Marea criza economica

Marea criză economică a fost perioada crizei lumii capitaliste

datorată supraproducției, între anii 1929-1933, caracterizată printr-o
scădere dramatică a activității economice mondiale. Primele semne ale
crizei s-au manifestat încă din anul 1928.[1]
Criza economică a avut efecte devastatoare, atât în țările puternic
industrializate, cât și în cele mai puțin dezvoltate, ale căror economii
depindeau în cea mai mare măsură de exporturile de materii prime.
Nivelul comerțului mondial a scăzut rapid, la fel cum au scăzut de altfel
și veniturile personale, veniturile bugetare și profitul din afaceri. Orașele
din întreaga lume au suferit puternic de pe urma crizei, în special cele
care depindeau de industria grea. Activitatea în construcții a fost practic
oprită. Zonele rurale au suferit de pe urma scăderii prețurilor mărfurilor
agricole cu 40 – 60%.[2][3][4][5] Mineritul și exploatarea lemnului au avut
probabil cea mai dramatică scădere, deoarece cererea scăzuse puternic
iar alternativele de reangajare a muncitorilor mineri sau forestieri în alte
sectoare erau cele mai reduse.
Marea depresiune economică în diferite țări ale globului s-a încheiat în
momente diferite. În majoritatea țărilor au fost concepute programe de
refacere și cele mai multe au trecut prin diferite transformări politice,
care le-au împins spre extremele dreaptă sau stângă. Societățile bazate
pe democrația liberală au ieșit puternic slăbite din criză și dictatori,
precum Adolf Hitler au ajuns la conducerea unora dintre cele mai
puternice state și au pregătit condițiile politico-militare pentru
declanșarea în 1939 a celui de-al Doilea Război Mondial.
Începutul marii crize economice în Statele Unite este de obicei asociată
cu prăbușirea bursei de acțiuni din ziua de Joi (așa-numita Joia
Neagră) 29 octombrie 1929.
Chiar și după Wall Street Crash din 1929, optimismul persistă de ceva
timp. John D. Rockefeller a spus: "Acestea sunt zile când mulți sunt
descurajați. În cei 93 de ani ai vieții mele, depresiunile au venit și au
dispărut. Prosperitatea s-a întors întotdeauna și va reveni din nou".] Piața
bursieră s-a transformat în creștere la începutul anilor 1930, revenind la
nivelurile de la începutul anului 1929 până în aprilie. Acest lucru era
încă cu aproape 30% sub vârful din septembrie 1929.
Crahul bancar de la bursa de pe Wall Street a avut loc din cauza
speculațiilor din anii 1929 și a nereglementării sistemului bancar și
bursier. Sute de mii de americani investeau pe bursă în acțiuni dintre
care multe nu valorau sumele pentru cât se tranzacționau. Mulți dintre
jucătorii de pe bursă investeau bani împrumutați. Brokerii în mod regulat
își împrumutau clienții mici investitori cu mai mult de două treimi din
valoarea acțiunilor pe care le cumpărau clienții, astfel că peste 8,5
miliarde de dolari erau contabilizați ca împrumuturi, valoare care
depășea cantitatea de bani care circula în SUA pe vremea aceea. Pentru
faptul că valoarea nominală a acțiunilor creștea neîncetat, acest lucru a
încurajat lumea să investească, sperând că valoarea acțiunilor cumpărate
va crește, aducând astfel câștiguri. Astfel au apărut „bulele speculative”.
După un vârf înregistrat la 3 septembrie 1929 de 381.17, la 24
octombrie 1929 indicele Dow Jones a scăzut (s-au spart bulele
speculative). Bursa era caracterizată prin faptul că, datorită panicii, toată
lumea dorea să-și vândă acțiunile și foarte puțini erau dispuși să cumpere
acțiuni, astfel că valoarea acțiunilor a scăzut dramatic.