21.Cum implicăm copiii în organizarea activităților din grădiniță. Ce învață din aceasta?

(REFERAT)

Gradinița fiind prima treapta a invațamantului, firesc este ca pregatirea școlarilor pentru școala sa se
inscrie ca unul dintre obiectivele majore ale educației preșcolare. Dupa cum se știe, rezultatul acestei
pregatiri este construit de criteriul școlarizarii, respectiv, disponibilitatea copilului de a se integra, fara
dificultați deosebite, in mediul școlar instituționalizat.
Invațamantul preșcolar are deci menirea de a forma copii sub aspect psihico-educațional și socio-afectiv,
pentru o cat mai ușoara adoptare de activitate de tip școlar. De aici preocuparea pentru introducerea cat
mai timpuriu a copiilor intr-un sistem de educație instituțional intrucat varsta preșcolara și școlara mica
reprezinta o perioada fundamentala in dezvoltarea ulterioara a copilului.
Cercetarile psihologice arata ca pana la varsta de 4, 5 ani, copilul iși dezvolta pana la 40% din capacitatea
intelectuala. Nevalorificate la timp sau slab val 747h78h orificate, patențele și disponibilitațile acestor
perioade de viața, nu se pot recupera decat in mica masura și cu eforturi mari. In acest sens , se arata ca:
Educația copiilor de varsta preșcolara este un preambul al oricarei politici educative și culturale. In lumea
psihopedagogiei moderne ca și simple observații, importanța primei copilarii in dezvoltarea ulterioara a
aptitudinilor și a personalitații apare deosebit de limpede.
Poate nu intamplator insuși semnificația cuvantului romanesc "gradinița" semnifica o sinteza fericita a
cuvantului francez Le col maternelle sugerand pe de o parte continuarea unor caracteristici ale educației
din prima copilarie sub supravegherea mamei, iar pe de alta parte, activitatea de cultivare, asemenea unor
plante intr-o gradina care nu se vor dezvolta la intamplare ci dupa anumite cerințe și norme elaborate de
știința. Cultivarea sau imbogațirea spirituala se face la gradinița sub indrumarea atenta a educatoarei, ce
au in vedere atat aspecte intelectuale, estetice, cat și aspecte de socializare, de integrare a copilului in
colectivul gradiniței.
Ținand cont de cerința dezvoltarii complexe a tuturor copiilor, indiferent de mediul social de proveniența,
gradinița trebuie sa-și sporeasca influența și contribuția ei , cultivarea proceselor cognitive, la formarea
abilitaților de comunicare, de invațare. Pentru aceasta se considera ca educația preșcolara trebuie sa
vizeze: educarea vorbirii și a limbajului sub toate aspectele sale: cunoașterea mediului ambiant ( natural
sau social), formarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare, a unor deprinderi manuale, a
deprinderii de a exersa semne grafice pregatitoare pentru activitatea de tip școlar, deprinderi de numarat și
socotit, dezvoltare fizica armonioasa și intarirea sanatații.
Referindu-se la formarea aptitudinilor de școlaritate, in primul rand, limbajul copilului preșcolar devine
mai fluid, vocabularul se imbogațește, preșcolarul mare fiind in stare sa repeoduca cu fidelitate lungi
poezii, replici pline de umor și scene din povești.
Dezvoltarea intelectuala cunoaște noi aspecte, se contureaza sub aspecte care determina instalarea
capacitații de invațare, care-i va permite copilului sa-și insușeasca diferite cunoștințe și aptitudini
necesare adoptarii școlare.
Operațile gandirii se dezvolta intens: analiza, sinteza, comparația , generalizarea, abstractizarea,
concretizarea, clasificare. La fel și calitațile la: corectitudine, promtitudine, independența, flexibilitate,
permanentabilitate.
Se dezvolta și insușirile atenției: stabilitatea, concentrarea, distributivitatea, spiritul de observare, etc.
Sensibilitatea auditiva devine tot mai fina, iar dezvoltarea auzului fonematic este legata de diferențierea
componentelor structurale ale vorbirii, fapt ce permite introducerea studiului organizat al limbii sub forma
exerciților de analiza și sinteza fonetica și grafica.
Exista și pericole care uneori sunt piedici in formarea unor pronunții conștiente și corecte ca:
-tendința unor parinți de supraaglomerare a copilului invațarea mai multor limbi straine, și in același timp
cu balet, inot, judo, pian, vioara, etc.
Aceasta suprasolicitare duce la formarea unor confuzii fonematice cu tulburari de pronunție și scriere , la
tulburari caracteriale.
-obligarea folosirii mainii drepte in activitate.
In același timp educația preșcolara este menita sa realizeze și o funcție compensatorie, prin neutralizarea
influențelor negative la care este supus copilul in unele medii familiale, sau prin completarea educației
familiale, precum și prin depistarea și inlaturarea tulburarilor de adaptare la viața colectivitații și in mos
special depistarea și prevenirea tulburarilor de limbaj.
Intreaga experiența dobandita in invațamantul preșcolar demonstreaza ca in valorificarea potențialului
psihofizic al varstei preșcolare, a pregatiri copilului pentru școala, un rol hotarator il are, alaturi de
conținut, metodologia activitaților instructiv-educative, stilul de munca al educatoarei. In acest sens se
promoveaza cu perseverența realizarea in practica a direct, nemijlocit, cu obiectele și fenomenele din
natura și societate. De asemenea, se pune accent pe exersarea proceselor psihice antrenate in actele
invațarii, a inițiativei, a independenței și creativitații copilului, prevenind atat copierea unor modele
verbale gata elaborate de catre educatoare cat și verbalismul excesiv in conducerea activitații cu copiii. In
același timp realizarea unui invațamant formativ ne determina sa imbunatațim caile și metodele de tratare
diferențiata a copiilor, in concordanța cu particularitațile individuale și de varsta. In acest sens sunt
concepute doua categorii de activitate: unele comune, avand caracter obligatoriu, iar altele la alegerea
educatoarei, in conformitate cu dorințele și posibilitațile fiecarui. Activitațile se pot organiza și desfașura
cu grupuri mici de copii sau chiar individual in scopul sprijinirii dezvoltarii corespunzatoare fiecarui
copil.
Prin toate activitațile se va urmarii accentuarea individualitații copilului, ca un proces continuu in
definirea umana, oferindu-se posibilitatea de manifestare a creativitații, inițiativei, spiritul de cooperare
dezvoltand capacitați de adaptare la schimbarile ce le presupune cerințele unui invațamant preșcolar cu
valențe formative accentuate.
Eduacția preșcolara trebuie sa fie in esența ca o pregatire pentru viața, pentru societatea moderna pentru
maine, și, pe acest fond sa asigure, totodata, pregatirea copiilor pentru școala. Devine astfel imperios
necesara legarea organica antre gradinița și școala primara, elaborarea obiectivelor și a conținutului
educației preșcolare in legatura cu cele ale invațamantului primar astfel incat sa se asigure continuitatea
necesara activitații instructiv-educative intre aceste doua etape de invațamant intr-o concepție unitara.