1.4.

TRANZIȚIA DE LA GRĂDINIȚĂ LA ȘCOALĂ

Pregatirea copiilor pentru scoala a fost si este o problema de mare actualitate mai
ales in conditiile intensificarii si acelerarii intregului proces de invatamant, a schimbarilor din
invatamantul prescolar, a Programului de reforma a educatiei timpurii initiat de MECT. Acest
program vizeaza optimizarea si eficientizarea calitatii educatiei la varstele timpurii, pentru a
putea raspunde actualelor exigente sociale, cat si celor de dezvoltare personala.

Dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care i le ofera rutina zilnica, de

interactiunile cu ceilalti, de organizarea mediului si activitatile sau situatiile de invatare
special create.

Grădinița realizeaza sprijinirea viitoarei activitati scolare prin doua forme specifice: jocul si
invatarea, calea cea mai importanta prin care copilul primeste invatatura este – jocul.

Activitatile de invatare reprezinta un ansamblu de actiuni cu caracter planificat, sistematic,

metodic, organizate si conduse de cadrul didactic, in scopul atingerii finalitatilor prevazute in
curriculum.Desfasurarea acestora necesita cordonarea eforturilor comune ale celor trei
parteneri ai procesului de predare-invatare-evaluare, respectiv: cadre didactice, parinti si copii
dar si a partenerilor educationali din comunitate (scoala, primarie, biserica, biblioteca, casa de
cultura, muzeu)

Cu privire la partenerii de mai sus, legatura grădinița – scoala are un dublu sens, scopul
acesteia fiind continuitatea dezvoltarii copilului si continuitatea muncii educationale.

Realizarea continuitatii grădinița–scoala presupune asigurarea posibilitatii reale de

frecventare a gradinitei, realizarea unei unitati a punctelor de vedere cu privire la continutul
activitatii, a strategiilor didactice, cunoasterea reciproca a programei, preocupare pentru
continutul si formele de pregatire a copiilor din grupa pregatitoare.

Varsta cuprinsa intre 3-6/7 ani reprezinta o perioada caracterizata prin inalte ritmuri de
dezvoltare, in care se pun bazele formarii viitoarei personalitati. Din perspectiva educabilitatii
prescolarul mare 5-6/7 ani, dispune de o capacitate de invatare superioara in raport cu
celelalte subperioade ale prescolaritatii. In desfasurarea activitatii cu acesta accentul va cadea
pe incurajarea initiativei copilului si a luarii deciziilor, pe invatarea prin experimente si
exersari individuale. Activitatile de invatare se desfasoara fie cu intreaga grupa de copii, fie
pe grupuri mici sau individual. Ele pot lua forma unor activitati pe discipline sau integrate, a
activitatilor liber-alese sau a celor de dezvoltare personala. Dintre mijloacele de realizare
amintim: jocul liber, jocul didactic, discutiile libere, experimentele, constructiile, lecturile
dupa imagini sau lectura educatoarei, povestirea sau povestirile create de copii precum si alte
mijloace specifice didacticii, in functie de nevoile educationale ale copiilor.

Pregatirea pentru scoala a copilului prescolar este sustinuta in plan psihologic de o motivatie
bazata tot mai mult pe interiorizarea intereselor de cunoastere, dar si de o imaginatie activa
favorabila integrarii sociale.

Scoala presupune modificarea intregului regim de viata si de munca a prescolarului iar

intrarea in scoala constituie un moment crucial in viata sa.
Aptitudinea, maturitatea scolara constituie experesia unei faze a dezvoltarii copilului.Ea
marcheaza acel nivel al dezvoltarii (fizice, psihice, al conduitei) la care activitatea desfsurata
in forma sa institutionalizata poate contribi la dezvoltarea in continuare a
personalitatii.Aptitudinea de scolaritate face parte din aptitudinile generale deoarece
reprezinta o imbinare a disponibilitatilor fizice si psihice si constituie o conditie a integrarii
copilului in activitatea scolara si in aceslasi timp, rezultatul formarii in familie si mai ales in
grădinița.Scolarizarea prin grădinița va atenua dificultatile de adaptare a copilului la regimul
scolar.

Maturitatea scolara constituie expresia unei faze a dezvoltarii copilului, ea marcheaza acel
nivel al dezvoltarii fizice, psihice si sociale care face posibia integrarea in scoala.

Personalitatea matura pentru scoala trebuie sa se caracterizeze prin:

- maturitate fizica – rezistenta la efort

- maturitate mintala – capacitate de analiza si planificare, intelegre a normei si regulii; -
maturitate volitiva – capacitatea de autoreglare, de inhibare a impulsurilor si de reglare a
trebuintelor;
- maturitate sociala - trebuinta de apartenenta la grup, conduita sociala adecvata in grup;
- maturitate morala – sentimentul datoriei si al responsabilitatii, constiinta sarcinii; -
maturitate pentru munca – aptitudinea de concentrare, atentie si perseverenta, trebuinta de
performanta;
Grădinița are posibilitatea si datoria de a pregati copilul, are rolul de a sistematiza si integra
cunostintele si influentele, de a dezvolta capacitatea si modalitatea de receptare si comunicare
a informatiei, de socializare a copiilor dar si de a depista eventualele deficiente pentru a
preveni un eventual esec in debutul scolaritatii, astfel la intrarea in scoala copilul trebuie sa
posede:
- abilitatea de a lua decizii asupra a ce intentioneaza sa faca si cum va actiona; -
autodisciplina, abilitatea de a identifica scopuri personale si capacitatea de a-si urmari si
completa propriile sarcini;
- abilitatea de a se angaja cu copii si adultii in grupuri de lucru, cooperare; - abilitati
expresive: a vorbi, a reprezenta grafic experientele, ideile si sentimentele; - abilitatea de a
realiza clasificarea, scrierea in raport cu timpul, spatiul si cantitatea; rezolvari matematice
in diverse situatii;
- deschiderea spre conduitele, opiniile si valorile altora;
- depinderi si abilitati in arta, stiinta si miscare fizica, in care sa-si exprime energia si
talentul;
- spirit avid de cunoastere si simt personal al valorilor;
Integrarea copilului in scoala marcheaza o cotitura in viata lui si indeplineste dorinta
prescolarului de a deveni scolar, lucru resimtit din plin si de familie. In grădinița prescolarul
interpreteaza rolul de elev, dar odata cu intrarea in scoala el ajunge intr-o lume reala,
organizata dupa reguli specifice.

Pregatirea pentru scoala trebuie sa vizeze “factorii unei scolarizari normale” astfel:

1. Dezvoltare fizica adecvata si corelare intre inaltime si greutate;

2. Percepere auditiva corecta a sunetelor (auz normal)
3. Percepere vizuala corecta a literelor, cifrelor, simbolurilor (vaz normal)
4. Articulare corecta a sunetelor (limbaj normal)
5. Grad de dezvoltare intelectuala satisfacator (inteligenta normala)
6. Maturizare afectiva suficienta
7. Organizare temporal-spatiala corespunzatoare (limbajul vorbit se desfasoara in timp, iar
cel scris in spatiu – (“rostim sunete, scriem litere”)
8. Achizitionare corecta a notiunii de schema corporala (dreapta-stanga) 9. Coordonare
motorie adecvata (prezenta unei stabilitati motorii si lipsa inhibitiei motrice) 10.
 Lateralitatea manuala definitiv precizata (foloseste mana stanga sau dreapta) 11. Motivatie
adecvata (dorinta copilului de acreste mare)
12. Mediul socio-familial propice.
Fiecarui stadiu al dezvoltarii individului ii corespund stari de maxima receptivitate pentru
anumite domenii. Este de datoria educatorilor, de orice fel, de a identifica acele continuturi
care au un impact deosebit asupra formarii personalitatii la varsta prescolara.