FIȘĂ DE LUCRU

Grupa I
,,-N-am vrut să te supăr - zise Georgeta, văzându-l întunecat - ți-am spus ce mi-a spus și mie
Stănică. Știu eu cât e de palavragiu. Georgeta încercă din nou să se aproprie de Felix. Îl prinse
cu amândouă mâinile de revers-urile hainei, îngrijată de netezimea lor, iși revărsă părul pe sub
nasul tânărului și-l întrebă confidențial:
- Spune-mi drept, e frumoasă domnișoare Otilia, o iubești mult?
Felix, neobișnuit cu astfel de confidențe, nu satisfăcu decât o parte a întrebării:
- E foarte frumoasă!
- Am auzit de ea la Conservator, zise Georgeta. Știi că și eu am urmat vreo doi ani. De
altfel
cânt, așa, la reuniuni mai mult sau mai puțin nocturne. Ce vrei să fac?
Georgeta dădu din umăr în chip de scuză. Intenția ei vădită era de a se apropia de Felix, de a-l
dezgheța puțin, fiindcă nu se îndoia că venise cu gânduri mai mult sau mai puțin erotice.
- Ce tânăr ești? Se miră ea și-l mângâie ușor pe obraz, dezvăluind în zâmbet un șirag de di
nți de o strălucire de sidef.
Felix își aminti de Otilia și avu brusc sentimentul unei mari culpe. Duse instinctiv mâna înspre
obraz ca spre a îndepărta mângâierea, ceea ce atinsese puțin amorul-propriu al Georgetei.
Aceasta se osândi în gând de bănuiala că Felix venise cu intenții frivole, în vreme ce Felix însuși
era nedumerit asupra atitudinii ce trebuia să ia. Fata îi plăcea, dar cu toată purtarea ei liberă,
era așa de distinsă în mișcări și vorbire, încât nu și-o putea închipui în ipostază de curtezană.
[…]
Felix lăsă capul în jos, combătut de sentimente contrare. Apropierea Georgetei îi
procura o plăcere voluptoasă, deosebită de aceea a intimității cu Otilia. […]
- Dar tu… ah, iartă-mă… dar dumneata ești tot cam așa, fără părinți. Te simți singur, nu?
Și de Otilia am auzit că are tată vitreg. Spune-mi drept, ce fel de e Otilia? Mi se pare că o
iubești. Cum se poartă? La vârsta asta voi tinerii jucați tot sufletul pe o carte. Trebuie să fii mai
blazat.
Otilia e o fată admirabilă, o fată superioară, spuse Felix, căpătând încredere și bucuros
în fudul sufletului de a vorbi cu cineva despre problema care-l chinuia îndeosebi. E o fată
admirabilă, dar nu o înțeleg. (cap. XI)

Cerință:
 FIȘĂ DE LUCRU

1.Otilia este caracterizată, mai ales, prin tehnica modernă a comportamentismului (fapte,
gesturi, replici), ființa ei asimilând ingenuitatea și maturitatea, pragmatismul și naivitatea,
frivolitatea și înțelepciunea. Desprinde din textul-suport de mai sus modul în care este reflectată
personalitatea Otiliei în conștiința tânărului Felix Sima.