UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE

EDUCAŢIEI

FINANTE

Marile crize financiare

Student:
Balasa Elena Simona

2015
 1.CRIZA, ASPECTE GENERALE

Crizele pot fi definite ca fiind situaţii caracterizate de o instabilitate

pronunţată, fiind deci însoţite de o volatilitate şi de o incertitudine în creştere pe
majoritatea pieţelor (pieţele de capital, piaţa petrolului, pieţele monetare şi valutare,
piaţa muncii etc.). În situaţii de criză (orice formă ar îmbrăca ea) ne aflăm într-o
permanentă stare de nelinişte şi de nesiguranţă legată de viitor, teamă sau chiar
panică. Instinctul nostru de apărare şi de conservare ne îndeamnă să ne comportăm
uneori iraţional şi să accentuăm şi mai mult această volatilitate, deoarece fiecare
dintre noi, cu capacitatea cognitivă pe care o avem filtrăm informaţia şi înţelegem
fenomenul în felul nostru transpunându-l apoi într-un anumit comportament legat de
piaţă.
Crizele apar în urma unei perioade în care preţul unor active (financiare sau nu)
au crescut artificial foarte mult, şi în momentul în care piaţa devine conştientă cu
privire la această supraevaluare reacţionează în consecinţă. Etimologic cuvântul
„criză” provine din cuvântul grecesc „krisis” care înseamnă o situaţie ce necesită
luarea unei decizii. Mishkin a definit criza ca fiind „situaţia în care selecţia adversă şi
hazardul moral se acutizează, pieţele nemaifiind capabile să canalizeze resursele
către cele mai productive oportunităţi de investiţii”. O abordare similară întâlnim şi la
Friedman care consideră că, criza are o puternică dimensiune psihologică. Panicaţi de
2
perspectiva pieţei, deponenţii se aruncă într-un număr periculos de mare asupra
depozitelor lor din bănci şi deci sistemul bancar intră într-un colaps generalizat.
Criza este asociată adesea lipsei de condiţii care să permită adoptarea unei
decizii. Apariţia unei crize poate fi greu anticipată, elementul de surpriză asociat unei
astfel de situaţii fiind fundamental. În unele cazuri, criza este definită ca fiind un
eveniment cu probabilitate redusă de apariţie dar care are implicaţii mari pentru
societate.
Problema cu definirea acestor crize constă în a spune cât de mare să fie
volatilitatea sau căderea pieţelor pentru a putea încadra o evoluţie de acest gen în
categoria unei crize.
Este dificil să facem aprecieri când o criză financiară devine una economică sau
dacă o criză economică generează o criză financiară sau invers. În principiu vorbim
întotdeauna de o criză economică generată fie de cauze financiare, politice sau
sociale. Criza financiară nu este decât o formă de manifestare a crizei economice şi
reflectă o neîncredere în sistemul financiar, o scădere semnificativă a volumului
tranzacţiilor la bursă, o dereglare a mecanismelor de piaţă. Bursa este barometrul
economiei şi tranzacţionează afaceri de diferite dimensiuni şi din diferite sectoare. În
momentul în care piaţa acestor afaceri (piaţa imobiliară, piaţa petrolului, piaţa muncii)
suferă dereglări sau corecţii importante ele se vor reflecta în profitabilitatea afacerilor
listate la bursă şi, implicit, în preţul activelor financiare (acţiuni sau obligaţiuni) care
depind direct de aşteptările investitorilor. Panica legată de economie nu face altceva
decât să accentueze amplitudinea acestor corecţii şi să inducă noi incertitudini în
economie. De aici şi până la reducerea apetitului pentru economisiri şi investiţii şi
apoi la creşterea dobânzilor pe piaţă nu este decât un pas.
Există diferite clasificări ale crizelor actuale având în vedere complexitatea și
domeniul de manifestare el acestora. O primă clasificare se prezintă astfel:
1. crize de mică amploare, conjuncturale;
2. crizele structurale;

3
 3. crizele sistemice.
O altă clasificare interesantă a fost făcută de Ishihara (2005) care a identificat în
literatura de specialitate cinci forme diferite de crize economico-financiare:
1. criză de lichiditate în sectorul financiar bancar;
2. criza de balanţă de plăţi externe;
3. criză valutară;
4. criză de datorie externă;
5. crizele financiare;
În literatură nu s-a creionat încă un punct de vedere unitar cu privire la crizele
financiare. Acestea sunt asociate unei diminuări drastice a încrederii investitorilor în
sistemul financiar. Pe fondul acestei credibilităţi în scădere, capitalurile sunt retrase
de pe pieţele financiare şi repatriate în ţara lor de origine. Acest efect generează o
scădere a lichidităţii tranzacţiilor pe bursă, o presiune pe cursul de schimb (pe fondul
creşterii cererii de valută necesară conversiei sumelor dezinvestite de pe piaţa de
capital) şi o presiune pe rata dobânzii (pe fondul diminuării cererii de titluri
financiare).
Aceste crize, fie că este vorba de o criză a datoriei externe, a balanţei de plăţi
externe sau a lichidităţii în sistemul bancar pleacă de la intervenţia statului pe pieţele
monetare prin infuzia de bani care alterează starea capitalului pe piaţă. Foarte mulţi
specialişti consideră oarecum eronat că ceea ce se întâmplă la ora actuală pe pieţele
financiare internaţionale a fost cauzat de ingeniozitatea financiară a unor bancheri
care „împachetând” un pachet imens de credite de consum, contracte de leasing sau
credite ipotecare în aşa zisele „active toxice” prin mecanismul securitizării sau
emisiunii de certificate de depozitare (”depositary receipts”) pe care apoi le-au
garandat cu „credit default swaps” (un fel de garanţie pentru activele originale
împachetate de aceste instrumente „inovatoare”.

4
 2.O SUITĂ DE CRIZE FINANCIARE

De-a lungul existentei si dezvoltarii societatii mondiale industriale, economiile

multor state s-au confruntat cu stări de criză, cu simptome similare: încetinirea
producției, acumulare de mărfuri pe piață, căderea prețurilor, prăbușirea sistemelor
bancare etc.
Până în secolul al XX-lea, crizele economice s-au limitat la una, două sau trei
țări, apoi au început, treptat, să capete caracter internațional. Din punct de vedere
cronologic crizele economice au avut următoarea desfășurare:
1873: Prima criză mondială internațională a început în Austria și Germania.
Cauza: boomul de creditare în America Latină, fenomen alimentat din Anglia, precum
și creșterea speculativă a pieței imobiliare din Germania și Austria, aceasta din urmă
încheindu-se cu prăbușirea pieței financiare din Viena, în luna mai, urmată de cele din
Zürich și Amsterdam. În SUA, panica bancară s-a declanșat după o cădere puternică a
acțiunilor la Bursa din New York și falimentul principalului finanțist al acesteia, Jay
Cook, președintele căilor ferate.
1914: Criza financiara internațională, generată de izbucnirea primei conflagrații
mondiale. Cauza: vânzarea în masă a titlurilor emitenților străini de către guvernele
SUA, Marii Britanii, Franței și Germaniei pentru finanțarea operațiunilor militare.
Spre deosebire de altele, această criză nu s-a răspândit din centru spre periferie, ea
începând, practic, concomitent, în mai multe țări după ce părțile beligerante au trecut
la lichidarea activelor străine. Consecințe: prăbușirea tuturor piețelor monetare și de
mărfuri.
1929-1933: Marea depresie: 24 octombrie 1929 (Joia neagra): Bursa din
New York înregistrează o puternică prăbușire a acțiunilor, ceea ce va deveni semnalul
izbucnirii uneia dintre cele mai mari crize economice mondiale. Titlurile listate au
pierdut 60%-70%, s-a redus considerabil activitatea industriala. Până la sfarșitul lunii,
posesorii de acțiuni ai marilor companii naționale au pierdut peste 15 miliarde dolari,

5
până la încheierea anului, această cifră ajungând la 40 de miliarde. Redresarea s-a
produs abia în 1933. Consecinte: producția industrială s-a redus în SUA, pe perioada
crizei, cu 46%, în Marea Britanie cu 24%, în Germania cu 41%, în Franța cu 32%.
Potrivit datelor oficiale, în 1933, în 32 de state dezvoltate, numărul șomerilor a atins
30 de milioane de oameni, din care 14 milioane numai în SUA.
1957: Prima criză mondială postbelică a izbucnit spre sfarșitul anului 1957.
A cuprins SUA, Marea Britanie, Canada, Belgia, Olanda și alte state. Producția
industrială a scăzut în aceste țări cu 4%, iar armata șomerilor a numărat aproape 10
milioane de oameni.
1973: Criza economică izbucnită în SUA a depășit, prin amploare, durată,
profunzime și forța de distrugere, criza anterioară, apropiindu-se, prin unele
caracteristici, de Marea Depresie. Indicii industriali au scăzut în SUA cu 13%, în
Japonia cu 20%, în Germania cu 22%, în Marea Britanie cu 10%, în Franța cu 13%,
iar în Italia cu 14%. 1973 a fost, de asemenea, anul primei crize energetice, declanșata
cu sprijinul statelor membre OPEC, care au redus volumul de producție, în încercarea
de a ridica prețul aurului negru pe piețele mondiale. La 16 octombrie tarifele au sărit
cu 67%, de la 3 la 5 dolari, pentru ca în 1974 să atingă 12 dolari.
1997: Criza asiatică a fost marcata prin cea mai amplă cădere a piețelor
financiare asiatice de după cel de-al Doilea Război Mondial. Detonatorul l-a constituit
retragerea investitorilor străini din țările Asiei de Sud-Est. Motivul - devalorizarea
principalelor valute regionale și o puternică desincronizare a operațiunilor financiare.
Potrivit calculelor economiștilor, criza a redus PIB mondial cu 2,0 trilioane de dolari.
1998: Criza rusă - una dintre cele mai grele din istoria țării. Cauza: uriașa
datorie de stat, prețurile mici la materii prime și piramida obligațiunilor de stat pe
termen scurt, care nu au putut fi achitate la termen.
2007-2008 – ”Criza creditului”: inițial denumită așa de către specialiști. Criza
financiară a început practic în Iulie 2007 odată cu pierderea încrederii investitorilor în
activele financiare bazate pe portofoliile de credite ipotecare securizate (asset backed

6
securities) emise pe piața americană care a dus la o criză de lichiditate de amploare
urmată de o infuzie importantă de lichidități în sistem de către Rezerva Federală și
Banca Centrală Europeană.
Primul semnal de criză l-a dat HSBC Holdings plc (cea de-a patra bancă din
lume conform estimărilor Forbes în anul 2008 și cea mai profitabilă bancă în 2007)
care a anunțat rezultate foarte slabe în anul 2006. În februarie 2008 criza financiară
face prima victimă importantă – banca britanică Northern Rock care a fost
naționalizată.
Cele mai vulnerabile s-au dovedid a fi instituțiile financiare implicate direct în
operațiunile de securitizare sau operațiunile de creditare ipotecară. Printre cele mai
răsunătoare falimentări și preluari se numără:
 Bear Streams - achiziționată ulterior de către JP Morgan pe baza unui
împrumut acordat de Rezerva Federală în valoare de 29 mld. $ (martie 2008);
 Countrywide Financial Corporation achiziționată ulterior de către Bank of
America Corporation (iunie 2008);
 IndyMac Federal Bank - o bancă de economii federală considerată a fi una
dintre cele mai mari căderi a unei bănci din istoria SUA (cu active de 32 mld. $
este pe locul 3 după căderea băncii Continental Illinois National Bank din 1984
având active de 40 mld. $ și căderea băncii American Savings & Loan
Association din 1988). Banca a fost declarată în stare de faliment în august
2008 și pusă sub supraveghere de către guvernul american;
 Fannie Mae și Freddie Mac – instituții financiare controlate de guvern și creată
în perioada marii Crize cu portofolii financiare ce acopereau mai mult de
jumătate din piața ipotecară americană (12 mld. $). Băncile au fost puse sub
supraveghere guvernamentală în septembrie 2008, aceasta fiind considerată cea
mai importantă intervenție publică pe piața americană;
 Merril Lynch – achiziționată de Bank of America Corporation în 5 decembrie
2008 la un preț de 29 $/acțiune și la o valoare de aproximativ 50 mld. $. În
7
 noiembrie 2007 banca anunța o pierdere de 8,4 mld. $ ca urmare a crizei de pe
piața ipotecară iar în iulie 2008 era anunțat al patrulea trimestru cu pierderi
importante pentru bancă la o valoare de 4,9 mld. $;
 Lehman Brothers Holdings Inc – a fost declarată în stare de faliment în 13
septembrie 2008 și vândută parțial către Barclays plc și de către Nomura
Holdings (partea asiatică și europeană). Este considerată una dintre cele mai
mari căderi ale unei bănci de investiții având în momentul falimentului active
de 639 mld. $, datorii de 613 mld. $ și împrumuturi obligatare de 155 mld. $;
Nu doar instituțiile financiare au început să aibă probleme ci și companii
implicate în construcția de locuințe (Derbyshire building Society, Cheshire Building
society, Barnsley Building Society, Scarborough Building Society) dar și companii
din industrie (GM, Crysler).
Efectele crizei financiare asupra pieței de capital pot fi structurate astfel:
 Efecte directe asupra instituțiilor financiare: criza financiară a dat naștere la
falimente răsunătoare, restructurări de companii și instituții financiare, preluări
și fuziuni, suținere financiară directă cu fonduri importante din partea
guvernului american . O bună parte din aceste instituții erau listate la bursa,
ieșirea lor de pe piață afectând credibilitatea în piața americană de capital și
volumul tranzacțiilor bursiere, volatilitatea prețurilor, nivelul randamentelor;
 Efectele asupra volumului și cotațiilor bursiere: volumul tranzacțiilor bursiere
este în ușoară scădere însă impactul cel mai puternic la avut criza asupra
volatilității (riscului) și asupra randamentelor bursiere asociate mai ales
instrumentelor cu venit varabil;
 Efectele asupra comportamentului investitorilor pe piață: în condițiile unei
piețe care nu mai oferă siguranță și randamente cât de cât stabile și în ușoară
creștere investitorii se îndepărtează tot mai mult de piața de capital și își
modifică radical opțiunile investiționale. Acest lucru are un impact direct
asupra costului capitalului și dobânzilor financiare;
8
 Efecte asupra reglementărilor privind piața de capital: s-au luat măsuri de
intensificare a controlului asupra unor zone rămase în afara jurisdicției băncilor
centrale sau comisiilor de supraveghere a piețelor de capital. În paralel au fost
aduse tot mai mult în discuție criteriile de acordare a finanțărilor și
metodologiile de risc și de raiting folosite în decizia de finanțare. Intervenția
statului pe piețele financiare a trebuit și ea legitimată printr-o serie de măsuri
legislative nemaiîntâlnite de la Marea Criză.

9
 3. CONCLUZII

De-a lungul timpului istoria ne-a arătat că societatea se poate afla în diverse
ipostaze și că întotdeauna după o perioadă de creștere și dezvoltare economică
urmează o perioadă de criză, declin. Unii spun că aceste etape și cilicitatea cu care ele
se petrec sunt orchestrate din umbră de anumite grupuri de interese. Au fost avansate
fel și fel de teorii în care se prezintă pe de o parte aspectul pozitiv al acestor
situații,iar pe de altă parte, bineînțeles, rolul lor negativ, distructiv.
Având în vedere evoluția istorică a lumii și evenimentele cu care s-a confruntat
omenirea până în prezent tind să cred că toate marile crize sunt provocate și controlate
de anumite grupuri de influență, altele decât cele formale, clasice.
Marile derapaje economice, financiare nu au fost altceva decât instrumentul prin
care se manipulează și se înrobește marea masă a populației. Nu este altceva decât o
metodă simplă prin care se prezintă populației o situație gravă și ulterior cei care au
provocat-o apar ca niște adevărați salvatori, oferind soluții de salvgardare fărăînsă să
se precizeze adevărul în această situație și anume că responsabili de aceste dezastre
sunt chiar ei.
Crearea noi ordini mondiale nu este nici pe departe ficțiune așa cum sar dori să
se creadă ci este cât se poate de reală și crudul adevăr va ieși în curând la iveală.
Este foarte bine știut faptul că în orice domeniu cine crează artificial un element
negativ pentru a-l folosi în scopuri proprii distructive, tot acela este și cel care implicit
crează remediul, antidotul.
Aceeași situație cred că se potrivește foarte bine și în cazul marilor crize
financiare ce au avut loc de-a lungul timpului și care au pordus foarte multe efecte
negative pentru populația planetei.
Așadar, consider că pentru rezolvarea oricărei crize viitoare cel mai bine este să
se pornească încă de la început cu identificarea celor care au de profitat de pe urma ei

10
și să se meargă cu analiza până în cele mai mici detalii pentru că așa cum spune și un
vechi proverb ”nu toți cei care vor să te sprijine îți vor și binele!”.

11
 BIBLIOGRAFIE

 http://www.financiarul.com/articol_19178/cronologia-uneia-dintre-cele-mai-
cumplite-crize-financiare-mondiale.html

 http://www.wall-street.ro/slideshow/Piete-de-capital/48502/Efectele-crizei-
financiare-pe-bursele-internationale-nu-puteau-fi-evitate/3/Nivelele-atinse-de-
indici-in-2007-erau-nesustenabile.html

 http://cristianpaun.finantare.ro/2008/12/23/pietele-de-capital-si-criza-financiara

12