Sunteți pe pagina 1din 4

Rolul grădiniţei în pregătirea copilului pentru şcoală

Reforma învăţământului iniţiată în România, vizează transformări la nivelul


structurii şi funcţionării sistemului de învăţământ, atât pe verticală cât şi pe
orizontală. Pe verticală prin asignarea continuităţii între treptele de învăţământ şi
pregătirea tranziţiei între acestea cu mijloace pedagogice adecvate. Pe
orizontală prin conceperea conţinuturilor într-o perspectivă intra, inter şi
transdisciplinară, deschisă valorilor specifice educaţiei permanente.
La nivelul structurii organizatorice, activitatea de cunoaştere şi asistenţa
psihopedagogică a copiilor poate fi realizată pe parcursul anului şcolar prin
următoarele acţiuni:
- realizarea activităţii de testare a copiilor în grădiniţă pe tot parcursul anului
şcolar, prin implicarea educatoarelor şi învăţătoarelor;
- definitivarea fişei de caracterizare finală care confirmă sau nu aptitudinea
de şcolaritate pe baza rezultatului “testării “ şi a altor metode.
Finalizarea acestor acţiuni şi-a găsit o rezolvare prin organizarea în
grădiniţele de copii a unor grupe pregătitoare pentru şcoală. Constituirea acestor
grupe prezintă o şansă dată tuturor copiilor pentru a-şi însuşii elementele
formative care conduc la aptitudinile de şcolarizare.
Prin structura conţinutului şi a activităţilor specifice se asigură dezvoltarea
copilului sub aspect cognitiv şi al limbajului, dezvoltarea psiho–motorie şi fizică şi
formarea unor abilităţi artistico–estetice, socio–afective.
Aceste componente structurează de fapt, direcţiile de dezvoltare a
personalităţii copilului care, pe parcursul şcolarizării, dobândeşte o altă devenire.
Anul pregătitor pentru şcoală are la bază o strategie şi conţinuturi care
copiază modelele şcolare. Strategiile adoptate promovează un alt sistem decât
cel de până acum şi anume o educaţie individualizată cu accentuate valenţe
formative, în funcţie de sistemul propriu de dezvoltare al fiecărui copil, de
cerinţele, capacităţile şi nevoile sale. Pornindu-se de la acest deziderat
preşcolarul este considerat ca persoană care trebuie respectată, încurajată care
solicită o permanentă apreciere. Din acest punct de vedere conceptul de
“educaţie timpurie” (abordat în programa activităţii instructiv–educative în
grădiniţa de copii) trebuie înţeles nu ca o coborâre a perioadei de şcolarizare ci
ca un ansamblu de demersuri în următoarele perspective: unicitatea copilului;
adaptarea copilului de zero-şapte ani în continuitatea firească de dezvoltare, în
care educaţia să aibă nu caracter dinamic; respectarea dreptului fundamental al
copilului la joc şi prin această activitate ludică, la învăţare; accesul copilului la
educaţia activă şi creativă; sprijinirea dezvoltării personalităţii copilului fără
disfuncţii; accesul la formele democratice specifice învăţământului preşcolar;
formarea aptitudinii de şcolarizare, aşadar o abordare completă, din punct de
vedere socio-emoţional, cognitiv, estetic şi psiho-motor cu accent pe elementele
formative.
Din această perspectivă, programa acceptă orice inovare a conţinuturilor,
însă solicită respectarea şi atingerea ţintelor pe care le prefigurează obiectivele
generale şi specifice ale învăţământului preşcolar.
Obiectivul major al tututror activităţilor din grădiniţă este acela de a sprijinii
copilul pentru integrarea în activitatea şcolară, pentru abilitatea în însuşirea
scrierii şi a citirii, a înţelegerii şi efectuării unor exerciţii aritmetice.
Formele si modalitaţile de realizare ale obiectivelor sunt: exerciţii diverse
de completare a propoziţiei cu cuvinte date; jocuri exerciţii; exerciţii de folosire a
diferitelor părţi de vorbire în funcţie de modul de expunere care trebuie folosit în
cazul povestirilor create, al jocurilor de creaţie etc.
În activitatea matematică din grădiniţă se va urmării dezvoltarea gândirii,
formarea unor abilităţi care să-l conducă pe copil la dezvoltarea unor situaţii
problemă sau a unor situaţii fireşti de viaţă.
Se cunoaşte faptul că în prezent, copiii recunosc cifrele, fac exerciţii
individuale şi în grup cu obiecte, piese geometrice, cu materiale distribuite
individual. La grupele pregătitoare, ponderea aceasta va fi însemnată nu numai
în activităţile matematice. Prin joc au posibilitatea să ordoneze materialele
didactice care sunt folosite şi la alte activităţi.
Bine organizate activităţile matematice vor dezvolta capacităţile
intelectuale, vor forma abilităţi practice care mai târziu, vor conduce la formarea
comportamentului pozitiv al copilului faţă de situaţile concrete ce urmează să le
rezolve la şcoală.
Antrenamentul grafic formează copiilor comportamentul necesar însuşirii
scrierii corecte; o poziţie corectă în timpul scrierii, formarea unor capacităţi oculo-
motorii, ordonarea elementelor grafice în pagină, acurateţea în scriere, precum şi
dezvoltarea unor motivaţii pozitive faţă de această activitate. Dacă aceste
obiecte sunt realizate înseamnă că în clasa I –a, copilul va fi deja familiarizat cu
activitatea respectivă, va scrie literele, structurile silabice, cuvintele şi propoziţiile
corect şi cu plăcere.
Aceste domenii de activităţi necesită abordări interdisciplinare şi
prefigurează activitatea din prima clasă a ciclului şcolar.
Adică şcolaritatea este perioada când se modifică esenţial regimul de
muncă şi de viaţă. Şcoala introduce în fluxul activităţilor copilului un anumit orar,
anumete planuri şi programe cu valoare structurală pe activitate.
Mediul şcolar în care copilul este primit este complet diferit de cel familial, el
fiind creat, cum observă M. Debesse, nu pentru a distribuii satisfacţii afective, ci pentru o
muncă disciplinată, continuă, organizată.

BIBLIOGRAFIE

Andreescu E;Vlad V., “Modalităţi de realizare a activităţiilor cu


conţinut matematic în vederea
pregătirii preşcolarului pentru şcoala”

Revista Învăţătură preşcolară Nr.1-2/1995

2. Fărcaş,M. “Premise psihologice ale intrării copilului în


clasa I”-1975
3. Golu,P. şi colaboratorii “Psihologia copilului”-1995
4. Kolumbus,E., “Didactica preşcolară”
Traducerea şi adaptare de.Magdalena Dumitrana
Bucreşti 1998
5. Kulcsár,T., “Factorii psihologici ai reuşitei şcolare”-1987.
6. Vereş,M. “Pregătirea copiilor preşcolari în grupa de 6-7 ani