UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE

(NOTE DE CURS)





Lect. Univ. Dr. Vasile Mooc



SIBIU
2010

1






CUPRINS



Cap. 1 Instituiile publice furnizori de servicii i bunuri publice 2
Cap. 2 Definirea, funciile i rolul finanelor instituiilor publice 12
Cap. 3 Resursele financiare ale instituiilor publice 17
Cap. 4 Cheltuielile instituiilor publice 27
Cap. 5 Procesul bugetar la nivelul instituiilor publice 35
Cap. 6 Analiza lichiditii i solvabilitii instituiilor publice 46
Cap. 7 Procesul investiional n instituiile publice 49
Cap. 8 Procesul de achiziii publice n instituiile publice 52
Bibliografie 55



2

Capitolul 1
Instituiile publice furnizori de bunuri i servicii publice
1.1. Prezentare general a instituiilor publice
Instituiile publice reprezint ansamblul structurilor organizate, create n societate pentru
gestionarea afacerilor publice. Instituiile publice, n sensul birocratic pe care l au n ziua de
astzi, reprezint singurul mod de organizare social-economic a statului care poate face fa
provocrilor modernitii (numrul mare al populaiei, diversitatea i complexitatea nevoilor
umane ce se cer satisfcute). Ceea ce face din instituiile publice instrumente eficiente este
caracterul lor raional manifestat n cele patru dimensiuni principale ale acestora:
pot manevra un numr mare de sarcini;
pun accent pe cuantificare;
opereaz ntr-un mod previzibil, standardizat;
pun accent pe controlul asupra celor angrenai n sistemul instituiilor.
ntr-un stat democratic ele au urmtoarele funciuni:
pregtirea i adoptarea de acte normative;
punerea n executare a legilor;
supravegherea punerii n executare a hotrrilor luate la nivel politic.
Obiectivul unei instituii publice este servirea interesului public. Sunt situaii n care
iniiativa particular nu poate acoperi cerinele societii i de aceea sunt necesare instituii
specifice.
Instituiile publice au deinut pentru mult vreme un rol important n majoritatea rilor
dezvoltate, dar, odat cu privatizarea unor servicii publice, unele instituii au trecut ntr-un plan
secundar.
n cadrul acestor instituii avem n vedere i politicile sociale, industriale i de investiii.
n cazul n care controlul guvernamental este prea rigid, instituiile publice i pierd statutul de
entiti independente, astfel c nu mai sunt rentabile pentru public.
Sunt situaii n care instituiile publice nu pot fi controlate eficient iar randamentul lor
este inferior companiilor private. Este oportun ca atunci s se pun problema privatizrii unor
servicii publice. Dac managerii din organizaiile private au n vedere, n primul rnd, profitul,
scopul managementului public este satisfacerea interesului general. Succesul instituiilor publice
depinde i de modul n care guvernele vor identifica mecanisme de motivare i control adecvate

3
fr s implementeze proceduri rigide la nivelul instituiei publice.
Caracteristicile serviciilor publice sunt :
Satisfac o nevoie social;
Se creeaz / desfiineaz prin decizie administrativ de management;
Regimul lor juridic este reglementat de reguli ale dreptului public;
Se realizeaz prin stabilimente publice; etc.
Sunt considerate servicii publice numai activitile care satisfac nevoi sociale apreciate de
puterea politic ca fiind de interes public (furnizate ca servicii n reea). De multe ori, guvernele
acord faciliti grupurilor dezavantajate. Aceste servicii impun investiii iniiale mari conducnd
la tendine monopoliste. Prin natura lor, aceste servicii pot avea un impact politic. Controlul
susinut prin reglementri asigur coordonarea instituiilor publice. Exist riscul, din cauza
gestionrii defectuoase a resurselor financiare, ca bugetele s aib de suferit.
Companiile publice se afl n competiie direct cu companiile private: bnci, companii
de asigurare, aeriene, petroliere. Pentru a stimula competiia i pentru a menine controlul unor
ramuri strategice, guvernele controleaz aceste companii. Sunt ri, n care statul deine
monopolul asupra companiilor:
productoare de maini;
de alcool i tutun.
Apar astfel diferenieri n dezvoltarea sistemelor fiscale de la ar la ar.
Exist patru motive care determin existena companiilor publice:
- minimalizarea erorilor de pe pia;
- creterea rentabilitii economice;
- facilitarea planificrii centralizate a economiei;
- schimbarea naturii economiei.
Sectorul public a avut ntotdeauna i alte scopuri dect cele financiare. Orice guvern are
autoritatea de a se implica n toate sectoarele economiei, ceea ce presupune i crearea de
companii proprii. Interesul public a fost ntotdeauna o prioritate care presupunea angajarea celor
mai competente persoane pentru a forma o elit administrativ care s acioneze n conformitate
cu legea i precedentele existente.
O alt modalitate de definire a instituiilor publice o prezint Legea privind finanele
publice nr 500/2002, conform creia: Instituiile publice, n nelesul prezentei legi, includ
Parlamentul, Administraia Prezidenial, ministerele, celelalte organe de specialitate ale
administraiei publice, alte autoriti publice, instituiile publice autonome, precum i instituiile
din subordinea acestora, indiferent de modul de finanare a acestora.

4
1.2. Bunuri private i bunuri publice

Nevoile primordiale de trai ale omului au un caracter individual, adic depind de
preferinele fiecrui om i difer n funcie de ocupaie, mediu social, zon geografic, vrst,
sex, etc. Nevoile individuale pot fi satisfcute pe seama acelor bunuri care sunt capabile s ofere
valorile de ntrebuinare necesare oamenilor. Preul acestora se stabilete la pia, n funcie de
raportul existent ntre cererea consumatorilor i oferta productorilor. Aceste bunuri denumite
private, oferite de productori autonomi, se afl n cantiti limitate din cauza dimensiunii
limitate din cauza dimensiunii limitate a factorilor de producie, respectiv a resurselor bneti, i
ele limitate.
Dar nevoile oamenilor nu se limiteaz numai la nevoile individuale, care pot fi satisfcute
pe seama bunurilor private , procurate prin mecanismul pieei. Pe lng acestea, oamenii mai au
multiple alte nevoi sociale, cum ar fi: sa fie aprai mpotriva eventualelor agresiuni venite din
afara rii, s fie pzii mpotriva indivizilor care ncalc regulile de conduit din societate, s fie
sprijinii n lupta lor mpotriva forelor oarbe ale naturii, s fie protejai sub raport social, etc.
Asemenea nevoi au un caracter social sau colectiv i ele pot fi satisfcute pe seama unor
activiti organizate de autoritile publice, viznd asigurarea aprrii naionale, meninerea
ordinei interne i a securitii civile, pstrarea echilibrului ecologic, protecie social, etc.
Nevoile colective sau obteti reclam existena unor instituii publice capabile s ofere
cetenilor utilitile publice, denumite de unii economiti bunuri publice sau bunuri sociale, de
care acetia au nevoie i pe care nu le pot dobndi prin mijlocirea pieei.
De foloasele aciunilor publice beneficiaz ntreaga colectivitate, toi membri societii,
indiferent dac acetia au participat sau nu la efortul de finanare a acestora.
Consumul unitilor publice este invizibil i neconcurenial.
Spre deosebire de bunuri private, care se consum n mod individual i sunt
concureniale, utilitile publice se folosesc n comun, adic sunt indivizibile i nu sunt
concureniale, de ele putnd s beneficieze mai multe persoane n acelai timp.
n comparaie cu bunurile private care pot fi procurate prin intermediul pieei, utilitile
publice pot fi asigurate numai cu ajutorul autoritilor publice, singurele n msur s organizeze
instituii, servicii sau aciuni de larg interes social. Autoritile publice sunt Chemate s
recepioneze semnalele cetenilor, s sesizeze nevoile justificate ale acestora i s se ngrijeasc
de satisfacerea lor, oferindu-le serviciile de care acetia au nevoie.
n cazul nevoilor colective (de aprare naional, de securitate civil, educaie n cadrul
nvmntului general obligatoriu, acces liber n parcuri i zone verzi etc.), autoritile publice

5
furnizeaz utiliti tuturor membrilor societii, fr criterii de eligibilitate i fr vreo contribuie
direct din partea acestora la acoperirea cheltuielilor instituiilor publice care presteaz servicii
pentru satisfacerea respectivelor nevoi.
Din cele de mai sus, rezult c satisfacerea membrilor societii nu se poate realiza
ntotdeauna pe seama bunurilor private, prin mecanismul pieei, i de aceea, n numeroase
mprejurri , se recurge la prestaiile efectuate de diferite uniti publice specializate, care se
cluzesc, n activitatea lor, dup deciziile autoritilor publice. Spre deosebire de deciziile
agenilor economici care sunt subordonate maximizrii profitului, creterii rentabilitii
economice individuale, deciziile autoritilor publice parlament, guvern, organe locale au n
vedere maximizarea utilitilor sociale, economice i de alt natur, cuantificabile i
necuantificabile, imediate i de perspectiv, sporirea rentabilitii naionale.
Participarea autoritilor la satisfacerea nevoilor sociale (colective) este determinat de
imposibilitatea sectorului privat de a oferi anumite bunuri i servicii, deoarece:
a) nu este organizat, sub raport tehnic s desfoare astfel de activiti;
b) nu poate stabili cu exactitate beneficiarii acestora pentru a le solicita plata preului
datorat;
c) dei este capabil s produc anumite bunuri i servicii, nu-i asum o asemenea
sarcin, din cauza incapacitii beneficiarilor de a suporta costul acestora.
n toate aceste cazuri producerea bunurilor i a serviciilor este ncredinat de autoritile
publice sectorului public, care ncaseaz costul acestora de la fondurilor de resurse financiare
publice, iar nu de la fiecare beneficiar n parte.
n economia de pia, prin intermediul finanelor publice, statul pune la dispoziia
membrilor societii o gam larg i variat de utiliti n condiii specifice. Procurarea acestor
utiliti presupune nfptuirea unui amplu proces de redistribuire a veniturilor i averii
persoanelor fizice i a resurselor financiare ale agenilor economici, dup criterii stabilite de
organele de decizie politic.
Unitile publice pe care statul le ofer membrilor societii se realizeaz prin aciuni cu
caracter social, economic, de meninere a ordinei interne, de aprare naional, de dezvoltare a
relaiilor internaionale, etc.

1.3. Trsturile instituiilor publice

Conform definiiei instituiilor publice, din punctul de vedere al finanelor publice, sunt
instituii publice cele care ndeplinesc urmtoarele trsturi:

6
a) sunt instituii ale statului de drept, care desfoar activitate politic sau executiv,
reprezentnd puterea i administraia de stat n societate.
b) sunt instituii de stat care i desfoar activitatea n strns legtur cu bugetul public,
privind resursele financiare constituite n cadrul acestuia, la nivel central, local sau prin fonduri
speciale, pentru acoperirea cheltuielilor, pe destinaiile specifice stabilite prin clasificaia
bugetar.
Pornind de la nelesul pe care-l confer Legea finanelor publice, instituiile publice cuprind:
Senatul Romniei,
Camera Deputailor,
Preedinia Romniei,
Guvernul,
Ministerele i celelalte organe de specialitate ale administraie publice centrale,
municipale i judeene, precum i instituiile publice aflate in subordinea sau coordonarea
lor,
Instituii de stat de subordonare central sau local.
O alt modalitate de a defini instituiile publice este aceea legat de caracteristicile
bunurilor produse de ctre acestea i modul de valorificare sau, altfel spus, de modul de
distribuire a acestora ctre beneficiari.
Din acest punct de vedere, se poate spune c instituiile publice produc bunuri publice
care se distribuie de regul, n mod gratuit (preul este zero), urmrind satisfacerea la un nivel
maxim posibil al cerinelor consumatorilor, sau la preuri accesibile consumatorilor.
Producerea de bunuri publice este, de regul, obiectul de activitate al unei instituii
publice.
Domeniile n care funcioneaz instituiile de stat productoare de bunuri publice, a cror
sfer este delimitat de dependena acesteia de bugetul public sunt, aa cum rezult ele din legile
bugetare, urmtoarele:
Aciunile social culturale, care devin preponderente, prin importana lor dat de
semnificaie, prin instituiilor mijlocitoare sau productoare ale acestei aciuni, prin gradul de
modernizare a lor, prin eficiena i calitatea aciunilor finanate.
Satisfacerea nevoilor cu caracter social reprezint o component important a politicii
sociale a statelor i presupune folosirea pe scar larg a resurselor financiare publice n scopul
mbuntirii condiiilor de via ale populaiei, a calitii vieii fiecrui individ.
Dup cum s-a artat mai sus, alturi de nevoile indivizilor cu caracter individual i care
sunt satisfcute pe seama bunurilor private procurate prin mecanismul pieei, exist o serie de

7
nevoi sociale a cror satisfacere reclam organizarea de ctre autoritile publice centrale i
locale a unor aciuni cu ajutorul anumitor instituii publice. Aceste nevoi sociale vizeaz
nvmntul, cultura, sntatea, protecia social, etc. Ele se realizeaz pe perioade mari de timp
i reclam importante resurse bneti din partea societii, ndeosebi din partea statului. Aceste
aciuni sunt prevzute n programe sociale care stabilesc i urmresc n mod sistematic realizarea
lor.
Activitile publice pentru aciuni social-culturale sunt ndreptate spre realizarea de
servicii n mod gratuit, cu plat redus sau sub form de transferuri bneti (alocaii bugetare,
pensii, ajutoare i alte indemnizaii).
Activitile pentru aciuni social-culturale ndeplinesc un important rol economic i
social, deoarece pe seama resurselor alocate de stat se asigur: educaia i instrucia copiilor i
tinerilor, ridicarea calificrii profesionale, asistena medical a indivizilor, se influeneaz
evoluie demografic, se asigur un sistem de protecie social, ridicarea nivelului cultural,
artistic i de civilizaie al membrilor societii. n acelai timp, rolul economic al acestor
cheltuieli se manifest i n aciunea lor asupra consumului , n sensul c influeneaz cererea de
bunuri de consum i, pe aceast cale stimuleaz sporirea produciei.
Activitile pentru aciunile social culturale se refer la: nvmnt, cultur, culte,
aciuni sportive i de tineret, sntate, securitatea social. Din aceast din urm categorie de
cheltuieli fac parte: asigurrile sociale, asistena (prevederile) social, ajutorul de omaj, alte
categorii de indemnizaii i ajutoare, precum i alte cheltuieli.
Principalele categorii de aciuni (i de instituii):
a) Aciuni de nvmnt: precolar, primar i gimnazial, complementar, profesional,
liceal postliceal, nvmnt pentru copii cu deficiene, case de copii, universiti i academii,
case de cultur, biblioteci universitare i altele.
Dezvoltarea nvmntului se realizeaz n concordan cu cerinele diferitelor etape de
dezvoltare economico-social i ale egalizrii condiiilor de instruire i educare a tuturor
membrilor societii. nvmntul este chemat s contribuie ntr-o msur din ce n ce mai mare
al progresul de ansamblu al societii. Dezvoltarea i modernizarea nvmntului au condus la
creterea resurselor alocate acestuia, n toate rile, att dezvoltate, ct i n curs de dezvoltare.
Bugetul statului reprezint principala surs de finanare a nvmntului, ceea ce reflect
importana deosebit acordat acestui domeniu al vieii sociale.
b) Aciuni n domeniul sntii, prin: dispensare medicale i policlinici, spitale, sanatorii,
preventorii i dispensare cu staionare TBC, cree, leagne de copii, centre de recoltare i
conservare a sngelui, staii de salvare, alte instituii sanitare.

8
Ocrotirea sntii este un serviciu public cu caracteristici deosebite; el nu poate fi supus
cerinelor pieei ci, n acelai timp, el trebuie supus unei economii de tip administrativ. Sistemul
de sntate trebuie s fie bine organizat i structurat, trebuie s existe o ,,cultur despre sntate,
care s conduc la respectarea unei discipline n economia sntii; ntre ,,cererea, i ,,oferta,
din sntate trebuie s existe anumite elemente care s le pun n legtur n mod ct mai
convenabil i eficient. O astfel de legtur o asigur i mecanismul de finanare a sntii.
Sectorul sntii particip la dezvoltarea economic pentru c el dezvolt i un sector
industrial important (industria de medicamente i de echipamente medicale) i ofer un numr
mare de locuri de munc legate direct sau indirect de sntate.
c) Aciuni n domeniul asistenei sociale, prin: cmine de btrni i pensionari, cmine
spital pentru invalizi i bolnavi cronici, cmine pentru copii infirmi i cmine atelier, cantine de
ajutor social, centre de primire a minorilor, instituii de plasament familial, alte aciuni.
n aceast categorie de aciuni se ncadreaz: acordarea de ajutoare, alocaii, pensii,
indemnizaii, unor persoane salariate sau nesalariate . Cea mai important component a
aciunilor pentru securitatea social o reprezint asigurrile sociale.
Acordarea de asisten social, ajutoare i alocaii reprezint o latur important a
politicii sociale a statelor prin care se urmrete sprijinirea anumitor categorii sociale.
Securitatea social cuprinde ansamblul aciunilor ntreprinse de societate pentru
prevenirea, diminuarea i nlturarea consecinelor unor evenimente considerate ca riscuri
sociale, evenimente care acioneaz negativ asupra nivelului de trai al indivizilor. Riscurile
sociale pot fi riscuri fizice care afecteaz parial sau total capacitatea de munc, riscuri
economice care mpiedic o persoan s exercite o activitate productoare de venit omajul,
sau riscuri sociale care afecteaz n mod substanial veniturile persoanelor cum sunt sarcini
familiale, cheltuieli medicale etc.
Necesitatea realizrii asigurrilor sociale este determinat i de grija deosebit pe care
statul o manifest fa de cetenii si. Fiind o important problem de stat, drepturile de
asigurri sociale ale cetenilor sunt garantate de Constituie, de Codul Muncii i de alte acte
normative.
Asigurrile sociale constituie unul dintre mijloacele de garantare, de realizare a
drepturilor constituionale ale poporului; ele reprezint numai o parte din complexul de msuri
luate pentru realizarea unei viei decente i civilizate a poporului romn.
Asigurrile necesare sunt o instituie obiectiv necesar a societii chemate s rezolve
protecia salariailor, asociailor, agricultorilor, pensionarilor i a familiilor lor n cazuri de
incapacitate temporar sau permanent de munc.

9
d) Aciuni sportive i de tineret
- acordarea de alocaii, ajutoare pentru copii;
- pensiile, ajutoarele i indemnizaiile acordate de la bugetul de stat;
- pensiile, ajutoarele i indemnizaiile acordate prin sistemul asigurrilor sociale;
- ajutoarele de omaj i alte aciuni legate de problema omajului.
n scopul realizrii unor obiective ale politicii sociale privind serviciile culturale, artistice,
sportive i de tineret, autoritile publice ndreapt o parte din resursele financiare publice spre
organizarea unor aciuni sau ntreinerea i funcionarea unor instituii specializate n aceste
domenii.
Instituiile i aciunile ctre care sunt ndreptate aceste resurse sunt: instituiile culturale
(bibliotecile, muzeele, casele de cultur, patrimoniul cultural, presa, editurile), instituiile
artistice (teatre, instituii muzicale, case de filme), cultele, aciunile sportive i de tineret,
aciunile pentru petrecerea timpului liber. Activitatea desfurat de aceste instituii se poate
concretiza n anumite bunuri materiale (care au i o valoare spiritual) cum sunt crile, filmele,
discurile, picturile, sculpturile sau se prezint sub forma unor servicii culturale, spirituale,
artistice, sportive, cum sunt concertele, spectacolele de teatru, oper, campionate sau concursuri
sportive, etc. Aceste caracteristici influeneaz sistemul de finanare a aciunilor respective.
n cazul producerii de bunuri materiale, se desfoar o activitate cu caracter economic,
chiar dac este generat de o munc de creaie literar, artistic; din vnzarea acestor bunuri
create se ncaseaz venituri care sunt folosite pentru autofinanarea activitii instituiei.
Instituiile i activitile cultural-artistice, cultele, aciunile sportive i de tineret se
finaneaz de la bugetul statului fie integral, fie parial, prin acordarea de subvenii n
completarea veniturilor proprii. Bugetul de stat reprezint sursa cea mai important de susinere
din punct de vedere financiar a acestor instituii i aciuni.
Aprarea naional, prin unitile militare, subordonate Ministerului Aprrii Naionale,
precum i unitile de nvmnt specializate . Aciunile cuprind i participarea armatei romne
la Programul de Parteneriat pentru Pace.
Aprarea naional reprezint o component important a strategiei de asigurare a
siguranei naionale i, n acelai timp exprim coninutul funciei externe a statului. Pentru
aprarea naional se aloc an de an importante resurse financiare. Aceste resurse servesc
ntreinerii i funcionrii armatelor naionale, participrii la diferite aliane militare, purtrii de
rzboaie sau nlturrii urmrilor acestora, meninerii de baze militare pe teritorii strine,
ajutoare militare acordate altor ri, etc.
Aciuni privind ordinea public, prin unitile de poliie, pompieri i jandarmi,

10
Serviciul de Informaii.
Instituiile publice responsabile s asigure funcionarea n bune condiiuni a administraiei
publice, asigur ordinea public intern, securitatea civil, etc. Existena lor reprezint un
rspuns la necesitile publice de asigurare a structurilor i aparatului de stat care,prin activitatea
specific, contribuie la dezvoltarea economic, social, la desfurarea activitilor n toate
domeniile.
Serviciile publice generale satisfac necesiti publice cu caracter indivizibil i costul lor
este suportat de ntreaga societate, n principal pe seama resurselor bugetare
Aciuni desfurate de ctre autoritile publice: Preedinia, Senatul, Camera
Deputailor, Guvernul, ministerele i alte organe centrale ale administraiei de stat centrale i la
nivel central, consiliile locale, primriile, prefecturile, organe ale administraiei de stat pe plan
local, autoritile judectoreti, Curtea de Conturi, Curtea Constituional, Consiliul Legislativ,
Consiliul Concurenei, Comisia Naional a Valorilor Mobiliare i altele.
Aciuni economice desfurate prin instituiile specializate n cercetare tiinific, uniti
de cercetare pentru descoperiri de zcminte noi, instituii de protecie a mediului, de
gospodrire a apelor.
Activitile publice pentru aciuni economice sunt ndreptate ctre ntreprinderile de stat,
ctre sectorul public. Sectorul public cuprinde ntreprinderile cu capital majoritar de stat, avnd
ca obiect al activitii producia de bunuri sau prestarea de servicii i n care statul dispune de
puterea de decizie. Sectorul public s-a creat prin nfiinarea de ctre stat a unor ntreprinderi
proprii n anumite ramuri strategice sau n ramuri care necesitau resurse financiare importante,
dar oferea o rentabilitate nesigur.
ntreprinderile publice au un mecanism de finanare ca i cel al ntreprinderilor private.
Dar, faptul c ele sunt proprietatea statului face s fie supuse constrngerii guvernamentale i s
aib o anumit specificitate ca uniti ce satisfac unele utiliti publice.
ntre ntreprinderile publice i stat exist fluxuri financiare n ambele sensuri:
ntreprinderile de stat prelev la buget o serie de impozite, directe i indirecte, taxe sau contribuie
cu vrsminte, contribuii la late fonduri financiare centralizate; n plus, ele efectueaz i alte
vrsminte nefiscale, dividende, sume din concesionri sau nchirieri. La rndul su, bugetul
aloc fonduri ntreprinderilor publice pentru finanarea unor cheltuieli i n principal subvenii.
Protecia mediului nconjurtor i mbuntirea calitii lui reclam folosirea de ctre
autoritile publice a unor politici ecologice, a unor modaliti i instrumente economice i
financiare, folosirea reglementrilor juridice, a standardelor,etc. n cadrul lor, instrumentele
financiare dein un rol deosebit pentru c, pe de o parte, ele influeneaz comportamentul de

11
protecie a mediului , iar pe de alt parte produc o serie de resurse financiare care permit
finanarea aciunilor de protecie a mediului. Dat fiind importana i amploarea aciunilor ce
vizeaz producia i mbuntirea calitii mediului nconjurtor, autoritile publice sunt
primele chemate s acioneze n acest sens.
Autoritatea public stabilete reglementrile juridice privind rspunderile pentru
deteriorarea mediului nconjurtor.
Se consider c activitatea de cercetare tiinific reprezint un factor important care
contribuie la dezvoltarea economico-social; tiina i tehnologia sunt componente de baz ale
vieii moderne i ajut direct statele n realizarea obiectivelor economice i sociale, n realizarea
dezvoltrii durabile.
Finanarea activitii de cercetare-dezvoltare n Romnia se realizeaz pe programe sau n
sistem instituional sau din alte surse. Precizm c importana activitii de cercetare,
caracteristicile proprii ale acestei activiti ca i dificultile financiare cu care se confrunt
agenii economici i institutele de cercetare tiinific n aceast perioad de tranziie, au
contribuit la decizia autoritii publice de a finana pe seama fondurilor publice o parte
important a activitii de cercetare-dezvoltare.
Unele aciuni se realizeaz direct sub forma transferului de sume ca subvenii sau
finanarea investiiilor la nivelul ntreprinderilor cu obiect de activitate distinct, de la bugetul
statului.
Conductorii instituiilor publice sunt ordonatori de credite bugetare avnd atribuii,
conform prevederilor legale privind propunerile de bugete pe anii urmtori, administrarea
creditelor bugetare aprobate pentru fiecare exerciiu financiar, ntocmirea contului execuiei
bugetare i a raportului anual pe care l prezint instituiile coordonatoare, poate fi examinat si
aprobat.











12
Capitolul 2
Definirea, funciile i rolul finanelor instituiilor publice

2.1. Definirea finanelor instituiilor publice

Pentru ndeplinirea funciilor i sarcinilor sale, ca i pentru satisfacerea altor nevoi
generale ale societii, statul are nevoie de importante fonduri bneti. Aceste fonduri se
mobilizeaz la dispoziia statului pe seama produsului intern brut, prin transfer de resurse bneti
de la persoane fizice i juridice la dispoziia autoritilor publice centrale i locale.
Din fondurile astfel constituite la dispoziia statului se efectueaz transfer de resurse
bneti ctre diveri beneficiari, persoane fizice i juridice.
Relaiile bneti care se nasc intre stat, pe de o parte, i persoanele fizice i juridice, pe de
alt parte, n procesul repartiiei produsului intern brut n vederea constituirii, repartizrii i
utilizrii fondurilor bneti necesare satisfacerii nevoilor colective ale societii reprezint
relaiile financiare.
Delimitarea relaiilor financiare din sfera larg a relaiilor bneti se ntemeiaz pe
existena cumulativ a urmtoarelor condiii pe care trebuie s le ndeplineasc o relaie bneasc
pentru a fi i relaie financiar:
1. s reflecte un transfer de produs intern brut, n form bneasc, de la persoanele fizice
i juridice la fondurile ce se constituie la dispoziia statului sau de la aceste fonduri la
dispoziia persoanelor fizice si juridice beneficiare; transferul de valoare are caracterul
unui transfer de putere de cumprare ;
2. transferul s se fac fr echivalent (fr contraprestaie nemijlocit) sau cu titlu de
mprumut, pentru a avea drept efect o modificare, la un moment dat, a mrimii
resurselor bneti la cei doi subieci ai relaiei i nu o simpl schimbare a formei lor ;
3. fondurile bneti constituite s fie destinate ndeplinirii funciilor i sarcinilor statului
sau pentru alte nevoi obteti.
n raport de modalitatea n care se nfptuiete transferul de valoare, respectiv cu titlu
rambursabil sau nerambursabil, cu echivalent sau fr echivalent, n sfera larg de cuprindere a
finanelor se disting trei categorii de relaii:
- relaii care exprim un transfer de resurse fr echivalent i cu titlu nerambursabil,
care sunt considerate relaii financiare propriu-zise;
- relaii care exprim un transfer temporar de resurse dar cu titlu rambursabil i cu

13
contraprestaie, sub forma dobnzii; aici se includ relaiile de credit n general;
- relaii care exprim, dup caz, un transfer obligatoriu sau facultativ de resurse
bneti n schimbul unei contraprestaii, care depinde ins de producerea unui
fenomen aleatoriu; astfel de relaii apar n procesul constituirii i repartizrii
fondurilor de asigurri de stat, de bunuri, persoane i rspundere civil i sunt
relaii de asigurri.
Exprimnd relaii economice nscute n procesul repartiiei produsului intern brut n
vederea constituirii, repartizrii i utilizrii fondurilor bneti n vederea satisfacerii unor nevoi
generale, finanele sunt, deci, o categorie economic.
n calitate de categorie economic, finanele au propria lor esen i forme concrete de
manifestare a acesteia. Ca expresie a esenei formele de manifestare reprezint funciile
finanelor, ntruct dac esena cuprinde toate legitile unui anumit proces, constituind natura
intrinsec a acestuia, coninutul funciilor reprezint exteriorizarea acestor legiti.
Cuvntul finane i are originea n limba latin n care se folosesc expresiile: finantio,
financias i financia pecuniaria, n sensul de plat n bani. n limba francez exist expresiile:
hommes de finances i financiers, pentru denumirea a rendailor de impozite i a persoanelor
care ncasau impozitele regelui. n limba german se ntlnesc expresiile: finanz, care nseamn
plat n bani, i finanzer, care desemneaz pe cmtar. n zilele noastre, n vorbirea curent,
noiunea de finane se refer la bani, venituri n bani, resurse bneti, creane i obligaii de plat
n bani, indiferent de subiectul acestora. n literatura de specialitate nu exist un consens cu
privire la noiunea de finane. Astfel, opiniile specialitilor cu privire la finane se refer la:
- fonduri bneti la dispoziia statului n vederea ndeplinirii funciilor i
sarcinilor sale;
- bani i bunuri utilizate pentru funcionarea instituiilor publice;
- totalitatea resurselor i a sarcinilor care se refer la activitatea instituiilor
publice;
- gospodaria statului, regulile i principiile care stau la baza administrrii
acestora;
- mijloace de intervenie a statului n economie;
- relaii sociale, de natur economic, care apar n procesul constituirii
fondurilor publice de resurse bneti i al repartizrii acestora n vederea
satisfacerii nevoilor generale ale societii.
n opinia noastr, obiectul finanelor instituiilor publice cuprinde:
- relaiile sociale de natur economic care apar n procesul constituirii i

14
utilizrii resurselor financiare ale autoritiilor i instituiilor publice,
- metodele de gestionare folosite n sectorul public,
- modalitile de aezare, percepere i ncasare a veniturilor instituiilor publice,
- metodele de dimensionare i repartizare a cheltuielilor publice pe obiective,
aciuni i beneficiari,
- elaborarea, aprobarea, execuia i controlul execuiei bugetelor de venituri i
cheltuieli,
- modalitile de echilibrare a bugetelor instituiilor publice,
- metodele de planificare, proiectare i prognoz financiar,
- criteriile i normativele de cheltuieli publice.
Cu privire la funciile finanelor, opiniile exprimate n literatura de specialitate nu sunt
unanime. Astfel, o parte a specialitilor apreciaz c finanele ar ndeplini urmtoarele apte
funcii:
- funcia de atragere a resurselor;
- funcia de alocare a resurselor;
- funcia de redistribuire a produsului intern brut;
- funcia de stabilizator al economiei naionale;
- funcia de coordonare a cererii i de stabilire a prioritilor social-economice;
- funcia de stimulator al economiei naionale;
- funcia de control.
Dup opinia noastr, unele funcii enumerate mai sus se confund cu rolul finanelor n
viaa economico social. De aceea, ne alturm specialitilor care apreciaz c, n general,
finanele ndeplinesc dou funcii:
funcia de repartiie;
funcia de control .


2.2. Funciile finanelor instituiilor publice

Funcia de repartiie a finanelor const n mobilizarea la dispoziia statului a unei pri
din produsul intern brut i n repartizarea acesteia n vederea satisfacerii nevoilor colective ale
societii.
n legtur cu formarea fondurilor bneti la dispoziia statului i repartizarea acestora,
funcia de repartiie cuprinde doua laturi:

15
- latura de mobilizare prin care se asigur n mare parte formarea fondurilor bneti la
dispoziia statului pe seama procesului de repartiie primar i secundar a produsului
intern brut .Rezult, aadar, c finanele contribuie la distribuirea primar i la
redistribuirea produsului intern brut. Gradul participrii finanelor la procesele de
distribuire primar i de redistribuire a produsului intern brut se ntemeiaz pe
concepia legiuitorului i a executivului cu privire la opiunea pentru dezvoltarea
economico-social, adic fa de viitor, precum i n legtur cu opiunea pentru
satisfacerea nevoilor curente ale societii, adic fa de prezent.
- latura de repartizare a fondurilor bneti formate prin procesul de mobilizare. Aceast
repartiie de fonduri bneti urmeaz n fapt unei inventarieri a nevoilor economico-
sociale din perioada de referin i pe baza unor prioriti stabilite n funcie de
importana lor.
Procesul de repartizare a fondurilor bneti este influenat de capacitatea factorilor de
decizie de a percepe corect nevoile sociale la un moment dat, de politica promovat de partidele
politice aflate la putere, de nivelul de dezvoltare economic i social a statului, etc. Pentru
motivele artate anterior, apreciem c acest proces poate cpta un caracter subiectiv.
Necesitatea funciei de control a finanelor decurge din faptul c fondurile de resurse
financiare constituite la dispoziia statului aparin ntregii societi. Aceasta este interesat n
asigurarea resurselor financiare necesare satisfacerii nevoilor colective, repartizarea resurselor
respective n raport de prioritile stabilite de factorii de decizie, utilizarea resurselor financiare
ale statului n condiii de eficien economic i social, armonizarea intereselor imediate ale
societii cu cele de perspectiv. Din aceast perspectiv trebuie neleas necesitatea exercitrii
funciei de control a finanelor.
Funcia de control a finanelor este strns legat de funcia de repartiie, dar are o arie mai
larg de cuprindere deoarece vizeaz pe lng constituirea i repartizarea fondurilor bneti ale
statului i modul de utilizare a resurselor respective .
In fapt, funcia de repartiie ofer cmp de manifestare funciei de control, iar n unele
cazuri funcia de control genereaz forme de manifestare ale funciei de repartiie.
Funcia de control este diferit prin coninutul su faa de funcia de repartiie. Aceast
afirmaie se ntemeiaz pe faptul c ndeplinirea funciei de control n activitatea practic se
concretizeaz n efectuarea controlului asupra modului de distribuire i redistribuire a produsului
intern brut, precum i asupra proceselor de mobilizare i dirijare a resurselor financiare ale
economiei, la nivel macro i microeconomic.
Astfel, funcia de control se realizeaz prin intermediul categoriilor financiare de

16
impozite, taxe, contribuii, prelevri, alocaii i cheltuieli bugetare, amortizarea activelor fixe,
etc. , care n aciune devin prghii financiare. Aceste prghii sunt folosite de ctre stat i de ctre
agenii economici n cuantificarea i normarea valoric a activitii i a rezultatelor acesteia.
Prin compararea mrimilor efective cu cele prestabilite privind resursele financiare ce
trebuie mobilizate n vederea constituirii de fonduri bneti, precum i a utilizrilor date acestor
resurse, se pun n eviden abaterile favorabile i nefavorabile ce s-au nregistrat n perioada
analizat n continuare, se stabilesc cauzele ce au condus la nregistrarea abaterilor respective pe
baza crora se adopt deciziile i msurile de corecie necesare n vederea readucerii proceselor
economice aferente n coordonatele funcionrii normale, prin nlturarea factorilor cu influen
negativ i potenarea aciunii factorilor pozitivi. Din acest context rezult faptul c, prin
ndeplinirea funciei de control finanele nu au doar menirea < fotografierii > situaiei de fapt, la
un moment dat, ci i una de intervenie activ n derularea proceselor economice i financiare
.
Aceast menire a finanelor se bazeaz pe conexiunile complexe reciproce ce se
manifest intre procesele i fenomenele economice propriu-zise i procesele sau fenomenele
financiare.


2.3. Rolul finanelor instituiilor publice

Cu ocazia colectrii resurselor financiare i a finanrii autoritilor i instituiilor publice,
are loc un proces de redistribuire a veniturilor i a averilor persoanelor fizice i juridice n
societate. n cadrul acestui proces, autoritile i instituiile publice ndeplinesc un rol distributiv
cu ajutorul finanelor publice. Pe de alt parte, finanele instituiilor publice ndeplinesc rolul
regulator n economie n vederea corectrii disfuncionalitilor i a dezechilibrelor sub diferite
forme. Pentru aceste corecii, autoritile i instituiile publice apeleaz la diferite instrumente
monetare, valutare, fiscale i bugetare pentru stabilizarea economiei.









17
Capitolul 3
Resursele financiare ale instituiilor publice

3.1. Finanarea instituiilor publice

Potrivit Legii Finanelor Publice (nr. 500/2002 si 273/2006 ), institutiile publice includ
Parlamentul, Administratia Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale
administratiei publice, alte autoritati publice, institutii publice autonome, precum si institutiile
publice din subordinea acestora, indiferent de modul de finantare si de organizare a activitatii
acestora.
Institutiile publice produc bunuri/servicii publice pe care le distribuie in mod gratuit sau
contra unei plati care nu totdeauna constituie echivalentul serviciului prestat. De regula
consumul de bunuri/servicii publice este neconcurential.
Institutiile publice desfasoara actiuni in domenii cum sunt:
servicii publice generale (presedentia, institutia regala, legislatie, justitie, procuratura,
ministere, alte institutii de drept public)
aparare, ordine publica, securitate
educatie, sanatate, asistenta si protectie sociala, cultura, religie, sport.
Dupa modul de finantare, institutiile publice se clasifica astfel:
institutii publice finantate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale,
bugetul fondurilor speciale, bugetele locale, etc.
institutii publice finantate din venituri proprii si in completare din subventii acordate de
la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale, bugetele locale, etc.
institutii publice finantate integral din venituri proprii.
Resursele financiare ale institutiilor publice reprezinta totalitatea mijloacelor banesti
necesare producerii bunurilor/serviciilor sociale pentru care institutia publica este legal
autorizata.
Acestea prezinta urmatoarele trasaturi esentiale:
- dupa natura si continut sunt resurse financiare publice,
- se constituie pe seama veniturilor bugetare ale bugetului de stat, bugetului
asigurarilor sociale, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, etc.,
- gruparea lor se face conform clasificatiei bugetare care reprezinta ordinea
obligatorie si dupa criterii unitare a acestora,
- autorizarea si prevederea lor in legea bugetara anuala. Ele se prevad in buget in

18
totalitate si in sume brute,
- veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare, cu exceptia
transferurilor, subventiilor, donatiilor si sponsorizarilor, care au stabilite destinatii
distincte,
- toate veniturile retinute si utilizate in regim extrabugetar (veniturile proprii) sub
diverse forme si denumiri se cuprind in buget urmand regulile si principiile bugetare.

3.2. Clasificarea veniturilor institutiilor publice

I. Dupa natura si continutul economic distingem urmatoarele venituri:
a) alocatiile bugetare primite de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale, bugetul
fondurilor speciale, bugete locale sub forma de credite bugetare. Credit bugetar reprezint suma
aprobata prin buget reprezentand limita maxima pana la care se pot efectua plati in cursul unui
exercitiu (an) bugetar.
b) transferurile reprezinta sumele alocate din bugetul de stat sau din alte bugete publice
pentru bugetul unor institutii publice cu destinatie precisa si cu utilizare intr-un exercitiu bugetar,
eventualele sume ramase neutilizate la sfarsitul anului se regularizeaza cu bugetul din care s-au
alocat sau se reporteaza pentru anul urmator spre a fi utilizate cu aceeasi destinatie.
Dupa modul in care se prevad in bugetul de stat se disting urmatoarele categorii de
transferuri:
Transferuri consolidabile imbraca forma cotelor defalcate din impozitul pe venit si a
sumelor defalcate din TVA. In bugetul de stat impozitul pe venit si TVA se prevad in sume
absolute iar cotele si sumele defalcate din ele se prevad ca sume negative (care se scad) de unde
denumirea de transferuri consolidabile (care se scad).
Dupa destinatia lor distingem urmatoarele transferuri consolidabile din impozitul pe
venit:
transferuri din bugetul de stat catre bugetele locale pentru:
- investitii finantate partial din imprumuturi externe;
- constructii de locuinte;
- finantarea elaborarii planurilor urbanistice generale si a regulamentelor locale
de urbanism;
- pietruirea drumurilor comunale si alimentarea cu apa a satelor;
- pentru aeroporturi de interes local;
- pentru retehnologizarea centralelor termice si a celor electrice de termoficare;

19
transferuri din bugetul de stat catre bugetul fondului de asigurari sociale de sanatate,
reprezentand:
- contributia datorata de persoanele care satisfac serviciul militar in termen;
- contributia datorata de persoanele care executa o pedeapsa privata de libertate
sau arest preventiv.
Transferuri neconsolidabile sume alocate din bugetul de stat pentru bugetele altor
institutii publice cu destinatie precisa , care nu sunt supuse operatiunii de consolidare si care
urmeaza principiul rambursarii (restituirii) a sumelor ramase neutilizate la sfarsitul anului sau
principiului reportului (utilizarea lor in anul urmator cu aceeasi destinatie).
Principalele destinatii ale transferurilor neconsolidabile sunt:
- locuinte;
- burse;
- alocatii si alte ajutoare pentru copii;
- pensii si ajutoare IOVR, militari si alte persoane;
- ajutoare si servicii sociale;
- contributii si cotizatii la organisme internationale;
- plati compensatorii;
- transferuri pentru cercetare-dezvoltare (granturi);
- contributii la UE;
- finantarea partidelor politice;
- prevenirea si combaterea inundatiilor si ingheturilor;
- transferuri pentru finantarea de baza a invatamantului superior;
- sustinerea cultelor recunoscute de lege;
- stimularea exporturilor;
- programe comunitare;
- ajutor pentru incalzirea locuintei.
c) Subventiile din bugetul de stat sau din bugetele locale pentru:
- activitati
- transport
- activitati autofinantate
- programe, actiuni, obiective
- investitii
d) Transferuri voluntare sub forma de donatii si sponsorizari;
e) Venituri proprii ale institutiilor publice sub forma de:

20
- venituri curente:
- venituri fiscale sub forma de impozite si taxe
- venituri nefiscale:
venituri din prestari de servicii si alte actiuni;
venituri din valorificarea produselor obtinute din activitatea proprie
venituri din cercetare
venituri din concesiuni si inchirieri
venituri din dobanzi bancare
venituri din despagubiri
- venituri din capital venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiei publice
f) Imprumuturile de pe piata interna sub forma imprumutului bancar si a
imprumutului obligatar.
Imprumutul bancar este o sursa de finantare obtinuta de la o banca sau de la o institutie
financiara si care trebuie rambursata intr-o perioada de timp. In raport de perioada de timp in
care trebuie rambursat imprumutul bancar poate fi pe termen scurt, cand rambursarea intervine
intr-o perioada de pana la 12 luni de la acordare, sau pe termen lung cand rambursarea opereaza
dupa 12 luni de la acordare.
Imprumutul bancar pe termen lung este preferabil imprumutului pe termen scurt deoarece
asigura celui imprumutat un grad mai mare de siguranta, iar scadenta sa poate fi corelata cu viata
economica a proiectului finantat asigurandu-se astfel fluxurile de numerar necesare pentru
rambursarea ratelor de imprumut.
La angajarea unui imprumut bancar institutia publica trebuie sa aiba in vedere urmatorii
factori:
- costurile cu dobanda
- garantiile solicitate de banca
- modul si termenele de rambursare
Rata dobanzii poate fi fixa pe intreaga perioada de acordare a creditului sau variabila.
Daca rata dobanzii este o rata fixa, atunci aceasta va fi stabilita in jurul ratei dobanzii
obligatiunilor cu aceeasi scadenta si acelasi risc ca si imprumutul bancar. Daca rata dobanzii este
variabila, atunci ea va fi stabilita peste dobanda bancara de referinta. Aceste rate pot fi ajustate
anual, trimestrial sau lunar. In privinta modului de calcul, dobanda aferenta creditelor pe termen
scurt se calculeaza dupa formula dobanzii simple, iar dobanda aferenta creditelor pe termen lung
se calculeaza dupa formula dobanzii compuse.
De regula, creditele bancare sunt garantate pentru a oferi creditorului bancar certitudinea

21
cu privire la recuperarea imprumutului acordat. Pot fi aduse in garantie bunuri imobile sau
mobile, valori mobiliare sau alte masuri asiguratorii solicitate de catre banca.
In privinta modului si termenelor de rambursare, creditul trebuie sa fie rambursat pe
intreaga perioada de acordare a acestuia prin plata, de obicei, de rate egale care includ
rambursarea creditului si achitarea dobanzii.
Uneori, banca sau institutia financiara poate acorda imprumutatului o perioada de gratie
in care nu trebuiesc rambursate rate de credit ci doar dobanda. Aceasta perioada este destinata sa
permita imprumutatului sa mobilizeze suficiente fluxuri de numerar pentru a incepe rambursarea
creditului.
Rata rambursata anual de catre imprumutat se numeste anuitate. Aceasta cuprinde rata de
credit si dobanda aferenta. Calculul anuitatii are la baza valoarea prezenta a anuitatii stabilita in
raport de valoarea imprumutului, rata dobanzii imprumutului si numarul de ani in care trebuie
rambursat creditul.
Imprumutul obligatar este o modalitate de finantare pe termen lung, deosebindu-se de
imprumutul bancar prin existenta a numerosi creditori si prin faptul ca obligatiunea este un titlu
de creanta negociabil, care poate fi cotat pe o piata secundara, recuperarea fondurilor investite
putandu-se realiza inainte de scadenta. Institutia emitenta are obligatia de a inregistra emisiunile
de obligatiuni si de a tine evidenta obligatiunilor. In cazul obligatiunilor dematerializate (care
sunt inscrisuri in cont), cotate pe o piata romaneasca secundara de capital, evidenta obligatiunilor
va fi tinuta de Registrul Bursei sau de registrele independente, ca si in cazul actiunilor.
Principalele elemente ale unui imprumut obligatar sunt:
- Suma imprumutata si numarul de obligatiuni, in functie de care se determina VN valoarea
nominala
VN = I/N
Unde: I este valoarea imprumutului obligatar
N numarul de obligatiuni
- Pretul de emisiune sau pretul de vanzare
PE=VN-pe
Unde pe este prima de emisiune si reprezinta un cost pentru emitent.
- Termenul de rambursare este durata de viata a obligatiunilor.
- Rata nominala a dobanzii (d)este rata de dobanda aplicata asupra valorii nominale.
- Cuponul (dobanda) se calculeaza in mod diferit in functie de modul de plata al acesteia. Daca
dobanda se plateste la o anumita periodicitate (anual, semestrial, trimestrial, lunar, etc.), se
utilizeaza formula dobanzii simple: D=VN*d sau D=VN*d*t/12

22
In situatia in care dobanda se plateste la scadenta (dupa un an), sub forma cuponului unic,
se foloseste formula dobanzii compuse: D=VN(1+d)
n
- VN
- Rambursarea se poate face la valoarea nominala sau la o valoare mai mare numit valoare de
rambursare(VR), deci costul rambursarii este prima de rambursare (pr).
pr=VR-VN
Prima de emisiune si prima de rambursare sunt posibilitati de ajustare a conditiilor
imprumutului in functie de situatia pietei financiare.
Modalitatea de rambursare:
- la scadenta, plata dobanzilor facandu-se periodic;
- la scadenta, rambursarea imprumutului facandu-se odata cu plata cuponului unic, prin
unitati constante;
Tipuri de obligatiuni:
dupa modalitatea de identificare a creditorului sunt:
- obligatiuni nominative(au inscris numele creditorului);
- obligatiuni la purtator (cel care le detine este obligatar);
dupa forma in care sunt emise:
- obligatiuni materializate (emisie pe suport de hartie) ;
- obligatiuni dematerializate (inscrisuri in cont);
dupa emitent:
- obligatiuni de stat (emise de administratia centrala pentru finantarea deficitului bugetar
sau a unor proiecte investitionale majore);
- obligatiuni municipale (emise de administratiile locale, dobanzile si imprumuturile
achitandu-se fie din impozitele percepute, fie din veniturile qaduse de proiectul finantat prin
emisiunea de obligatiuni);
- obligatiuni corporatiste (emise de societati pe actiuni);
dupa modul de stabilire a dobanzii:
- obligatiuni cu dobanda fixa;
- obligatiuni cu dobanda variabila (dobanda obligatiunilor se calculeaza in functie de rata
dobanzii de pe piata interbancara);
- obligatiuni cu dobanda zero (in acest caz, emitentul nu plateste investitorului nici un fel
de dobanda; aceste obligatiuni se vand la o valoare mai mica decat valoarea nominala,
investitorul inregistrand un castig din diferenta dintre pretul de rambursare si cel de
emisiune al obligatiunilor);
- obligatiuni cu dobanda indexata (sunt o varianta a obligatiunilor cu dobanda variabila,

23
dar in aceasta situatie, variatia venitului adus de o obligatiune nu e data de variatia ratei
dobanzii, ci de variatia pretului unui anumit activ cum ar fi aurul, petrolul sau alte valori
mobiliare; pentru aceste obligatiuni emitentul stabileste un nivel minim de dobanda pe
care urmeaza sa o plateasca urmand ca evolutia dobanzii sa fie corelata cu cresterea
pretului activului etalon);
dupa modul de garantare a imprumutului obligatar:
- obligatiuni garantate prin valori mobiliare (gajarea valorilor mobiliare urmand a fi
operata in registrul de evidenta al respectivelor valori mobiliare);
- obligatiuni ipotecare care sunt garantate cu bunuri imobiliare;
- obligatiuni garantate cu echipamente;
- obligatiuni asigurate (caz in care plata imprumutului si a dobanzii aferente e garantata
printr- o polita de asigurare);
- obligatiuni negarantate care sunt emise doar pe baza bonitatii si a onoarei.

Evaluarea obligaiunilor
Valoarea unei obligatiuni se apreciaza sub doua aspecte: valoare cunoscuta in diferite
momente pe durata de viata a obligatiunii si valoarea estimata in procesul investirii. Valoarea
cunoscuta a obligatiunilor, riscul si randamentul acestora se determina prin intermediul
urmatoarelor elemente tehnice:
- valoarea nominala;
- pretul de emisiune, mai mic sau egal cu VN, calculat dupa relatia:

( )

=
+
=
n
i
i
i
k
A
PE
1
1

Unde:
A
i
- este unitatea din anul i (dobanda plus rata);
k rata de rentabilitate;
n durata de viata a obligatiunilor;
- pretul de rambursare, care poate fi egal sau diferit de valoarea nominala;
- pretul curent al obligatiunii calculat prin actualizarea unitatilor cu rata rentabilitatii
solicitata de investitori (k)

( )

=
+
=
n
i
i
i
k
A
P
1
1

randamentul cuponului calculat ca raportul dintre venitul anual din dobanda si valoarea

24
nominala a obligatiunii:

VN
D
cupon
=

randamentul curent tine cont de pretul obligatiunii (P) :

P
D
curent
=

randamentul real (k) al obligatiunii se determina pe baza valorii actualizate a obligatiunii;
aceasta presupune calcularea ratei de rentabilitate, respectiv a ratei de actualizare care egalizeaza
suma veniturilor viitoare actualizate (dobanda plus rata) cu suma cheltuielilor curente (pretul la
care se cumpara obligatiunea):

( )

=
+
=
n
i
i
i
k
A
P
1
1


Aplicaie
O societate emite 1.000.000 obligatiuni cu o valoare nominala de 1.000 si o rata a dobanzii de
8,5%. Durata imprumutului este de 5 ani, dobanda se plateste anual, iar imprumutul se
ramburseaza prin rate anuale constante. Rata dobanzii pe piata monetara este de 10%. Sa se
determine prima de emisiune.
Rezolvare:
Dobanda se calculeaza dupa formula dobanzii simple la soldul ramas

An Credit Dobanda Rata Anuitate Rest de plata
1 1.000 85 200 285 800
2 800 68 200 268 600
3 600 51 200 251 400
4 400 34 200 234 200
5 200 17 200 217 -

PE =285/1,1 +268/1,1
2
+251/1,1
3
+234/1,1
4
+217/1,1
5
=964 u.m.
pe =VN PE =36 u.m.
g) Resurse financiare externe rambursabile de tipul finantarilor prin intermediul unor
programe internationale ori ca urmare a unor acorduri sau protocoale bilaterale incheiate cu
institutii similare din alte tari;

25
h) Resurse externe nerambursabile fonduri europene preaderare si postaderare.
II. Din punct de vedere al bugetului general consolidat distingem urmatoarele categorii
de resurse financiare:
- resurse financiare din bugetul de stat sub forma de alocatii bugetare, transferuri,
subventii, etc.
- resurse financiare din bugetul asigurarilor sociale sub forma de alocatii bugetare,
transferuri, etc.
- resurse financiare din bugetul fondurilor speciale sub forma de alocatii bugetare,
- resurse financiare din bugetul trezoreriei generale a statului sub forma de alocatii
bugetare.

III. Dupa provenienta distingem:
- resurse interne sub forma de alocatii bugetare, transferuri, subventii, venituri proprii, etc.
- resurse externe sub forma de imprumuturi, fonduri nermbursabile,etc.
3.3. Indicatori privind nivelul, structura i dinamica resurselor
financiare ale instituiilor publice
a) Indicatori privind nivelul resurselor financiare ale institutiilor publice:
- volumul resurselor financiare ale institutiilor publice exprimat in:
expresie nominala- reprezinta volumul resurselor financiare ale institutiei publice
exprimat in preturi curente;
expresie reala- reprezinta volumul resurselor financiare ale institutiei publice
exprimat in preturi constante, obtinut prin raportarea volumului resurselor
financiare in expresie nominala la indicele preturilor de consum:

p
n
I
V
r
V =

- ponderea resurselor financiare ale institutiei publice in produsul intern brut se calculeaza
prin raportarea volumului resurselor financiare ale institutiei publice exprimat in expresie
nominala sau in expresie reala la nivelul produsului intern brut:

PIB
V
n
= %
- resursele financiare ale institutiei publice medii pe salariat se calculeaza prin raportarea

26
volumului resurselor financiare ale institutiei publice exprimat in expresie nominala sau
in expresie reala la numarul de salariati ai acesteia:

sal
n
sal
N
V
V =

b) Indicatori privind structura resurselor financiare ale institutiilor publice exprima
ponderea (greutatea specifica) a fiecarei resurse financiare in totalul resurselor financiare
ale institutiei publice:

100 * %
V
V
i
i
=

c) Indicatori privind dinamica resurselor financiare ale institutiei publice:
- modificarea absoluta a resurselor financiare ale institutiei publice
- in expresie nominala:

0 1 0 / 1 n n
V V = A
- in expresie reala:

0 1 0 / 1 r r
V V = A

- modificarea relativa a resurselor financiare ale institutiei publice
- in expresie nominala:

100 * %
0
0 1
0 / 1
n
n n
V
V V
= A

- in expresie reala:

100 * %
0
0 1
0 / 1
r
r r
V
V V
= A

- modificarea ponderii resurselor financiare ale institutiei publice in produsul intern brut:

100 * 100 * %
0
0
1
1
0 / 1
PIB
V
PIB
V
= A

- modificarea resurselor financiare ale institutiei publice medii pe salariat:

0
0
1
1
0 / 1
sal sal
N
V
N
V
= A

- modificarea structurii resurselor financiare ale institutiei publice:

27

100 * 100 * %
0
0
1
1
0 / 1
V
V
V
V
i i
i
=

- elasticitatea resurselor financiare ale institutiei publice in raport de produsul intern brut:

100 *
100 *
0
0 1
0
0 1
PIB
PIB PIB
V
V V
e

=





Capitolul 4
Cheltuielile instituiilor publice

4.1. Coninutul cheltuielilor instituiilor publice

Cheltuielile institutiilor publice exprima relatii economico-sociale in forma baneasca,
care se manifesta intre stat, pe de o parte si persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cu ocazia
repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului in scopul indeplinirii functiilor acestora.
Cheltuielile se materializeaza in plati efectuate de institutiile publice pentru achizitii de
bunuri sau prestari de servicii necesare realizarii misiunii acestora.
Dupa sfera de cuprindere distingem:
- cheltuieli efectuate de institutiile publice din cadrul administratiei publice centrale de
stat din fonduri bugetare si extrabugetare;
- cheltuieli efectuate de institutiile publice din cadrul unitatilor administrativ- teritoriale;
- cheltuieli efectuate de institutiile publice autonome;
- cheltuieli efectuate de institutiile publice din resurse financiare externe rambursabile sau
nerambursabile.
In continuare este prezentata distinctia dintre cheltuielile publice si cheltuielile bugetare:


28
Cheltuieli publice Cheltuieli bugetare
cuprind toate cheltuielile care se efectueaza
prin intermediul institutiilor publice
cuprind cheltuieli inscrise in bugetele din cadrul
sistemului public de bugete
sunt acoperite atat de la bugetul central sau
local cat si din fonduri extrabugetare sau din
bugetele proprii ale institutiilor autofinantate
sunt acoperite doar de la bugetul central, bugetul
local, bugetul asigurarilor sociale
dimensionarea si utilizarea acestora rezulta
direct din necesitatea satisfacerii nevoilor
publice
dimensionarea si utilizarea acestora rezulta in
urma aprobarii bugetelor de catre Parlament sau
Consiliile Locale

Cheltuielile publice cuprind:
cheltuieli bugetare acestea sunt acoperite din resursele financiare constituite in bugetul
de stat, bugetul asigurarilor sociale, bugetele locale si bugetele institutiilor publice autonome.
cheltuieli acoperite din fonduri cu destinatii speciale.
cheltuieli acoperite din fonduri extrabugetare
cheltuieli acoperite din bugetul trezoreriei statului
cheltuieli finantate din credite externe, fonduri externe nerambursabile.
Delimitarea cheltuielilor bugetare in cadrul celor publice se bazeaza pe urmatoarele principii:
efectuarea cheltuielilor bugetare este conditionata de prevederea expresa si aprobarea
nivelului acestora de catre parlament, consiliile locale, conform legilor in vigoare.
nerambursabilitatea sumelor alocate si cheltuite conform destinatiilor pentru care s-au
aprobat aceste sume.
efectuarea cheltuielilor bugetare este determinata de indeplinirea conditiilor legale si nu
de existenta resurselor banesti
finantarea se efectueaza in functie de gradul de subordonare/coordonare a institutiilor
publice din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale, bugetele locale.


4.2. Clasificarea cheltuielilor institutiilor publice
- permite ilustrarea modului in care sunt orientate resursele banesti ale statului spre
anumite obiective sociale, economice, culturale.
- criteriile de clasificare stau la baza elaborarii clasificatiei bugetare pe baza careia se
elaboreaza si se executa bugetul.
- criterii de clasificare a cheltuielilor institutiilor publice:

29
Clasificarea administrativa
- are la baza criteriul institutiilor publice prin care se efectueaza cheltuielile publice:
ministere, departamente, agentii guvernamentale, institutii publice autonome, unitati
administrativ-teritoriale, etc.
- permite repartizarea cheltuielilor publice pe ordonatori de credite bugetare care in raport
de atributiile si responsabilitatile lor se clasifica astfel:
4 ordonatori principali de credite sunt ministrii, conducatorii celorlalte organe de
specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii institutiilor publice
autonome, conducatorii unitatilor administrativ-teritoriale.
1. pot delega aceasta calitate inlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor
persoane imputernicite in acest sens.
2. repartizeaza alocatiile bugetare pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor
publice subordonate ai caror conducatori sunt ordonatori secundari de credite.
Repartizarea alocatiilor bugetare se face dupa retinerea a 10% din prevederile
bugetare aprobate pentru asigurarea unei executii bugetare prudente, cu exceptia
cheltuielilor de personal si a celor care decurg din obligatiile internationale care vor fi
repartizate integral. Restituirea sumelor retinute se face in semestrul al-II-lea in
functie de rezultatele executiei bugetare pe primul semestru.
4 ordonatori secundari de credite sunt conducatorii institutiilor publice cu
personalitate juridica din subordinea/coordonarea ordonatorilor principali de credite.
3. repartizeaza alocatiile bugetare pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor
publice subordonate ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite.
4 ordonatori tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare care le-au fost
repartizate numai pentru realizarea sarcinilor institutiilor pe care le conduc, potrivit
prevederilor din bugetele aprobate si in conditiile stabilite prin dispozitiile legale.
Clasificarea economica in cadrul careia distingem doua categorii de cheltuieli:
- cheltuieli curente care asigura intretinerea si functionarea institutiilor publice,
finantarea unor actiuni/servicii publice, transferarea unor sume de bani anumitor categorii
de de persoane fizice si juridice, onorarea unor angajamente ale statului.
- cheltuieli de capital (de investitii) care se concretizeaza in achizitia de active fixe si
active financiare. Conform acestei clasificatii, cheltuielile sunt grupate pe titluri, articole
si aliniate de cheltuieli dupa cum urmeaza:
Cheltuielile totale sunt formate din cheltuieli curente, cheltuieli de capital, imprumuturi
si rambursari de credite

30

A 01. Cheltuieli curente( 01=10+20+30+40+50+51+55+57+59 )
10. Titlul I cheltuieli de personal
10.01 cheltuieli salariale in bani
10.02 cheltuieli salariale in natura
10.03 contributii sociale
20. Titlul II Bunuri si servicii
20.01 bunuri si servicii
20.02 reparatii curente
20.03 hrana
20.04 medicamente si materiale sanitare
20.05 bunuri de natura obiectelor de inventar
20.06 deplasari, detasari, transferuri
20.09 materialede laborator
20.10 cercetare-dezvoltare
20.11 carti, publicitate si materiale documentare
20.12 consultanta si expertiza
20.13 pregatire profesionala
20.14 protectia muncii
20.15 munitie, furnituri si armament pentru armata
20.16 studii si cercetari
20.25 cheltuieli judiciare si extrajudiciare
20.30 alte cheltuieli
30. Titlul III Dobanzi
40. Titlul IV Subventii
50. Titlul V Fonduri de rezerva
51. Titlul VI Transferuri intre unitati ale administratiei publice
55. Titlul VII Alte transferuri
57. Titlul VIII Asistenta sociala
59. Titlul IX Alte cheltuieli
B 70. Cheltuieli de capital (70=71+72)
71. Titlul X Active nefinanciare
72. Titlul XI Active financiare


31
C 79. Operatiuni financiare (79=80+81)
80. Titlul XII Imprumuturi
81. Titlul XIII Rambursari de credite
D 90 Titlul XIV Rezerve, excedent/deficit
91.01 Rezerve
92.01 Excedent
93.01 Deficit

Clasificaia funcionala foloseste drept criteriu domeniile, ramurile si sectoarele de
activitate spre care sunt repartizate resursele financiare publice. Ea reflecta obiectivele
politicii bugetare a statului. In tara noastra, potrivit acestei clasificatii, cheltuielile
institutiilor publice se grupeaza pe parti, capitole, subcapitole si paragrafe de
cheltuieli, dupa cum urmeaza:

Total cheltuieli
50.00 Partea I-a Servicii publice generale
51.00 Autoritati publice si actiuni externe
53.00 Cercetare fundamentala si cercetare-dezvoltare
54.00 Alte servicii publice generale
55.00 Tranzactii privind datoria publica si imprumuturi
56.00 Transferuri cu caracter general intre diferite nivele ale administratiei
59.00 Partea a II-a Aparare, ordine publica si siguranta nationala
60.00 Aparare
61.00 Ordine publica si siguranta nationala
64.00 Partea a III-a Cheltuieli social-culturale
65.00 Invatamant
66.00 Sanatate
67.00 Cultura, recreere si religie
68.00 Asigurari si asistenta sociala
69.00 Asigurari si asistenta sociala pentru accidente de munca si boli profesionale
70.00 Partea a IV-a Servicii si dezvoltarea publica , locuinte, mediu si ape
70.00 Locuinte, servicii si dezvoltare publica
74.00 Protectia mediului
79.00 Partea a V-a Actiuni economice

32
80.00 Actiuni generale economice, comert si de munca
81.00 Combustibili si energie
82.00 Industria extractiva, prelucrare si constructii
83.00 Agricultura, silvicultura, piscicultura si vanatoare
84.00 Transporturi
85.00 Comunicatii
86.00 Cercetare si dezvoltare in domeniul economic
87.00 Alte actiuni economice
96.00 Partea a VII-a Rezerve, excedent/deficit
97.00 Rezerve
98.00 Excedent
99.00 Deficit


4.3. Nivelul, structura i dinamica cheltuielilor instituiilor publice

Nivelul cheltuielilor institutiilor publice - exprima marimea, cuantumul cheltuielilor
totale si al diferitelor categorii de cheltuieli ale unei institutii publice atat static (la un moment
dat) cat si in dinamica, pe baza urmatorilor indicatori:
- volumul cheltuielilor institutiilor publice in expresie nominala si reala,
- volumul cheltuielilor institutiilor publice ce revin in medie pe un salariat,
Structura cheltuielilor institutiilor publice - exprima ponderea, greutatea specifica a
diferitelor categorii de cheltuieli potrivit unui anumit criteriu de clasificare. Cele mai importante
grupari sunt clasificatia economica si clasificatia functionala.
Dinamica cheltuielilor institutiilor publice - exprima modificarile care intervin in
cuantumul si structura acestora in decursul unei perioade de timp. Se analizeaza cu ajutorul
urmatoarilor indicatori:
- cresterea nominala rezulta din comparatia cheltuielilor exprimate in preturi curente;
- cresterea reala rezulta din comparatia cheltuielilor exprimate in preturi reale;
- modificarea nivelului mediu al cheltuielilor institutiilor publice ce revin pe un
salariat;
- modificarea structurii cheltuielilor institutiilor publice
Factorii care influenteaza cresterea cheltuielilor institutiilor publice:
factori demografici care se refera la cresterea populatiei si la modificarea structurii

33
acesteia pe varste si categorii socio-profesionale duce la cresterea cheltuielilor
institutiilor de invatamant, sanatate, securitate sociala, ordine publica;
factori economici referitori la dezvoltarea si modernizarea economiei pe baza
cercetarii stintifice influenteazacresterea cheltuielilor institutiilor publice;
factori sociali concretizati in cresterea venitului mediu pe locuitor antreneaza o
crestere a cheltuielilor institutiilor publice din invatamant, sanatate, cultura, etc.
factorii militari care prin pregatirea sau participarea la conflicte armate determina
cresterea cheltuielilor institutiilor publice din aparare, ordine publica, siguranta
nationala;
factorii politici care se refera la cresterea considerabila a complexitatii sarcinilor
statului contemporan determina cresterea cheltuielilor autoritatilor si institutiilor
publice din administratia centrala si locala.


4.4 . Eficiena cheltuielilor instituiilor publice

Existenta unei societati care dispune de resurse financiare limitate presupune utilizarea
acestora pe baza unor criterii de rationalitate, care trebuie sa reflecte eficienta economica.
In literatura de specialitate si in practica financiara pentru evaluarea cheltuielilor
institutiilor publice se folosesc urmatoarele concepte:
- eficienta exprima o dimensiune optima a raportului dintre efectele obtinute si
eforturile financiare depuse :

eforturi
efecte
e =

- eficacitatea este redata de raportul intre ceea ce s-a realizat si ceea ce s-a propus,
prognozat sau previzionat a se realiza :

propuse obiective
realizate obiective
Ef
c
=

Spre exemplu, in cazul analizat, putem compara nivelul cheltuielilor institutiilor publice
la sfarsitul anului si ceea ce s-a prevazut in bugetul initial. Chiar daca acest raport este
supraunitar, in multe cazuri, trebuie analizat in functie de ceilalti factori de influenta ai dinamicii
cheltuielilor institutiilor publice;
- economicitatea reflecta masura in care se asigura minimizarea costului
resurselor alocate unei institutii publice fara a compromite realizarea in bune

34
conditii a obiectivelor prevazute .
In epoca contemporana eficienta cheltuielilor institutiilor publice se exprima si prin
urmatorii indicatori:
eficienta utilizarii resurselor de mediu prin determinarea raportului dintre
rezultatele obtinute in urma realizarii unui anumit obiectiv economic si costurile
afectarii resurselor de mediu;
etica utilizarii resurselor financiare publice presupune analiza modului in care
afectarea resurselor publice pentru o anumita destinatie raspunde intereselor unui
grup mai mare sau mai restrans de persoane. Etic este ca din resursele publice sa se
realizeze obiective care sa satisfaca necesitatile unui grup cat mai mare de
contribuabili.
In concluzie, cu ajutorul categoriilor de eficacitate, eficienta si economicitate este
evaluata calitatea gestiunii economico-financiare a unei institutii publice a carei performanta se
verifica exclusiv pe piata si nu poate face obiectul unor interventii administrative din afara.
Conditiile realizarii eficientei cheltuielilor institutiilor publice constau in:
1) posibilitatea alegerii alternativei celei mai putin costisitoare in raport cu rezultatul
final al serviciului public;
2) maximizarea utilitatii consumatorilor prin imbunatatirea calitatii mediului de
furnizare a serviciului public.
Eficienta cheltuielilor institutiilor publice este privita sub doua aspecte:
- eficienta alocativa a resurselor financiare ( optimul Pareto ) daca
nicio alta alocare nu poate fi facuta mai bine fara sa influenteze
negativ bunastarea ultimei persoane conservatoare;
- eficienta resurselor - evaluata pe baza raportului dintre efecte si
efort.
Orientari moderne privind eficienta cheltuielilor institutiilor publice, constau in:
- serviciile publice nu trebuie s fie furnizate ntotdeauna n mod gratuit;
- oriunde este posibil, furnizarea public de servicii publice trebuie s fie nlocuit
cu furnizarea privat.






35
Capitolul 5
Procesul bugetar la nivelul instituiilor publice

Reprezint ansamblul aciunilor i msurilor intreprinse de institutiile publice pentru
elaborarea proiectului de buget, aprobarea bugetului, executarea bugetului, controlul si
raportarea executarii bugetare.

5.1 Elaborarea proiectului de buget

Presupune fundamentarea veniturilor si cheltuielilor fiecarei institutii publice potrivit
atributiilor si competentelor acestora, precum si formularea de criterii concrete de performanta
pentru evaluarea eficientei eficacitatii si economicitatii cheltuielilor acestora;
Veniturile si cheltuielile se grupeaza in buget pe baza clasificatiei bugetare;
Veniturile sunt structurate pe capitole, subcapitole si paragrafe, iar cheltuielile pe parti ,
capitole, subcapitole, titluri, articole si aliniate, dupa caz, iar cheltuielile prevazute in capitole si
articole au destinatie precisa si limitata;
Cheltuielile de capital cuprind:
- cheltuielile pentru obiectivele de investitii grupate pe:
- obiectivele de investitii noi
- obiectivele de investitii in continuare
- alte cheltuieli de investitii care cuprind urmatoarele categorii de investitii
- achizitii de imobile
- dotari independente
- cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate, a studiilor de fezabilitate
si a altor studii aferente obiectivelor de investitii
- cheltuieli pentru reabilitarea, consolidarea si modernizarea unor imobile
- cheltuieli cu reparatiile capitale
Elaborarea proiectului de buget al unei institutii publice presupune analize cost-beneficiu,
fundamentari, programe de dezvoltare elaborate de catre compartimentele de specialitate din
cadrul institutiei publice.




36
5.2 Aprobarea bugetului

Proiectul de buget de venituri si cheltuieli se analizeaza si se avizeaza de catre organul de
conducere al institutiei publice si se aproba de catre organul ierarhic superior in subordinea sau
coordonarea caruia se afla institutia publica.
In cazul institutiilor publice finantate integral din credite bugetare, daca bugetul din care
sunt finantate nu este aprobat pana la sfarsitul anului, atunci ele vor beneficia pana la aprobarea
bugetului respectiv de credite bugetare in limita a 1/12 din prevederile bugetului anului anterior.
Competenta de aprobare a proiectelor de investitii publice se stabileste in raport de
valoarea acestora, dupa cum urmeaza:
- Guvernul aproba proiectele de investitii cu valori mai mari de 13 milioane de lei;
- Ordonatorii principali de credite bugetare aproba proiectele cu valori cuprinse intre 1,8
milioane lei si 13 milioane de lei;
- Conducatorul institutiei publice aproba proiectele cu valori de pana la 1,8 milioane de lei.


5.3 Execuia bugetului

Executia bugetului consta in:

5.3.1 Executia veniturilor bugetului
Presupune toate operatiile care conduc la calcularea si incasarea veniturilor institutiei
publice in cadrul exercitiului bugetar si anume:
- asezarea veniturilor identificarea materiei impozabile si determinarea marimii
acesteia;
- lichidarea urmareste stabilirea cuantumului venitului pe baza cotelor si a altor
elemente prevazute de lege si a materiei impozabile;
- incasarea efectiva a venitului in contul de venituri deschis la Trezoreria Statului.
Orice venit neincasat pana la sfarsitul anului se va incasa in contul bugetului anului
urmator.
Nici un venit al unei institutii publice nu poate fi inscris in buget si incasat daca nu a fost
stabilit prin lege. Este interzisa perceperea sub orice titlu si sub orice denumire de venituri in
afara celor stabilite de lege.


37
5.3.2. Executia cheltuielilor institutiilor publice
La baza executiei cheltuielilor institutiilor publice stau urmatoarele reguli:
- in executia cheltuielilor institutiilor publice actioneaza principiul respectarii
destinatiei, cuantumului si legalitatii acestora;
- cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate si nu pot fi utilizate la alte articole
de cheltuieli;
- creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate si
utilizate pentru finantarea altui ordonator principal de credite;
- creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea altui
capitol de cheltuieli;
- incepand cu trimestrul al-III-lea, ordonatorul principal de credite poate aproba pentru
bugetul propriu si bugetele institutiilor subordonate virari (suplimentari sau
diminuari) de credite bugetare intre subdiviziunile clasificatiei bugetare care nu
contravin restrictiilor de mai sus;
- orice cheltuiala angajata, lichidata si ordonantata in cadrul prevederilor bugetare si
neplatita pana la sfarsitul anului se va plati din bugetul anului urmator;
- creditele bugetare neutilizate pana la sfarsitul anului sunt anulate de drept in cazul
institutiilor publice finantate integral din bugetele publice;
- excedentele rezultate din executia bugetelor institutiilor publice finantate din venituri
proprii si subventii acordate de la bugetele publice se regularizeaza la sfarsitul anului
cu bugetul din care se acorda subventii in limita sumelor primite de la acest buget;
- excedentele anuale rezultate din executia bugetelor de venituri si cheltuieli ale
institutiilor publice finantate integral din venituri proprii se reporteaza in anul
urmator;
- in situatia nerealizarii veniturilor prevazute in bugetele institutiilor publice finantate
integral din venituri proprii cheltuielile vor fi efectuate in limita veniturilor incasate;
- ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare dupa retinerea a 10%
din prevederile aprobate pentru asigurarea unei executii prudente, cu exceptia
cheltuielilor de personal si a celor care decurg din conventiile internationale care vor
fi repartizate integral. Repartizarea sumelor retinute in proportie de 10% se face in
semestrul II in functie de executia bugetara pe semestrul intai;
- execitia bugetara se bazeaza pe principiul separarii atributiilor persoanelor care au
calitatea de ordonator de credite de atributiile persoanelor care au calitatea de
contabil.;

38
- plata cheltuielilor este asigurata de seful compartimentului financiar-contabil in limita
fondurilor disponibile. Instrumentele de plata trebuie sa fie insotite de documente
justificabile;
- se pot efectua plati in avans de pana la 30% pentru anumite actiuni si categorii de
cheltuieli stabilite prin lege. Aceste plati in avans trebuie justificate pana la sfarsitul
anului prin bunuri livrate, lucrari executate si servicii prestate.
Executia bugetara a cheltuielilor institutiilor publice cuprinde patru faze: angajarea,
lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor bugetare.
Executia bugetara a cheltuielilor institutiilor publice se bazeaza pe principiul separarii
atributiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atributiile persoanelor care au
calitatea de contabil.
Ordonatorii de credite pot delega aceste atributii inlocuitorilor de drept sau altor persoane
imputernicite pe baza unui act de delegare in care trebuie sa se specifice limitele si conditiile
delegarii si termenul de valabilitate a imputernicirii (delegatiei.
Operatiunile specifice fazelor de angajare, lichidare si ordonantare sunt in competenta
ordonatorilor de credite, iar plata cheltuielilor se efectueaza de catre persoanele care au calitatea
de contabil.
Angajarea cheltuielilor faza in procesul executiei bugetare reprezentand orice act
juridic din care rezulta sau ar putea rezulta o obligatie de plata in sarcina institutiei
publice;
Ordonatorii de credite au obligatia de a angaja creditele bugetare numai in limita
prevederilor si potrivit destinatiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitateinstitutiei
publice si cu respectarea dispozitiilor legale;
Angajarea oricarei cheltuieli imbraca doua forme de angajamente:
- angajamentul legal =actul juridic incheiat in forma scrisa din care rezulta sau ar putea
rezulta o obligatie pecuniara in sarcina institutiei publice. El imbraca forma unui contract de
achizitie publica, comanda, conventie, contract de munca, acte de control, acord de imprumut,
etc. Incheierea angajamentelor legale trebuie sa se bazeze pe respectarea principiilor unei bune
gestiuni financiare, ale unui management financiar sanatos, ale economiei si eficientei
cheltuielilor publice;
Angajarea cheltuielilor se efectueaza in tot cursul exercitiului bugetar astfel incat sa
existe certitudinea ca bunurile, lucrarile si serviciile care fac obiectul angajamentului vor fi
livrate, executate, prestate si platite in cursul exercitiului bugetar. Prin exceptie, in situatia in
care, din motive obiective, angajamentele legale de cheltuieli nu pot fi platite pana la finele

39
anului, acestea se vor plati din creditele bugetare ale exercitiului bugetar urmator.
Proiectele de angajamente legale trebuie sa fie vizate de control financiar preventi.
Valoarea angajamentelor legale trebuie sa se incadreze in prevederile bugetului institutiei
publice.
- angajamentul bugetar actul prin care sunt rezervate creditele bugetare unei anumite
distinctii in vederea asigurarii resurselor financiare necesare onorarii angajamentelor legale
incheiate.
Valoarea angajamentelor legale nu poate depasi valoarea angajamentelor bugetare care
trebuie sa se incadreze in creditele bugetare aprobate. In scopul garantarii acestei reguli,
angajamentele legale sunt precedate de angajamentele bugetare respectiv de rezervarea
alocatiilor bugetare necesare platii angajamentelor legale;
Angajamentele bugetare pot fi:
angajamente bugetare individuale specifice unei anumite operatiuni care nu se
repeta pe parcursul exercitiului bugetar;
angajamente bugetare globale specifice cheltuielilor curente de natura
administrativa, ce se efectueaza in mod repetat pe parcursul aceluiasi exercitiu
bugetar, cum ar fi : cheltuieli de deplasare, cheltuieli de intretinere si gospodarie,
cheltuieli cu chiriile, abonamente, etc.
Lichidarea cheltuielilor faza in procesul executiei bugetare in care se verifica
existenta angajamentelor, realitatea si exactitatea sumei datorate, certificarea livrarii si
receptionarii bunurilor, serviciilor si lucrarilor contractate.
Verificarea existentei obligatiei de plata se realizeaza prin verificarea documentelor
justificative din care sa rezulte pretentia furnizorului, precum si faptul ca bunurile au fost livrate
si receptionate, serviciile si lucrarile au fost executate si receptionate (Factura fiscala NIR, PV de
receptie, state de plata a salariilor). In urma acestor operatiuni, persoana imputernicita acorda pe
documentele justificative viza de BUN DE PLATA.
Documentele care atesta parcurgerea fazei de lichidare stau la baza inregistrarii in
contabilitate a operatiunii si a obligatiei de plata fata de terti.
Ordonantarea cheltuielilor faza in procesul executiei bugetare prin care persoana
imputernicita de ordonatorul de credite confirma ca exista o obligatie de plata certa,
lichida si exigibila si ca plata poate fi efectuata. Pe baza acestei confirmari, ordonatorul
de credite emite ordonantarea de plata.
Ordonantarea de plata este un document intern prin care ordonatorul de credite da
dispozitie conducatorului compartimentului financiar-contabil sa intocmeasca instrumentele de

40
plata a cheltuielii.
Ordonantarea de plata trebuie supusa controlului financiar preventiv si trebuie sa contina
date cu privire la :
- subdiviziunea bugetara la care se inregistreaza plata;
- suma de plata
- beneficiarul platii
- modalitatea de plata
Plata cheltuielilor faza finala a executiei bugetare prin care institutia publica stinge
obligatia fata de furnizor prin plata.
Plata cheltuielilor se efectueaza de persoanele autorizate care poarta denumirea generica
de contabil, in limita creditelor bugetare si destinatiilor aprobate, prin unitatile de trezorerie si
contabilitate publica la care institutia are conturile deschise, cu exceptia platilor in valuta, care se
efectueaza prin banci.
Plata cheltuielilor este dispusa de seful compartimentului financiar contabil sau de alta
persoana desemnnata de ordonatorul de credite.
Instrumentele de plata utilizate de institutiile publice : cecul de numerar si ordinul de
plata pentru trezoreria statului (OPHT) se semneaza de doua persoane autorizate (sef
compartiment financiar contabil si persoana cu atributii in efectuarea platii).
In vederea efectuarii de plati, institutiile publice au obligatia de a depune la unitatile de
trezorerie si contabilitate publica la care au conturile deschise bugetul de venituri si cheltuieli
aprobat, lista obiectivelor de investitii si lista cu dotarile independente aprobate de catre
ordonatorul de credite superior.
Pe baza de cecuri de numerar, institutiile publice pot ridica numerar din conturile
deschise pentru efectuarea de plati marunte ( avansuri de deplasare, salarii, drepturi cu caracter
social, etc.).

5.4 Raportarea execuiei bugetare

Institutiile publice au obligatia sa raporteze executia bugetara prin intermediul situatiilor
financiare care se intocmesc trimestrial si anual. Situatiile financiare se compun din:
- bilant
- contul de rezultat patrimonial
- conturi de executie bugetara
- situatia fluxurilor de trezorerie

41
- anexe la situatiile financiare care includ politici contabile si note explicative.
Ele trebuie sa ofere o imagine fidela a activelor, datoriilor, pozitiei financiare si a
performantei financiare si a rezultatului patrimonial;
Situatiile financiare intocmite de ordonatorii de credite secundari si tertiari se depun la
ordonatorul ierarhic superior, dupa ce situatia privind fluxurile de trezorerie a fost vizata de
unitatea de trezorerie la care institutia publica are deschise conturile bancare, care confirma
exactitatea platilor de casa si soldurile conturilor de disponibilitati banesti.
Bilantul - documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elemente de activ,
datoriile si capitalul propriu ale institutiei publice la sfarsitul perioadei de raportare si in alte
situatii prevazute de lege.
Activele sunt prezentate in functie de lichiditatea lor in mod crescator, iar pasivele in
ordinea crescatoare a exigibilitatii.
Structura bilantului
A. ACTIVE
Active necurente
- active fixe necorporale;
- instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii, mobilier, aparate birotica,
alte active corporale;
- terenuri si cladiri;
- alte active nefinanciare;
- active financiare;
- creante (peste un an);
Total active necurente
Active curente
- stocuri;
- creante (sub un an);
- investitii pe termen scurt;
- conturi la trezorerie si bancii;
- casa
- cheltuieli in avans
Total active curente
Total active
B. Datorii
Datorii necurente

42
- datorii (peste un an);
- imprumuturi pe termen lung;
- provizioane
Total dotari necurente
Datorii curente
- datorii (sub un an);
- imprumuturi pe termen scurt;
- imprumuturi pe termen lung ce ce trebuie platite in exercitiu curent;
- venituri in avans;
- provizioane
Total datorii curente
Total datorii
Active nete / capitaluri proprii =Total active Total datorii
C. Capitaluri proprii
- Rezerve si fonduri;
- Rezultatul patrimonial;
- Rezultatul reportat

Contul de rezultat patrimonial
Prezinta situatia veniturilor, finantarilor si cheltuielilor din cursul exercitiului bugetar.
Veniturile si finantarile sunt prezentate pe feluri de venituri dupa natura si sursa lor,
indiferent daca au fost incasate sau nu.
Cheltuielile sunt prezentate pe feluri de cheltuieli dupa natura sau destinatia lor,
indiferent daca au fost platite sau nu.
Rezultatul patrimonial este un rezultat economic care exprima performanta financiara a
institutiei, respectiv excedent sau deficit patrimonial.
Acest rezultat se determina pe fiecare sursa de finantare in parte precum si pe total.

Contul de executie bugetara
Este documentul care cuprinde informatii privind veniturile previzionate, incasarile
realizate si veniturile ramase de incasat la parte de venituri, iar la partea de cheltuieli cuprinde
informatii cu privire la prevederile de cheltuieli, platile efectuate si cheltuielile efectuate.
Se intocmeste pe fiecare sursa de finantare precum si pe total
Structura contului de executie bugetara:

43
- venituri
- prevederi bugetare initiale
- venituri bugetare definitive
- incasari realizate
- drepturi constatate de incasat

- cheltuieli
- cheltuieli bugetare initiale
- cheltuieli bugetare definitive
- angajamente bugetare
- angajamente legale
- plati efectuate
- angajamente legale de platit
- cheltuieli efective

- rezultatul executiei bugetare
- exedent bugetar
- deficit bugetar

Situatia fluxurilor de trezorerie
Este documentul care prezinta existenta si miscarile de numerar sub forma de incasari si
plati realizate din:
- activitatea curenta (operationala)
- activitatea de investitii
- activitatea de finantare

Trezoreria statului
Este o structura organizatorica in cadrul Ministerului Finantelor Publice care asigura
efectuarea operatiunilor de incasari si plati privind fondurile publice ale institutiilor publice si a
altor operatiuni ale statului.
Este organizata la nivel central in cadrul Ministerului Finantelor Publice sub forma
Trezoreriei generale iar la nivel teritorial in cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice sub
forma trezoreriei locale
Operatiuni derulate prin trezoreria statului:

44
- incasarile institutiilor publice
- platile institutiilor publice
- pastrarea disponibilitatilor banesti ale institutiilor publice
Institutiile publice sunt obligate sa-si deschida conturi bancare la trezoreriile de care
apartin.
Disponibilitatile institutiilor publice pastrate in conturile deschise la trezorerie nu sunt
purtatoare de dobanzi, cu exceptia celor prevazute de lege.
Operatiunile de incasari si plati efectuate de institutiile publice prin conturile deschise la
trezorerie nu sunt comisionabile.


5.5 Controlul execuiei bugetare

Notiunea de control provine din expresia latina contra rolus care inseamna verificarea
actului original dupa duplicatul care se incredinteaza in acest scop unei alte persoane.
Controlul executiei bugetare vizeaza legalitatea, realitatea si exactitatea datelor privind
executia veniturilor si a cheltuielilor unei institutii publice in vederea evaluarii eficientei,
eficacitatii si economicitatii executiei bugetare si a gestiunii banilor publici de la nivelul fiecarei
institutii publice .
Dupa organele care exercita controlul, distingem urmatoarele forme de control:
- control intern
- control extern
Controlul intern (sau controlul managerial) reprezinta ansamblul formelor de control
exercitate la nivelul institutiei publice stabilite de conducerea acesteia in concordanta cu
obiectivele urmarite si cu reglementarile legale, in vederea asigurarii administrarii resurselor
financiare in mod economic, eficient si eficace. El cuprinde structurile de control, metodele si
procedurile de lucru.
Principalele forme de control intern:
- controlul financiar preventiv reprezinta forma de control prin care se verifica
legalitatea si regularitatea operatiunilor efectuate pe seama fondurilor publice si a patrimoniului
institutiilor publice, inainte de aprobarea acestora.
El se exercita de persoanele imputernicite de conducerea institutiei publice si avizate de
MFP asupra tuturor proiectelor de operatiuni inainte de aprobarea lor.
In opinia noastra controlul financiar preventiv ar trebui sa se integreze in mod treptat in

45
sfera raspunderii manageriale pe masura ce controlul managerial va asigura diminuarea riscurilor
in administrarea fondurilor publice si a patrimoniului institutiilor publice.
- controlul operativ curent forma de control care se exercita concomitent cu
desfasurarea operatiunilor, proceselor sau fenomenelor economice controlate. El reprezinta una
dintre partile importante ale managementului organizatiei care surprinde eventualele
disfunctionalitati ale procesului economic chiar in faza encipienta de desfasurare furnizand
datele necesare deciziilor de remediere a acestora. Reprezinta solutia inlocuirii controlului
financiar preventiv . Acesta se exercita sub forma: autocontrolului, controlului ierarhic operativ,
controlului mutual.
Auditul intern activitate functionala independenta care da asigurari si consiliere
conducerii institutiilor publice pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, a
patrimoniului acestora in vederea imbunatatirii eficientei si eficacitatii sistemului de conducere,
a controlului intern si a proceselor de administrare.
Daca controlul intern se refera la proceduri de administrare, auditul intern se refera la
proceduri de control al modului de respectare a procedurilor de administrare.
Controlul extern este forma de control care se exercita din afara institutiei publice de
catre institutii ale statului abilitate de lege sa exercite controlul privind administrarea si utilizarea
resurselor finantelor publice, precum si respectarea reglementarilor financiar contabile in
activitatea desfasurata de acestea.
Institutia suprema de control a executiei bugetare este Curtea de Conturi a Romaniei care
exercita un control ulterior vizand legalitatea si realitatea datelor inscrise in situatiile financiare
raportate de institutia publica, pronuntandu-se asupra calitatii gestiunii bunurilor publice la
nivelul fiecarei institutii publice, in raport de care poate acorda descarcarea de gestiune a
conducatorului institutiei publice daca nu se constata abateri financiar-contabile, prejudicii
materiale sau fapte penale.



46
Capitolul 6
Analiza lichiditii i solvabilitii instituiilor publice

Lichiditatea patrimoniala caracterizeaza capacitatea unei firme de a-si onora la termen,
cu mijloacele banesti de care dispune, obligatiile scadente pe termen scurt. Aceasta se obtine prin
compararea activelor circulante (mai mici de un an) cu datoriile pe termen scurt (mai mici de un
an). Lichiditatea patrimoniala a unei institutii nu trebuie confundata cu lichiditatea activelor,
aceasta din urma desemnand proprietatea activelor disponibile de a se transforma rapid in bani.
Pentru caracterizarea lichiditatii patrimonialese utilizeaza mai multe rate:
a) Lichiditatea generala (Lg) se calculeaza ca raport intre activele curente si datoriile curente:

curente Datorii
curente Active
= Lg

Activele curente cuprind de regula:
disponibilitatile banesti existente in casierie si in conturi la banci;
valorile mobiliare cu un grad ridicat de lichiditate;
creantele fata de clienti;
stocurile
In calculul acestei rate nu vor fi luate in considerare urmatoarele elemente de activ:
valoarea materiilor prime si a materialelor fara posibilitati de valorificare;
valoarea produselor finite fara comenzi;
valoarea lucrarilor executate si a produselor si serviciilor facturate, cu caracter
litigios, fara posibilitati certe de incasare;
debitorii litigiosi greu de incasat.
Activele curente pot fi stabilite si indirect, plecand de la activele circulante din care se
scad stocurile nevalorificabile si creantele incerte.
Datoriile curente cuprind datoriile pe termen scurt, fiind formate din urmatoarele
elemente:
datoriile fata de furnizor;
imprumuturile bancare pe termen scurt;
ratele la creditele pe termen lung scadente in perioada considerata;
impozitele si taxele de platit;
alte cheltuieli platibile (de exemplu cheltuieli cu personalul).
Daca o institutie trece prin dificultati financiare aceasta incepe sa acumuleze credite
bancare. Daca datoriile curente cresc mai rapid decat activele curente, lichiditatea generala

47
scade, ceea ce poate fi semnalul aparitiei unor probleme.
Lichiditatea generala este cel mai utilizat mod de apreciere a lichiditatii pentru ca indica
masura in care drepturile creditorilor pe termen scurt sunt acoperite de valoarea activelor care
pot fi transformate in lichiditati pana la scadenta datoriilor. Nivelul acestei rate trebuie sa se
situeze intre 1,8 si 2 si trebuie comparat cu nivelul mediu inregistrat in ramura in care isi
desfasoara activitatea firma.
Valoarea supraunitara a acestei rate reprezinta expresia existentei unui fond de rulment
pozitiv, care ii permite institutiei sa faca fata obligatiilor curente de plata, in timp ce o valoare
redusa a lichiditatii generale poate reflecta aparitia unor dificultati in achitarea datoriilor acesteia.
Totusi, valoarea subunitara a acestei rate nu constituie un pericol pentru solvabilitatea
institutiei, atunci cand stocurile se reduc treptat, in scopul achitarii datoriilor exigibile pe termen
scurt, fara a afecta insa continuitatea ciclului de exploatare.
Nivelul normal al acestei rate se situeaza intre 1,8 si 2. In activitatea practica trebuie
evitata insa o evolutie descendenta a acestei rate, deoarece reflecta o activitate in declin,
determinand creditorii bancari si furnizorii sa devina circumspecti in acordarea de noi credite
comerciale si bancare.
b) Lichiditatea curenta (Lc) se calculeaza prin scaderea stocurilor din valoarea activelor
curente si impartirea diferentei astfel obtinute la datoriile curente:

curente Datorii
Stocuri - curente Active
= Lc

Stocurile sunt, de obicei, cel mai putin lichide dintre toate componentele activelor curente
ale unei institutii, pierderi posibile pot sa apara, mai ales, in momentul in care se pune problema
lichidarii acestora. De aceea acest raport se considera un test acid pentru masurarea capacitatii
firmei de a-si onora obligatiile pe termen scurt, a carui valoare trebuie sa fie cuprinsa intre 0,8 si
1,0.
c) Lichiditatea imediata (Li) reflecta capacitatea intreprinderii de rambursare rapida a
datoriilor exigibile imediat, pe baza disponibilitatilor existente. Se calculeaza astfel:

curente Datorii
(Db) banesti itati Disponibil
= Li

Pentru aprecierea corecta a acestei rate trebuie sa se tina seama de conditiile de
desfasurare a activitatii institutiei, de corelatia dintre termenele de plata a obligatiilor si cele de
incasare a creantelor, precum si de viteza de rotatie a capitalurilor.
O valoare ridicata a acestei rate reflecta o lichiditate ridicata, dar care poate fi consecinta
unei utilizari mai putin eficiente a resurselor disponibile. De asemenea, un nivel ridicat al acestei
rate nu reprezinta o garantie a solvabilitatii, daca celelalte elemente ale activelor circulante au un

48
grad scazut de lichiditate.
In teoria economica se apreciaza ca un nivel al acestei rate cuprins intre 0,2 si 0,3 reflecta
o buna administarare a firmei din punct de vedere financiar.
Pentru asigurarea echilibrului financiar si mentinerea lichiditatii institutiei, se impune o
corelare judicioasa a termenelor de plata a obligatiilor cu cele de incasare a creantelor, precum si
luarea unor masuri manageriale, tehnice, economice si financiare corespunzatoare, care sa
asigure un circuit normal al capitalurilor. In acest sens, de un real folos in urmarirea lichiditatii
afacerii se dovedeste bugetul de trezorerie care cuprinde intrarile si iesirile previzionate de
numerar, pe o anumita perioada de timp. De regula, institutiile opereaza cu un buget de trezorerie
zilnic pentru o luna in avans si cu un buget de trezorerie lunar pentru perioada de 6 pana la 12
luni in avans.

Solvabilitatea exprima capacitatea intreprinderii de a face fata scadentelor cu surse
proprii. Pentru caracterizarea acesteia se folosesc urmatoarele rate:
- Solvabilitatea generala (Sg), se calculeaza ca raport intre activele totale si datoriile totale:

totale Datorii
totale Active
= Sg

Acest indicator masoara securitatea de care se bucura creditorii intreprinderii. Pentru a
avea o situatie normala este necesar ca activele totale sa reprezinte dublul datoriilor totale.
- Solvabilitatea patrimoniala (Sp) numita si rata autonomiei financiare, se calculeaza ca raport
intre capitalul propriu si capitalul total:

total Capital
propriu Capital
= Sp

Se considera ca valoarea minima acceptabila a acestei rate este de 30%, iar nivelul sau
normal este de 50%.










49
Capitolul 7
Procesul investiional n instituiile publice

7.1 Competene n aprobarea proiectelor de investiii publice

Competenta de aprobare a proiectelor de investitii publice se stabileste in raport de
valoarea acestora, dupa cum urmeaza:
- Guvernul aproba proiectele de investitii cu valori mai mari de 13 milioane de lei;
- Ordonatorii principali de credite bugetare aproba proiectele cu valori cuprinse intre 1,8
milioane lei si 13 milioane de lei;
- Conducatorul institutiei publice aproba proiectele cu valori de pana la 1,8 milioane de
lei.

7.2 Metode de evaluare investiional a proiectelor de investiii publice

Metodele recomandate de teoria si practica financiara sunt:
- analiza cost beneficiu conform careia beneficiul obtinut pe seama implementarii proiectului
de investitii publice reprezinta criteriul de evaluare a eficientei proiectului de investitie
publica. Conditia de a alege un proiect este ca :

minim
beneficiu
cost
=
sau
maxim
cost
beneficiu
=


- analiza cost eficacitate are in vedere selectia proiectului pe baza avantajelor generate de
proiect care nu pot fi exprimate valoric. Se va selecta proiectul cu costul minim dar cu
maxim de avantaje;
- metode multicriteriale utilizate in ipoteza existentei mai multor criterii de evaluare care nu pot
fi sintetizate intr-un indicator unic. Proiectele sunt evaluate in raport cu fiecare criteriu in
parte, fiind generate mai multe clasamente ale proiectelor, care pe baza unor solutii empirice
permit decidentului alegerea proiectului de investitie publica.
Teoria si practica financiara recomanda urmatoarele criterii de selectie ale analizei cost
beneficiu:
- Valoarea actuala (VA) exprima valoarea totala a veniturilor brute actualizate generate
de proiect pe durata sa de viata, astfel:

50

( ) ( )
n
r
B
r 1
B
...
1 r 1
B
VA
n
2
2 1
+
+ +
+
+
+
=
sau


( )

= +
=
n
i
1 i
i
r 1
B
VA

unde:
B =venitul brut
r =rata de actualizare(rata dobanzii, rata inflatiei)
n =durata de viata a proiectului de investitii
Se va alege proiectul cu VA =maxim
- Valoarea actuala neta (VAN) - exprima valoarea totala a veniturilor nete actualizate
generate de proiect pe durata sa de viata, dupa cum urmeaza:
( ) ( )
( )
( )
( )
n
n
r 1
C - B
...
r 1
C - B
r 1
C - B
-I VAN
2
2 1
o
+
+ +
+
+
+
+ =
sau

( )
( )

= +
+ =
n
1 i
o
r 1
C - B
-I VAN
i
i

unde:
I
o
=valoarea investitiei initiale
B =venitul brut generat de proiect
C =costurile curente asociate proiectului
n =durata de viata a proiectului
r =rata de actualizare.
Se va selecta proiectul cu VAN maxim.
- Cheltuielile totale actualizate (CT) cuprind: valoarea investitiei initiale si cheltuielile
curente de exploatare actualizate pe durata de viata a proiectului de investitii. Se calculeaza
astfel:

( )
0
1
1
I
r
Ce
CT
n
i
i
i
+
+
=

=


unde:
e
C =cheltuieli curente de exploatare

0
I =valoarea investitiei initiale
r = factorul de actualizare

51

Se va selecta proiectul cu CT min.
- Rata interna de rentabilitate (RIR) reprezinta acea rata de actualizare (r) pentru care
VAN este egala cu zero sau acea valoare a ratei de actualizare r pentru care suma veniturilor nete
actualizate este egala cu valoarea investitiei initiale, astfel:
( )
( )

= +
=
n
i
i
i
1
o
r 1
C - B
I


Se va selecta proiectul cu RIR >0
- Indicele de profitabilitate (IP) - exprima raportul dintre suma veniturilor brute
actualizate si valoarea investitiei initiale
( )
1
I
r 1
B
IP
o
n
1 i
i
>
+
=

=
i


Se va alege proiectul cu IP maxim.
- Randamentul investitiei (

) - exprima diferenta dintre valoarea IP si valoarea unitara,

astfel:

1 - IP =

- Termenul de recuperare (amortizare) a investitiei (TR) exprima perioada de timp in
care valoarea investitiei initiale se recupereaza pe seama venitului brut actualizat mediu
anual obtinut, dupa cum urmeaza:
B
o
I
TR =
, unde: ( )
n
B
n
n

=
+
=
1 i
i
r 1
B
in care :

B =venitul mediu brut anual actualizat realizat pe durata de viata a proiectului de investitii.
Se va selecta proiectul cu TR minim.

Studiu de caz:
Consiliul de Administratie al ULB SIBIU analizeaza in anul 2009 eficienta realizarii unui
camin studentesc. In acest sens sunt analizate doua propuneri de realizare a investitiei pentru care
se cunosc urmatoarele date:

52

Proiect A Proiect B INDICATORI U.M.
2010 2011 2012 2013 2010 2011 2012 2013
Venitul brut anual anticipat Mil.lei 50 80 100 150 80 100 120 125
Costuri anuale anticipate Mil.lei 10 30 10 20 50 50 50 50
Investitia initiala Mil.lei 100 120 - - 150 - - -
Rata de actualizare % 10 11 14 13 10 11 14 13

Sa se selecteze proiectul de investitii dupa criteriile de selectie ale metodei cost beneficiu.




Capitolul 8
Procesul achiziiilor publice n instituiile publice

Concept: Procesul reglementat de lege, limitat in timp, si deschis pe intreaga sa durata
oricarui operator economic care indeplineste criteriile de calificare si selectie prevazute in
documentatia de atribuire si care se finalizeaza prin incheierea unui contract de achizitie publica.
Operator economic oricare furnizor de produse, prestatii de servicii sau executant de
lucrari persoana fizica/juridica, de drept public sau de drept privat, ori grup de astfel de
persoane, care ofera licit pe piata produse, lucrari/servicii.
Documentatie de atribuire documentatie ce cuprinde toate informatiile legate de
obiectul contractului de achizitie publica si de procedura de atribuire a acestuia, inclusiv caietul
de sarcini.
Procedura de atribuire etapa ce trebuie parcursa de autoritatea contractanta si de catre
candidati/ofertanti pentru ca acordul partilor privind angajarea in contractul public sa fie
considerat valabil.
Procedurile de atribuire reglementate de lege si utilizate in practica institutiiloe publice
sunt:
licitatia deschisa
licitatia restransa
dialogul competitiv
negocierea

53
cerea de oferte
concursul de solutii
Modalitati speciale de atribuire a contractului de achizitie publica:
acordul cadru
sistemul de achizitie dinamic
licitatia electronica
Contract de achizitie publica contractul cu titlu oneros, incheiat in scris intre una sau
mai multe autoritati contractante pe de o parte si unul sau mai multi operatori economici pe de
alta parte, avand ca obiect executia de lucrari, prestarea de servicii sau furnizarea de produse.
Tipuri de contracte de achizitie publica:
- contract de lucrari care are ca obiect executia de lucrari sau executia unei
constructii,
- contract de furnizare care are ca obiect furnizarea unuia sau a mai multor produse
prin cumparare, inchiriere sau leasing,
- contract de servicii care are ca obiect prestarea unuia sau a mai multor servicii
nominalizate de lege,
Codificarea produselor, lucrarilor si serviciilor se face potrivit vocabularului comun al
achizitiilor publice (CPV) nomenclator de referinta aplicabil contractelor de achizitie publica
de catre tarile din UE.
Scopul achizitiilor publice
- promovarea concurentei intre operatorii economici
- garantarea tratamentului legal si nediscriminatoriu
- asigurarea transparentei si integritatii procesului de achizitii publice
- asigurarea utilizarii eficiente a fondurilor publice prin aplicarea procedurilor de
atribuire a contractului de achizitie publica.
Principiile care stau la baza procesului de achizitii publice sunt:
- nediscriminarea
- tratamentul egal
- recunoasterea reciproca
- transparenta
- proportionalitatea
- eficienta utilizarii fondurilor publice
- asumarea raspunderii


54
Domeniul de aplicare
1. autoritatile si institutiile publice astfel cum sunt definite in Constitutia tarii,
2. oricare institutie publica, de interes general sau local, autonoma sau aflata in
subordinea sau sub controlul ori coordonarea unei autoritati publice,
3. orice alt organism al statului finantat din fonduri publice
Fac exceptie urmatoarele contracte:
contractele care au fost declarate secrete de catre autoritatile abilitate
executarea contractului necesita masuri speciale de securitate
protectia unor interese.strategice ale tarii.
Reguli aplicabile pentru atribuirea contractului de achizitie publica:
Reguli de estimare a valorii contractului de achizitie publica
- valoarea contractului de achizitie publica se determina pe baza calcularii si insumarii
tuturor sumelor platibile pentru indeplinirea contractului de achizitie publica fara
TVA ;
- se determina apriori initierii procedurii de achizitie publica;
- se concretizeaza in estimarea valorii contractului de achizitie publica care se inscrie in
planul anual al achizitiilor publice.
Reguli de elaborare a documentatiei de atribuire
- orice cerinta, criteriu, regula sau alte informatii necesare pentru a asigura
candidatului/ofertantului o informare completa, corecta si explicita cu privire la modul de
aplicare a procedurii de atribuire
- minimul de informatii:
- informatii generale privind autoritatea contractanta
- criteriile de calificare si selectie
- modul de elaborare si de prezentare a propunerii tehnice si financiare
- informatii detaliate privind criteriul de atribuire
- instructiuni privind caile de atac
- informatii referitoare la clauzele contractului obligatorii
Reguli de participare la procedura de atribuire
- trebuie sa asigure nediscriminarea si tratamentul egal al ofertantilor
- ofertantii pot participa individual sau in asociere
- sa asigure un regim de favoare atelierelor protejate
Reguli de publicitate
- trebuie sa asigure transparenta atribuirii contractului de achizitie publica prin publicarea

55
unui anunt de intentie, anunt sau invitatie de participare si anunt de atribuire.
- ele opereaza dupa aprobarea programului anual al achizitiilor publice
- se asigura publicitatea prin publicarea documentatiei de atribuire in SEAP si, dupa caz,
in Jurnalul oficial al UE




BIBLIOGRAFIE

I. CRI
1. Balan Emil Institutii administrative, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2008
2. Dragoescu Elena Finante.Finante publice, Editura Dimitrie Cantemir, Tg.Mures,2000
3. Mosteanu Tatiana si colectiv Finante Publice, Ed. Universitara, Bucuresti, 2005
4. Mosteanu Tatiana so colectiv Buget si trezorerie publica, Ed. Universitara, Bucuresti, 2003
5. Motoc Vasile Controlul financiar-fiscal, Editura Universitatii Lucian Blaga din Sibiu,
2008
6. Roman Constantin si colectiv Gestiunea financiara a entitatilor publice locale, Editura
Economica, Bucuresti, 2007
7. Tabara Vasile Standarde si indicatori de evaluare si determinare a capacitatii administrative
in institutii si autoritati publice, Editura Techno, Sibiu, 2006
8. Vacarel Iulian si colectiv Finante publice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2007
II. ACTE NORMATIVE
1. Legea Finantelor Publice nr 500 / 2002
2. Legea Finantelor Publice Locale nr. 273 / 2006
3. OMFP nr. 1792 / 2006
4. OMFP nr. 946 / 2005