Ordonatori de credite,importanta lor în institutiile publice și clasificarea acestora

1.1. Definirea instituțiilor publice

 Sfera de cuprindere a instituțiilor publice este vasta, statul acționând practic în toate
domeniile vieții economice sau sociale. De asemenea, una din caracteristicile cele mai
importante ale economiilor secolului XX, care se continua și în secolul XXI, este
expansiunea sectorului public. Statul, prin intermediul instituțiilor de care dispune sau
prin intermediul întreprinderilor a acționat, în funcție de politica urmata în diferite
perioade, asupra redistribuirii produsului intern brut în economie, a influențat pozitiv sau
negativ desfășurarea anumitor activități.
O prima modalitate de definire a instituțiilor publice o prezintă Legea privind finanțele publice
nr. 500/2002 potrivit căreia "instituții publice" reprezinta denumirea generica ce include
Parlamentul, Administrația Prezidențiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale
administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile
din subordinea acestora, indiferent de modul de finanțare al lor.
Instituțiile publice în sensul Legii 273/2006 privind finanțele publice cuprind "autoritățile
unităților administrativ-teritoriale, instituțiile publice și serviciile publice de interes local, cu
personalitate juridica, indiferent de modul de finanțare a activității acestora".
O alta modalitate de a defini instituțiile publice este aceea legata de caracteristicile bunurilor
produse de către acestea și modul de verificare sau, altfel spus, de modul de distribuire a acestora
către beneficiari. Din acest punct de vedere, se poate spune ca instituțiile publice produc bunuri
publice care se distribuie, de regula, în mod gratuit, urmărind satisfacerea la un nivel maxim
posibil a cerințelor consumatorilor, sau la preturi accesibile consumatorilor. Producerea de bunuri
publice este, de regula, obiectul de activitate al unei instituții publice. De aceea, fiind legate, din
punct de vedere financiar, de bugetul public, instituțiile publice sunt organizate dup-a principiul
"non profit".
Exista și excepția potrivit căreia o instituție este publica, în funcție de caracteristicile prestațiilor
acesteia, adresându-se publicului larg. Delimitarea unor asemenea instituții nu tine seama în
primul rând de caracteristicile finanțării, de dependenta lor de bugetul statului, ele putând fi chiar
private sau sa funcționeze dup-a principiile finanțelor private.
 1.2. Clasificarea instituțiilor publice
Instituțiile publice pot fi clasificate dup-a mai multe criterii, astfel:
I. Dup-a importanta activității, instituțiile publice pot fi grupate în :
a) Instituțiile administrației publice centrale ce cuprind: Parlamentul, Președenția României,
Guvernul, ministerele și celelalte autorități centrale de specialitate ale administrației publice și
instituțiile din subordinea lor directa.
v) Instituții ale administrației publice locale ce cuprind: consiliile comunale, orășenești, județene
și Consiliul General al Municipiului București, ca autorități deliberative, și primarii, președinții
consiliilor județene și primarul general al municipiului București, ca autorități executive.
II. Dup-a statutul juridic, instituțiile publice se clasifica în:
a) Instituții publice cu personalitate juridica, unități ai căror conducători au calitate de ordonatori
de credite. Aceste instituții au patrimoniu propriu, cont curent deschis la trezorerie, buget propriu
de venituri și cheltuieli, întrețin relații cu terții, conduc contabilitate proprie.
v) Instituții publice fără personalitate juridica, unități ai căror conducători nu au calitate de
ordonatori de credite. Sunt instituții care funcționează ca entități distincte în subordinea sau pe
lângă instituții cu personalitate juridica, nu au cont curent la trezorerie și nu conduc contabilitate
proprie (grădinițe, scoli generale, dispensare medicale etc.)
III. Dup-a nivelul ierarhic, instituțiile publice se grupează în:
a) Instituții publice superioare reprezinta unitățile ai căror conducători au calitate de ordonatori
principali de credite (miniștrii și conducătorii celorlalte organe centrale de stat) care primesc
mijloacele bănești direct de la bugetul de stat și repartizează credite bugetare aprobate unităților
ierarhic inferioare.
v) Instituții publice subordonate reprezinta unitățile ai căror conducători au calitatea de
ordonatori secundari și terțiari de credite și primesc prin repartizare de la instituțiile ierarhic
superioare mijloacele bugetare pentru acoperirea nevoilor proprii.
IV. Dup-a regimul de finanțare, instituțiile publice pot fi :
a) Instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,
bugetul fondurilor speciale, bugetele locale, dup-a caz .Creditele bugetare ale acestor instituții
publice și a celor din subordine sunt stabilite de ordonatorul de credite ierarhic superior și de
comun acord cu Ministerul Finanțelor Publice în corpul ordonatorilor principali de credite.
La partea de venituri întâlnim "alocații de la bugetul X", iar la cheltuieli sumele alocate sunt
defalcate dup-a criteriul economic al clasificației bugetare. În cazul în care aceste instituții
încasează venituri, acestea vor fi virate integral la bugetul de la care sunt finanțate.
v) Instituții publice finanțate din venituri proprii și subvenții acordate din bugetul de stat din
bugetele fondurilor speciale, sau din bugetele locale.
Majoritatea instituțiilor publice se încadrează în aceasta categorie. Subvențiile primite (care apar
la partea de venituri) vin în completarea veniturilor proprii obținute din activitățile specifice
desfășurate. Ordonatorul de credite superior stabilește cuantumul subvenției, dar nu și destinația
acesteia (cheltuieli materiale, cheltuieli de personaletc.) Conducătorul instituției face defalcarea
tuturor veniturilor (venituri proprii plus subvenții) pe categorii de cheltuieli, urmând ca bugetul
sa fie vizat de ordonatorul superior.
c) Instituții publice finanțate integral din venituri proprii (autofinanțate). Sunt similare
instituțiilor publice prezentate anterior, cu diferența ca acestea nu beneficiază de nici o subvenție
de la ordonatorul superior de credite.
Instituția nu este autonoma câta vreme este în subordinea unui ordonator de credite superior, iar
bugetul propriu trebuie vizat de ordonatorul superior.
s) Instituții publice finanțate din credite externe sau fonduri nerambursabile. Fondurile externe
rambursabile sau nerambursabile de care beneficiază instituțiile publice din tara noastră vin, cel
mai adesea, în completarea alocațiilor de la bugetul de stat și a veniturilor proprii ale instituțiilor
respective.
V. Un alt criteriu de clasificare a instituțiilor publice este domeniul în care ași manifesta
autoritatea. Distingem, astfel:
a) instituții publice care acționează în domeniul legislativ:
- Parlamentul (Camera Deputaților și Senatul);
- consiliile județene, consiliile locale.
v) instituții care acționează în domeniul executiv:
- Guvernul;
- ministerele;
- Banca Naționala a României;
- prefecturile;
- primăriile.
c) instituții publice care acționează în domeniul judecătoresc:
- Înalta Curte de Casație și Justiție;
- Consiliul Superior al Magistraturii;
- instantele judecătorești;
- tribunalele;
- parchetele.
 1.3. Categorii de instituții publice

O caracteristică a instituțiilor publice este faptul ca ele produc bunurile publice care sunt
distribuite în cea mai mare parte gratuit sau la preturi care se regăsesc sub nivelul costurilor. Prin
serviciile oferite de către instituțiile publice se urmărește asigurarea unor servicii către
contribuabili care ar necesita costuri ridicate dac-a ar fi produse de sectorul privat, precum și
asigurarea satisfacerii nevoilor sociale

Ale contribuabililor. Deoarece sunt axate pe furnizarea unor anumite bunuri publice, instituțiilor
publice le este caracteristica specializarea, ele urmărind scopul pentru care funcționează.
Pentru realizarea sarcinilor și funcțiilor ce-i revin, statul organizează o vastă rețea de instituții cu
scopul de a presta servicii publice în vederea satisfacerii interesului general al populației. Prin
intermediul acestor instituții publice, statul desfășoară acțiuni în diferite domenii, așa cum rezulta
ele din legile bugetare, astfel :
I. Acțiuni privind serviciile publice generale desfășurate de către autoritățile publice
(administrația prezidențiala, autoritățile legislative, autoritățile executive, autoritățile
judecătorești, alte autorități).
II. Acțiuni privind apărarea naționala
III. Acțiuni privind ordinea publica și siguranța naționala.
IV. Acțiuni social-culturale:
Învățământ;
Sănătate;
Cultura și religie;
Sport și tineret;
Asistenta sociala.
V. Acțiuni de dezvoltare publica, locuințe și servicii:
Dezvoltare publica;
Locuințe;
Protecția mediului și gospodărirea apelor.
VI. Acțiuni economice:
Industrie;
 Agricultura și silvicultura;
Transporturi și comunicații;
Alte acțiuni economice.
VII. Alte acțiuni:
Cercetare științifica.

1.4.Ordonatorii de credite bugetare

Conducătorii instituțiilor publice sunt ordonatori de credite bugetare. În funcție de subordonarea

instituției, conducătorul acesteia poate fi:
Ordonator principal de credite;
Ordonator secundar;
Ordonator terțiar.

1. Ordonatorii principali de credite - sunt miniștrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate

ale administrației publice centrale, conducătorii altor autorități publice centrale, conducătorii
instituțiilor publice autonome și primarii. În categoria celorlalte organe de specialitate ale
administrației publice centrale se includ, printre alții, conducătorii Consiliului Legislativ, Curtici
Constituționale, Consiliului Concurentei, SRI, SAP etc. Conducătorii instituțiilor publice
autonome sunt conducătorii Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Autorității Naționale de
Reglementare în Domeniul Energiei Electrice, Autorității Naționale de Reglementare în
Domeniul Gazelor Naturale etc. Ordonatorii principali de credite pot delega aceasta calitate
înlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin
actul de delegare ordonatorii principali de credite vor preciza limitele și condițiile delegării. În
cazurile prevazute de legi speciale, ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali sau
persoanele desemnate prin aceste legi. Astfel de situații se întâlnesc, de exemplu, la Camera
Deputaților și Senat.
2. Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridica din subordinea ordonatorilor
principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, dup-a caz. Diferența dintre
un ordonator secundar de credite și unul terțiar este aceea ca ordonatorul secundar mai are la
rândul sau ordonatori de credite în subordine. Deci, un ordonator terțiar de credite poate fi în
subordinea directa a ordonatorului principal de credite (cazul cel mai frecvent întâlnit) sau în
subordinea unui ordonator secundar de credite.
Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu
și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori
secundari sau terțiari de credite, dup-a caz, în raport cu sarcinile acestora. Ordonatorii principali
de credite vor repartiza creditele bugetare, dup-a retinerea a 10% din prevederile aprobate
acestora, pentru asigurarea unei execuții bugetare prudente, cu excepția cheltuielilor de personal
și a celor care decurg din obligații internaționale, care vor fi repartizate integral. Repartizarea
sumelor reținute în proporție de 10% se face în semestrul al doilea, dup-a examinarea de către
Guvern a execuției bugetare pe primul semestru;
Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate de ordonatorul principal
de credite pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror
conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora;.
Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru
realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și
în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita

Prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea

instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:
Angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare
repartizate și aprobate;
realizarea veniturilor;
Angajarea și utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
Integritatea bunurilor încredințate instituției pe care o conduc;
Organizarea și tinerea la zi a contabilității și prezentarea la termen a situațiilor
financiare asupra situației patrimoniului aflat în administrare și execuției bugetare;
Organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziții publice și a
programului de lucrări de investiții publice;
Organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenți acestora;
Organizarea și tinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale.

1.5.STUDIU DE CAZ BĂLAN HARGHITA

Ordonatorii de credite: definire, atribuții
Ordonatorii de credite sunt persoane ca au calitatea de conducători ai instituțiilor publice, care au
rol de a repartiza și a utiliza credite bugetare aprobate.[1]
Ordonatorii de credite sunt persoane fizice împuternicite sa îndeplinească o funcție de conducere
într-un organ de stat, într-o instituție investita de legiuitor cu dreptul de a dispune de creditele
bugetare aprobate din bugetul propriu de venituri și cheltuieli al instituției respective.[2]
Șumarul mare de instituții publice a condus la crearea unei ierarhii la nivel sectorial sau
geografic, astfel în funcție de competentele și de importanta instituțiilor pe care le conduc,
ordonatorii de credite sunt:[3]
Ordonatori de credite principali;
Ordonatori de credite secundari;
Ordonatori de credite terțiari.
Ordonatorii principali, secundari și terțiari au obligația de a angaja și utiliza credite bugetare
numai în limita prevederilor și potrivit destinațiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de
activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor prevederilor legale.
Rolul tradițional al ordonatorului consta în pregătirea cheltuielilor de la „nașterea” lor pana la
întocmirea ordinului de plata a sumelor datorate. Ordonatorul este însărcinat cu lichidarea și
ordonanțarea cheltuielilor; el are și calitatea de a angaja cheltuielile.[4]
Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu
şi pentru bugetele instituţiilor subordonate ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite
şi aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii cu respectarea dispoziţiilor legale.
               Ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate
numai pentru realizarea sarcinilor unităţilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele
aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale
               Ordonatorii de credite din bugetele locale indiferent de gradul lor au obligaţia să
urmărească ca angajarea şi utilizarea creditelor bugetare să se efectueze numai în limita
prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuielile privind funcţionarea instituţiilor şi
serviciilor publice.
               Ordonatorii principali de credite[1], în lunile aprilie, iulie şi octombrie, pentru
trimestrul expirat, şi cel târziu în decembrie, pentru trimestrul al patrulea, au obligaţia de a
prezenta în sedinţă publică, spre analiză şi aprobare de către autorităţile deliberative, execuţia
bugetelor întocmite pe cele două secţiuni, cu excepţia bugetului împrumuturilor externe şi
interne, cu scopul de a redimensiona cheltuielile în raport cu gradul de colectare a veniturilor,
prin rectificare bugetară locală, astfel încât la sfârşitul anului:
1.să nu înregistreze plăţi restante;
2.diferenţa dintre suma veniturilor încasate şi excedentul anilor anteriori utilizat pentru
finanţarea exerciţiului bugetar curent, pe de o parte, şi suma plăţilor efectuate şi a plăţilor
restante, pe de altă parte, să fie mai mare decât zero.
               Ordonatorii principali de credite, în lunile aprilie, iulie şi octombrie, pentru trimestrul
expirat, şi cel târziu în decembrie, pentru trimestrul al patrulea, au obligaţia de a prezenta în
sedinţă publică, spre analiză şi aprobare de către autorităţile deliberative, execuţia
bugetului împrumuturilor externe şi interne, cu scopul de a redimensiona cheltuielile, astfel încât
la sfârşitul anului:
1.să nu înregistreze plăţi restante;
2.diferenţa dintre tragerile autorizate în anul respectiv şi suma dintre plăţile efectuate şi
plăţile restante să fie mai mare decât zero.
               Ordonatorii de credite principali, secundari şi terţiari ai bugetelor locale au răspunderi
şi în următoarele planuri[2]:
1.a) elaborarea şi fundamentarea proiectului de buget propriu;
2.b) urmărirea modului de realizare a veniturilor;
3.c) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare
aprobate şi a veniturilor bugetare posibil de încasat;
4.d) înregistrarea bunurilor aflate în proprietatea sau în administrarea instituţiei pe care o
conduc;
5.e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor
financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi a execuţiei bugetare;
6.f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a
programului de investiţii publice;
7.g) organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
8.h) organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale;
9.i) alte atribuţii stabilite de dispoziţiile legale.
               Angajarea şi efectuarea cheltuielilor din credite bugetare prevăzute prin bugetul local se
aprobă de ordonatorul de credite şi se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar
preventiv care atestă respectarea dispoziţiilor legale, încadrarea în creditele bugetare aprobate şi
respectarea destinaţiei acestora.

Ordonatorii principali de credite sunt conducătorii autorităților publice, miniștrii și

conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale. La Camera
Deputaților și la Senat, ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali ai acestora. La
bugetele locale sunt președinții consiliilor județene, primarii unităților administrativ teritoriale.
Dreptul de a aproba folosirea și repartizarea creditelor bugetare poate fi delegat de către
ordonatorii principali înlocuitorilor de drept. Ordonatorii principali de credite repartizează
creditele bugetare aprobate pe unitățile ierarhic inferioare, în raport cu sarcinile acestora cuprinse
în bugetele respective și aproba efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu.[5]
I cadrul Primăriei BĂLAN, ordonatorul principal de credite este primarul, iar în lipsa acestuia
atribuțiile lui sunt delegate viceprimarului, care începând cu anul 2008 este și consilier al
primarului în cadrul consiliului local. Bugetul de venituri și cheltuieli este aprobat de către
consiliul local, în aceasta instituție fiind 15 consilieri. Primarul este ordonator principal de
credite pentru următoarele servicii finanțate din bugetul local: administrație publica, învățământ
– preșcolar, primar și gimnazial; cultura – biblioteca și cămin cultural, asistenta sociala –
asistenți personali și asistați cu handicap grav și accentuat. Începând cu 2010 a fost preluat și
asistentul comunitar de la Direcția de Sănătate Publica HARGHITA.
Ordonatorii secundari de credite sunt conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridica
din subordinea ordonatorilor principali de credite care primesc credite atât pentru acoperirea
cheltuielilor proprii, cat și pentru repartizarea creditelor ordonatorilor terțiari aflate în subordine.
Ordonatorii secundari de credite aproba efectuarea de cheltuieli din creditele bugetare aprobate
pentru unitățile pe care le conduc și repartizează creditele bugetare aprobate unităților
subordonate, ai căror conducători au calitatea de ordonatori terțiari.
Ordonatorul secundar de credite în cadrul Primăriei BĂLAN este contabilul. Primarul,
viceprimarul și contabilul au calitatea de dispune utilizarea fondurilor locale prin semnătura
certificata pe fiecare buget în parte prin Trezoreria MIERCUREA CIUC de către cei doi
ordonatori simultan – principal și secundar. Totodată, cei doi ordonatori colaborează și la
elaborarea și aprobarea proiectului de buget local, la angajarea, lichidarea și ordonanțarea
cheltuielilor cu respectarea prevederilor bugetare, asigurarea integrității bunurilor instituției
publice. Ordonatorul secundar are ca îndatoriri organizarea și tinerea la zi a contabilității,
organizarea activității de inventariere anuala a patrimoniului împreuna cu o comisie de
specialitate, întocmirea și prezentarea la termenele legale a situațiilor financiare, asupra
patrimoniului aflat în administrare și asupra execuției bugetare.
Ordonatorii terțiari de credite sunt conducători ai instituțiilor publice împuterniciți de
către ordonatorii principali sau secundari sa folosească creditele bugetare numai pentru nevoile
proprii ale instituției pe care o conduc, neavând în subordine alte instituții publice cu
personalitate juridica.
Ordonatorii terțiari de credite în cadrul Primăriei BĂLAN sunt:LICEUL LIVIU
REBREANU, SCOALĂ GENERALA GEO BOGZA, SCOALĂ GENERALA NR 1 CU
PREDARE ÎN LIMBA MAGHIARA, GRĂDINIȚA LICURICI, CABINETUL MEDICAL
ORĂȘENESC, DIRECȚIA DE ASISTENTA SOCIALA /.

1*** « Consilier – contabilitate pentru institutii  publice », Grup de editura si Consultanta in

afaceri Rentrop & Straton, sector 3, Bucuresti, p10/003
2.C O. Tenovici – “Contabilitatea institutiilor publice”, Ed Independenta Economica, Pitesti, 2008, p11

3/T. Mosteanu – “Buget si Trezorerie Publica”, Ed. Universitara, Bucuresti, 2004, p 126-127

4.C Roman – “Gestiunea financiara a institutiilor publice – Contabilitate publica la nivel macroeconomic”, vol I, Ed. Economica,
2000, Bucuresti, p 88

5.C O Tenovici – “Contabilitatea institutiilor publice”, Ed. Independenta Economica, Pitesti, 2008, p11