Prof. Dr.

Robert Berezovski
Curs 2
Noţiuni generale privind instituţiile publice

INSTITUŢIA PUBLICĂ
Instituţiile publice reprezintă ansamblul structurilor organizate, create în societate pentru
gestionarea afacerilor publice.
Obiectivul unei instituţii publice este servirea interesului public. Sunt situaţii în care iniţiativa
particulară nu poate acoperi cerinţele societăţii şi de aceea sunt necesare instituţii specifice.

Cele patru dimensiuni principale ale acestora:

potmanevra un număr mare de sarcini;
pun accent pe cuantificare;

operează într-un mod previzibil, standardizat;

pun accent pe controlul asupra celor angrenaţi în sistemul instituţiilor.

Funcțiile instituțiilor publice:

pregătireaşi adoptarea de acte normative;
punerea în executare a legilor;

supravegherea punerii în executare a hotărârilor luate la nivel politic.

Curs 2
Noţiuni generale privind instituţiile publice

ISTORIC AL INSTITUŢIEI PUBLICE

Sisteme de administraţie bazate pe loialitatea faţă de un individ (rege, ministru etc.)
Sistemele administrative din Egiptul antic;

Sistemele administrative din timpul dinastiei Han (206 î.e.n. – 220 e.n.), care sugerau
pornind de la preceptele confucianiste, modul de acces al indiviziunilor la guvernare
(calitatea indivizilor şi nu poziţia socială);

Imperiile administrative grec şi roman controlate de la centru prin legi şi proceduri.

Sisteme administrative în care individul este devotat statului în raport cu

componentele sistemului legislativ

În ultima parte a secolului al XIX-lea apariţia statului modern.

 Curs 2
Noţiuni generale privind instituţiile publice

CARACTERIZARE GENERALĂ
Instituţiile publice au deţinut pentru multă vreme un rol important în majoritatea ţărilor
dezvoltate, dar, odată cu privatizarea unor servicii publice, unele instituţii au trecut într-un
plan secundar.

Aceste instituţii sunt importante pentru că:

Activitatea lor este dependentă de sectorul guvernamental;

Managementul sectorului public controlează activitatea organizaţiilor cu scop lucrativ.

În cazul în care controlul guvernamental este prea rigid, instituţiile publice îşi pierd
statutul de entităţi independente, astfel că nu mai sunt rentabile pentru public.
Curs 2
Noţiuni generale privind instituţiile publice

Definiţie INSTITUȚIE PUBLICĂ

(legea nr.500/2003 privind finanţele publice)

Denumire generică ce include:

Parlamentul,
Administraţia Prezidenţială,
ministerele,
celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice,
alte autorităţi publice,
instituţiile publice autonome,
instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare
a acestora.
Curs 2
Noţiuni generale privind instituţiile publice
Curs 2
Noţiuni generale privind instituţiile publice
CRITERII DE CLASIFICARE A INSTITUŢIILOR PUBLICE

I.Nivelul administrativ:

Instituţii publice la nivel central (Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul,

ministerele etc.)
Instituţii publice la nivel local (consilii judeţene, consilii locale, primării etc.)
II. Domeniul în care îşi manifestă autoritatea:

Instituţii publice care acţionează în domeniul legislativ (Parlament, consilii

judeţene, consilii locale)
Instituţii publice care acţionează în domeniul executiv (Guvernul, ministerele,
Banca Naţională a României, primării, prefecturi)
Instituţii publice care acţionează în domeniul judecătoresc (Curtea Supremă
de Justiţie, Consilul Superior al Magistraturii, instanţe judecătoreşti, trubunale
etc.).
Curs 1
Noţiuni generale privind instituţiile publice

CRITERII DE CLASIFICARE A INSTITUŢIILOR PUBLICE

III. Obiectul activităţii :

Instituţii administrative (ministere, prefecturi, primării)

Instituţii de specialitate (învăţământ, sănătătate, asistenţă socială, justiţie,
apărare naţională, ordine publică, economie etc.)
Curs 2
Noţiuni generale privind instituţiile publice

CARACTERISTICILE INSTITUȚIILOR PUBLICE

Furnizarea bunurilor publice:

 aprovizionarea cu apă, electricitate, gaz, telecomunicaţii,
considerate esenţiale pentru economie, în ansamblu;
 producerea de autoturisme, autovehicole, tutun, alcool

Satisfacerea nevoilor colective

 servicii de educație, sănătate, sport, cultură
 apărare națională, siguranță și protecție
Curs 2
Noţiuni generale privind instituţiile publice
SECTOR PUBLIC

ADMINISTRAŢIA ÎNTREPRINDERILE PUBLICE

GUVERNAMENTALĂ

ADMINISTRAŢIA
CENTRALĂ
ORGANIZAŢIILE ORGANIZAŢIILE
PUBLICE PUBLICE NON-
ADMINISTRAŢIA FINANCIARE FINANCIARE
regii autonome, companii
REGIONALĂ nationale, societati nationale,
ORGANIZAŢIILE CU CARACTER societati
comerciale cu capital public
MONETAR INCLUSIV BANCA sau privat, societati
CENTRALĂ cooperatiste, societati
agricole, institutii fara scop
lucrativ aflate în serviciul
societatilor nefinanciare
ADMINISTRAŢIA ORGANIZAŢIILE FINANCIARE
LOCALĂ NON-MONETARE: fonduri
de investitii institutii financiare nebancare
(societati
de leasing financiar, societati de credit de
consum, societati de credit
ipotecar, unitati cu personalitate juridica
emitente de carduri de credit/debit,
case de ajutor reciproc etc.
Curs 2
Noţiuni generale privind instituţiile publice
ADMINISTRAŢIA GUVERNAMENTALĂ
 Administraţia centrală
 autoritatea politică a administraţiei centrale se manifestă asupra întregului teritoriu al unei ţări;
 administraţia centrală percepe impozite de la toţi rezidenţii şi/sau nerezidenţii unei ţări, participanţi la
desfăşurarea activităţii economice pe teritoriul ţării respective;
 administraţia centrală furnizează servicii publice (apărare naţională etc.) pentru satisfacerea nevoilor
colective.

 Administraţia regională
 autoritate legislativă, juridică, executivă se manifestă asupra întregii regiuni, dar nu şi asupra celorlalte
state;
 de obicei, administraţiile regionale au puterea de a percepe impozite şi taxe de la persoane fizice sau
juridice ce îşi desfăşoară activitatea în respectiva regiune;
 pentru ca o enitate să fie considerată administraţie publică trebui să deţină propriile active, să
colecteze fonduri şi să poată cheltui sau aloca cel puţin o parte din veniturile obţiunte ca urmare a
perceperii impozitelor conform politicii pe care o promovează;
 administraţiile regionale pot beneficia de transferuri de la administraţia centrală;
 dacă administraţia regională depinde în totalitate de veniturile administraţiei publice pe care le
foloseşte conform deciziilor acesteia din urmă, atunci respectiva administraţie este considerată agenţie
a administraţiei centrale.

 Administraţiile locale
 administraţiile locale pot avea sau nu puterea de a percepe impozite şi taxe;
 obiectivele administraţiilor locale sunt mai restrânse în comparaţie cu cele ale administraţiilor centrale
sau regionale;
 sunt dependente, într-o măsură mai mare, de transferurile primite de la nivelurile superioare ale
administraţiei publice;
 pentru a fi considerate unitate instituţională trebuie să deţină active, să colecteze fonduri şi să aibă
posibilitatea de a utiliza fondurile respective cu un anumit grad de discreţionarism;
 administraţiile locale furnizează o gamă variată de servicii publice, unele dintre acestea fiind finanţate
de la nivelele superioare ale administraţiei publice;
 printre serviciile furnizate de către administraţiile locale se numără cele de asistenţă sanitară (spitale),
cele educaţionale (şcoli), cele culturale (teatre, biblioteci, galerii de artă, muzee, parcuri etc.).
Curs 2
Noţiuni generale privind instituţiile publice

FINANŢAREA INSTITUŢIILOR PUBLICE (legea nr.500/2003)

a) integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor
speciale, după caz (ministerele, Academia Română, Institutul Naţional de Statistică
etc.);
b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
c) integral, din veniturile proprii (CNVM; ANL etc.)

Instituţiile publice finanţate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de

stat, bugetele fondurilor speciale, după caz, varsă integral veniturile realizate la bugetul
din care sunt finanţate.
Curs 2
Noţiuni generale privind instituţiile publice

CONCEPTE:

credit bugetar - suma aprobata prin buget, reprezentând limita maxima pâna la care
se pot ordonanta si efectua plati în cursul anului bugetar pentru angajamentele
contractate în cursul exercitiului bugetar si/sau din exercitii anterioare pentru actiuni
multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanta si efectua plati din buget pentru
celelalte actiuni;
deschidere de credite bugetare - aprobare comunicata ordonatorului principal de
credite de catre Ministerul Finantelor Publice prin trezoreria statului, în limita careia
se pot efectua repartizari de credite bugetare si plati
Curs 2
Noţiuni generale privind instituţiile publice

 Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii, conducătorii celorlaltor organe

de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi
publice şi conducătorii instituţiilor publice autonome.
 Conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea
ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terţiari de
credite, după caz.

 Rolul ordonatorilor de credite:

 Ordonatorii principali de credite (ex. Ministerele, Consiliul Concurenţei etc.)
repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele
instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari
sau terţiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
 Ordonatorii secundari (ex. ANAF) de credite repartizează creditele bugetare aprobate,
pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror
conducători sunt ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit
legii.
 Ordonatorii terţiari de credite (ex.direcţia Generală de Administrare a Marilor
Contribuabili) utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru
realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele
aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.
Curs 2
Noţiuni generale privind instituţiile publice

Responsabilităţile ordonatorilor de credite

 Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele
bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru
cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu
respectarea dispoziţiilor legale.
 Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:
 angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare
repartizate şi aprobate;
 realizarea veniturilor;
 angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
 integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
 organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor
financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;
 organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a
programului de lucrări de investiţii publice;
 organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
 organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale.
Curs 2
Noţiuni generale privind instituţiile publice

BIBLIOGRAFIE

 http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/marinescu/cuprins.htm
 Legea nr.500/2003 privind finanţele publice