UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE LITERE ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII

MASTER ANUL I
SPECIALITAEA: LITERATURĂ ROMÂNĂ ÎN CONTEXT EUROPEAN

Teme recuperatorii
Psihopedagogia adolescenților, tinerilor și adulților

A elaborat studenta:
Janina Buzoi (Știrbu)
 Tema numărul 1

1.Explicați care este rolul grupului de semeni pentru dezvoltarea personalității

preadolescentului? Care sunt necesitățile de bază și interesele preadolescentului? Argumentați
necesitatea prezenței unei autonomii la preadolescenți. În care aspecte putem accepta și în care
aspecte putem negocia conduitele și restricțiile preadolescenților?

Perioada preadolescentină este cunoscută drept trecerea spre maturizare și integrare într-o
societate adultă, cu necesitățile ei sociale, profesionale, familiale etc. Mediul în care trăiește
preadolescentul este primul care acționează asupra fondului său ereditar, este factor de
socializare pentru că doar în mijlocul celorlalți poate să comunice, să colaboreze și să coopereze.
Grupul de semeni poate exercita atât influențe pozitive cât și negative care trebuie contracarate
prin intermediul unui alt factor fundamental: EDUCAȚIA.
Preadolescentul simte nevoia de a-și dezvolta propria identitate și sentimentul unicității.
Ușor, vrea să se separe de dependența parentală simțind nevoia de a avea relații mai puternice cu
colegii și cu ceilalți oameni din afara familiei. Începe și dorința de a relaționa bine cu sexul
opus.
La această vârstă preadolescentul încearcă să își dea seama de resursele sale personale și de
conștientizarea propriei identități și autonomii. Foarte mulți autori au ajuns la concluzia că
trăsăturile esențiale ale dezvoltării normale ale personalității sunt dezvoltarea autonomiei
preadolescentului, adică independența fată de părinți, responsabilitatea.
Autonomia este privită ca o componentă de bază în dezvoltarea personalității
preadolescentului. Preadolescentul își dorește să fie independent și matur.
În primul rând, autonomia presupune o anumită responsabilitate față de propriile fapte, o
participare mai mare în luarea de decizii. Tânărul preadolescent trebuie să învețe să-și formeze
unele deprinderi de a conduce și de a lua eficient decizii. Părinții pot să contribuie, ori să încurce
la creșterea autonomiei.
Spunem autonomie și independență. Independența în general, privește capacitatea
preadolescentului de a acționa singur, pe când autonomie înseamnă ceva mai mult decât un
comportament independent. Ea include gândurile, sentimentele și luarea unor decizii morale,
care sunt cu adevărat personale.

Tema numărul 2

2. Formulați, în baza materialului studiat, câte o situație dificilă prin care trece
adolescentul. Descrieți cauzele comportamentului rebel și motivele acestuia. Explicați, care este
rolul grupului și rolul familiei: pentru preadolescenți și care sunt motivele conflictelor
interpersonale? Elaborați un cadru tematic în care să includeți psihoeducația
preadolescenților. De exemplu: ,,Educația pentru igienă”, ,,Educația pentru organizarea
timpului”, ,,Educația sexuală” etc. Argumentați expresia metaforică: Preadolescența
este ,,vârsta păianjenului” și rolul schemei corporale pentru această perioadă.
Pubertatea este o perioadă marcantă și reprezentativă din viața preadolescenților. Această
etapă nu constă doar în modificările fizice și sexuale, ci și modificări cognitive și emoționale. O
situație dificilă prin care trece preadolescentul este căutarea sensului sinelui în lume, etapă a
vieții care ia naștere ca un impas.
Comportamentul de adaptare cât și imaginea de sine este în schimbare, preadolescentul nu
mai percepe, simte și gândește la fel, iar grupul de semeni are alte pretenții de la el.
Comportamentul rebel poate să apară în relația cu părinții. Copilul care ,,nu mai ascultă”, se
închide în camera lui, stă tot timpul pe labtop, face numai ce vrea el, mănâncă prea puțin.
Erikson afirmă că în preadolescență tânărul pendulează între două extremități: ,,identitatea clară
sau roluri confuze”. Dobândirea identității în preadolescență, după E. Erikson, depinde de
alegerile pe care le-a făcut copilul în perioadele precedente: încredere – neîncredere, autonomie
– dependență, inițiativă – sentimentul vinovăției, spirit întreprinzător – sentimentul
incompetenței.
Dezvoltarea copilului aflat la pubertate nu se poate face decât în contact cu diferite grupuri.
Grupul poate fi un loc unde ei sunt înțeleși, o lume doar a lor pe care părinții nu o înțeleg. De
cele mai multe ori în aceste grupuri își găsesc activități comune, merg în parc, la patinoar,
experimentează diferite situații.
Un rol important îl au părinții și discuțiile pe care aceștia le pot purta cu tânărul
preadolescent. Grupul este locul unde interacționăm pentru a stabili relații sociale. Familia este
cea care investește copilul și îl recunoaște ca membru al familiei, îi conferă un loc și un rol
specific. Un mediu cald și pozitiv, de asemenea, deschis la nevoile tânărului, îl pot ajuta pe
acesta să treacă peste complexele sau frustrările acestei perioade.
 Cadru tematic în care să includeți psihoeducația preadolescenților: educația sexuală.
Educația sexuală este predată diferit în funcție de stat. Dacă statele din est sunt reticente, cred că
aceste noțiuni despre educație sexuală pot fi introduse fără a deranja, în orele de anatomie, iar
cadrul didactic care susține această disciplină să creeze situații în care să explice și să ofere
informații despre sexualitate și posibilele ei consecințe negative. În timpul acestor ore poate
interveni un profesionist instruit. Educația sexuală ar trebui să predea informații complete, oneste
și variate incluzând noțiuni fiziologice și aspectele relaționale ale sexualității, nu trebuie să
trateze doar aspectele fizice, fiziologice și biologice ale reproducerii, dar și aspecte etice,
emoționale, morale.
 Preadolescența este ,,vârsta păianjenului”.
Pubertatea propriu-zisă reprezintă acel puseu de creștere și dezvoltare a ființei umane, care
debutează în jurul vârstei de 10-11 ani. Întotdeauna relația dintre suflet și corp va fi definitorie.
Acum are loc creșterea în înălțime, dar și cea în greutate. Creșterea în greutate poate fi asociată și
cu alte fenomene organice: ,,nevoia de somn, trecerea de la somn la veghe, apetit crescut ori
scăzut, irascibilitate”. Pe de altă parte apare acneea, diferite disproporții între părțile corpului, de
unde și denumirea metaforică a preadolescentului ca fiind în ,,vârsta păianjenului”.
 Tema numărul 3

3. Ilustrați printr-un tabel abordarea multidimensională a perioadei de adolescență

după diferite criterii. Explicați conceptele de identitate de sine și imagine de sine. Cum se
dezvoltă, imaginea de sine și de care factori depinde în această perioadă? Elucidați condițiile de
dezvoltare a proceselor cognitive la adolescenți. Formulați atitudini față de anumite obiective
ale vârstei: slang adolescentin, selfie, lipsa motivației de a învăța etc.
ABORDAREA MULTIDIMENSIONALĂ A PERIOADEI DE ADOLESCENȚĂ

-modificări somatice și fiziologice

Stadiul pubertății/ ale preadolescentului;
preadolescența -dezvoltarea glandelor sexuale;
-maturizarea funcției de procreare;
DETERMINANTE
BIOLOGICE Adolescența -maturizarea diferitelor segmente,
aparate, organe ale corpului;

DEZVOLTAREA Stadiul pubertății/ -schimbări în funcționarea

PROCESELOR PSIHICE preadolescența sensibilității și percepțiilor specifice
(percepția vizuală, auditivă,
chinestezică și tactilă);
-observarea;
Adolescența -reprezentarea;

Stadiul pubertății/
preadolescența
DEZVOLTAREA COGNITIVĂ
-procese de recepționare a
informației sunt menținute de
curiozitatea și dorința de a cunoaște,
care se desfășoară la nivel înalt și
eficient;
-desprinderea de concret datorită
creșterii capacităților de abstractizare
și generalizare;
-dezvoltarea operațiilor de gradul al
doilea, presupune posibilitatea de
procesare a informației complexe;
- însușirea algoritmilor generali, dar
și a celor specifici (ex: ecuațiile cu
două, trei necunoscute);
 Adolescența
-formarea gândirii ipotetico-
deductive;
-abilitatea de aplicare în practică are
un caracter individual;
-dimensiunea combinatorie
(capacitatea de a analiza mai mulți
factori care intervin sau care pot
influența un anumit fenomen sau
proces);
PARTICULARITĂȚILE Stadiul pubertății/ -particularitățile temperamentale care
PERSONALITĂȚII preadolescența se manifestă într-o relație mai strânsă
cu cele caracteriale;
-aptitudinile sunt mai bine
dezvoltate;
-caracterul continuă sa se dezvolte,
dar se accentuează tendințele spre o
autonomie și independență;
Adolescența -conștiința morală;
-conștiința de sine;

-extinderea relațiilor interpersonale și

a experienței personale;
-dezvoltarea cogniției sociale;
-autoimplicarea în propriul proces de
formare;
-intrarea în viața comunității.

Erick Erickson este cel care promovează pentru întâia oară conceptul de criză a identității
la adolescenți. Identitatea este văzută ca ,,o reflecție și o observație simultană raportată la
individul din punct de vedere cognitiv, afectiv și reflexiv prin care acesta se autoevaluează
raportându-se la ceilalți , această modalitate fiind relevantă pentru acesta.” (Erickson, 1968,
p.22).
Imaginea de sine se creează în parte din experiențele noastre, dar și din modul cum se
comportă semenii față de noi. Factorii care pot influența în adolescență construirea propriei
identități pot fi:
- relația părinte – copil (în familiile caracterizate prin înțelegere, respect reciproc, iubire și
căldură, adolescentul are toate șansele să aibă o stimă de sine ridicată);
 - relația dintre propriul corp și stima de sine – propria înfățișare, modul în care arată poate
pune probleme de comportament sau chiar de frustrare;
- diferența între imaginea de sine și sinele ideal – felul în care suntem și felul în care am
dori să fim.
Toate tipurile de activități contribuie la dezvoltarea proceselor cognitive de bază: percepție,
memorie, atenție, gândire.
Adolescenții au nevoie de motivații pentru a învăța mai ales că sunt la vârsta la care
afirmarea individualității este foarte importantă. Cred că un adolescent poate fi motivat dacă are
un motiv să asculte, unul destul de bun pentru el și nu pentru adult.

Tema numărul 4

4. Faceți o analiză a propriilor forme de învățare și comparați-le cu particularitățile

notate în curs la subiectul ,,Învățarea la adult”.

În situația mea, dacă fac o analiză a adultului de vârstă mijlocie, învățarea a fost
permanentă, continuă și asta datorită studiilor superioare prelungite. Atitudinea față de învățare și
față de educație s-a schimbat, de la prima facultate la ce-a de a doua și acum la studiile de
master. La vârsta aceasta reușesc să-mi valorific propriile cunoștințe și experiențe de viață (unele
pozitive, altele mai puțin). De altfel, constrângerea și necesitatea de a avea studii de master m-au
adus din nou la o nouă învățare, dar și nevoia de a mă dezvolta de a ști, de a cunoaște. Omul
învață cât trăiește…

Tema numărul 5

5. Vorbiți cu un părinte despre criza de vârstă prin care a trecut, identificați factorii care
au ajutat adultul să depășească criza vârstei de mijloc.
Discuție cu un părinte: ,,Sunt un adult de vârstă mijlocie care a parcurs o perioadă critică și
care își analizează docil și ludic uneori existența, dar cu sentimentul neîmplinirii alteori. Mă
străduiesc să particip foarte mult în formarea copilului meu, pe de altă parte încerc să fiu
implicată adânc și sincer la locul de muncă. Cu toate acestea, una din cauzele generatoare de
criză este perspectiva îmbătrânirii. Pentru că am responsabilități, sunt părinte, am încercat și
am reușit uneori să trec peste crizele specifice vârstei modificându-mi stilul de viață, când
timpul îmi permite acest lucru.”
(Subiect: persoană feminină, 39 de ani, cadru didactic)

Tema numărul 6

6. Purtați o discuție cu o persoană în vârstă și stabiliți în ce măsură își dă ea seama de

toate modificările prezentate în curs. Ritmurile și amploarea modificărilor organice la care ne-
am referit pot fi diferite de la persoană la persoană, în funcție de: a) zestrea ereditară a
fiecăruia; b) felul în care s-a desfășurat viața până a intra la bătrânețe; c) regimul de viață din
acest ciclu. De aceea se spune că trebuie să te pregătești să îmbătrânești frumos.
,,Nimic nu te face mai bătrân decât omniprezentul gând că îmbătrânești” Georg Cristoph
Liechtenberg
Discuția purtată cu mama mea mi-a demonstrat că modul în care percepem persoanele în
vârstă depinde de mai mulți factori. Se crede că o persoană în vârstă încetează să mai fie activă și
își pierde pofta de viață. Există însă categoria acelor ,,bătrâni tineri”, plini de vigoare și
vitalitate, categorie în care o încadrez pe mama mea. Fiecare persoană are ritmul ei de
îmbătrânire ca rezultat al unui proces determinant genetic și conturat de mai mulți factori:
ereditatea, temperamentul, factorii de poluare din mediu, stilul de viață adoptat (diete bogate în
sare sau grăsimi, fumatul, abuzul de alcool, sedentarismul). Pentru că metabolismul se schimbă,
calitatea cât și cantitatea hranei consumate este foarte importantă. Activitatea fizică reprezintă
baza oricărui program antiîmbătrânire. Sportul are efecte pozitive, îmbunătățind calitatea vieții la
nivel energetic, al lucidității, dispoziției, rezistenței la infecții. Modificările aduse de vârsta a
treia le-a resimțit și mama mea, modificări senzorial –vizuale - slăbirea vederii de aproape și
adesea dureri osoase.

Tema numărul 7

7. Credeți că fiecare persoană trebuie să se pregătească să îmbătrânească natural, să

accepte adecvat modificările regresiei biologice?
Schimbarea este natura esențială a realității, și o știm cu toții nefiind un concept nou. Cu
toate că îmbătrânirea este inevitabilă refuzăm să ne împăcăm cu ideea că în fiecare clipă
îmbătrânim. Îmbătrânirea  este un proces biologic complex determinat genetic si modulat de
mediu. Sistemul endocrin este în mare măsură responsabil de procesul de îmbătrânire, fiind cel
care reglează depozitele de grăsime, masa musculară și rezistența, masa osoasă, metabolismul,
greutatea corporală și starea de bine psiho-afectivă. Pentru că sunt momente în care bătrânii trec
prin această criză, foarte importantă este sănătatea mentală. Pentru a îmbătrâni natural și frumos
este recomandat să fim pozitivi, să reducem stresul, să ne ancorăm în optimism chiar și când ne
este greu, să fim veseli și fericiți.

Tema numărul 8

8. Discutați cu o persoană de peste 70 de ani despre dificultățile cu care se confruntă sub

aspect biologic, psihologic, social.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă se produc o serie de schimbări biologice care se
accentuează. Bunicul, Grigore. de 77 de ani, se plânge de insomnii, de creșterea tensiunii
arteriale precum și de probleme cronice ale sistemului digestiv. Pe de altă parte au apărut
probleme de sensibilitate auditivă, un fel de surditate psihică, aude sunetele verbale, dar nu
înțelege ce i se comunică. Pe plan social simte singurătatea ca un calvar. Tristețea singurătății
este accentuată de ideea inutilității, a nebăgării în seamă de către ceilalți, de marginalizare.
Dispariția prin moarte a partenerului de viață, a accentuat frica de finalul vieții și mai ales
instalarea tristeții.

Tema numărul 9

9. Identificați principalele modificări somatice la persoanele în etate. Delimitați

problemele cu care se confruntă vârstnicii pensionați. Analizați sfera emoțională a persoanelor
vârstnice. Care emoții predomină și care boli pot fi declanșate pe fundalul acestora. Formulați
recomandări pentru persoanele solitare, rămase văduve sau fără îngrijire din partea copiilor.
Propuneți strategii psihologice: suport social, voluntariat în azilurile și centrele pentru vârstnici
etc.

Principalele modificări somatice la persoanele în etate sunt:

- probleme ale sistemului osos, mobilitatea articulațiilor scade;
- țesutul muscular își modifică structura și funcționalitatea;
- sistemul circulator este marcat de modificări: apare tensiunea arterială, îngroșarea
pereților vaselor sangvine;
 - sistemul respirator – respirația este mai superficială;
- sistemul digestiv – metabolismul se schimbă – scăderea secrețiilor unor glande;
- sistemul nervos central – accentuarea deteriorării neuronilor și scăderea greutății
creierului.
Erikson considera că această vârstă aduce cu sine un nou conflict – integritate versus
disperare. Manifestările emoționale devin mai primitive: depășiri rapide ale intensităților
normale, intensificarea conduitelor emoțional expresive mai mult decât trebuie. După vârsta de
70 de ani poate să apară o contemplare senină și calmă a evenimentelor de viață trăite anterior.
Cea mai grea și tulburătoare problemă a vârstei a treia este depresia. Depresia aduce
dezechilibru în plan organic și incapacitatea de adaptare în relația cu ceilalți și se poate afla la
originea tendințelor de suicid. Există activități și pentru cei de vârsta a treia, activități care să fie
benefice psihicului, dar și stării de sănătate. Pentru cei care au rămas singuri există grupuri de
vârsta a treia în care se pot integra pentru a socializa. În aceste grupuri se pot practica: exerciții
cardio-vasculare, streching, gimnastică, yoga, înotul. Alte tipuri de activități: plimbările în aer
liber, excursiile, cititul, rezolvarea de rebusuri și integrame, jocuri de societate: șah, remi, puzzle.
Problema este în cazul bătrânilor cu probleme de sănătate, cu infirmități, abandonați, fără resurse
financiare. Aici legea prevede ca persoanele în vârstă să beneficieze de asistență socială.

Tema numărul 10

10. Citiți fragmentul autobiografic semnat de F. Kafka prin prisma stadialității

psihosociale a lui Erikson. Precizați stadiile pentru care găsiți referințe certe.
,,[…] aș fi avut nevoie de încurajare […]. În calitate de tată erai prea puternic […] și pentru
așa ceva eu eram prea plăpând […]toată cugetarea mea se află sub pecetea grea a persoanei
tale[…]. Până și aspectul tău fizic mă copleșea […]. Eu eram slab, lipsit de vlagă, jigărit, tu –
voinic, mare, gras […] sentimentul că sunt un nimic […] își are originea în influența exercitată
de tine […]. Când mă apucam de ceva ce nu îți era pe plac și -mi prevesteai un eșec, respectul
față de părerea ta era așa de mare încât […] eșecul părea de neînlăturat. În fața ta îmi
pierdusem încrederea în mine și în locul ei am căpătat sentimentul unei nețărmurite culpabilități
[…]. Neîncrederea față de lume pe care încercai să o provoci în mine […] s-a transformat în
neîncredere față de mine însumi și în permanentă teamă față de restul lumii […]. E drept că
dragostea pe care mi-o arăta mama era nețărmurită, dar, în mintea mea, dragostea ei era
independentă de tine […]dragostea și devotamentul ei față de tine erau prea mari și o
împiedicau să fie o putere spirituală de sine stătătoare și durabilă în lupta pe care o ducea un
copil.”
(F. Kafka, Scrisoare către tata, Revista ,,Secolul 20”, 1964)
 Stadiile identificate: Stadiul 5 – copilărie mare (identitate/confuzie). Erick Erikson a
subliniat faptul că adolescentul trece prin criza psihosocială caracterizată fie prin dobândirea
propriei identități, fie prin confuzia rolurilor. Din fragment reiese neîncrederea permanentă a
tatălui în deciziile fiului. Personalitatea nocivă a tatălui naște în fiu o serie de complexe,
complexul de inferioritate, de vinovăție, ce duc la lipsa de încredere în sine și crearea unei
identități.

Tema numărul 11

11. Explicați, în ce constă specificul noțiunilor cu care operează gândirea

preadolescentului și prin ce se deosebesc de cele specifice școlarilor mici.
Teoria lui J. Piaget situează gândirea școlarului mic în stadiul operațiilor concrete,
moment caracterizat prin începutul structurării logice a gândirii. Acest prim stadiu logic se
caracterizează prin faptul că operațiile mentale rămân dependente de conținutul pe care îl pot
prelucra: materialul concret. Școlarul mic poate să opereze cu succes în planul logic al analizei,
comparației și sintezei, dar va face erori în planul generalizării și al abstractizării. Dacă școlarul
mic se situează stadiul operațiilor concrete preadolescentul se situează în stadiul operațiilor
formale. În această etapă de vârstă apare posibilitatea de a gândi abstract și general.
Raționamentul se detașează de concret și poate opera la nivelul abstracțiunilor.