şi celelalte gaze pot determina şi alte efecte în
timpul folosirii sau la scurt timp după aceea. Efectele pot fi:
26
 Tulburări sexuale
 Posibile schimbări cromozomiale
Ecstasy (XTC)
MDMA, numit de asemenea în jargon şi "Adam",
"Ecstasy", "XTC", "Hamburgeri", "Biscuiţi de disco",
"Porumbei ai dragostei" şi "M25" este un drog sintetic şi
psihoactiv (de schimbare a stării de conştienţă), cu proprietăţi
înrudite cu cele ale amfetaminei şi halucinogenelor.
Structura moleculară seamănă cu structura MDA-ului şi
metamfetaminei, alte două droguri ce pot provoca leziuni ale
creierului. Substanţa MDMA a fost descoperită în 1914 în
laboratoarele Merck din Germania şi la fel ca şi în cazul MDA,
s-a constatat că avea efect anorexigen (reducerea poftei de
mâncare), dar nu a fost folosită în terapie până în perioada
anilor şaptezeci, când psihiatrii americani au întrebuinţat-o; a
fost interzisă la puţini ani după aceea şi prin urmare, începe
distribuirea sa ilicită pentru consumul recreaţional.
Utilizare: În general, XTC este vândut sub formă de
pastile, care se iau pe cale orală. Se poate găsi de asemenea şi
sub formă de pudră, ce este uneori inhalată sau fumată şi foarte
rar este injectată. XTC este folosit în special de adolescenţi şi
31
 Efecte pe termen lung: Cercetările au arătat că
folosirea regulată a marihuanei sau a THC-ului joacă un rol
important în dezvoltarea anumitor tipuri de cancer şi a unor
tulburări ale sistemului respirator, sistemului imunitar şi al
organelor de reproducere.
 Cancerul
Este dificil de spus dacă folosirea regulată a marihuanei
poate provoca cancerul. Este bine cunoscut faptul ca
marihuana conţine un număr similar şi uneori chiar mai
mare de substanţe cancerigene comparativ cu fumul de
ţigară. Un studiu a arătat că o persoană care fumează cinci
joint-uri pe săptămână, primeşte în organism la fel de
multe substanţe cancerigene ca şi un fumător de un pachet
de ţigări pe zi.
 Bronşita şi alte boli ale aparatului respirator
Fumătorii de marihuana au adesea aceleaşi probleme ale
căilor respiratorii ca şi fumătorii de ţigări. Utilizatorii de
marihuana tuşesc, strănută, fiind răciţi mai des decât cei ce
nu o folosesc. Pe lângă aceasta, ei prezintă un pericol mai
mare faţă de infecţiile pulmonare, cum ar fi congestia
pulmonară.
 Slăbirea sistemul imunitar
Experimentele pe animale au arătat că THC-ul atacă
sistemul imunitar al organismului. Dacă sistemul imunitar
este slăbit, o persoană se poate îmbolnăvi mult mai uşor.
 Anxietate şi crize de nelinişte
 Alterarea poftei de mâncare şi a somnului
 Diminuarea reflexelor şi a capacităţii de judecată
 Alterări importante ale memoriei şi ale capacităţii de
concentrare
30
agresivitate, apatie, capacitate redusă de a judeca, precum şi
prestaţie redusă în domeniul social şi al muncii. La acestea se
pot adăuga: ameţeală, somnolenţă, vorbire incoerentă, lipsa
poftei de mâncare, reflexe încetinite, slăbiciune completă a
musculaturii şi insensibilitate. Un sondaj a arătat că toluenul
poate cauza durere de cap, zăpăceală şi control redus al
musculaturii. Inhalarea sau inspirarea unor doze mari pot cauza
confuzie şi delir. Alte reacţii posibile sunt greaţa şi vărsăturile.
Nitraţii inhalaţi provoacă dilatarea vaselor de sânge şi
bătăi mai rapide ale inimii. De asemenea, provoacă o senzaţie
de căldură şi excitaţie, stări ce pot dura câteva minute. Alte
efecte posibile sunt: roşeaţă, ameţeli şi dureri de cap. Spre
deosebire de alte produse care se inhalează, folosite în special
datorită efectului de ameţeală, nitraţii sunt utilizaţi deoarece ar
mări plăcerea sexuală.
Printre un mare număr de utilizatori există o puternică
nevoie de a continua folosirea produselor de inhalat - în special
la utilizatorii care au folosit aceste produse timp îndelungat. Ei
pot experimenta o dorinţă irezistibilă de a folosi din nou
produsul şi de asemenea, uşoare simptome de abstinenţă la
încetarea folosirii. Alte simptome rezultate în urma utilizării
îndelungate sunt: pierderea echilibrului, slăbiciune musculară,
dezorientare, pierderea atenţiei, a coordonării, iritabilitate şi
depresie.
27

Droguri ilegale
Marihuana
Marihuana este un amestec verde, maro sau gri alcătuit
din frunzele, tulpinile, seminţele şi florile uscate ale cânepei
(Cannabis Sativa). Marihuana mai este numită pot. Haşişul şi
uleiul de haşiş sunt forme mai puternice de marihuana.
Toate tipurile de marihuana au un efect halucinogen,
aceasta însemnând că ele modifică funcţiile creierului. Fiecare
tip de marihuana conţine, de asemenea, THC - substanţă
principală activă în marihuana. Pe lângă aceasta, marihuana
conţine încă 400 de alte substanţe chimice. Efectul marihuanei
asupra utilizatorului depinde de valoarea THC-ului. Valoarea
THC-ului în marihuana a crescut începând cu anii '70 ai
secolului trecut, dar a rămas aproximativ aceeaşi de la mijlocul
anilor ‘80 până acum.
Utilizare: Marihuana este uneori fumată într-o pipă
specială, dar de cele mai multe ori - într-o ţigară răsucită,
numită joint. În prezent, marihuana este de asemenea fumată în
ţigări. THC-ul este preluat în diferite organe prin ţesuturile
grase. În general, prin teste standard de urină, urme de THC se
pot identifica chiar la câteva zile după folosire. La cei care
utilizează multă marihuana, THC-ul poate fi găsit în organism
chiar după saptămâni de la încetarea folosirii drogului.
Efecte: Efectele drogului asupra unei persoane nu
depind doar de experienţa acesteia cu drogul, ci şi de:
28
 valoarea THC-ului în marihuana
 aşteptările utilizatorului
 locul unde este folosit
 modul în care este folosit drogul
 utilizarea lui în combinaţie cu alcool sau alte droguri
Unii oameni nu simt absolut nimic dacă fumează
marihuana. Alţii se pot relaxa şi pot avea un sentiment înălţător.
Uneori marihuana produce o senzaţie puternică de foame,
numită şi "lovitura foamei". Utilizatorul devine uneori foarte
însetat. Consumarea marihuanei poate avea efecte neplăcute
pentru unele persoane. Ei pot deveni dintr-o dată înfricoşaţi sau
paranoici. Aceasta se datorează în special folosirii unei forme
de marihuana cu o valoare înaltă a THC-ului.
Efecte pe termen scurt:
 Perturbarea percepţiei: observare greşită (vedere, sunet,
timp, sentimente)
 Relaxare musculară care poate provoca pierderea
coordonării şi a echilibrului, precum şi creşterea timpului
de reacţie la stimuli
 Dilatarea vaselor sanguine care se manifestă şi prin
înroşirea ochilor
 Bătăi de inimă mai rapide (tahicardie), sentimente de frică
(anxietate)
 Apare uscăciunea gurii şi hiposalivaţia
 Tuse şi iritaţii ale sistemului respirator
 Diminuarea forţei musculare şi uşoară somnolenţă
Aceste efecte se amplifică atunci când se folosesc alte
droguri în combinaţie cu marihuana.
29