Facultatea de Adminstratie si Afaceri

Speciaizarea Adminstrarea Afacerilor

Implicațiile crizei financiare internaționale

din 2007-2009 asupra sistemului bancar
european

-Acatrinei Bianca

Anul III
Cuprins
Definire 3
Criza bancară 5
Bule speculative și prăbușiri 5
Criza economică internațională 6
Criza economică în lume 6
Caracteristici definitorii 7
Tipologia crizelor financiare 10

Implicațiile crizei financiare internaționale din 2007-2009 asupra sistemului bancar

european 12

Concluzii 15

Bibliografie 16

2
Definire

Criza financiară este o formă de manifestare a crizei economice şi reflectă o neîncredere în

sistemul financiar, o scădere semnificativă a volumului tranzacţiilor la bursă, o dereglare a
mecanismelor de piaţă. Situatie in care cererea de bani este mai mare decat oferta (disponibilul)
de bani. Aceasta inseamna ca lichiditatea este rapid evaporata deoarece banii disponibili sunt
retrasi din banci, fortand astfel bancile fie sa vanda propriile active si investitii, pentru a-si
acoperi necesitatile, sau sa colapseze. Criza financiara poate duce la o criza economica.

Criza economica si criza financiara nu sunt sinonime si trebuie intelese foarte bine inainte de a le
folosi intr-un anumit context.

In ultima perioada s-a tot vorbit de crize. Criza sanitara, criza economica, criza financiara, criza
de locuri la ATI. Cele mai des invocate concepte au fost totusi cele referitoare la crizele ce au
legatura cu economia.

Desi criza economica si criza financiara par sinonime la prima vedere, ele sunt diferite la nivel
de nuante si de interpretare. O documentare serioasa despre ambele concepte si o folosire corecta
a termenilor in discursuri despre problemele economiei vor fi de dorit mai ales in situatii limita
cum este cea pe care o traversam cu totii.

Criza economica si criza financiara sunt doua concepte care au legatura cu economia, asta e clar.
Activitatile economice dintr-o tara pot fi afectate la un moment dat de numeroase schimbari. Si
cand economia nationala, locala nu mai functioneaza corect, performanta economica are de
suferit. Pentru a oferi explicatii legate de problemele economiei se folosesc doua concepte, criza
financiara si criza economica.

Desi ambele se refera la provocarile economice dintr-o tara, la realitatea economica afectata
direct de anumiti factori, exista o serie de diferente daca ne raportam la cauze si la impactul
asupra economiei.

3
Finantele sunt doar un sector al unei economiei, printre multe altele. Daca ne referim la criza
financiara ne gandim doar la problemele dintr-un anumit sector. O criza economica este o
problema generala care afecteaza mai multe sectoare sau toate sectoarele unei economii.
Finantele au efecte asupra stabilitatii si eficientei altor sectoare. De exemplu, in 2008, criza
financiara a avut impact direct asupra sectorului imobiliar.

O alta modalitate de a distinge intre criza economica si criza financiara: criza economica se
refera la probleme din viata reala, somaj, salatii foarte mici, crestere economica aproapiata de
zero; criza financiara apare atunci cand un instrument, de pilda moneda nationala, ajunge sa fie
„in criza”, apare inflatia, devalorizarea, apar probleme pe bursa.

Daca un angajat nu isi ia salariul o luna, doua situatia sa neplacuta tine de criza financiara. Daca
trei cinci luni, sapte luni si salariatul nostru tot nu isi ia salariul deloc, atunci avem criza
economica.

In crizele financiare este greu sa tii pasul cu orice cheltuieli pe termen scurt si s-ar putea sa ai
nevoie de ajutor din partea familiei. In criza economica, indivizii raman cu datorii multe, nu mai
fac fata deloc la niciun fel de cheltuieli, nu are cine sa ii mai ajute. Totul incepe de la o criza
financiara si se termina cu o criza economica.

Crizele financiare duc la pierderea valorii unor bunuri, consumatorii nu mai pot sa isi plateasca
datoriile catre stat, institutiile financiare nu prea mai au lichiditati, apare si instabilitatea
economica. Criza financiara se produce imediat daca avem niste investitori care se sperie si
vanza deodata tot ce au sau scot sume mari, apar retrageri foarte mari pe termen scurt.

Cu toate ca o criza financiara este limitata la institutii financiare si la sectorul economic, ea poate
afecta usor intreaga economie, regiuni, tari, tot globul. Criza financiara din 2007-2008 a fost cel
mai bun exemplu de criza care a avut efecte globale.

La crize economice putem vorbi de recesiune si de stagnare. Impactul negativ se rasfrange

asupra publicului general, institutiilor financiare si intregii economii. Conditiile de trai sunt din
ce in ce mai proaste, oamenii au probleme din ce in ce mai mari cu asigurarea unui trai normal.

4
Si criza economica, si criza financiara cauzeaza instabilitatea intr-o economie, criza economica
afecteaza direct activitatile economice, toate, dintr-o economie-crizele financiare afecteaza in
special sectorul bancar si institutiile financiare importante.

Criza bancară

Fenomenul prin care mai mulți clienți se hotărăsc brusc să retragă toți (sau aproape toți) banii
dintr-un cont se numește "fuga la bancă". Ținând cont că o bancă dă cu împrumut majoritatea
numerarului pe care îl primește din depozite, este foarte dificil să se găsească fonduri pentru a
plăti înapoi pe loc toți clienții, dacă aceștia se hotărăsc să-și retragă banii în același timp. O astfel
de fugă poate lăsa banca insolventă, ceea ce duce la pierderea depozitelor clienților. Când fugile
la bancă se înmulțesc, avem de-a face cu o "criză bancară sistematică" sau o "panică
bancară". Exemple de "fugă la bancă" includ Marea depresiune sau fuga de la Northern Rock în
2007. Crizele bancare apar, în general, după perioade de împrumuturi riscante care rezultă în
incapacitate de plată a împrumuturilor.

Bule speculative și prăbușiri

O bulă speculativă există în condițiile în care un instrument financiar este evaluat la suprapreț
de-a lungul unei perioade îndelungate. Prezența clienților care cumpără un produs financiar cu
speranță că îl vor putea re-vinde mai târziu pentru o sumă mai mare este un alt factor care
contribuie frecvent la crearea de bule financiare. Dacă apare o bulă economică pe piața, atunci
există riscul de "prăbușire" a valorii instrumentului financiar respectiv: clienții vor continua să
cumpere atâta timp cât consideră că există și alți cumpărători pe piață, astfel încât când mulți
decid să vândă prețul va cădea. Din păcate, este dificil de ghicit când prețul unui produs financiar
reprezintă corect valoarea fundamentală a acestuia, astfel încât bulele economice sunt foarte greu
de detectat. Unii economiști insistă că bulele economice nu apar niciodată (sau aproape
niciodată).

5
Vinerea Neagra, 9 May 1873, Bursa de Valori din Vienna. Au urmat Panica din 1873 siMarea
depresiune.

Criza economică internațională

O "criză valutară" apare atunci când o țară care menține o rată de schimb fixă este brusc forțată
să își devalorizeze valuta din cauza unui atac speculativ. Neplata datoriilor suverane (prăbușirea)
apare în momentul în care o țară nu mai poate să își plătească datoriile. Deși devalorizarea și
prăbușirea pot fi decizii voluntare luate de Guvern, acestea sunt adeseori percepute ca rezultatul
involuntar al unor schimbări în cadrul investitorilor care duc la oprirea bruscă a capitalului care
intră în țară sau creșterea bruscă a capitalului care iese din țară.

Mai multe valute care au făcut parte din Mecanismul de Schimb Valutar European au trecut prin
criza din 1992-1993 și, drept urmare, s-au devalorizat sau au fost retrase din mecanismul comun.
Criza financiară din Rusia din 1998 a dus la devalorizarea rublei și la prăbușirea titlurilor de stat
rusești.

Criza economică în lume

Creșterea negativă a produsului pe cap de locuitor de-a lungul a mai mult de jumătate de an se
numește "recesiune". O recesiune îndelungată sau severă se numește "depresiune". O durată mai
lungă de timp în care creșterea economică este mică dar nu neapărat negativă se
numește stagnare economică.

6
Declinul in cheltuielile consumatorilor.

Unii economiști consideră că recesiunile au fost cauzate în mare parte de crizele economice. Un
exemplu important este Marea depresiune, care a fost precedată în multe țări de „fugi la bancă”
și prăbușiri ale burselor de valori. Criza împrumuturilor imobiliare și spargerea altor bule
imobiliare de peste tot din lume a dus la recesiune în SUA și în multe alte țări dezvoltate între
2008-2009.

Caracteristici definitorii

Literatura economică şi politică a ultimilor ani abundă de referiri asupra crizei financiare
mondiale, care a început prin 2007, şi a antrenat în vârtejul său devastator diverse sectoare din
domeniul economic. Multe ţări au constatat un declin economic cauzat preponderent de acest
fenomen conjunctural. Pentru România, dar şi pentru cea mai mare parte din ţările care s-au
angajat pe drumul trecerii la economia de piaţă, criza economico-financiară a început în 1989,

concomitent cu declanşarea unei radicale crize politice, instituţionale şi de sistem. De

atunci şi până acum, an de an, principalii indicatori macroeconomici au cunoscut scăderi

spectaculoase, unele scăderi ale acestora fiind justificate şi prin efectele crizelor conjuncturale,
gen cea financiară declanşată în 2007. Fără nici un fel de explicaţie raţională, imediat după 1989,

7
România a trecut de la o creştere economică bazată pe producţie industrială şi exporturi extinse
la un model bazat pe consum.

Deoarece, de regulă, comparaţiile se fac de la an la an, experţii apreciază că, dacă

scăderea produsului intern brut din 2010 se va dovedi mai mic de 2%, aceasta se datorează

aportului pozitiv al sectorului industrial, care a înregistrat o creştere de 5,5 %, iar exporturile de
bunuri au avansat şi ele cu 28%.2. La rândul său, agricultura a cunoscut în această perioadă
profunde transformări. Astfel, dacă specialiştii din domeniu şi tendinţele direct observabile pe
plan european şi mondial al acestui gen de activitate productivă susţin ideea că, agricultura
performantă este absolut legată de concentrarea suprafeţelor agricole în mari ferme de producţie.

În România, proprietatea rurală este de circa două ori mai fărămiţată decât în perioada
interbelică. În urma aplicării Legii funciare, suprafaţa medie a gospodăriei agricole este de 1,9
ha, iar circa două treimi din gospodării au o mărime de 0.5 – 1,6 ha. În plus, potrivit datelor
Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, această proprietate este pulverizată mai departe în circa
40 de milioane de parcele, adeseori aflate la apreciabile. Aşa se face că, deşi suprafaţa noastră
agricolă este apreciată că poate asigura hrana pentru jumătate din populaţia Europei, producţia
agricolă românească are caracteristici de supravieţuire, iar bună parte din nevoile proprii de
consum se asigură din importuri.

Cei mai de seamă economişti şi sociologi au insistat asupra împletirii în angrenajul social a
libertăţii cu responsabilitatea socială. Orice om îşi caută direcţia existenţială într-un univers
mărginit de drepturi şi obligaţii, de libertăţi şi responsabilităţi, atât faţă de propria sa persoană,
cât şi faţă de mediul social. Criza economico-socială din România este rezultatul înclinării
balanţei în direcţia creşterii libertăţii şi ignorării condamnabile a responsabilităţii. Imediat după
1989, echipele care s-au perindat la conducerea ţării nu au pregetat să promită un alt fel de
dezvoltare economică, menit să asigure tuturor o viaţă mai bună şi mai multă linişte. În afara
oricărei responsabilităţi, noile conduceri au angajat majoritatea socială în direcţia unei reforme
profunde, fără a se ţine seama de costurile acesteia şi împotriva idealurilor acesteia. Ca atare,
toată reformarea socială de până acum este străbătută de lărgirea sărăciei, de destructurarea
sistemului de sănătate şi de învăţământ, de degradarea alarmantă a producţiei autohtone, de

8
pierderea unor pieţe internaţionale tradiţionale, de risipirea avuţiei naţionale, de contractarea mai
ales pentru consum şi pentru echilibrarea balanţei de plăţi a unor importante datorii externe, de

creşterea dincolo de suportabil a şomajului, de migrarea a milioane de oameni în exterior pentru

a căpăta ceva de lucru, de cele mai multe ori în condiţii umilitoare etc.

Criza economico-politică a României este o criză de etichetă, fără responsabilităţi, doar cu

consecinţe. Toate suferinţele oamenilor de după anul 1989 au fost şi sunt mascate de umbra
lăsată de emblema unei cunoscute stafii: comunismul. Înainte de 1989, comuniştii au acţionat
asupra fiinţei umane, restrângându-i orice formă de libertate, având numai obligaţii. Marile
combinate, care înainte asigurau locuri de muncă pentru zeci de mii de oameni, deodată au
devenit un morman de fiare vechi. Rezultatele munci de atunci erau minciuni ordinare ale unei
generalizate propagande de partid.

După anul 1989, societatea nu a putut progresa deoarece comuniştii şi securiştii au rămas încă
printre noi, ei au controlat prin legături de cumetrie structuri şi sisteme de decizie, au fost în
măsură să reducă la un statut de paiaţă chiar un preşedinte ales al Tării, autointitulat simbol al
luptei anticomuniste. În România, statul a început să fie considerat cel mai prost manager. Hulit
şi arătat cu degetul din toate părţile, acesta a trecut la privatizarea rapidă a economiei, la

retrocedarea pământului, la vinderea activelor etc. În loc să crească responsabilitatea

conducerilor spre eficacitatea şi eficienţa economică a patrimoniului comun sub toate

aspectele, prin forme mixte de proprietate, s-a trecut la privatizarea accelerată şi fără răspundere.
În loc să poarte răspunderea socială, politică şi economică, dar şi juridică, pentru modul în care
s-a gestionat avuţia naţională, liberalismul nostru original a declanşat corupţia generalizată,
îmbogăţirea fără temei a unei minorităţi politice şi clientelare, şi sărăcirea celei mai mari părţi a
populaţiei.

După două decenii de reformă, economia ţării seamănă cu un bolnav, care timp de douăzeci de
ani a fost supus mai multor terapii, iar acum este muribund. Medici şi cunoscuţi ai acestuia
constată că bolnavul este într-o stare mult mai gravă decât acum douăzeci de ani, dar nu acuză pe
cei care i-au administrat tratamentele, ci se mulţumesc să zică: „Asta a fost vrerea Domnului”.

9
Tipologia crizelor financiare

Vorbind în general despre actuala criză globală, facem aprecierea că avem de-a face cu

o criză financiară. Dar o criză financiară nu este posibilă decât într-un context economic.

Și atunci trebuie să acceptăm ideea lui Nicholas Georgescu - Roegen că o graniță sau o

delimitare economică trebuie tratată ca o penumbră. Încercând să stabilim o tipologie a crizelor

financiare trebuie să ținem cont de caracterul lor complex, din mai multe puncte de vedere:

1. de sistemul factorial-cauzal care le generează;

2. de mediul economic în care se manifestă;
3. de aria de cuprindere.

Orice clasificare trebuie să aibă capacitatea de sugestie privind măsurile și activitățile

anti-entropice pe care trebuie să le întreprindă decidenții responsabili. Plecând de la situația

actuală, Kotz (Voinea, 2009) identifică patru tipuri de crize economice și financiare:

a) Criza generată de faptul că salariile cresc mai repede decât productivitatea muncii;

b) Criza generată de supraconsum;

c) Criza generată de excesul de investiții; excesul de investiții poate conduce la

supradimensionarea capacităților de producție și care nu pot fi susținute de

rentabilitățile efective;

d) Criza care provine din baloane speculative.

Dar, în prima fază trebuie să facem distincție între cauză și efect. Deși rolurile se pot

inversa, în sensul că efectul poate deveni cauză și așa mai departe, determinând un caracter

pro-ciclic al crizelor.

Fluctuaţiile semnificative ale preţurilor activelor pot influenţa sensibil obiective

10
globale importante cum ar fi cele legate de inflaţie, şomaj sau creşterea economică. În

anumite condiţii extreme, vezi “dot-com bubble” din anii 2000 sau mai recenta “subprime

crisis” din perioada 2007 - prezent, pot genera scăderea dramatică a venitului mediu,

reducerea joburilor sau instabilitate financiară, în ultimă instanţă afectând bunăstarea

generală. Creşterea economică stabilă şi continua creare de slujbe în economiile mondiale

depinde de fapt de existenţa stabilităţii financiare.

Canalele prin care preţurile activelor pot perturba obiectivul global al bunăstării

cuprind, fără a se limita, următoarele:

- relaţia creştere preţuri active – creştere consum; s-a evidenţiat, de altfel, că la o

creştere de 1$ a valorii activelor, consumul creşte cu 5 cenţi. De altfel, o valoare mai

mare a unor active, de exemplu a celor imobiliare, creşte valoarea de garanţie a

acestora dar şi gradul de îndatorare şi solvabilitatea aparentă a proprietarilor,

stimulând consumul suplimentar, la persoanele fizice sau investiţiile de dezvoltare sau

extindere în cazul firmelor.

- relaxarea creditului; acest canal a fost un factor de primă importanţă în alimentarea

bulelor pe diverse pieţe prin stimularea artificială a puterii de cumpărare. Creşterea

valorii activelor firmelor le-a ameliorat datele financiare, şi, implicit ratingul de

îndatorare. Costul finanţării lor a scăzut având un rating mai bun, consumul de credite

pentru dezvoltare fiind astfel stimulat. Odată blocat acest canal, a fost semnificativ

diminuată puterea de cumpărare a consumatorilor cu consecinţe în contractarea

consumului şi afectarea diverselor industrii asociate dar şi a capacităţii întreprinderilor

de creştere prin tehnologii şi cercetare. Costul finanţării a devenit prohibitiv în

11
combinaţie cu îngreunarea accesului la creditare, în primul rând în economiile

emergente unde creşterea economică s-a transformat în recesiune.

Un eveniment macroeconomic cu impact semnificativ poate genera instabilitate pe

pieţele de capital sau pe oricare alt tip de piaţă (imobiliară, mărfuri etc.). Astfel de evenimente

sau “lebede negre” sunt descrise în literatura economică de unii autori ca impredictibile şi

putând afecta mase largi de oameni. Alţi autori (Roubini, Mihm, 2010) descriu aceste
evenimente ca fiind totuşi predictibile, măcar pe segmentul bulelor speculative de active, vezi
bula imobiliară rezidenţială din Statele Unite, denumindu-le “lebede albe”.

Efectele acestor evenimente asupra pieţelor de capital, în special a celor încă imature,

sau emergente sunt cele care ne interesează. Ne referim la panica asociată cu vânzarea masivă

de acţiuni la spargerea unei bule speculative, la exuberanţa

iraţională concretizată prin cumpărarea de titluri financiare asociată formării unor bule

speculative (vezi legenda tigrilor asiatici şi fondurile speculative create pe acest segment,

devenit o adevărată modă a anilor respectivi). Totodată, se evidenţiază şi al treilea aspect

negativ, şi anume reţinerea majorităţii participanţilor din piaţă de a mai face tranzacţii până la

o clarificare a trendului viitor pe termen mediu sau lung.

Implicațiile crizei financiare internaționale din 2007-2009 asupra sistemului bancar

european

Conform lui Caprio, Klingebiel (2003) criza bancară apare atunci când capitalul băncii este
epuizat. Astfel de crize cuprind de obicei falimente bancare de mari dimensiuni, fuga
deponenţilor, nivelul ridicat al creditelor neperformante sau anumite acţiuni de urgenţă ale
guvernului (Demirgüç-Kunt et al., 2006).

12
Reinhart, Rogoff (2011a) disting două tipuri de crize bancare: crize bancare de tip I – sistemice
(severe) şi crize bancare de tip II – dificultăţi financiare (mai puţin severe). Conform lui
Reinhart, Rogoff (2011b) crizele bancare pot fi cauzate de două tipuri de evenimente. Primul
eveniment este că există riscuri de retrageri masive de depozite care duc la închiderea, fuzionarea
sau preluarea de către sectorul public a uneia sau mai multor instituţii financiare (în Venezuela în
1993 sau în Argentina în 2001). În al doilea caz nu există riscul de retrageri masive de depozite,
iar închiderea, fuzionarea, preluarea sau asistenţa guvernamentală de scală largă a unei
importante instituţii financiare va fi urmată de către alte instituţii financiare (în Tailanda de la
1996 până la 1997).

Ştiind faptul că sistemul bancar este componenta semnificativă a sistemului financiar, iar
stabilitatea financiară se referă la sistemul financiar şi stabilitatea financiară este un bun public
(Schoenmaker, 2011), producătorul de bunuri nu poate exclude pe nimeni de la consumul
bunului, iar consumul unuia nu poate exclude consumul altuia. Conform lui Schoenmaker (2011)
întrebarea cheie este dacă guvernele pot produce în continuare acest bun public la nivel naţional
în lumea pieţelor financiare globalizate de azi. Goodhart și Schoenmaker (2009) arată că
deoarece stabilitatea financiară este gestionată în prezent la nivel naţional, recapitalizarea
băncilor după criză din 2007 a fost suportată de guvernele naţionale. Costurile fiscale ale
furnizării de lichiditate băncilor în criza sunt semnificative (în condiţiile în care băncile au
activităţi transfrontaliere). Calea preferată pentru rezolvarea unui faliment bancar este o soluţie a
sectorului privat.

Goodhart și Schoenmaker (2009) ajung la concluzia că utilizarea banilor publici ar trebui să fie
luată în considerare numai în cazul în care beneficiile sociale (în formă de prevenire a unei crize
Provocările crizei asupra sistemului bancar bancare mai profunde) depăşesc costurile de
recapitalizare prin intermediul banilor contribuabililor.

Criza sistemului bancar a apărut pe fondul acumulării unor vulnerabilităţi create de combinarea
unui număr de condiţii favorizante (Goodfriend, 2000): dobânzi reale scăzute pe o perioadă
relativ îndelungată, condiţii de creditare deosebit de favorabile, volatilitate scăzută pe pieţele
financiare şi creşteri ale preţurilor activelor. Criza a scos în evidenţă vulnerabilitatea băncilor al
căror model de afaceri depind un grad ridicat şi în mod excesiv de pieţele financiare securitizate,
care în condiţii de stres din timpul crizei au dus la o evaluare nerealistă a riscurilor, a lichidităţii
13
şi a concentrării poziţiilor, precum şi la incapacitatea de a anticipa o reducere dramatică în
disponibilitatea finanţării garantate pentru a sprijini aceste active.

Falimentul băncilor diferă de falimentul societăţilor nefinanciare datorită faptului că modul în

care îşi colectează resursele puse la dispoziţia clienţilor pentru creditare diferă de societăţile
nefinanciare, precum şi prin dezvoltarea obligaţiunilor securitizate, supravegherea băncilor şi
rezoluţia falimentului diferă de cele ale societăţilor comerciale tradiţionale. Multe caracteristici
ale băncilor diferite de cele ale societăţilor nefinanciare solicită proceduri diferite de soluţionare
a falimentului. Conform lui Flannery (1994) substituirea de active creează probleme mult mai
pronunţate pentru bănci decât pentru societăţi nefinanciare. Marinč și Vlahu (2012) atrag atenţia
asupra soluţionării falimentelor bancare atât din prisma activelor, cât şi a pasivelor bancare. Ei
precizează faptul că pe partea de active combinaţia activelor de substituire, opacitatea activelor
bancare şi plasa de siguranţă creată de guverne prin acordare de subvenţii creează stimulente
managerilor de bănci de a fi mai excesivi în asumarea deciziilor cu risc ridicat. Pe parte de
pasive, furnizarea de lichidităţi prin depozite lichide creează probleme potenţiale de coordonare,
cum ar fi funcţionarea zi de zi a băncii. În plus băncile sunt interconectate, iar falimentul unei
bănci poate răspândi contagiunea prin întregul sistem financiar, instituind externalităţi negative
importante. Caracteristicile sistemului bancar sunt legate de modalitatea de provizionare a
lichidităţii, probleme de coordonare bancară, influenţa externalităţilor asupra riscului sistemic
(contagiunea, erodarea încrederii publicului, impact asupra economiei reale, sistem de plată),
importanţa pentru eficienţa ex-ante a operaţiunilor bancare, problema informaţiilor asimetrice,
problema de substituire a activelor bancare, opacitatea operaţiunilor bancare, reglementările
prudenţiale legate de necesarul de capital (reglementat prin Reglementările Basel II, respectiv
Basel III), garantarea depozitelor, care au efect ex-post asupra eficienţei activităţii bancare.

Archaya et al. (2011) scot în evidenţă problema existenţei pe o piaţă financiară globalizată a
structurilor de reglementare şi de supraveghere fragmentate, care conduc la probleme de
coordonare şi pot întârzia intervenţia autorităţilor.

Criza bancară a devenit subiect de preocupare pentru organismele internaţionale cel puţin pentru
trei motive. În primul rând, ea a afectat întregul sistem financiar, iar vulnerabilităţile din sectorul
bancar s-au dovedit de natură sistemică, influenţând şi celelalte componente ale sistemului
financiar. În al doilea rând, criza a fost un eveniment de natură globală, pentru că a existat o
14
contagiune prin intermediul relaţiilor financiare care se desfăşoară permanent şi aproape fără
bariere din cauza liberalizării circulaţiei capitalurilor. În al treilea rând, oprirea contagiunii şi
restructurarea sectorului financiar au contribuit la diminuarea perspectivelor de creştere
economică pentru că au necesitat intervenţia autorităţilor publice. Intervenţia s-a făcut prin
utilizarea fondurilor publice, ceea ce a determinat şi o scădere a veniturilor populaţiei, dar şi
modificarea comportamentului de investire.

Conzluzii

Pentru țările emergente, politicile macroprudențiale au generat o reducere a activității de

creditare, instrumentele ce au vizat debitorii fiind mai eficiente decât cele ce vizează instituțiile
financiare. Un impact negativ a fost dovedit și în cazul țărilor cu o redusă independență a
politicii monetare. În continuare, politicile macroprudențiale au determinat o creștere a activității
de creditare în cazul sistemelor bancare cu bănci centrale independente, pe când în cazul
sistemelor bancare competitive politicile macroprudențiale au redus creditarea. Autoritățile
centrale ar trebui să țină cont 27 în momentul proiectării politicilor macroprudențiale că rata de
creștere a împrumuturilor băncilor mari poate fi controlată, în principal, prin măsuri ce vizează
debitorii. Băncile mai puțin capitalizate au redus rata împrumuturilor după adoptarea politicilor
macroprudențiale, pe când băncile care își asigură fondurile necesare de pe piața interbancară au
majorat oferta de credite.

15
Bibliografie:

 https://doctorat.feaa.uaic.ro/doctoranzi/pagini/IesanMuntean_Florentina/
Documents/Rezumat_Teza_Florentina_Iesan-Muntean.pdf
 http://www.cide.ro/104%20Studii%20-%20GabrielaLatea%20-%20Lectiile.pdf
 https://www.zf.ro/zf-20-de-ani/zf-la-20-de-ani-evenimentul-anului-2009-criza-
financiara-incepe-sa-isi-arate-efectele-in-economie-dar-toata-lumea-este-optimista-
si-crede-ca-dezastrul-va-dura-doar-cateva-luni-17605646
 https://econ.ubbcluj.ro/Scoala_Doctorala/rezumate/PECE%20Andreea
%20Maria.pdf
 file:///C:/Users/Asus/Downloads/R20090226Guv%20(2).pdf

16