Caracterizarea varstei scolare mici

Intrarea copilului in scoala este un moment foarte important in viata lui. Copilul isi castiga
un statut nou, o pozitie sociala, prestigiu, functii si roluri.
De ce tinem minte prima zi de scoala? –pentru ca esti pregatit psihologic.
Scoala ii dezvaluie copilului viata sociala. Invatarea devine tipul fundamental de activitate.
Invatarea scolara va solicita intens activitatea intelectuala iar procesul de insusire gradata a
cunostintelor , cuprinsa in programe va contribui la organizarea si dezvoltarea strategiilor de
invatare pentru toata viata.
Scoala impune modele de viata, un stil de munca intelectuala independenta si un regim de
activitate intelectuala psihica de raspundere, un spirit de ordine si disciplina atat in actiuni cat si in
gandire.
Scoala dezvaluie respectul fata de munca si responsabilitate ca trasaturi psihice active,
realizand o instructie si o educatie institutionalizata si obligatorie.
Scoala ofera cunostinte pe care el nu le poate dobandi singur. Astfel primii 4 ani de scoala, chiar
daca au fost pregatiti prin frecventarea gradinitei, au o importanta deosebita pentru dezvoltarea
fizico-psihica si sociala.
Mica scolaritate este perioada cand se modifica substantial regimul de viata si munca al
copilului. Scoala aduce in viata copilului un anumit orar, planuri si programe cu valoare structurala
pentru activitate.
Mediul scolar este complet diferit de cel familial, el fiind creat nu pentru a distribui
satisfactie afectiva ci pentru munca organizata, sistematica si disciplina, adica pentru adaptarea la
regimul de scoala.
Studiile de psihologie scolara inregistreaza dificultati multiple de adaptare generate fie:
- de o baza psiho-fiziologica precara( instabilitate neuro-psihica)
- dificultati legate de mediul scolar (sarcini coplesitoare, educatori fara experienta, dificili, alte
cauze)
- fixatiile afective negative (negativismul rezultat al educatiei gresite in familie)
- mutatiile bruste (noi exigente si indatoriri) duc la socul scolaritatii asemanator cu cel al nasterii si
al debutului pubertatii.
Mediul scolar are un climat mai putin protector. Cadrul didactic inclina in raporturi mai
putin intime, iar colegii nu sunt dispusi sa dea dovada de atata intelegere.
Copiii se compara intre ei dupa gradul de instruire, performante, inteligenta, abilitate fizica
si chiar vestimentatie si sociabilitate. Asa apar ierarhizarile, rangurile, dominante, superioritate,
inferioritate. Solutionarea acestui decalaj intre social si intelectual depinde de cadrul didactic, de
tactul lui in crearea unui climat psihologic favorabil, despre care a vorbit K. Levin, climat pe care si
l-a dorit copilul, stare de confort psihologic, cand copilul se simte bine, fara teama de a fi ridicol,
ceea ce-i da incredere in fortele proprii si stimuleaza activismul lui.
Particularitati psiho-fiziologice
Varsta de 6-10 ani este favorabila dezvoltarii fortelor fizice si intelectuale ale copilului. (20-
24 kg, 122-124 cm)
In dezvoltarea functiilor sistemului nervos se accentueaza procesul de diferentiere a
excitatiei si inhibitiei, apare precizia reactiilor. Se constata o dezvoltare considerabila a
analizatorului kinestezic, se perfectioneaza precizia reactiilor motrice.
Conduita scolarului mic se caracterizeaza prin vioiciune, tendinta permanenta de miscare.
Procesul de osificare este intens.
Dupa 7 ani este intensa osificarea la nivelul bazinului precum si procesele de calcificare la
nivelul osaturii mainii. Se dezvolta musculatura fina necesara pentru scris.
Se dezvolta considerabil procesele senzoriale. O mare sensibilitate vizuala, auditiva si caracterul
concret al gandirii ceea ce reclama folosirea materialelor intuitiv-concrete.
Scolarul mic se ataseaza cu usurinta de adult, se straduieste sa execute cat mai corect
sarcinile scolare, simte nevoia sa fie recompensat.
 Cand intra in scoala, copilul stapaneste destul de bine sistemul limbii materne, insusirea
laturii fonetice, diferentierile fonematice se incheie in perioada prescolara.
Daca se constata pronuntari incorecte putem vorbi despre o dezvoltare incorecta a laturii
fonetice, deci e nevoie de logoped.
Insusirea laturii semantice (a sensului), exista trei atribute ale conceptelor ce se modifica
odata cu varsta.
Validitatea conceptelor - intelesul ce este acordat unui concept de copil si gradul in care
sensul cuvintelor devine relativ asemanator si acceptabil din punct de vedere social.
Statutul - claritatea, exactitatea si stabilitatea de folosire pe planul gandirii.
Accesibilitatea - de intelegere si folosire a conceptelor.
La 6-7 ani copilul stapaneste peste 300 de concepte pe care le utilizeaza in vorbire. Limbajul
continua sa se dezvolte si sub aspectul structurii gramaticale. Copilul incepe sa perceapa cuvinte si
propozitii ca fenomene de limba cu anumite reguli.
Cerintele exprimarii corecte se zaresc cel mai bine in limbajul scris. Insusirea limbii scrise
contribuie la perfectionarea limbii vorbite. Insusirea gramaticii contribuie la dezvoltarea gandirii
pentru ca exprimarea precisa si corecta din punct de vedere gramatical este o cerinta a gandirii
logice.
In scoala se dezvolta si expresivitatea limbajului.
Insusirea citit scrisului - are o importanta deosebita pentru dezvoltarea psihicului. In intregul proces
de insusire a scris-cititului se evidentiaza trei etape:
Diferentierea sunetelor/literelor ca elemente componente ale cuvintelor. Acest lucru se
realizeaza prin despartirea cuvintelor in silabe, concomitent se face o pregatire a capacitatii
de scriere.
Se diferentiaza sunetele si corespondentele lor grafice si sa fie asociate mintal astfel incat atunci
cand elevul vede litere sa poata pronunta sunetul si invers.
Consolidarea citit-scrisului din primele 2 clase. In procesul activitatii de invatare se dezvolta
procesele de cunoastere, perceperea formei obiectelor cu prilejul activitatii de desen;
- se dezvolta reprezentarile spatiale ceea ce permite sa poata deosebi dreapta de stanga cu referire la
sine si la altii;
apreciaza corect notiunile de azi-ieri-maine. Se orienteaza bine in timp datorita datelor
calendaristice.
Apreciaza corect durata unei ore, aprecierea duratei percepute si a succesiunii evenimentelor
este influentata de starea lor emotionala si caracterul activ.
Emotiile neplacute provoaca o dilatare a timpului, iar cele placute o comprimare a duratei.
Elevul de varsta scolara mica face pasi foarte pronuntati in dezvoltarea intelectuala care nu se
consuma numai prin rigorile lectiilor scolare. In contextul vietii exista o crestere a aptitudinilor
intelectuale, „un fenomen de precocizare”, prin instruire in familie (invatare de acasa).
Precocitatea poate fi:
- rezultatul unei ereditati favorabile dar si
- conditii optime de dezvoltare.
Precocitatea nu ofera intotdeauna garantia performantelor exceptionale. Deseori apar nivelari si
chiar regresiuni. Decisive sunt conditiile de formare optima a personalitatii copilului.
Elevul este o fiinta activa, dar lipsita de independenta. El trebuie sa retina tot ceea ce se poate
invata. Astfel, invatatura nu dirijeaza procesul dezvoltarii ci ii impune elevului atatea cunostinte de-
a gata, cat si propriul sau mod de gandire.
Copilul incepe sa gandeasca daca are probleme noi (fara analogie). Pentru a trezi interesul este
necesar ca invingerea dificultatilor sa satisfaca o anumita trebuinta.
Oamenii caracterizati prin „lene intelectuala” ocolesc dificultatile, care pot provoca neliniste
intelectuala.
Toate acestea stau la baza dezvoltarii proceselor cognitive, senzatii, perceptii , reprezentari.
La 6-7 ani, se constata o largire a campului vizual central si periferic, dar si o crestere a preciziei in
diferentierea formei, marimii ,distantei.
Conditiile de baza pentru asigurarea unei perceptii corecte sunt:
- orientarea perceptiilor cu ajutorul cuvintelor dascalului;
- analiza obiectelor si fenomenelor percepute;
- compararea si stabilirea asemanarilor si deosebirilor (gandirea);
-. participarea la actul perceptiv a cat mai multor organe de simt;
- pentru a ajuta procesul de observare si generalizare este necesara prezentarea unui material intuitiv
variat. Copiii generalizeaza perceptia dirijata duce la dezvoltarea spiritului de observatie (perceptie
selectiva)
Copilul sesizeaza ceea ce este mai ascuns, ceea ce nu sare in ochi).
Aceste aspecte perceptive contribuie la dezvoltarea gandirii.
Procedand prin diferentieri succesive de la global la elemente prime are loc analiza si sinteza ca in
invatarea cititului.
- creste acuitatea perceptiva;
- se dezvolta scheme logice legate de sensul cuvintelor.