BILNAȚUL CONTABIL

Cuprins
1. Sistemul bugetar..................................................................................................3
1.1 Clasificarea instituțiilor publice.......................................................................3
1.2 Bugetul public..................................................................................................5
1.3 Ordonatori de credite.......................................................................................6
2. Bilanțul contabil..................................................................................................7
Bibliografie................................................................................................................9

1
 1. Sistemul bugetar
Sfera de activitate care formează, sistemul bugetar din ţara noastră cuprinde:
învăţământul, sănătatea, cultura, apărarea ţării, justiţia, autoritatea publică,
protecţia mediului înconjurător, asistenţa şi protecţia socială, activităţi de interes
strategic, transporturi şi telecomunicaţii, cercetarea ştiinţifică, iar această listă ar
putea continua.
O primă modalitate de definire a instituţiilor publice o prezintă Legea privind
finanţele publice nr. 500/2002, republicată cu modificările și completările
ulterioare, potrivit căreia "instituţii publice" reprezintă denumirea generică ce
include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de
specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice
autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de
finanţare al acestora. Instituţiile publice privind finanţele publice locale cuprind
autorităţile unităţilor administrativ-teritoriale, instituţiile publice şi serviciile
publice de interes local, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare
a activităţii acestora.
Din acest punct de vedere, se poate spune că instituţiile publice produc bunuri
publice care se distribuie, de regulă, în mod gratuit, urmărind satisfacerea la un
nivel maxim posibil a cerinţelor consumatorilor, sau la preţuri accesibile
consumatorilor. Producerea de bunuri publice este, de regulă, obiectul de activitate
al unei instituţii publice. De aceea, fiind legate, din punct de vedere financiar, de
bugetul public, instituţiile publice sunt organizate după principiul "nonprofit".

1.1 Clasificarea instituțiilor publice

Instituţiile publice pot fi clasificate după mai multe criterii, astfel:
A. După importanţa activităţii, instituţiile publice pot fi grupate în
a) Instituţiile administraţiei publice centrale ce cuprind: Parlamentul,
Preşedenţia României, Guvernul, ministerele şi celelalte autorităţi centrale de
specialitate ale administraţiei publice şi instituţiile din subordinea lor directă.
b) Instituţii ale administraţiei publice locale ce cuprind: consiliile
comunale, orăşeneşti, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, ca
autorităţi deliberative, şi primarii, preşedinţii consiliilor judeţene şi primarul
general al municipiului Bucureşti, ca autorităţi executive.
B. După statutul juridic, instituţiile publice se clasifică în:

2
 a) Instituţii publice cu personalitate juridică, unităţi ai căror conducători au
calitate de ordonatori de credite. Aceste instituţii au patrimoniu propriu, cont
curent deschis la trezorerie, buget propriu de venituri şi cheltuieli, întreţin relaţii cu
terţii, conduc contabilitate proprie.
b)Instituţii publice fără personalitate juridică, unităţi ai căror conducători
nu au calitate de ordonatori de credite. Sunt instituţii care funcţionează ca entităţi
dinstincte în subordinea sau pe lângă instituţii cu personalitate juridică, nu au cont
curent la trezorerie şi nu conduc contabilitate proprie (grădiniţe, şcoli generale,
dispensare medicale etc.)
C. După nivelul ierarhic, instituţiile publice se grupează în:
a) Instituţii publice superioare reprezintă unităţile ai căror conducători au
calitate de ordonatori principali de credite (miniştrii şi conducătorii celorlalte
organe centrale de stat) care primesc mijloacele băneşti direct de la bugetul de stat
şi repartizează credite bugetare aprobate unităţilor ierarhic inferioare.
b) Instituţii publice subordonate reprezintă unităţile ai căror conducători
au calitatea de ordonatori secundari şi terţiari de credite şi primesc prin
repartizare de la instituţiile ierarhicsuperioare mijloacele bugetare pentru
acoperirea nevoilor proprii.
D. După regimul de finanţare, instituţiile publice pot fi :
a. Instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărior
sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetele locale, după caz .
Creditele bugetare ale acestor instituţii publice şi a celor din subordine sunt
stabilite de ordonatorul de credite ierarhic superior şi de comun acord cu
Ministerul Finanţelor Publice în corpul ordonatorilor principali de credite.
b. Instituţii publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate din
bugetul de stat din bugetele fondurilor speciale, sau din bugetele locale.
Majoritatea instituţiilor publice se încadrează în această categorie. Subvenţiile
primate (care apar la partea de venituri)vin încompletarea veniturilor proprii
obţinute din activităţile specifice desfăşurate. Ordonatorul de credite superior
stabileşte cuantumul subvenţiei, dar nu şi destinaţia acesteia (cheltuieli materiale,
cheltuieli de personal, etc.) Conducătorul instituţiei face defalcarea tuturor
veniturilor (venituri proprii plus subvenţii) pe categorii de cheltuieli, urmând ca
bugetul să fie vizat de ordonatorul superior.
c. Instituţii publice finanţate integral din venituri proprii

3
Sunt similare instituţiilor publice prezentate anterior, cu diferenţa că acestea nu
beneficiază de nici o subvenţie de la ordonatorul superior de credite. Instituţia nu
este autonomă câtă vreme este în subordinea unui ordonator de credite superior, iar
bugetul propriu trebuie vizat de ordonatorul superior.
d. Instituţii publice finanţate din credite externe sau fonduri nerambursabile.
Fondurile externe rambursabile sau nerambursabile de care beneficiază instituţiile
publice din ţara noastrăv in, cel mai adesea, în completarea alocaţiilor de la bugetul
de stat şi a veniturilor proprii ale instituţiilor respective.

1.2 Bugetul public

Bugetul public este o categorie fundamentală a finanţelor la definirea căreia
concură o abordare juridică şi alta economică.
Sub aspect juridic bugetul public reprezintă un act anual
- prin care se prevăd şi se aprobă, prin lege, veniturile şi cheltuielile anuale ale
statului;
- de autorizare prin care puterea executivă este împuternicită de puterea
legislativă să cheltuiască şi să perceapă venituri în acord cu prevederile legale;
- de previziune a resurselor publice şi a modului de utilizare a acestor resurse;
Sub aspect economic, bugetul public:
- exprimă relaţiile economice, în formă bănească, care apar în procesul
repartiţiei P.I.B., în concordanţă cu obiectivele de politică economică, socială şi
financiară ale fiecărei perioade.
- este un plan financiar la nivel macroeconomic;
- este conceput ca un ansamblu de conturi ale naţiunii, care reflectă
pentru anul în curs şi pentru anul următor previziunile asupra tuturor unităţilor
economice din tara noastră.
În România, Legea finanţelor publice nr. 500/2002, republicată cu modificările și
completările ulterioare, a instituit o varianta originală de organizare bugetară, care
este aplicată prin „bugetul public naţional" statuat şi de Constituţia ţării
din 1991.
Conform Constituţiei bugetul public naţional este alcătuit din:
 bugetul de stat care se referă la relaţiile economice prin care se constituie
fonduri centralizate la dispoziţia statului pe seama agenţilor economici sau
instituţiilor publice care urmează a fi folosite pentru acţiuni de interes naţional

4
(apărare naţională, ordine publică, dezvoltare economică, activităţi social-culturale,
etc)
 bugetele locale care se referă la relaţii economice prin care se constituie
fonduri la nivelul localităţilor având ca sursă de formare economia locală şi
persoanele fizice, fonduri ce sunt utilizate pentru acţiuni şi activităţi locale
(iluminat străzi, parcuri, economie locală, etc.)
 bugetul asigurărilor sociale de stat care se referă la relaţii economice de
constituire şi repartizare separată a unor fonduri băneşti ce au ca scop atât asigurări
sociale propriu zise (pensii, ajutoare) cât şi protecţia socială. Aceste fonduri se
constituie prin contribuţiile agenţilor economici, instituţiilor publice şi populaţiei.
Între componentele sistemului bugetar nu există subordonări. Dar datorită
decalajului important între veniturile şi cheltuielile bugetelor locale, echilibrarea
acestora presupune intervenţia prin bugetul de stat (sume defalcate, cote defalcate,
subvenţii sau regularizări).

1.3 Ordonatori de credite

Ordonatorii de credite sunt persoanele ce au calitatea de conducători ai instituţiilor
publice, care au rolul de a repartiza şi utiliza creditele bugetare aprobate.
În funcţie de competenţele şi de importanţa instituţiilor pe care le conduc,
ordonatori de credite sunt:
- ordonatori principali de credite (OPC) care sunt sunt miniştrii, conducătorii
celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii
altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor publice autonome.
Conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea
ordonatorilor principali de credite sunt fie ordonatori secundari, fie ordonatori
terţiari de credite.
- ordonatori secundari de credite (OSC) care sunt sunt conducătorii
instituţiilor de stat centrale sau locale care au în subordine instituţii de stat cu
personalitate juridică pentru care trebuie să defalce credite bugetare, men ţinând
necesarul propriu de credite. În această situaţie sunt: inspectoratele şcolare ,
direcţiile de sănătate publică, direcţiile de muncă şi protecţie socială, etc.;
- ordonatori terţiari de credite (OTC) care sunt conducătorii instituţiilor de
stat care nu au în subordine unităţi cu personalitate juridică, aceştia fiind
răspunzători de folosirea creditelor repartizate de ordonatorul principal sau

5
secundar de credite în funcţie de poziţia instituţiei în ierarhie (unitate subordonat ă
direct ministerului sau subordonată unei instituţii teritoriale).
Rolul ordonatorilor de credite:
- OPC repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi
pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt
ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile
acestora, potrivit legii.
- OSC repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi
pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt
ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
- OSC utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru
realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din
bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.

2. Bilanțul contabil
Pentru instituţiile publice, documentul oficial de prezentare a situaţiei
patrimoniului aflat în administrarea statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale
şi a execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli, sunt Situaţiile financiare
trimestriale şi anuale. Situaţiile financiare trimestriale şi anuale cuprind:
 bilanţ;
 cont de execuţie bugetară (flux de trezorerie - cash flow);
 situaţia veniturilor şi cheltuielilor ;
 anexe;
 politici contabile şi note explicative.
Situaţiile financiare anuale proprii ale ministerelor, celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, ale altor autorităţi publice,
instituţiilor publice autonome şi ale instituţiilor publice subordonate sunt însoţite
de "Raportul privind certificarea bilanţului contabil şi a
contului de execuţie bugetară" întocmit în condiţiile legii. Instituţiile
publice întocmesc Situaţiile financiare şi anuale potrivit normelor emise de
Ministerul Finanţelor Publice şi depun un exemplar la organul ierarhic superior, la
termenele stabilite de acestea. Situaţiile financiare trimestriale şi anuale trebuie s ă
ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi performantei persoanei juridice,

6
pentru respectivul exerciţiu bugetar. Ele se întocmesc de către instituţiile publice
şi se semnează de conducătorul instituţiei şi de către conducătorul
compartimentului financiar-contabil sau de altă persoană împuternicită să
îndeplinească această funcţie.
Bilanţul contabil este un document de sinteză, cu ajutorul căruia se prezintă
bunurile economice, ca elemente de activ şi drepturile şi obligaţiile, ca elemente de
pasiv, de obicei la finele exerciţiului financiar. Instituţiile publice au obligaţia
întocmirii bilanţului contabil şi a celorlalte documente de sinteză din situaţiile
financiare şi trimestrial.
Elementele patrimoniale sunt prezentate în bilanţul contabil astfel:
 elementele de activ sunt prezentate în funcţie de gradul crescător al
lichidităţii;
 elementele de datorii sunt prezentate în funcţie de gradul crescător al
exigibilităţii.
Activele sunt definite de normele româneşti ca „resurse controlate de către
instituţia publică ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să
genereze beneficii economice viitoare pentru instituţie şi al cărui cost poate fi
evaluat în mod credibil”.
Datoriile sunt „obligaţii actuale ale instituţiei publice ce decurg din evenimente
trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte ieşiri de resurse care
încorporează beneficii economice.”
Capitalurile proprii „reprezintă interesul rezidual al statului sau unităţilor
administrativ-teritoriale, în calitate de proprietari ai activelor unei instituţii publice
după deducerea tuturor datoriilor.” Capitalurile proprii se mai numesc şi active
nete şi se determină ca diferenţă între active şi datorii.
Bilanţul contabil se încheie pe baza balanţei de verificare întocmite trimestrial şi la
31 decembrie a exerciţiului bugetar.

7
 Bibliografie

- Legea nr. 82 din 24 decembrie 1991 privind legea contabilităţii, republicată

cu modificările și completările ulterioare;
- Legea finanțelor publice nr. 500/2002, republicată cu modificările și
completările ulterioare;
- Notele de curs Lector. dr. Marian Căruși