Sectorul public

Sectorul public

- structurile de drept public ale statului şi

colectivităţilor locale;

- instituţiile publice;

- structuri de drept privat, aflate sub controlul

autorităţilor publice, fie datorită obiectului lor
de activitate, fie datorită modului de organizare
ori a posesiunii capitalului;
Ex: întreprinderile publice
 Autoritate publică
• se înfiinţează numai prin lege
• folosesc, de regulă, dreptul de
comandă în exercitarea atribuţiilor lor
• activitatea autorităţilor publice se
desfăşoară mai ales din oficiu
• rezultatul autorităţilor publice se
concretizează şi finalizează prin acte
administrative, normative și
individuale, fapte materiale
≠ Instituţie publică
• pot fi înfiinţate şi prin HG
• nu pot folosi acest drept decât cu
totul excepţional, numai în condiţiile
stabilite de lege
• activitatea instituţiilor publice se
desfăşoară de regulă la cererea celor
interesaţi
• ponderea activităţilor instituţiilor
publice o constituie faptele materiale
(nu produc efecte juridice), emiterea
actelor administrative individuale
(diplome, adeverinţe, certificate
medicale, decizie pensionare) făcându-
se numai în condiţiile precizate de
lege.
 Autorităţi administrative

• Guvernul, Preşedintele Republicii, Ministerele,

Consiliile locale, Consiliile judeţene, Prefectul,
Primarul
!!!

autorităţi administrative specie

+
autorităţi legislative
+
autorităţi judecătoreşti
=
AUTORITĂŢI PUBLICE gen
 Constituţia României (Titlul III, se referă la
Autorităţile publice la următoarele organisme)
• Parlamentul ( Capitolul I );
• Preşedintele României ( Capitolul II );
• Guvernul (Capitolul III );
• Autorităţile administraţiei publice centrale de
specialitate (Capitolul V, Secţiunea 1) – ministere, alte
organe de specialitate din subordinea Guvernului sau
ministerelor, autorităţi administrative autonome;
• Autorităţile administraţiei publice locale (Capitolul V,
Secţiunea a 2-a) – consiliile locale, judeţene şi primării;
• Autoritatea judecătorească (Capitolul VI) – instanţele
judecătoreşti, Ministerul Public, Consiliul Superior al
Magistraturii.
 Întreprinderile publice
• Întreprinderi publice:
a) regii autonome înființate de stat sau de o unitate
administrativ – teritorială;
b) companii și societăți naționale, societăți la care statul
sau o unitate administrativ-teritorială este acționar
unic, majoritar sau la care deține controlul;
c) societăți la care una sau mai multe întreprinderi
publice prevăzute la punctele a) și b) dețin o
participație majoritară sau o participație care le
asigură controlul.
• (exemple: https://sgg.gov.ro/1/intreprinderi-publice/ ;
http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Declaratii_R/S1001/Lista_finala_a_IP_2
6.09.2023.pdf)
 De ce avem nevoie de sectorul public?

• SP – trebuie să asume sarcini pe care indivizii

sau grupurile nu le pot realiza singuri, ci doar ca
parte a unei comunităţi;

• Eficienţa colectivă: urmărirea exclusivă a

interesului personal poate fi, în anumite cazuri,
dezastroasă pentru comunitate (Tragedia
comunităţilor, Dilema prizonierului, Dilema
contributorilor)
 Cât de important este sectorul public?
1. Perspectiva istorică

a) Concepţia birocratică tradiţională – promovează existenţa unui

sector public, pentru a răspunde direct nevoilor sociale ale
populaţiei. În acest sens, se foloseşte de serviciu public ca
sintagmă fundamentală, şi de funcţionarul public ca actor central,
căruia îi garantează drepturile şi obligaţiile.

b) Concepţia liberală – statul minimal: delegarea autorităţii este o

necesitate, funcţiile statului limitându-se la a controla ori regla
activităţi fundamentale bunei desfăşurări a activităţii publice.
c) Concepţia juridică – insistă asupra statului de drept şi propune
dreptul ca sursă unică şi elementară a alegerilor, modalităţilor
de funcţionare a mecanismelor publice şi a neutralităţii şi
imparţialităţii funcţionarului public.

d) Concepţia modernistă – accentul este pus aici pe interes și pe

principiile existente, îmbunătățindu-le, pentru a le adapta unui
context în evoluție, iar apropierea de ştiinţele administrative
este vizibilă. Sectorul public apare ca o precondiţie a
gestionării cu succes a acţiunilor publice.
2. Perspectiva economică
1. Existenţa unui sector public asigură intrarea liberă pe piaţă a
producătorilor şi permite consumatorilor exercitarea în
cunoştinţă de cauză a deciziei de cumpărare. Crearea
cadrului juridic necesar desfășurării activităților economice.
Exemple: elaborarea legilor și organizarea tribunalelor,
asigurarea informațiilor necesare functionarii economiei,
crearea sistemului monetar, definirea dreptului de
proprietate.

2. Guvernul poate interveni pentru echilibrarea concurenţei,

acolo unde ea nu este eficientă datorită costurilor în scădere.
Exemplu: reglementarea monopolului natural, legea
concurenței.

3. Asigurarea bunurilor și serviciilor publice. Exemplu:

producerea bunurilor și serviciilor publice pe care piața nu
poate sau nu dorește sa le asigure, precum apărarea națională.
4. Situaţiile de eşec al pieţei pot fi contracarate prin existenţa unui
sector public. Corectarea externalităților. Exemplu: instituirea
unor taxe cu scopul de a reduce efectele negative ale activităților
economice, precum poluarea, acordarea de subvenții pentru
amplificarea efectelor pozitive, precum educația.
5. Valorile sociale pot necesita ajustări în distribuţia veniturilor,
fapt ce rezultă din sistemul pieţei şi din transmiterea drepturilor
de proprietate prin moştenire. Redistribuirea veniturilor.
Exemplu: asigurarea protecției sociale, ocrotirea copiilor
minori, asistență medicală, perceperea unor impozite mai mari
de la persoanele cu venituri mari (nu în România).

6. Stabilizarea economiei. Sectorul public poate ajusta ineficienţa

sistemului de piaţă în privinţa creşterii numărului de angajaţi,
stabilitatea preţurilor şi a ratei sociale a creşterii economice.
Exemplu: folosirea bugetului de stat și a masei monetare pentru
a sprijini creșterea economică, pentru a controla inflația și a
reduce somajul.
 Sector public vs. sector privat
• Acces la servicii/produse – alegere colectivă, printr-o politică
versus alegere individuală pe piaţă;

• Obiective – obţinerea egalizării nevoilor, echitatea versus

obţinerea profitului financiar;

• Calitatea actorilor – cetăţeni versus clienţi;

• Instrument al pieţei – acţiunea colectivă - monopol versus

concurenţa;

• Reglare – prin nevoia de resurse versus prin cerere / ofertă;

• Decizia – coercitivă, răspundere politică, influenţată de politic

versus consensuală, răspundere în faţa acţionarilor, influenţată de
nevoia de profit bănesc.
 ROLURI (1)

• Cetăţeni – au anumite drepturi, dar trebuie să se

supună şi anumitor reguli;

• Beneficiari (ai unei prestaţii) – beneficiarii unui

serviciu, sub forma unei plăţi sau indemnizaţii
legale în bani;
Ex: indemnizaţiile de şomaj
 ROLURI (2)

• Utilizatori – nu au alternative de livrare a

serviciilor;

• Utilizator şi producător – utilizatorul poate

folosi un serviciu şi juca un rol important în
producţia respectivului serviciu sau în livrarea
lui, în acelaşi timp;
 ROLURI (3)

• Cumpărător – se plăteşte (o contribuţie)

direct pentru serviciul respectiv;
Ex: serviciile poştale, transportul public

• Contribuabili – plătitori de taxe.

 Ce este interesul public?
(Rosenbloom)

•Rațiunea activității guvernamentale

• Interesul public face distincția dintre acțiunile

administrației private de cele publice

• Interesul public = interes al cetățenilor

 Ce este administrația publică?
(Rosenbloom)
• Mijlocul prin care sunt aduse la îndeplinire sarcinile
și obiectivele guvernamentale;
• Mijlocul prin care sunt implementate valorile
politice;
• Corpul executiv al guvernului;
• Acțiuni ce aduc la îndeplinire intenția ori voința
guvernului;
• …
 Domeniul public

1. Domeniul public include totalitatea bunurilor

mobile şi imobile, care nu sunt susceptibile de
a face obiectul proprietăţii private şi care sunt
destinate folosinţei publice sau funcţionării
serviciului public.

2. Ca organizaţie cu scop colectiv, domeniul

public include acţiunea colectivă, cetăţenii,
indivizii unui stat, la un anumit moment.
 Bunurile publice

• produse al cărui consum de către un singur

individ nu reduce cantitatea valabilă pentru
alţii (non-rival), poate fi folosit de toţi membrii
unei colectivităţi în acelaşi timp (non-exclusiv)
şi nu exclude de la consum pe cei care nu
doresc să contribuie la finanţarea bunului
respectiv.
 Serviciul public

• Sens organic: realizatorul activităţii de interes public, un

organism, o persoană juridică, publică sau privată;

• Sens material: activitate de interes public (serviciul de legiferare,

judiciar, administrativ)

‼ serviciul public ≠ serviciul de utilitate publică

 Cerinţe pentru a se înfiinţa un SP

1. Existenţa unei nevoi publice;

2. Existenţa uneia sau mai multor persoane juridice pentru

a satisface nevoia publică;

3. Existenţa de resurse materiale şi financiare necesare

realizării activităţilor pentru satisfacerea nevoii publice,
deci a misiunii persoanei juridice.
 Caracteristicile bunurilor Caracteristicile serviciilor

• Tangibil/concret • Intangibil/imaterial

• Existenţă fizică • Activitate sau proces

• Producerea şi distribuirea sunt • Producerea, distribuţia şi

separate de consum consumul sunt simultane

• Clienţii nu participă la • Clientul participă la producerea

producerea lor lor

• Poate fi depozitat de către • Nu poate fi depozitat de către

vânzători sau cumpărători vânzători sau cumpărători

• Măsurare obiectivă • Măsurare subiectivă

 Managementul public

• ansamblul tehnicilor și metodelor de previzionare,

organizare şi administrare, motivare a resurselor
umane, modernizare și coordonare a structurilor
organizaţionale și control acceptând noile
provocări privind reglementările, exigenţele
sociale, nevoile multiple ale utilizatorilor,
restricţiile cu privire la mijloace etc.