Sectorul public - structurile de drept public ale statului şi colectivităţilor locale;
- instituţiile publice;
- structuri de drept privat, aflate sub controlul autorităţilor
publice, fie datorită obiectului lor social, fie datorită modului de organizare ori a posesiunii capitalului; • Ex: întreprinderile publice (orice întreprindere în care statul, colectivităţile sau instituţiile publice sunt proprietare, independent sau împreună, direct sau indirect, cu o parte din capital a cărei importanţă: a) excede o jumătate din capitalul întreprinderii; b) deşi minoritară, permite existenţa sau conjugarea cu puterea publică). Cât de important este sectorul public? 1. Perspectiva istorică
a) Concepţia birocratică tradiţională – promovează existenţa unui
sector public, pentru a răspunde direct nevoilor sociale ale populaţiei. În acest sens, se foloseşte de serviciu public ca sintagmă fundamentală, şi de funcţionarul public ca actor central, căruia îi garantează drepturile şi obligaţiile.
b) Concepţia liberală – statul minimal: delegarea autorităţii este o
necesitate, funcţiile statului limitându-se la a controla ori regla activităţi fundamentale bunei desfăşurări a activităţii publice. c) Concepţia juridică – insistă asupra statului de drept şi propune dreptul ca sursă unică şi elementară a alegerilor, modalităţilor de funcţionare a mecanismelor publice şi a neutralităţii şi imparţialităţii funcţionarului public.
d) Concepţia modernistă – accentul este pus aici pe interes, iar
apropierea de ştiinţele administrative este vizibilă. Sectorul public apare ca o precondiţie a gestionării cu succes a acţiunilor publice. 2. Perspectiva economică 1. Existenţa unui sector public asigură intrarea liberă pe piaţă a producătorilor şi permite consumatorilor exercitarea în cunoştinţă de cauză a deciziei de cumpărare. Miza: existenţa legilor asigură un cadru fluent şi stabil dezvoltării pieţei.
2. Guvernul poate interveni pentru echilibrarea
concurenţei, acolo unde ea nu este eficientă datorită costurilor în scădere.
3. Aranjamentele contractuale şi schimburile necesare
pentru funcţionarea pieţei nu ar putea exista fără protecţia şi impunerea unei structuri juridice oferite de Guvern. 4. Situaţiile de eşec al pieţei pot fi contracarate prin existenţa unui sector public.
5. Valorile sociale pot necesita ajustări în
distribuţia veniturilor, fapt ce rezultă din sistemul pieţei şi din transmiterea drepturilor de proprietate prin moştenire.
6. Sectorul public poate ajusta ineficienţa
sistemului de piaţă în privinţa creşterii numărului de angajaţi, stabilitatea preţurilor şi a ratei sociale a creşterii economice. De ce avem nevoie de sectorul public?
• SP – trebuie să asume sarcini pe care indivizii
sau grupurile nu le pot realiza singuri, ci doar ca parte a unei comunităţi;
• Eficienţa colectivă: urmărirea exclusivă a
interesului personal poate fi, în anumite cazuri, dezastroasă pentru comunitate (Tragedia comunităţilor, Dilema prizonierului, Dilema contributorilor) Sector public vs. sector privat • Acces la servicii/produse – alegere colectivă, printr-o politică versus alegere individuală pe piaţă;
• Obiective – obţinerea egalizării nevoilor, echitatea versus
obţinerea profitului financiar;
• Calitatea actorilor – cetăţeni versus clienţi;
• Instrument al pieţei – acţiunea colectivă - monopol versus
concurenţa;
• Reglare – prin nevoia de resurse versus prin cerere / ofertă;
• Decizia – coercitivă, răspundere politică, influenţată de politic
versus consensuală, răspundere în faţa acţionarilor, influenţată de nevoia de profit bănesc. ROLURI (1)
• Cetăţeni – au anumite drepturi, dar trebuie să se
supună şi anumitor reguli;
• Beneficiari (ai unei prestaţii) – beneficiarii unui
serviciu, sub forma unei plăţi sau indemnizaţii legale în bani; Ex: indemnizaţiile de şomaj ROLURI (2)
• Utilizatori – nu au alternative de livrare a
serviciilor;
• Utilizator şi producător – utilizatorul poate
folosi un serviciu şi juca un rol important în producţia respectivului serviciu sau în livrarea lui, în acelaşi timp; ROLURI (3)
• Cumpărător – se plăteşte (o contribuţie)
direct pentru serviciul respectiv; Ex: serviciile poştale, transportul public
• Contribuabili – plătitori de taxe.
Ce este interesul public? (Rosenbloom, pp.9-10)
•Rațiunea activității guvernamentale
• Interesul public face distincția dintre acțiunile
administrației private de cele publice
• Interesul public = interes al cetățenilor
Ce este administrația publică? (Rosenbloom, p.4 et seq.)
• Mijlocul prin care sunt aduse la îndeplinire
sarcinile și obiectivele guvernamentale; • Mijlocul prin care sunt implementate valorile politice; • Corpul executiv al guvernului; • Acțiuni ce aduc la îndeplinire intenția ori voința guvernului; • …… Domeniul public
1. Domeniul public include totalitatea bunurilor
mobile şi imobile, care nu sunt susceptibile de a face obiectul proprietăţii private şi care sunt destinate folosinţei publice sau funcţionării serviciului public.
2. Ca organizaţie cu scop colectiv, domeniul
public include acţiunea colectivă, cetăţenii, indivizii unui stat, la un anumit moment. Bunurile publice
• produse al cărui consum de către un singur
individ nu reduce cantitatea valabilă pentru alţii (non-rival), poate fi folosit de toţi membrii unei colectivităţi în acelaşi timp (non-exclusiv) şi nu exclude de la consum pe cei care nu doresc să contribuie la finanţarea bunului respectiv. Serviciul public
• Sens organic: realizatorul activităţii de interes public, un
organism, o persoană juridică, publică sau privată;
• Sens material: activitate de interes public (serviciul de legiferare,
judiciar, administrativ)
‼ serviciul public ≠ serviciul de utilitate publică
Cerinţe pentru a se înfiinţa un SP
1. Existenţa unei nevoi publice;
2. Existenţa uneia sau mai multor persoane juridice pentru
a satisface nevoia publică;
3. Existenţa de resurse materiale şi financiare necesare
realizării activităţilor pentru satisfacerea nevoii publice, deci a misiunii persoanei juridice. Caracteristicile bunurilor Caracteristicile serviciilor
• Tangibil/concret • Intangibil/imaterial
• Existenţă fizică • Activitate sau proces
• Producerea şi distribuirea sunt • Producerea, distribuţia şi
separate de consum consumul sunt simultane
• Clienţii nu participă la • Clientul participă la producerea
producerea lor lor
• Poate fi depozitat de către • Nu poate fi depozitat de către
vânzători sau cumpărători vânzători sau cumpărători
• Măsurare obiectivă • Măsurare subiectivă
Managementul public
• ansamblul tehnicilor de organizare şi
administrare, de previzionare şi modernizare a structurilor organizaţionale, acceptând noile provocări privind competitivitatea, reglementările, exigenţele sociale, nevoile multiple ale utilizatorilor, restricţiile cu privire la mijloace.