BAZELE SECTORULUI PUBLIC

Legislaţie:
• Constituţia României, 1991, republicată în 2003;
• Ordonanță de urgență nr. 57 din 3 iulie 2019 privind
Codul administrativ, publicat în Monitorul Oficial nr. 555
din 5 iulie 2019;

• Legea 51/ 2006 privind Legea serviciilor comunitare de utilităţi

publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 254 din 21 martie 2006;

• Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile

de servicii, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 23 mai 2016;

• Legea nr. 329 ∕ 2009 privind reorganizarea unor autorităţi

şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice,
susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor
cadru cu CE şi FMI, Monitorul Oficial nr. 761 din 09.12.2009.
Referat!
 Sectorul public

- structurile de drept public ale statului şi

colectivităţilor locale;

- instituţiile publice;

- structuri de drept privat, aflate sub controlul

autorităţilor publice, fie datorită obiectului lor
social, fie datorită modului de organizare ori a
posesiunii capitalului;
• Ex: întreprinderile publice.
 Autoritate publică
• se înfiinţează numai prin lege
• folosesc, de regulă, dreptul de
comandă în exercitarea
atribuţiilor lor
• activitatea autorităţilor publice
se desfăşoară mai ales din oficiu
• rezultatul autorităţilor publice se
concretizează şi finalizează, de
regulă, în acte administrative de
autoritate.
≠ Instituţie publică
• pot fi înfiinţate şi prin HG
• nu pot folosi acest drept decât cu
totul excepţional, numai în
condiţiile stabilite de lege
• activitatea instituţiilor publice se
desfăşoară de regulă la cererea
celor interesaţi
• ponderea activităţilor
instituţiilor publice o constituie
operațiunile/faptele materiale,
emiterea actelor administrative
individuale (diplome, adeverinţe,
certificate medicale, decizie
pensionare) făcându-se numai în
condiţiile precizate de lege.
 Constituţia României (Titlul III, se referă la
Autorităţile publice la următoarele organisme)

• Parlamentul ( Capitolul I );
• Preşedintele României ( Capitolul II );
• Guvernul (Capitolul III );
• Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate
(Capitolul V, Secţiunea 1) – ministere, alte organe de
specialitate din subordinea Guvernului sau ministerelor,
autorităţi administrative autonome;
• Autorităţile administraţiei publice locale (Capitolul V,
Secţiunea a 2-a) – consiliile locale, judeţene şi primării;
• Autoritatea judecătorească (Capitolul VI) – instanţele
judecătoreşti, Ministerul Public, Consiliul Superior al
Magistraturii.
 Autorităţi administrative

• Guvernul, Preşedintele Republicii, Ministerele,

Consiliile locale, Consiliile judeţene, Prefectul,
Primarul
 Criterii în vederea ordonării tipurilor de
organizații

 Criteriul teritorial are în vedere aria teritorială în care îşi exercită

activitatea autorităţile administraţiei publice dintr-un stat, astfel

aceste autorităţi se împart în autorităţi ale administraţiei publice

centrale (Guvern, ministere), autorităţi ale administrației

teritoriale (serviciile publice deconcentrate ale ministerelor) şi

autorităţi ale administraţiei publice locale (Consiliile locale,

Primarii).
Criteriul funcţional sau al competenţei materiale are
drept consecinţă gruparea autorităţilor administraţiei
publice în autorităţi ale administraţiei publice cu
competenţă generală (ex. Guvernul, consiliile locale,
primarii) şi autorităţi ale administraţiei publice cu
competenţă de specialitate (ex. ministerele).
Criteriul interesului, învederează necesitatea structurării

autorităţilor administraţiei publice în raport de tipul interesului

promovat de aceste organe (distingem între autorităţi ale

administraţiei de stat (Guvern, Prefecți – promovează interesele

generale ale statului), şi respectiv, autorităţi ale administraţiei

colectivităţilor locale (primarii – promovează interesele specifice

ale colectivităților locale)).

 Sector public vs. sector privat
• Obiective – obţinerea egalizării nevoilor, echitatea versus obţinerea
profitului financiar;

• Acces la produse – alegere colectivă, printr-o politică versus alegere

individuală pe piaţă

• Reglare – prin nevoia de resurse versus prin cerere / ofertă

• Calitatea actorilor – cetăţeni versus clienţi

• Instrument al pieţei – acţiunea colectivă versus concurenţa

• Decizia – coercitivă, răspundere politică, influenţată de politic versus

consensuală, răspundere în faţa acţionarilor, influenţată de nevoia de
profit bănesc.
 ROLURI (1)

• Cetăţeni – au anumite drepturi, dar trebuie

să se supună şi anumitor reguli;

• Beneficiari (ai unei prestaţii) – beneficiarii

unui serviciu, sub forma unei plăţi sau
indemnizaţii legale în bani;
Ex: indemnizaţiile de şomaj
 ROLURI (2)

• Utilizatori – nu au alternative de livrare a

serviciilor;

• Utilizator şi producător – utilizatorul poate

folosi un serviciu şi juca un rol important
în producţia respectivului serviciu sau în
livrarea lui, în acelaşi timp;
 ROLURI (3)

• Cumpărător – se plăteşte o contribuţie direct

pentru serviciul respectiv;
Ex: serviciile poştale, transportul public

• Contribuabili – plătitori de taxe și impozite.

 Cât de important este sectorul public?
1. Perspectiva istorică

a) Concepţia birocratică tradiţională – promovează existenţa unui

sector public, pentru a răspunde direct nevoilor sociale ale
populaţiei. În acest sens, se foloseşte de serviciu public ca
sintagmă fundamentală, şi de funcţionarul public ca actor central,
căruia îi garantează drepturile şi obligaţiile.

b) Concepţia liberală – statul minimal: delegarea autorităţii este o

necesitate, funcţiile statului limitându-se la a controla ori regla
activităţi fundamentale bunei desfăşurări a activităţii publice.
c) Concepţia juridică – insistă asupra statului de drept şi propune
dreptul ca sursă unică şi elementară a alegerilor, modalităţilor
de funcţionare a mecanismelor publice şi a neutralităţii şi
imparţialităţii funcţionarului public.

d) Concepţia modernistă – accentul este pus aici pe interes și pe

principiile existente, îmbunătățindu-le, pentru a le adapta unui
context în evoluție, iar apropierea de ştiinţele administrative
este vizibilă. Sectorul public apare ca o precondiţie a
gestionării cu succes a acţiunilor publice.
2. Perspectiva economică

1. Existenţa unui sector public asigură intrarea liberă pe piaţă a

producătorilor şi permite consumatorilor exercitarea în
cunoştinţă de cauză a deciziei de cumpărare. Crearea cadrului
juridic necesar desfășurării activităților economice. Exemple:
elaborarea legilor și organizarea tribunalelor, asigurarea
informațiilor necesare functionarii economiei, crearea sistemului
monetar, definirea dreptului de proprietate.

2. Asigurarea bunurilor și serviciilor publice. Exemplu: producerea

bunurilor și serviciilor publice pe care piața nu poate sau nu
dorește sa le asigure, precum apărarea națională

3. Guvernul poate interveni pentru echilibrarea concurenţei, acolo

unde ea nu este eficientă din cauza costurilor în scădere.
Exemplu: reglementarea monopolului natural, legea concurenței.
4. Situaţiile de eşec al pieţei pot fi contracarate prin existenţa unui
sector public. Corectarea externalităților. Exemplu: instituirea
unor taxe cu scopul de a reduce efectele negative ale activităților
economice, precum poluarea, acordarea de subvenții pentru
amplificarea efectelor pozitive, precum educația.

5. Valorile sociale pot necesita ajustări în distribuţia veniturilor, fapt

ce rezultă din sistemul pieţei şi din transmiterea drepturilor de
proprietate prin moştenire. Redistribuirea veniturilor. Exemplu:
asigurarea protecției sociale, ocrotirea copiilor minori, asistență
medicală, perceperea unor impozite mai mari de la persoanele cu
venituri mari (nu în România).

6. Stabilizarea economiei. Sectorul public poate ajusta ineficienţa

sistemului de piaţă în privinţa creşterii numărului de angajaţi,
stabilitatea preţurilor şi a ratei sociale a creşterii economice.
Exemplu: folosirea bugetului de stat și a masei monetare pentru a
sprijini creșterea economică, pentru a controla inflația și a reduce
somajul.
 Administraţia publică

Administraţia publică - sistem de organizații,

cuprinzând diverse structuri administrative care

realizează activitatea de organizare a executării şi de

executare în concret a legilor statului şi au misiunea

de satisfacere a nevoii publice/a interesului public.

 Ce este administrația publică?
(Rosenbloom)

• Mijlocul prin care sunt aduse la îndeplinire

sarcinile și obiectivele guvernamentale;
• Mijlocul prin care sunt implementate valorile
politice;
• Corpul executiv al guvernului;
• Acțiuni ce aduc la îndeplinire intenția ori voința
guvernului;
• ……
 Ce este interesul public?
(Rosenbloom)

• Interesul public = interes al cetățenilor

•Rațiunea activității guvernamentale

• Interesul public face distincția dintre acțiunile

administrației private de cele publice
 Sarcinile administraţiei publice

• 2 categorii:
1) de elaborare – comportă pregătirea de către administraţie a
textelor care devin obligatorii pentru aceasta, odată ce sunt
acceptate de guvern sau organele legislative.
2) de execuţie – implică interpretarea unor texte, căutarea şi
executarea mijloacelor, coordonarea între activităţi diverse
şi procedee diferite, adaptarea mijloacelor şi procedurilor
la împrejurări, la situaţiile de fapt create.