CONTABILITATEA

INSTITUTIILOR PUBLICE

1
1. Institutiile publice si bugetul public national

1.1.Institutiile publice, definire, rol si organizare

Institutiile publice reprezintă acele unitati economice institutionalizate, a caror

functie principala consta in redistribuirea veniturilor si a avutiei pe seama serviciilor
prestate populatiei, in cazurile in care intreprinderile, firmele nu ofera astfel de servicii pe
piata sau le ofera in cantitati insuficiente.
Insttutiile publice mai sunt numite si administratii publice si sunt formate din
administratia centrala, administratii sociale si administratii locale.
In conformitate cu Legea nr.500/13.08.2002 privind finantele publice, institutiile
publice cuprind: Parlamentul, Administratia Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de
specialitate ale administratiei publice centrale si locale, alte autoritati publice, institutiile
publice autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, indifferent de modul de
finantare a activitatii acestora.
Resursele financiare publice provin din impzite ,taxe, contributii si venituri
nefiscale, preluate de la personae juridice si fizice, cu luarea in consideratie a potentialului
lor economic si a altor criterii stabilite de lege.
Dimensionarea cheltuielilor publice si repartizarea acestora pe destinatii si ordonatori de
credite se efectueaza in concordanta cu obiectivele srategiei de dezvoltare economica si
sociala a tarii si cu prioritatile immediate stabilite de autoritatile publice competente.
Contabilitatea bugetara trebuie sa asigure reflectarea întregului proces ai executării
bugetului de stat pe feluri de venituri si cheltuieli pe verigile sistemului bugetar, precum si
pe fiecare organ financiar si instituţie bugetara in parte.
De asemeni, contabilitatea bugetara trebuie sa furnizeze datele necesare cunoaşterii
mijloacelor materiale si băneşti aflate in folosinţa instituţiilor bugetare, permiţând in acest
fel exercitarea controlului asupra utilizării acestora.
Contabilitatea bugetara se tine la nivelul tuturor componentelor sistemului bugetar. Aceste
componente pot fi grupate dupa mai multe criterii, astfel:

1. Din punct de vedere al subordonarii:

2
 instituţii ale administratiei publice centrale, cuprind: Presedentia Romaniei,
Parlamentul, ministerele si celelalte autoritati centrale de specialitate si institutiile teritoriale
din subordinea lor;
instituţii ale administratiei publice locale, cuprind: autoritatile administratiei publice
locale, formate din consiliile judetene, municipale, orasenesti si comunale, institutiile
publice si serviciile publice cu personalitatee juridica, indiferent de modul de finantare a
actvitatii lor
2. Dupa modul de finanţare:
instituţii finanţate integral de la buget - situatie in care veniturile pe care le realizeaza au
obligatia sa le verse in totalitate, la bugetul din care sunt finantate;
instituţii cu finanţare mixta, obtin venituri proprii care sunt completate din fonduri bugetare,
sub forma subventiilor sau transferurilor bugetare; in aceasta situatie, veniturile proprii pe
care le realizeaza institutiile in cauza se retin pentru autofinantare, iar cele nefolosite la
sfirsitul anului se reporteaza pentru anul urmator;
instituţii finantate integral din fonduri speciale.
Activitatea finantelor publice cuprinde:
a) elaboraea si executia ugetului public national pe toate structurile acestuia:bugetul de stat,
bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul
trezoreriei statului, bugetul institutiilor publice autonome;
b) incasarea impozitelor, taxelor si celorlalte venituri ale statului stabilite prin lege;
c) utilizarea mijloacelor financiare aflate la dispozitia institutiilor publice, indiferent
de nivelul de subordonare al acestora;
controlul modului in care au fost utilizate mijloacele materiale si banesti apartinind institutiilor
publice.

1.2 Structura organizatorica a sistemului bugetar

In ţara noastră sistemul bugetar cuprinde următoarele domenii: învăţământul,

sănătatea, cultura, apărarea ţării, autoritatea publică, justiţia, asistenţa şi protecţia socială,
protecţia mediului înconjurător, transporturile şi telecomunicaţiile, cercetarea ştiinţifică
precum şi alte activităţi de interes naţional.
Organizarea sistemului bugetar are la bază structura de organizare a statului român.
Astfel se întâlneşte aceeaşi divizare administrativ-teritorială, în judeţe, municipii, oraşe şi
comune. Conform Constitutiei Romaniei, art.137, Bugetul public national cuprinde bugetul

3
de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi
judeţelor.
Bugetul public naţional are următoarea componenţă:
a) bugetul de stat
b) bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) bugetele fondurilor speciale;
d) bugetul trezoreriei statului;
e) bugetele locale;
f) bugetele instituţiilor publice autonome;
g) bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat;
h) bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
i) bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate său
garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri sc
asigură din fonduri publice;
j) bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Guvernul elaborează proiectul bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat,

precum şi proiectele bugetelor fondurilor speciale, ale conturilor generale anuale de
execuţie ale acestora şi le supune spre aprobare Parlamentului. După aprobare Guvernul
răspunde de realizarea prevederilor bugetare. Guvernul asigură, de asemenea, conducerea
generala a activităţii executive în domeniul finanţelor publice, scop în care examinează
periodic situaţia financiară pe economie, execuţia bugetulu public naţional şi a bugetelor
fondurilor speciale, stabilind măsuri pentru menţinerea sau îmbunătăţirea echilibrului, după
caz.
De asemenea, Guvernul asigură elaborarea raportului privind situaţia macroeconomică
pentru anul bugetar respectiv şi proiecţia acesteia în următorii 3 ani.
Ministerul Finanţelor Publice adoptă măsurile necesare pentru asigurarea echilibrului
bugetar, aplicarea politicii financiare a statului precum şi cheltuirea cu eficienţă a resurselor
financiare.
Bugetele Preşedinţiei României, Guvernului şi ale altor institutii publice care nu au
organe ierarhic superioare se prevăd distinct în bugetul de stat şi se aprobă de către
Parlament.

4
 Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea Guvernului, îşi aproba bugetele proprii
înaintea dezbaterii bugetului de stat şi le înainteaza Guvernului în vederea includerii lor în
bugetul de stat.
Bugetele proprii ale judeţelor, municipiului Bucureşti, muncipiilor, oraşelor şi
comunelor, precum şi bugetele fondurilor speciale constituite potrivit legii in afara acestor
bugete, se aproba de catre consiliile judetene sau locale ale acestora, dupa caz.
Bugetele instituţiilor publice care au calitatea de ordonatori secundari sau terţiari de
credite, finanţate integral sau parţial din hugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat
şi bugetele fondurilor speciale se aprobă de către ordonatorii principali de credite (organul
ierarhic superior al acestora).
In bugetul de stat, în bugetul asigurărilor sociale de stat,,în bugetele locale şi în
bugetele fondurilor speciale nu se pot înscrie şi aproba cheltuieli fară stabilirea resurselor
din care urmează a fi efectuate.
Constituirea, repartizarea şi utilizarea resurselor financiare ale statului, ale unităţilor
administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice, se controlează de către Curtea de
Conturi, Ministerul Finanţelor Publice şi alte organe împuternicite de lege. Ministerul
Finanţelor Publice va înainta Guvernului până la data de: 1 mai obiectivele politicii fiscale
şi bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget şi pe următorii
3 ani, împreună cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite,
urmând ca acesta să le aprobe până la data de 15 mai şi să informeze comisiile pentru
buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului asupra principalelor orientări ale politicii sale
macroeconomice şi ale finanţelor publice.
Ministerul Finanţelor Publice va transmite ordonatorilor principali de credite, până la
1 iunie a fiecărui an, o scrisoare cadru care va specifica contextul macroeconomic pe baza
căruia vor fi întocmite proiectele de buget şi metodologiile de elaborare a acestora.
Ordonatorii principali de credite au obligaţia ca, până la data de 15 iulie a fiecărui an,
să depună la Ministerului Finanţelor Publice propunerile pentru proiectul de buget şi
anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli şi
estimările pe următorii 3 ani, isoţite de documentaţii şi fundamentări detaliate.
Consiliile locale şi judeţene au aceleaşi obligaţii în cazul solicitării de majorare a
transferurilor, cotelor sau sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat faţă de
anul în curs.

5
 Ministerul Finanţelor Publice, pe baza acestor proiecte de buget şi a bugetului propriu
întocmeşte proiectele legilor bugetare şi proiectele bugetelor pe care le depune la Guvern
până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
După însuşirea proiectelor de buget de către Guvern, acesta le supune spre aprobare
Parlamentului, cel mai târziu până la data de 15 octombrie fiecărui an.
Bugetele se aproba de Parlament pe ansamblu, pe capitole, pe articole si pe ordonatorii
principali de credite.
Estimările pentru următorii 3 ani reprezintă inforimaţii privind necesarul de finanţare
pe termen mediu şi nu vor face obiectul autorizării pentru anii bugetari respectivi.
Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost
adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, Guvernul îndeplineşte
sarcinile şi aplică în continuare prevederile bugetelor anului precedent, până la aprobarea
noilor bugete. Limitele lunare de cheltuieli nu pot depăşi de regulă 1/12 din prevederile
bugetului anului precedent, cu excepţia cazurilor deosebite, temeinic justificate de
ordonatorii principali de credite.
In cursul exerciţiului bugetar, legea bugetară anuală poate fi modificată prin legi
rectificative, care se prezintă Parlamentului cel mai târziu până la data de 30 noiembrie.
Prin legile bugetare anuale se poate bloca o parte din creditele bugetare aprobate
ordonatorilor principali de credite; în vederea .menţinerii echilibrului bugetar aprobat şi
cheltuirii cu eficienţă şi eficacitate a fondurilor publice.

2. Bugetul de stat

Bugetul de stat este un plan anual al cheltuielilor de stat şi al surselor de acoperire a

acestora.
La închiderea exerciţiului bugetar, reprezentanţii puterii executive prezintă rapoarte cu
privire la activitatea lor de mobilizare a resurselor şi de efectuare a cheltuielilor în
concordanţă cu legea bugetului.
Bugetul de stat concentrează cea mai mare parte a fondurilor bugetare, iar în structura
sa sunt grupate toate veniturile şi cheltuielile publice în conformitate cu clasificaţia
bugetară aprobată de Ministerul Finanţelor.
La nivel naţional, sunt alimentate din bugetul de stat următoarele bugete:
1. Bugetul Parlamentului
2. Bugetul Preşedinţiei

6
3. Bugetul Guvernului
4. Bugetul autorităţilor judecătoreşti
5. Bugetul Curţii Constituţionale
6. Bugetul Consiliului Legislativ
7. Bugetul Curţii de Conturi
8. Bugetul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare
Conform Legii 500/2002 privind finanţele publice se interzice acoperirea cheltuielilor
bugetului de stat prin recurgerea ia emisiune monetară sau prin finanţare directă de către
bănci. Excedentul sau deficitul bugetului de stat, al bugetului asigurarilor sociale de stat şi
al bugetelor fondurilor speciali se stabileşte ca diferenţă între veniturile încasate până la
închiderea exerciţiului bugetar şi plăţile efectuate până la acea dată.
Refinanţarea datoriei publice interne şi finanţarea deficitului bugetului de stat se
asigură prin împrumuturi de stat, în condiţiile legii.
Pentru acoperirea temporară a deficitului bugetar, Ministerul Finanţelor Publice, cu
aprobarea Guvernului, poate să emită bonuri de tezaur sau alte instrumente specifice,
purtătoare de dobândă a căror scadenţă nu poate: depăşi sfârşitul exerciţiului financiar.
Totalul bonurilor de tezaur şi al altor instrumente specifice aflate în circulaţie nu va putea
depăşi 8% din volumul total al cheltuielilor bugetului aprobat. Emiterea bonurilor de tezaur
şi al altor instrumente specifice se poate face numai în primele zece luni ale anului
financiar, iar retragerea lor trebuie să se facă fără a depăşi anul financiar în care au fost
emise.
Banca Naţională a României poate acorda împrumut fară dobândă pentru acoperirea
decalajului temporar dintre veniturile şi cheltuielile bugetului de stat, pe seama resurselor
de creditare ale acestuia. Acest; împrumut urmează a fi rambursat până la sfârşitul anului
financiar respectiv, pe seama veniturilor bugetare sau a unui împrumut de stat efectuat în
condiţiile legii. împrumutul acordat de Banca Naţională a României nu poate depăşi într-un
an financiar 10% din totalul cheltuielilor bugetului aprobat.
Constituirea şi utilizarea de mijloace financiare aparţinând statului, în afara bugetului
sunt interzise.
In cazul excedentului bugetar, se prevede constituirea unui fond de rezervă, aflat la
dispoziţia guvernului, pentru finanţarea unor activităţi neprevăzute în legea bugetului de
stat. Din excedentul bugetului de stat, rămas după lichidarea integrală a datoriei publice, se
rezervă anual o cotă de 50% pentru crearea unui fond de tezaur al statului. Acest fond se
păstrează în contul trezoreriei statului, deschis la BNR şi se utilizează conform legii, Până

7
la utilizare, disponibilităţile fondului de tezaur, vor fi plasate sub formă de depozit financiar
cu dobândă.
Veniturile şi cheltuielile care se înscriu în bugetul de stat, se grupează pe baza
clasificaţiei bugetare elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.
Clasificaţia bugetară cuprinde la venituri capitole şi subcapitole, iar la cheltuieli
părţi, capitole, subcapitole, titluri şi articole, precum şi aliniate, după caz.
Bugetele locale reprezintă bugetele unităţilor administraţiv-tentoriale care au
personalitate juridica. Bugetele locale se elaborează, se aproba si se executata in conditiile
legii 500/2002 privind finanţele, publice.
Fiecare comună, oraş, municipiu, sector al municipiului Bucureşti întocmeşte buget
propriu, în condiţii de autonomie.
Intre bugetele consiliilor locale şi bugetele consiliilor judeţene nu există relaţii de
subordonare.
Bugetele locale cuprind pe de o parte veniturile constituite din impozite, taxe,
contribuţii, iar pe de altă parte cheltuielile dimensionate în funcţie de nevoile lor proprii
care trebuie să fie corelate cu resursele disponibile.
Impozitele şi taxele locale se stabilesc de către consiliile locale sau judeţene, după
caz, în limitele şi în condiţiile legii.
Veniturile bugetelor locale se formează din impozite, taxe şi alte venituri stabilite prin
legea bugetară anuală.
Constatarea, aşezarea şi urmărirea încasării veniturilor bugetelor locale se realizează prin
organele fiscale teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor Publice, dacă legea nu
prevede altfel
Trecerea de către Guvern, în administrarea si finanţarea autorităţilor administraţiei
publice locale, a unor cheltuieli publice ca urmare a descentralizării acestora şi a altor
cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare
realizării acestora.
Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele competente şi răspunderi în
ceea ce priveşte finanţele publice locale:
1. elaborarea şi aprobarea bugetelor locale îa termenele stabilite;
stabilirea, încasarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor locale, în condiţiile legii;
urmărirea execuţiei bugetelor locale şi rectificarea acestora, pe parcursul anului
bugetar, în condiţii de echilibru bugetar;

8
 stabilirea şi urmărirea modului de prestare a serviciilor publice locale, inclusiv
opţiunea trecerii sau nu a acestor servicii în răspunderea unor agenţi economici specializaţi
sau servicii publice locale, urmărindu-se eficientizarea acestora în beneficiul cetăţenilor;
administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publica sau privată a unităţilor
administraţiv-tentoriale;
angajarea de împrumuturi pe termen scurt, mediu şi lung şi urmărirea achitării la
scadenţă a obligaţiilor de plata rezultate din acestea;
administrarea resurselor financiare pe parcursul execuţiei bugetare, în condiţii de
eficienţă;
8. stabilirea opţiunilor şi a priorităţilor în aprobarea şi în efectuarea cheltuielilor publice
locale;
9. elaborarea, aprobarea, modificarea şi urmarirea realizării programelor de dezvoltare
în perspectivă a unităţilor administrativ-teritoriaie ca bază a gestionării bugetelor locale
anuale;
10. organizarea şi urmărirea efectuării controlului financiar de gestiune asupra
gestiunilor proprii, gestiunilor instituţiilor şi serviciilor publice din subordinea consiliilor
locale, consiliilor judeţene si a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Bugetele locale şi bugetele instituţiilor şi serviciilor publice de interes local se aprobă
astfel:
1. bugetele locale, de către consiliile locale, consiliile judeţene şi consiliul General al
Municipiului Bucureşti, după caz;
2. bugetele instituţiilor şi serviciilor publice, finanţate integral sau parţial din bugetele
locale, de către consiliile menţionate la punctul 1, în funcţie de subordonarea acestora;
3. bugetele instituţiilor şi serviciilor publice, finanţate integral din venituri
extrabugetare, de către organul de conducere a acestora, cu avizul odonatorului principal de
credite.
In cazurile în care în execuţia bugetelor locale apare deficit bugetar, acesta poate fi
acoperit, până la încasarea veniturilor bugetare aprobate pe seama resurselor aflate în contul
general al trezoreriei statului.
Din bugetele locale se finanţează acţiuni social-culturale, sportive, de tineret, inclusiv
ale cultelor, acţiuni de interes local în beneficiul colectivitatii, cheltuieli de întreţinere şi
funcţionare a administraţiei publice locale, cheltuieli cu destinaţie specială, precum şi alte
cheltuieli prevăzute prin dispoziţii legale.

9
 In cazul în care, pe parcursul execuţiei bugetare, veniturile sunt mai mari decât
cheltuielile respectivei structuri administrativ-teritoriale, prin lege se pot constitui fonduri
de rezervă bugetară la dispoziţia consiliului local sau judeţean după caz, în limita de până la
5% din totalul cheltuielilor. Acesta se poate utiliza pentru suplimentarea unor credite
aprobate prin bugetele locale, în vederea finanţării acţiunilor sau a sarcinilor noi intervenite
în cursul anului.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt preşedinţii consiliilor judeţene
la judeţe, primarul general al municipiului Bucureşti si primarii celorlalte unităţi
administrativ-teritoriale.
Proiectele bugetelor unitaţilor administrativ-teritoriale se elaborează pe baza
proiectelor de bugete ale administraţiei proprii, în etapele prevăzute pentru bugetul de stat.
Proiectele bugetelor unităţilor administrativ-tentoriale se prezintă spre aprobare
consiliilor locale sau judeţene după caz, în termen de maxim 30 de zile de la aprobarea legii
bugetare anuale.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este o componentă a sistemului unitar bugetar.
Proiectul acestui buget este elaborat de guvern şi supus spre aprobare Parlamentului odată
cu proiectul bugetului de stat. La nivelul bugetului asigurărilor sociale de stat sunt
regrupate cheltuielile şi sursele de finanţare ale acestora, aferente activităţii de protecţie
socială.
Acest buget se elaborează de către Guvern, distinct de bugetul de stat, prin Ministerul
Muncii şi Solidarităţii Sociale şi se adoptă de către Parlament printr-o lege distinctă.
Conform Legii nr.500/2002, veniturile din acest buget nu pot fi utilizate pentru alte
cheltuieli bugetare decât pentru cele prevăzute în legea de aprobare a cestui buget.
Bugetele fondurilor speciale se constituie în afara bugetului de stat şi bugetului
asigurărilor sociale de stat.
Proiectele bugetelor fondurilor speciale se elaborează de către Ministerul Finanţelor
Publice pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, responsabili cu gestionarea
fondurilor respective.
Elaborarea şi execuţia bugetelor fondurilor speciale se efectuează potrivit legilor de
constituire a acestor fonduri şi prevederilor din legea finanţelor publice.
Pe măsura stabilizării şi restructurării sectoarelor economice şi bugetare, Guvernul
analizează şi propune Parlamentului desfiinţarea fondurilor speciale constituite în afara
bugetului de stat ori bugetului asigurărilor sociale, sau includerea acestora în bugetele
respective.

10
3. Principiile procedurii bugetare si Ordonatorii de credite.

3.1. Principiile procedurii bugetare

Finanţarea, executarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor

administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice presupun stabilirea şi respectarea unor norme
riguroase la toate nivelele de organizare a finanţelor publice.
Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, stabileşte principiile în baza cărora se
elaborează şi se execută bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi
bugetele fondurilor speciale, şi celelalte bugete după cum urmează:
principiul unităţii;
principiul universalităţii
principiul echilibrului bugetar
principiul anualităţii
principiul publicitaţii
principiul specializarii bugetare
principiul unitaţii monetare

Principiul unităţii In conformitate cu acest principiu, toate cheltuielile si veniturile bugetare

sunt reunite intr-un singur document care este bugetul de stat.

Principiul universalităţii Acest principiu presupune înscrierea in buget a veniturilor,

respectiv a cheltuielilor in totalitatea lor si nu per sold. Din aceasta cauza, bugetul de stat mai este
denumit si buget brut. In bugetele brute figurează toate veniturile (ordinare si extraordinare),
analitic, pe surse de provenienţa fiscale, nefiscale si din capital, pe de o parte, iar pe de alta parte,
toate cheltuielile curente si de capital evitandu-se acţiunile si destinaţiile pentru care sunt alocate.

Principiul echilibrului bugetar. Acest principiu presupune acoperirea integrala a

cheltuielilor exerciţiului bugetar din veniturile aferente. Realitatea economica a impus insa
elaborarea tot mai frecventa a unor bugete care se caracterizează prin deficit bugetar datorita
creşterii cheltuielilor publice.

11
 Aceasta creştere a deficitului bugetar se datorează majorării cheltuielilor sectorului
administrativ, sporirii datoriei publice, si nu in ultimul rand, devalorizării monedei naţionale.
Pe plan mondial exista o preocupare continua pentru soluţionarea deficitului bugetar,
utilizandu-se următoarele metode de echilibrare bugetara:
1. constituirea unor surse de acoperire pe seama veniturilor din impozite.
Aceasta metoda consta in echilibrarea bugetara pe o perioada, mai lunga de timp (5-10 ani).
constituirea unor fonduri de egalizare pe seama surselor obţinute in anii cu excedent bugetar. Acesta
metoda presupune folosirea surselor excedentare, prin plasarea lor pe piaţa de capital, si
valorificarea prin dobânzi sau dividende.
metoda amortizării alternative. Presupune rambursarea succesiva a datoriei, publice in perioada de
avânt economic si stagnarea plaţilor in perioada de regres.
metoda emisiunii suplimentare de moneda. Acesta metoda generează diferite efecte negative asupra
publicităţii economice a statului respectiv. La aceasta metoda guvernele recurg numai în situaţii de
necesitate, perioada de criza prelungita, etc, urmările acestei metode consta in accelerarea spiralei
preturi/ salarii rezultind o inflaţie mare si necontrolata.
metoda datoriei publice. Acesata metoda presupune contractarea de imprumunturi prin emisiunea de
titluri de valoare garantate de stat. Aceasta metoda are efecte parţial benefice, deoarece va
influenta negativ bugetele anilor următori, prin rambursarea datoriei contractate si a dobânzilor
aferente.
Principiul realităţii. Respectarea acestui principiu în elaborarea bugetului asigură o bună
execuţie pe întregul exerciţiu financiar. El acţionează mai ales în perioada de fundamentare a
proiectului de buget printr-o evaluare realistă a veniturilor şi o dimensionare judicioasă în
conformitate cu prevederile legale a cheltuielilor bugetare.
Principiul anualităţii bugetare decurge din faptul că bugetul şi anul bugetar se suprapun
anului calendaristic. Astfel, bugetul de stat poate fi executat începând cu data de 01 ianuarie şi se
încheie la data de 31 decembrie în fiecare an. După data închiderii bugetului de stat, veniturile
aferente anului expirat se consideră realizări ale bugetului de stat din anul următor, în timp ce
cheltuielile anului încheiat se mai pot efectua în măsura în care au fost prevăzute în noul buget.
Concret, toate creditele bugetare neconsumate în anul bugetar expirat sunt anulate o dată cu
închiderea bugetului la sfârşitul anului bugetar.

12
 O excepţie de la principiul anualităţii se referă la situaţia când legea anuală a bugetului de stat
şi bugetul asigurărilor de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului
bugetar. In aceste cazuri se execută în continuare bugetul anului anterior.
In practică se deschid credite bugetare lunar, în limita a 8,3% din bugetul aprobat pe anul
expirat, până la aprobarea legii bugetului pentru exerciţiul curent.
Principiul publicităţii, conform legislaţiei este obligatoriu pentru toate instituţiile publice.
Potrivit acestui principiu, proiectele de bugete se supun dezbaterii publice în Parlament şi se
publică în Monitorul Oficial (bugetul de stat, bugetul asigurărilor speciale de stat), sau se dezbat în
consiliile locale şi se dau publicităţii în publicaţii oficiale ale consiliilor locale (bugetul local).
Principiul specializării bugetare. Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă
în buget pe surse de provenienţă şi respectiv pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor
economică şi destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei bugetare.
Principiul unităţii monetare. Potrivit acestui principiu, toate operaţiunile bugetare se
exprimă în moneda naţională.

3.2. Ordonatorii de credite si atributiile acestora

Repartizarea şi utilizarea creditelor bugetare sunt în competenţa şi raspunderea ordonatorilor de

credite.
Prin ordonator de credite se înţelege persoana împuternicită să deplinească o funcţie de
conducere într-un organ de stat, instituţie şi careia i s-a acordat dreptul de a dispune de creditele
bugetare aprobate.
Ordonatorii de credite sunt ierarhizaţi pe trei nivele:
> ordonatori principali de credite;
> ordonatori secundari de credite;
> ordonatori terţiari de credite.
Ordonatorii principali de credite sunt: conducătorii. autorităţilor publice, miniştrii şi
conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. La Camera.
Deputaţilor şi la Senat ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali ai celor două
camere.
Ordonatorii principali de credite pot delega dreptul de: a aproba, folosirea şi repartizarea
creditelor bugetare înlocuitorilor lor de drept.

13
 In calitatea lor de ordonatori de credite, miniştrii, conducătorii organelor centrale, conducătorii
instituţiilor publice precum şi primarii au mătoarele atribuţii în legătură cu executarea prevederilor
bugetului public:
> realizarea veniturilor;
> utilizarea şi angajarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
> folosirea cu eficienţă şi eficacitate a sumelor primite de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor
sociale de stat sau din bugetele fondurilor speciale;
>integritatea bunurilor încredinţate unităţii pe care o conduc;
> organizarea, ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare trimestriale
şi anuale;
> să organizeze controlul financiar preventiv propriu;
> să asigure controlul intern;
> efectuarea în condiţiile legii a inventarierii generale anuale;
> organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de
lucrări de investiţii publice;
 organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului.
Ordonatorii secundari de credite sunt conducătorii instituţiilor de centrale sau locale care
au în subordine instituţii de stat cu personalitate juridică pentru care trebuie să defalce credite
bugetare, menţinând necesarul propriu de credite. In această situaţie de ordonatori .secundari de
credite sunt insnepctoratele şcolare, directiile de sanatate publica, directiile de munca şi protecţie
socială, comandamentele şi inspectoratele generale de armă din Ministerul Apărării Naţionale şi
Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Ordonatorii secundari repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi
pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători au calitatea de ordonator
terţiar de credite.
Ordonatorii terţiari de credite sunt conducătorii instituţiilor de stat care nu au în subordine
unităţi cu personalitate juridică, aceştia fiind răspunzători de folosirea creditelor repartizate de
către ordonatorul principal sau secundar de credite.
Ordonatorii principali, secundari şi terţiari de credite au obligaţia de a angaja şi utiliza
creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate pentru cheltuieli strict
legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor prevederilor
legale.

14
 4 Controlul în instituţiile publice

In instituţiile publice, controlul privind utilizarea fondurilor publice şi administrarea

patrimoniului public este reglementat de Ordonanţa Guvernului nr.119/31.08.1999, aprobată prin
Legea nr. 301/2002
Conform actelor normative menţionate, controlul în instituţiile publice îmbracă 3 forme:
a. Controlul intern;
b. Auditul public intern;
c. Controlul financiar preventiv.

4.1. Controlul intern

Control intern cuprinde ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entităţii publice,
inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanţă cu obiectivele acesteia şi cu
reglementările legale în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient şi
eficace.
Controlul intern reprezintă ansamblul măsurilor întreprinse la nivelul unei instituţii publice cu
privire la structurile organizatorice, metodele, procedurile şi sistemele de control şi de evaluare,
instituite în scopul:
> realizării atribuţiilor la un înalt nivel calitativ şi îndeplinirii cu regularitate, în mod economic,
eficace şi eficient a politicilor adoptate;
> respectării legalităţii şi a dispoziţiilor conducerii;
> protejării activelor şi a resurselor;
> efectuării şi menţinerii de înregistrări contabile corecte şi complete;
> furnizării la timp de informaţii corecte şi complete pentru fundamentarea deciziilor conducerii;
Conducătorul instituţiei, publice trebuie să asigure elaborarea, aprobarea, aplicarea si
perfectionarea structurilor organizatorice, reglementarilor metodologice, procedurilor şi criteriilor
de evaluare, pentru a satisface cerinţele generale şi specifice ale controlului intern.
Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o
bună gestiune financiară prin asigurarea legalitatii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi
eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public.

4.2. Auditul public intern, definire, rol şi obiective

15
 Auditul public intern este o activitatea organizată independent în structura unei instituţii
publice, subordonată direct conducătorului acesteia :constă în efectuarea de verificări, inspecţii şi
analize ale sistemului propriu de control intern, în scopul evaluării obiective a măsurii în care sta
asigură îndeplinirea obiectivelor instituţiei publice şi utilizarea resurselor în mod economic,
eficace şi eficient şi pentru a raporta conducerii constatările făcute, slăbiciunile identificate şi
măsurile propuse de corectare a deficientelor.
Auditul public intern se organizează distinct în cadrul fiecărei instituţii publice, sub forma
unui compartiment specializat format din una sau mai multe persoane, care nu trebuie să fie
implicate în ac tivităţile pe care le auditează.
Compartimentul de audit intern poate fi format din auditori interni pe probleme de audit
intern şi revizori contabili de gestiune pentru problemele controlului financiar de gestiune, ale
căror rapoarte, procese-verbale şi actiuni vor fi auditate de primii. Controlorii financiari de
gestiune sunt ordonaţi tot directorului instituţiei.
Auditul public intern se exercită asupra tuturor activităţilor desfăşurate in instituţia publică
sau care sunt în responsabilitatea acesteia, inclusiv asupra activităţii instituţiilor subordonate.
Atribuţiile compartimentului de audit public intern sunt următoarele:
> certificarea periodică, însoţită de raportul de certificare, a bilanţului contabil şi a contului de
execuţie bugetară ale instituţiei publice, prin verificarea legalităţii, realităţii şi exactităţii
evidenţelor contabile şi ale actelor financiare şi de gestiune;
> examinarea sistemului contabil şi a fiabilităţii acestuia, ca principal instrument de cunoaştere,
gestiune şi control patrimonial şi al rezultatelor obţinute;
> examinarea legalităţii, regularităţii şi conformităţii operaţiunilor, identificarea erorilor, risipei,
gestiunii defectuoase şi a fraudelor precum şi a măsurilor propuse pentru remedierea acestor
deficienţe şi sancţionare a celor, vinovaţi;
De asemenea, compartimentul de audit public intern este obligat să auditeze şi următoarele
activităţi şi operaţiuni cel puţin o dată la 3 ani:
a) deschiderea şi repartizarea creditelor bugetare;
b) angajamentele bugetare şi legale din care derivă direct sau indirect obligaţii de plată, inclusiv din
fonduri comunitare;
c) vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau al
unităţilor administrativ-teritoriale;

16
d) concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al unităţilor
administrativ-teritoriale;
e) plăţile din fondurile publice, inclusiv din fonduri de la Comunitatea Europeană;
f) constituirea veniturilor publice în legătură cu autorizarea şi stabilirea titlurilor de creanţă, precum
şi facilităţi acordate la încasarea titlurilor de creanţă.
Auditorii publici interni au acces la toate datele şi informaţiile pe care le consideră relevante
pentru scopul şi obiectivele vizate, iar personalul de execuţie implicat în activitatea auditată are
obligaţia să ofere documentele solicitate şi tot sprijinul necesar desfăşurării în bune condiţii a
auditului intern.

4.3. Controlul financiar preventiv

Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a proiectelor de operaţiuni din

punct de vedere al legalităţii şi regularităţii precum şi al încadrării în limitele angajamentelor
bugetare stabilite potrivit legii.
Responsabilitatea organizării controlului financiar preventiv şi evidenţa angajamentelor cade
în sarcina conducătorilor instituţiilor publice.
Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din fonduri publice se aprobă de
ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectuează de către contabil.
Conducătorii instituţiilor publice au obligaţia să stabilească proiectele de operaţiuni supuse
controlului financiar preventiv, documentele justificative şi circuitul acestora.
Control financiar preventiv cuprinde activitatea prin care se verifică legalitatea şi
regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte
de aprobarea acestora.
Controlul financiar preventiv se organizează şi se exercită în următoarele forme:
a. controlul financiar preventiv propriu;
b. controlul financiar preventiv delegat.
Proiectele de operaţiuni care se supun în mod obligatoriu controlului nanciar preventiv
proprio sunt următoarele:
1) încheierea de contracte cu partenerii interni şi externi;
2) încasările şi plăţile în lei şi valută;
3) trecerea pe cheltuieli a unor pierderi;

17
4) gajarea, închirierea, concesionarea bunurilor, subunităţilor sau unităţilor componente;
5) deschiderea de credite bugetare la instituţiile publice din subordine şi alimentările cu sume din
alocaţiile bugetare pentru finanţarea cheltuielilor de capital;
6) suplimentarea unor venituri prevăzute a fi suportate pe seama alocaţiilor bugetare;
7) modificarea repartizării pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare;
8) efectuarea de plăţi din fonduri publice.

Controlul financiar preventiv propriu se exercită de către contabilul sef prin viză de control
financiar preventiv propriu. în funcţie de volumul de complexitatea activităţii, contabilul şef poate
împuternici, cu aprobarea ordonatorului de credite, şi alte persoane din subordine ca să exercite
controlu financiar preventiv propriu.
Viza de control financiar preventiv propriu se exercita prin semnătura persoanei împuternicite în
acest sens sau a înlocuitorului desemnat.
Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu răspund solidar pentru
legalitatea, regularitatea şi încadrarea în limitele angajamentelor bugetare aprobate, în ceea ce
priveşte operaţiunile pentru care au acordat viza de control financiar preventiv propriu.
Obţinerea vizei de control financiar preventiv propriu pe documente care cuprind date nereale
şi/sau care se dovedesc ulterior nelegale nu îi exonerează de răspundere pe şefii compartimentelor
de specialitate care le-au întocmit.
In toate cazurile contabilul şef sau persoana împuternicită va motiva în scris refuzul la viză de
control financiar preventiv propriu a operaţiunii prin completarea unui model adecvat situaţiei în
care se află.
Controlul financiar preventiv delegat se organizează şi se exercită de către Ministerul
Finanţelor Publice prin controlori delegaţi.
Controlorul delegat este funcţionarul public al Ministerului Finanţelor Publice, care exercită
atribuţii de control financiar preventiv delegat, în mod independent.
Ministrul finanţelor publice numeşte, pentru fiecare instituţie publică în care se exercită
funcţia de controlor principal de credite al bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat
sau al bugetului oricărui fond special, unul sau mai mulţi controlori delegaţi, în funcţie de volumul
şi de complexitatea activităţii instituţiei publice respective.
Prin norme metodologice aprobate de ministrul finanţelor se stabilesc:

18
> tipurile de operaţiuni ale ordonatorilor de credite ale căror proiecte se supun controlului financiar
preventiv delegat;
> limitele valorice peste care se efectuează controlul financiar preventiv delegat, pe tipuri de
operaţiuni;
> documentele justificative care trebuie să însoţească diferitele tipuri de operaţiuni;
> modul în care trebuie efectuat controlul financiar preventiv delegat pentru fiecare tip de
operaţiune.
Controlorii delegaţi exercită viza de control financiar preventiv delegat asupra proiectelor de
operaţiuni vizate în prealabil de către controlul financiar preventiv propriu al instituţiei publice
respective.
Operaţiunile care fac obiectul controlului financiar preventiv delegat se supun aprobării
ordonatorului principal de credite numai însoţite de viza de control financiar preventiv delegat.
Viza de control financiar preventiv delegat se acordă sau se refuza in scris, pe formular
tipizat şi trebuie să poarte viza şi sigiliul personal al controlorului delegat competent.
Regimul refuzului de viză diferă în funcţie de nivelul instituţiei publice si de supunerea sau nu
la viza de control financiar preventiv delegat a peraţiunii.
Perioada maximă pentru acordarea sau, după caz, pentru refuzul vizei de control financiar
preventiv delegat este de 3 zile lucrătoare de la prezentarea proiectului unei operaţiuni. Proiectul
va fi însoţit de toate documentele justificative.
Documentele refuzate la operaţiuni supuse controlului financiar care nu au fost vizate, nu pot fi
înregistrate în contabilitate.
Prin excepţie, pot fi înregistrate în contabilitate, fără viza de control financiar preventiv,
numai documentele refuzate la viza de control financiar preventiv propriu sau delegat, dar
efectuate pe propria răspundere a ordonatorului de credite, precum şi cele refuzate la viza de
control financiar preventiv delegat, dar autorizate prin hotărâre a Guvernului.

5 PRINCIPII GENERALE ALE ORGANIZĂRII CONTABILITĂŢII INSTITUŢIILOR

PUBLICE

5.1. Noţiuni generale privind evidenta bugetara

Potrivit prevederilor legii contabilităţii nr. 82/1991, cu completarile si modificarile ulterioare,

obligaţia organizării si conducerii contabilităţii proprii revine: regiilor autonome, societăţilor

19
 comerciale, societăţilor agricole, Băncii Naţionale a României si societăţilor bancare, instituţiilor
publice, unităţilor de asigurări sociale, asociaţiilor, fundaţiilor, sindicatelor, unităţilor de cult si alte
organizaţii obşteşti, precum si celorlalte persoane care au dobândit personalitate juridica potrivit
legii..
Contabilitatea bugetara trebuie sa asigure reflectarea întregului proces al executării bugetului
de stat pe feluri de venituri si cheltuieli pe verigile sistemului bugetar, precum si pe fiecare organ
financiar si instituţie bugetara in parte.
De asemeni, contabilitatea bugetara trebuie sa furnizeze datele necesare cunoaşterii
mijloacelor materilae si băneşti aflate in folosinţa instituţiilor bugetare, permiţând in acest fel
exercitarea controlului asupra utilizării acestora.
Contabilitatea bugetara se tine la nivelul tuturor componentelor sistemului bugetar.
Conducătorii instituţiilor de subordonare centrala (ministere) au calitatea de ordonatori
principali de credite. In sarcina acestora intra aprobarea creditelor de finanţare specifice bugetelor
proprii si repartizarea fondurilor destinate verigilor inferioare.
Obiectivele contabilităţii bugetare sunt:
- reflectarea in expresie valorica a patrimoniului,
- exercitarea controlului permanent asupra existentei si mişcării elementelor patrimoniale:
- asigurarea informaţiei necesare stabilirii eficientei activităţii instituţiilor publice.
Pentru realizarea acestor obiective, organele de conducere ale instituţiilor publice au
obligaţia:
- sa elaboreze instrucţiuni privind organizarea contabilităţii analitice pentru unităţile bugetare
din subordine;
- sa stabilească perioadele de inventariere in cursul anului si sa elaboreze precizări, adoptate
la specific, cu privire la inventarierea bunurilor la unităţile subordonate;
- sa stabilească competentele in materie de contabilitate pentru unităţile din subordine;
- sa îndrume si sa controleze modul de aplicare de către unităţile din subordine a dispoziţiilor legale
privind contabilitatea.

5.2 Planul de conturi a instituţiilor publice si modul de organizare si conducere a

contabilităţii

20
 Planul de conturi asigura existenta mişcării si transformării elementelor patrimoniale pe
parcursul derulării bugetare.
In prezent institutiile publice aplica planul de conturi aprobat prin ordinal M.F.
nr.324/1984, iar ultimele norme de completare si intocmire a bilanturilor contabile sunt aprobate
prin ordinal M.F.P. nr.2282/2001.
Prin ultimele acte normative s-au introdus conturi noi privind activele corporale si
necorporale, reevaluarea acestora, amortizari.
Planul de conturi general pentru instititiile publice in vigoare grupeaza conturile in 9 clase dupa
cum urmeaza:
Clasa 0- Active Fixe Corporale
Clasa 1 - Mijloace Banesti
Clasa 2 - Decontari
Clasa 3 - Fonduri
Clasa 4 - Cheltuieli
Clasa 5 - Venituri
Clasa 6 - Materiale
Clasa 7 - Finantari si Credite Bancare
Clasa 9- Conturi in Afara Bilantului

In cadrul claselor exista mai multe grupe de conturi, iar grupele sunt dezvoltate pe conturi
sintetice de gradul I si II, care pot si ele fi dezvoltate in analitice in funcţie de specificul activităţii
si de necesităţile proprii de informare ale fiecărei unităţi.
La baza înregistrării operaţiunilor economico-financiare sta principiul prudentei al
cerinţelor europene, care impune înregistrarea acestora in momentul generării dreptului de creanţa
sau de obligaţie.
Contabilitatea se tine în limba romana si în moneda naţionala (in lei).
Operaţiunile privind încasările si plăţile in valuta se inregistrează in contabilitate la cursul
zilei precedente, comunicat de Banca Naţionala Romana.
Răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilităţii revine administratorului,
ordonatorului de credite sau unei alte persoane care are obligaţia gestionarii unităţii respective.

21
 Persoanele juridice organizează si conduc contabilitatea in compartimente distincte,
conduse de catre directorul economic, contabilul sef sau alta persoana împuternicita sa
îndeplinească aceasta funcţie.
Legea contabilităţii prevede si posibilitatea organizării contabilităţii pe baza de contracte de
prestări de servicii in domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate in
condiţiile O.G nr.65/1994 privind organizarea activităţii de expertiza contabila si a contabililor
autorizaţi.
Instituţiile publice la care contabilitatea nu este organizata in compartimente distincte sau
care nu au personal încadrat cu contract individual de munca, potrivit legii, pot încheia contract de
prestări servicii pentru conducerea contabilităţii si întocmirea situaţiilor financiare trimestriale si
anuale, cu societăţi comerciale de expertiza contabila, încheierea contractelor se face cu
respectarea reglementarilor privind achiziţiile publice de bunuri si servicii.
Compartimentul financiar-contabil reprezintă o structura organizatorica in cadrul instituţiei
publice (serviciu, birou, compartiment), in care este organizata execuţia bugetara.
Persoanele care răspund de organizarea si conducerea contabilităţii trebuie sa asigure
condiţiile necesare pentru intocmirea documentelor justificative privind operaţiunile economice,
organizarea si conducerea corecta la zi a contabilităţii, organizarea si efectuarea la timp a
inventarierii elementelor de activ si pasiv, precum si valorificarea rezultatelor acesteia, respectarea
regulilor de întocmire a situaţiilor financiare, depunerea la termen a acestora la organele in drept,
păstrarea documentelor justificative, a registrelor si situaţiilor financiare si organizarea
contabilităţii de gestiune adaptate la spacificul persoanei juridice respective.
Regulile generale pentru organizarea instituţiilor publice sunt:
a) contabilitatea imobilizărilor se tine pe categorii si pe fiecare obiect de evidenta;
b) contabilitatea stocurilor se tine cantitativ sau numai valoric, înregistrarea elementelor de activ se
face la:
costul de achizitie
costul de producţie,
valoarea justa pentru alte intrări decât cele prin achiziţie sau producţie.
c) creanţele si datoriile se înregistrează la vaoarea normala;
d) valoarea acţiunilor emise sau altori titluri, precum si varsamintele efectuate in contul
capitalului subscris se reflecta direct in contabilitate;

22
 e) contabilitatea clienţilor si furnizorilor, a celorlalte creanţe si obligaţii se tine pe categorii,
precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica;
f) contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, dupa natura sau destinaţia lor,
dupa caz;
g) contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri, dupa natura si sursa lor;
h) contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare se tine pe subdiviziunile clasificate bugetare.

6 Normele metodologice de organizare a contabilităţii instituţiilor publice

6.1 Sfera de aplicare, regulile si principiile de baza folosite la organizarea contabilităţii

instituţiilor publice

Prin introducerea noului plan de conturi la instituţiile publice se urmăreşte alinierea

acestuia la planul general de conturi aprobat prin OMFP nr.306/2002 privind Reglementările
contabile simplificate, armonizate cu standardele internaţionale de contabilitate.
Contabilitatea ca activitate specializata in măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestionarea si
controlul activelor, datoriilor, capitalurilor proprii, precum si al rezultatelor obţinute din activitate,
trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si păstrarea
informaţiilor cu privire la poziţia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atat
pentru cerinţele interne, cat si in relaţiile cu investitorii prezenti si potenţiali, creditorii financiari si
comerciali, clienţi, instituţii publice si alti utilizatori ai informaţiei contabile.
Contabilitatea instituţiilor publice asigura informaţiile ordonatorilor de credite cu privire la
execuţia bugetelor de venituri si cheltuieli, patrimoniul aflat in administrare, precum si pentru
întocmirea contului general anual de execuţie al a bugetului de stat, a contului anual de execuţie a
bugetului asigurărilor sociale de stat si fondurile speciale, precum si a conturilor anuale de execuţie
ale bugetelor locale.
Potrivit prevederilor legii contabilităţii, contabilitatea publica cuprinde:
a) contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare, care sa reflecte încasarea veniturilor si plata
cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar;
b) contabilitatea trezoreriei statului;
c) contabilitatea generala bazata pe principiul constatării drepturilor si obligaţiilor care sa reflecte
evoluţia situaţiei financiare si patrimoniale, precum si a excedentului sau deficitului patrimonial;

23
d) contabilitatea destinata analizării costurilor programelor aprobate.

6.2 Rapoartele de contabilitate Formele de organizare a contabilităţii bugetare

Registrele de contabilitate obligatorii in cadrul formei de înregistrare “Maestru sah" sunt:
1. Registrul jurnal
2. Registrul-inventar
3. Cartea mare (sah)
La acestea se adaugă, ca formular obligatoriu si "Balanţa de verificare" care se întocmeşte
pe baza titlurilor preluate din “Cartea mare (sah)” sau din fisele deschise distinct pentru fiecare
cont sintetic. La instituţiile publice, balanţele de verificare sintetice se intocmesc lunar, iar
balanţele de verificare analitice, cel mai târziu la sfârşitul trimestrului pentru care se intocmesc
situaţiile financiare.
1 Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu in care se inregistrează cronologic,
operaţiunile patrimoniale prin respectarea succesiunii documentelor dupa data de întocmire sau
intrare a acestora in unitate.
Registrul-jurnal se întocmeşte de fiecare instituţie si de fiecare subunitate a acesteia, cu
contabilitate proprie, zilnic sau lunar, dupa caz prin inregistrarea cronologica, fara ştersături si
spatii libere, a documentelor in care se reflecta mişcarea elementelor de activ si pasiv.
Registrul-jurnal este prezentat sub form unui registru-jurnai general si a unor registre-jumal
auxiliare.
In condiţiile conducerii contabilităţii cu ajutorul tehnicii de calcul fiecare operaţiune se va
inregistra in mod cronologic, dupa data de întocmire sau de intrare a documentelor.
2. Registrul-inventar este un document obligatoriu in care se înregistrează toate elementele
patrimoniale de activ si pasiv, grupate si inventariate in funcţie de natura lor, conform posturilor
din bilanţul contabil.
Elementele patrimoniale înscrise in registrul-inventar au la baza listele de inventariere sau
documentele care justifica conţinutul fiecărui, post din bilanţul contabil. Potrivit legii contabilităţii
persoanele juridice au obligaţia sa efectueze inventarierea generala a elementelor de activ si de
pasiv deţinute la inceputul activităţii, cel puţin o data pe an.
Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice si serveşte ca document
contabil obligatoriu de inregistrare a rezultatelor inventarierii si ca proba in diverse litigii.
In registrul-inventar se Inregistrează soldurile existente la data inventarierii.

24
 3. Registrul "Cartea mare" este un document contabil obligatoriu in care se inscriu lunar,
direct sau prin regrupare conturi corespondente, înregistrările efectuate in registru-inventar,
stabilindu-se situaţia fiecărui cont, respectiv soldul iniţial, rulajele debitoare, rulajele creditoare si
soldurile finale.
La sfârşitul lunii, pentru fiecare cont sintetic din “Cartea mare” se stabilesc totalurile
rulajelor conturilor debitoare sau creditoare si ale conturilor corespondente. Totalurile sumelor
conturilor corespondente trebuie sa fie egale cu rulajul debitor sau creditor al contului respectiv,
dupa caz.
Registrul "Cartea mare" sta la baza întocmirii balanţei de verificare si se întocmeşte de
fiecare instituţie, precum si de fiecare subunitate a acesteia, cu contabilitate proprie.
Registrul "Cartea mare" serveşte la tinerea contabilităţii sintetice a operaţiilor economice si
financiare in unităţile care utilizează forma de înregistrare contabila "maestru sah".
Pentru verificarea înregistrării corecte in contabilitate a operaţiilor patrimoniale se
întocmeşte lunar balanţa de verificare.
Balanţa de verificare cuprinde următoarele elemente:
- simbolul si denumirea conturilor, în ordinea din planul de conturi;
- totalul sumelor debitoare si creditoare ale lunii precedente;
- rulajele curente debitoare si creditoare;
- totalul sumelor debitoare si creditoare cumulate de la începutul anului;
- soldurile finale debitoare si creditoare.
Batanta de verificare se întocmeşte atat pentru conturile sintetice cat si pentru cele analitice.
Prin intermediul balanţei de verificare analitice se verifica concordanta dintre conturile
sintetice si conturi ie lor analitice, fiind principalul instrument pe baza căruia se întocmesc
situaţiile financiare, deci bilanţul contabil si contul de execuţie la instituţiile publice,

6.3 Metode de conducere a contabilităţii analitice a bunurilor

Metode de conducere a contabilităţii analitice a bunurilor sunt:

a) operativ contabila ;
b) cantitativ valorica ;
c) global valorica .

25
a) Metoda operativ contabila se aplica pentru contabilitatea analitica a materiilor prime,
materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar semifabricatelor,
produselor finite, mărfurilor si ambalajelor.
Aceasta metoda consta in tinerea, in cadrul fiecărei gestiuni, a evidentei cantitative a bunurilor, pe
feluri, cu ajutorul fiselor de magazie, iar in contabilitate in tinerea evidentei valorice pe conturi
sintetice si analitice de materiale si pe gestiuni si in cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de
materiale.
Controlul exactităţii înregistrărilor din evidenta gestiunilor cu cea din contabilitate se asigura
prin evaluarea stocurilor cantitative ce au fost transcrise din fisele de magazie in registrul
stocurilor,
In metoda operativ contabila se folosesc următoarele formulare:
- fisa de magazie;
- fisa de cont pentru operaţiuni diverse;
- registrul stocurilor.
Fisele de magazie servesc pentru evidenta cantitativa, pe feluri de stocuri, la locul de depozitare,
iar in contabilitate, pentru controlul operaţiunilor Înregistrate de gestionar in vederea preluării in
Registrul stocurilor a cantităţilor aflate in stoc si calculul valorii bunurilor existente in stoc la
sfârşitul lunii, pentru confruntarea acestora cu valorile din contabilitatea sintetica.
La gestiune fisele de magazie se tin in ordinea in care sunt înscrise materialele in registrul
stocurilor. In aceste fise, cantităţile se inregistreaza zilnic de gestionar, pe baza documentelor de
intrare (factura, aviz de insotire a mărfii, nota de recepţie si constatare de diferente etc), poziţie cu
poziţie.
In contabilitate documentele privind verificare stocurilor se grupează pe surse de aprovizionare si
in cadrul acestora pe conturi de materiale si gestiuni, iar in cadrul gestiunilor, pe grupe sau
subgrupe de materiale, dupa caz.
Intrările si ieşirile de bunuri de natura stocurilor se Înregistrează in contabilitatea sintetica si
analitica, fie direct pe baza acestor documente, fie cu ajutorul unor situaţii întocmite zilnic sau
lunar prin contabilizarea datelor din documentele privind mişcarea stocurilor.
Verificarea înregistrărilor efectuate in conturile de stocuri si fisele de magazie se face prin
înscrierea in Registrul stocurilor, la sfarsitu lunii, a stocurilor cantitative din fisele de magazie,
calcularea valorii acestora pe baza preturilor de înregistrare si totalîzarea valorii acestora pe pagini

26
ale registrului, pe subgrupe de materiale, grupe de materiale, conturi sintetice si analitice, precum
si pe magazii (gestiuni).
b) Metoda cantitativ - valorica consta in tinerea evidentei cantitative pe feluri stocuri de
materiale in cadrul fiecărei gestiuni, iar in contabilitate, acelei cantitativ- valorice.
Conturile sintetice care reflecta in contabilitate stocurile de valori materiale se desfăşoară in
analitic pe gestiuni iar in cadrul acestora pe feluri de bunuri care reprezintă conturile analitice.
Evidenta cantitativa a materialelor se tine in gestiune cu ajutorul fiselor de magazie. In fisele de
magazie, înregistrările se fac zilnic, pe baza documentelor de intrare si ieşire. Dupa Înregistrare,
documentele se predau la contabilitate pe baza de borderou.
fn contabilitate, documentele se Înregistrează in fisele de cont analitic, pentru valori materiale
si se stabilesc stocurile, soldurile si situaţia centralizatoare privind intrările si ieşirile pentru
înregistrarea in contabilitatea sintetica.
Controlul inregistrarilor din conturile sintetice cu cele din contul analitice ale stocurilor se
asigura cu ajutorul balanţei de verificare analitice, întocmita pentru fiecare cont sintetic, dupa ce s-
a făcut in prealabil verificarea concordantei stocurilor scriptice
clin fisele de magazie cu ce ie din fisele de cont analitic pentru valori materiale de la contabilitate.
c) Metoda global - valorica se aplica pentru evidenta mărfurilor si ambalajelor aflate in
unităţile de desfacere, folosindu-se fisa de cont pentru operaţiuni diverse si raportul de gestiune
dupa caz.
Contabilitatea analitica a mărfurilor si ambalajelor se tine global - valoric, atat in gestiune cat
si in contabilitate, iar controlul concordantei înregistrărilor in cele doua evidente se efectuează
numai valoric, lunar.
Raportul de gestiune se completează pe baza documentelor de intrare si ieşire a mărfurilor si
ambalajelor si de depunere a numerarului din vânzare, iar in fisele valorice ţinute de ia
contabilitate pe gestiuni.
Soldurile valorice ale mărfurilor si ambalajelor aflate in gestiune se verifica pe baza raportului
de gestiune predat ia contabilitate, sau cu ocazia inventarierii.
Metoda global - valorica se foloseşte si pentru evidenta rechizitelor de birou, imprimatelor
materialelor pentru ambalare etc.
In acest caz, evidenta cantitativa se poate tine pe feluri de rechizite, imprimate, materiale etc, la
locurile de gestionare, cu ajutorul Fisei de magazie.

27
 Evidenta valorica a miscarilor de materiale se tine in contabilitate, pe gestiuni, in cadrul
contului de materiale consumabile, cu ajutorul fisei de cont pentru operaţiuni diverse.
Controlul exactităţii inregistrărilor se efectuează lunar si cu ocazia inventarierilor, evaluandu-
se stocurile existente pe baza listelor de inventariere si confruntandu-se soldul astfel obţinut cu
soldul conturilor respective din contabilitate.

6.4. Principiile contabile generale ale contabilităţii bugetare

Evaluarea posturilor cuprinse in stituatiile financiare se efectuează in conformitate cu

următoarele principii:
a) Principiul continuităţii activităţii - Acesta presupune ca persoana juridica asigura in mod normal
funcţionarea
b) Principiul permanentei metodelor - Acesta presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli si
norme privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor de activ si de
pasiv si a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.
c) Principiul prudentei - Valorificarea oricărui element trebuie sa fie determinata pe baza principiului
prudentei. Potrivit acestui principiu nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a
veniturilor, respectiv subevaluarea elemntelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de
deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent
sau anterior.
d) Principiul independentei exerciţiului - Se vor lua in considerare toate veniturile si cheltuielile
corespunzătoare exerciţiului bugetar pentru care se face raportarea, fara a se tine seama de data
încasării sumelor sau a efectuării plaţii.
e) Principiul evaluării separate a elementelor de activ si de pasiv - In vederea stabilirii valorii totale
corespunzătoare unei poziţii din bilanţ, se va determina separat valuarea aferenta fiecărui element
individual de activ si de pasiv.
f) Principiul intangibilitatii - Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie sa corespunde cu
bilanţul de închidere al exerciţiului precedent.
g)-Principiul necompensarii - Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu
valorile elementelor ce reprezintă pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu excepţia
compensărilor intre active si pasive, permise de reglementările legale.

28
 7 ACTIVE IMOBILIZATE

7.1 Reguli generale de evaluare

Sunt denumite si bunuri de investitii, active pe termen lung, sau bunuri imobile. Ele se
caracterizeaza prin faptul ca:
- activele imobilizate se inscriu in bilanţ la costul de achiziţie sau costul de producţie
- perioada lor de utilizare si lichidare este , de regula mai mare de un an
- participa la desfasurarea mai multor circuite economice. Ele nu se consuma si nu se inlocuiesc
dupa prima intrbuintare
Activele imobilizate sunt:
A. Imobilizări necorporale;
B. Imobilizări corporale;
C. Imobilizări financiare.
Active circulante:
Stocuri
Alte active circulante

A. Imobilizările necorporale(intangibile sau nemateriale)

Recunoaşterea imobilizărilor necorporale

Un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar, fara suport material si deţinut
pentru utilizarea in procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi. inchiriat
terţilor sau pentru scopuri administrative. In cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:
cheltuieli de constituire
- cheltuielile de cercetare si dezvoltare;
- concesiunile, brevetele, licentele.marcile,drepturile si valorile similare;
- alte imobilizări necorporale;
- imobilizări necorporale in curs de executie

a) Cheltuieli de constituire care cuprind cheltuielile cu infintarea unei societati comerciale

cum sunt cele privind taxele si cheltuielile de inscriere si inmatriculare, prospectarea pietii,
reclama si publicitate.

29
 b) Cheltuielile de cercetare si dezvoltare cuprind cheltuielile ocazionate de efectuare unor
lucrari sau obiective de cercetare menite sa contribuie la crearea de noi tehnologii, noi produse sau
noi capacitate de productie.
c) Cheltuielile de constituire si cheltuielile de cecetare-dezvoltare inluenteza evolutiile
viitoare a unitatilor. Ele se recupereaza pe calea amortizarii intr-o perioada de cel mult 5 ani.
d) Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile si alte valori similare achiziţionate
sau dobândite pe alte cai, se înregistrează in conturile de imobilizări necorporale la costul de
achiziţie sau costul de producţie dupa caz.
Imobilizările necorporale in curs reprezintă imobilizările necorporale neterminate pana la
sfârşitul, perioadei, evaluate la costul de producţie, respectiv costul de achiziţie.
Evaluarea iniţiala a imobilizărilor necorporale
Un activ necorporal se înregistrează iniţial ia costul de achiziţie sau de producţie asa cum
este prevăzut in "Tratamente contabile generale aplicate elementelor de bilanţ".
Un element necorporal raportat drept cheltuiala nu poate ii recunoscut ulterior ca parte din costu
unui activ necorporal.
B. Imobilizări corporale (fizice,tangibile)

Recunoaşterea, imobilizărilor corporale

Imobilizările corporale sunt activele care:
a) sunt deţinute de o persoana juridiica pentru a fi utilizate in producţia proprie de bunuri sau
prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate terţilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative;
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an;
c) au valoare mai mare decât limita prevăzuta de reglementările legale in vigoare.
In categoria imobilizarilor corporale intra 1.terenurile si
2. mijloacele fixe
1) Sunt supuse amortizarii numai terenurile cu destinatie economica dobindita de agentii
economici prin acte de vinzare cumparare sau sub forma de despagubiri in cazul exproprierilor.
Celelate terenuri, paduri lacuri, balti etc. daca nu sunt rezultatul unor investitii se asimileaza
imobilizarilor corporale dar nu se amortizeaza.
In valoarea terenurilor sunt incluse si cheltuielile cu amenajarile, lucrarile de acces, racordarile la
sursele de energie. Investitiile legate de amenajarea terenului se amortizeaza chiar dac terenul
respective nu este supus amortizarii.

30
 2) Mijloace fixe sunt acele obiecte sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si indeplinesc
cumulative doua conditii:
 au valoare de intrare in patrimoniu mai mare de 20 lei???
 au o durata normala de utilizare mai mare de un an.

Grupele de mijloace fixe sunt:

1. Cladiri
2. Constructii specilale
3. Masini, utilaje si instalatii de lucru
4.Aparate si instalatii de masurare, control si de reglare
5.Mijloace de transport
6.Animale si plantatii
7.Unelte, dispozite,instrumente,mobilier si aparatura birotica.

C. Imobilizari financiare
Imobilizările financiare cuprind titlurile de participare si creanţele imobilizate.
Titlurile de participare reprezintă drepturile sub forma de acţiuni deţinute de o instituţie
publica in capitalul unei societăţi comerciale, care asigura realizarea unor venituri financiare sub
forma dividendelor si a dobinzillor sau care permit exercitarea unui control asupra societatii
emitente.
Contabilitatea creanţelor imobilizate se tine pe următoarele categorii; împrumuturi acordate
pe termen lung si alte crreante Imobilizate.
In conturile de împrumuturi pe termen lung se înregistrează sumele acordate terţilor in baza
unor contracte pentru care unutatea percepe dobânzi, potrivit legii.
La alte creante imobilizate se cuprind: garanţiile, depozitele si cauţiunile depuse de
instituţia publica la terţi.
Evaluarea iniţiala imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziţie
sau valoarea determinata prin contractul de achiziţie a acestora.
Cheltuielile accesorii privind achiziţionarea imobilizărilor financiare se înregistrează direct
in cheltuielile de exploatare ale exerciţiului.

31
 Evaluarea la data bilanţului imobilizările financiare sunt prezentate in bilanţ la valoarea
contabila. Instituţiile publice nu constituie provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare.

7.2 Active circulante:

Stocuri
Alte active circulante
Generalităţi
Recunoaşterea activelor circulante
Un activ se clasifica ca activ circulant atunci cand:
- este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau in scopul comercializării;
- este reprezentat de numerar sau achivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată.
Activele circulante nu ramin durabil intr-o unitate patrimoniala, perioada lor de rotatie este
mai mica decit un an. Ele se afla intr-o continua miscare schimbindu-si forma materiala si utilitatea
in cadrul circuitului economic al patrimoniului.
Prin echivalentele de numerar se intelege investiţiile financiare pe termen scurt, uşor
convertibile in numerar si al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.
In categoria activelor circulante se cuprind:
stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmita factura;
- creanţe;
- investiţii financiare pe termen scurt;
- casa si conturi la banci.
Evaluarea activelor circulante
Activele circulante se înregistrează in contabilitate la costul de achiziţie sau. costul de producţie,
dupa caz.
Pentru deprecierea activelor circulante, la sfârşitul exerciţiului bugetar se constituie
provizione pe seama cheltuielilor.
In situaţia in care provizionul constituit pentru un activ circulant devine total sau parţial
fara obiect, întrucât motivele care au dus la constituirea acestuia au încetat sa mai existe intr-o
anumita măsura, atunci acel provizion trebuie reluat corespunzător ia venituri.

7.3 STOCURI

Stocurile sunt active circulante:

32
 a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
b) in curs de producţie in vederea vânzării in aceleaşi condiţii ca mai sus; sau
c) sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmează a fi folosite in procesul de
producţie sau pentru prestarea de srvicii.
In cadrul stocurilor se cuprind:
- materii prime, care participa direct la fabricarea produselor si se regăsesc in produsul finit
integral sau parţial, fie in starea lor initaiala, fie transformata;
- materialele consumabile care participa sau ajuta la procesul de fabricaţie sau de exploatare
fara a se regăsi, de regula, in produsul finit;
- materialele de natura obiectelor de inventar;
- produsele;
- semifabricatele, prin care se înţelege produsele ai căror proces tehnologic a fost terminat
intr-o secţie (faza de fabricaţie) si care trec în continuare in procesul tehnologic al altei sectil (faza
de fabricaţie) sau se livrează terţilor;
- produsele finite, adică produsele care au parcurs in întregime fazele procesului de fabricaţie
si nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare in cadrul unităţii, putând fii depozitate in vederea
livrării sau expediate direct clienţilor;
- ambalajele, care include ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate
produselor vândute si care in mod temporar pot fi păstrate de tert cu obligaţia restituirii in
condiţiile prevăzute in contracte;
- producţia in curs de execuţie, care reprezintă producţia care nu a trecut prin toate fazele
(stadiile) de prelucrare, prevăzute in procesul tehnologic precum si produsele nesupuse probelor si
recepţiei tehnice sau necompletate in întregime.
In cadrul producţiei in curs de execuţie se cuprind, de asemenea, lucrările si serviciile, precum
si studiile in curs de execuţie sau neterminate.
In cadrul stocurilor se includ si bunurile aflate în custodie pentru prelucrare sau consignaţie
la terţ. care se înregistrează distinct in contabilitate pe categorii de stocuri.
In categoria materialelor consumabile se include medicamentele si materialele sanitare,
materiale de întreţinere si gospodărire, materiale cu caracter funcţional, alimente si furaje si alte
materiale, potrivit conţinutului ciasificatiei cheltuielilor prevăzute in buget;

33
 In categoria ambalajelor se includ ambalajele refolosibiîe achiziţionate sau fabricate,
destinate produselor vândute si care in mod temporar pot fi păstrate de tert cu obligaţia restituirii in
condiţiile prevăzute in contracte. In contabilitatea terţilor acestea vor fi evidenţiate distinct.
Ambalajele care se cuprind in categoria materialelor de natura obiectelor de inventar, care
nu circula pe baza de decontare ci se folosesc numai in interiorul instituţiei, se înregistrează in
contabilitate in categoria materialelor de natura obiectelor de inventar. Ambalajele si materialele
pentru ambalat, produse in unitatea patrimoniala pentru a fi vândute ca atare sunt considerate
produse finite.
Materiale de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mica decât
limita prevăzuta de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu,
sau cu o durata mai mica de un an, indiferent de valoare lor precum si bunurile asimilate acestora
(echipamentul de producţie, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea speciala, mecanismele,
dispozitivele, verificatoarele, sdv-urile, aparatele de măsura si control ctc).
Documentele aflate in colecţiile bibliotecilor, care au statut de bunuri culturale comune, nu
sunt mijloace fixe si sunt evidenţiate in documente de inventar. Eliminarea documentelor din
colecţii se aplica numai bunurilor culturale comune, uzate fizic sau moral, dupa o perioada de
minimum 6 luni de la achizitie.
Urmărirea existentei obiectelor de inventar date in folosinţa se va realiza cu ajutorul fisei de
evidenta a obiectelor de inventar in folosinţa.

8 TERTI

Contabilitatea terţilor asigura evidenta datoriilor si creanţelor instituţiei publice in relaţiile

acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, instituţiile publice
subordonate, debitorii si creditorii diversi, precum si evidenta operaţiilor ce nu pot fi inregistrate si
necesita clarificări ulterioare si alte decontări.
In contabilitatea furnizorilor si clienţilor se inregistrează operaţiunile privind cumpărările,
respectiv livrările de mărfuri si produse, lucrările executate si serviciile prestate, precum si alte
operaţiuni efectuate.
Avansurile acordate furniziorilor, precum si cele primite de la clienti se înregistrează in
contabilitate in conturi distincte.

34
 Operaţiunile privind vânzările/ cumpărările de bunuri, executările de lucrări si prestarile de
servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează in contabilitate in conturile
corespunzătoare de efecte de plătit sau de primit, dupa caz.
Efectele comerciale scontate neajunse la scadenta, se înregistrează intr-un cont in afara
bilanţului st se menţionează in notele explicative.
Efectele comerciale trebuie sa îndeplinească condiţiile de forma si fond prevăzute de
reglementările in vigoare, farà de care validitatea lor poate fi contestata sau anulata.
Potrivit art. 14din Legea, contabilităţii nr. Nr. 82/1991, republicate in Monitorul Oficial al
României. Partea L nr. 48 din 14 ianuarie 2005. creanţele si datoriile instituţiei publice se
înregistrează in contabilitate la valoarea lor nominala.
Creanţele si datoriile in devize se înregistrează in contabilitate atat in lei, la cursul de
schimb in vigoare la data efectuării operaţiunilor, cat si in devize.
Operaţiunile in valuta trebuie înregistrate in momentul recunoaşterii iniţiale in moneda de
raportare, aplicandu-se sumei in valuta cursul de schimb dintre moneda de raportare si moneda
străina, la data efectuării tranzacţiei.
Diferentele de curs valutar ce apar cu ocazia decontării creanţelor si datoriilor in valuta la
cursuri diferite fata de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul perioadei sau fata de cele
la care au fost raportate in situaţiile financiare anuale anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau
cheltuieli in perioada in care apar.
O diferenţa de curs valutar apară cand exista o modificare a cursului de schimb intre data
efectuării tranzacţiei si data decontarii oricăror elemente monetare ce rezulta dintr-o tranzacţie in
valuta.
Atunci cand tranzacţia este decontata in decursul aceluiaşi exercitiu finaciar in care a
survenit, întreaga diferenţa de curs valutar este recunoscuta in acel exerciţiu. Atunci cand
tranzacţia este decontata intr-un exerciţiu financiar ulterior, diferenţa de curs valutar recunoscuta in
fiecare exerciţiu financiar, ce intervine pana in exerciţiul decontării, este determinata tinand seama
de modificarea cursurilor de schimb survenita in cursul fiecărui asemenea exerciţiu financiar.
Potrivit art.16 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicata in MO nr. 48/2005,
contabilitatea furnizorilor si a clienţilor, a celorlalte datorii si creanţe se tine pe categorii, precum si
pe fiecare persoana fizica sau juridica.
In acest sens, in contabilitatea analitica, furnizorii si clienţii se grupează astfel: interni si
externi, iar in cadrul acestora pe termene de plata, respectiv de încasare. De asemenea, in

35
contabilitatea analitica se grupeaza distinct clienţii si furnizorii la care instituţia publica deţine
participatii.
Creanţele incerte se înregistrează distinct in contabilitate.
Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariate, sporurile, adaosurile,
premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihna, precum si cele pentru
incapacitatea temporara de munca, plătite din fondul de salarii si alte drepturi in bani si/sau natura,
datorate de instituţia publica personajului pentru munca prestata si care se suporta, potrivit
reglemetarilor in vigoare, din fondul de salarii.
Contabilitatea decontărilor cu pensionarii cuprinde drepturile de pensie si alte drepturi
prevăzute de lege, cuvenite pensionarilor conform legii.
In contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi si avantaje care, potrivit
reglementarilor în vigoare, nu se suporta din fondul de salarii (masa calda, alimente antidot etc),
precum si avansurile acordate potrivit legii.
Drepturile de personal neridicate in termenul legal se înregistrează intr-un cont distinct, pe
persoane.
Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata in rate, chirii sau pentru alte obligaţii
ale salariatiilor, datorate terţilor (popriri, pensii alimentare si altele), se efectuează numai in baza
unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale.
Sumele datorate si neachitate personalului (concediile de odihna si alte drepturi de
personal), respectiv eventualele sume ce urmează a fi încasate de la acesta, aferente exerciţiului in
curs, se inregistrează ca alte datorii si creanţe in legătura cu personalul.
Contabilitatea decontărilor privind, asigurările sociale cuprinde obligaţiile instituţiei
publice la asigurările sociale de stat, la asigurările sociale de sănătate, pentru constituirea,
bugetului de asigurări pentru şomaj precum si contribuţia individuala de asigurări sociale, asigurări
de sănătate si asigurări pentru şomaj.
Eventualele sume datorate sau care urmează a se incasa in perioadele următoare, aferente
exerciţiului in curs, se înregistrează ca alte datorii si creanţe sociale.
In cadrul decontărilor cu bugetul statului, bugetele locale si fondurile speciale se cuprind;
taxa pe valoare adăugata, impozitul pe venituri de natura salariala, taxa asupra mijloacelor de
transport si alte impozite, taxe sî varsaminte asimilate.
Impozitele si taxele cuvenite bugetelor trebuie recunoscute ca datorie in limita sumei
neplătite. Daca suma plătită depăşeşte suma datorata, surplusul trebuie recunoscut drept creanţa.

36
 Taxa pe valoare adăugata datorata bugetului de stat se stabileşte lunar, pe baza de decont,
ca diferenţa intre valoarea taxei exigibile aferente bunurilor livrate sau serviciilor prestate (TVA
colectata) si a taxei deductibile pentru cumpărările de bunuri si servicii (TVA deductibila).
In situaţia in care exista decalaje intre faptul generator de TVA si exigibilitatea acesteia,
totalul TVA se înregistrează intr-un cont distinct, denumit TVA neexigibila care, pe măsura ce
devine exigibila, se trece la TVA colectata, respectiv la TVA deductibila.
De asemenea, in contul de TVA neexigibila se înregistrează si TVA deductibila sau
colectata, pentru livrări de bunuri si prestări de servicii pentru care nu au sosit sau nu s-au întocmit,
facturile.
Diferenţa de taxa, în plus sau în minus, intre TVA colectata si TVA deductibila se
înregistrează in conturi distincte (TVA de plata, respectiv TVA de recuperat) si se regularizează in
condiţiile legii.
Impozitul pe venituri de natura salariilor, ce se înregistrează in contabilitate, cuprinde
totalul impozitelor individuale, calculate asupra veniturilor impozabile lunare ale personalului
angajat permanent al instituţiei publice, precum si impozitul reţinut din drepturile banesti acordate
salariaţilor temporari si colaboratorilor de orice fel, potrivit legii.
La alte impozite, taxe si varsaminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale se
cuprind: taxa asupra mijloacelor de transport si alte impozite si taxe. Acestea se defalca în
contabilitatea analitica pe feluri de impozite, taxe si varsaminte datorate bugetului de stat sau
bugetelor locale.
Alte datorii si creanţe cu bugetul statului cuprind: drpturile de personal neridicate,
prescrise, datorate bugetului statului potrivit legii, sumele datorate creditorilor, cuvenite bugetului
statului dupa prescrierea lor, plusul de numerar din casierie, amenzi si penalitai, varsaminte
efectuate in plus la buget, si altele.
Creanţele fata de alte persoane fizice si juridice se înregistrează in conturile de debitori
diverşi.
Evidenta drepturilor constatate cuvenite bugetului de stat pe baza declaraţiilor fiscale
depuse de către persoanele fizice si juridice se tine cu ajutorul conturilor de creanţe fiscale
înregistrate ca drepturi ale bugetelor (bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale si
ale fondurilor speciale). Evidenta analitica se tine pe tipuri de drepturi constatate si pe plătitori.
Sumele datorate de instituţia publica unor terţe persoane juridice sau fizice, altele decât
personalul propriu, furnizorii si clientii-creditori, se înregistrează in contul de creditori diverşi.

37
 Conturile de regularizare si asimilate cuprind: venituri înregistrate in avans si decontări din
operaţii in curs de clarificare.
Veniturile realizate in perioada curenta, dar care privesc perioadele sau exerciţiile
următoare se înregistrează distinct in contabilitate, la venituri in avans.
In aceste conturi se înregistrează in principal, următoarele venituri: veniturile din chirii,
abonamente si alte venituri aferente perioadelor sau exerciţii lor următoare.
Deoarece rezultatul patrimonial se stabileşte anual, delimitarea veniturilor si cheltuielilor
efectuează la sfârşitul exerciţiului bugetar.
Operaţiunile care nu pot fi inregistrate direct in conturile corespunzătoare, pentru care sunt
necesare clarificări ulterioare, se inregistrează, provizoriu, intr-un cont distinct. Sumele inregistrate
in acest cont trebuie clarificate de către persoana juridica într-un termen de cel mult trei luni de la
data constatării.
Contabilitatea decontărilor intre instituţii cuprinde operaţiunile de decontare intervenite in
cursul execuţiei, intre instituţii reprezentând valoarea materialelor transmise si primite in vederea
executării unor acţiuni in cadrul instituţiei precum si sume transmise de instituţia superioara către
instituţiile din subordine pentru efectuarea cheltuielilor din alocaţii bugetare, din fonduri speciale,
fonduri cu destinaţie speciala, împrumuturi externe ramburabile si nerambursabile. Contabilitatea
decontărilor intre instituţiile publice, cuprinde operaţiile care se înregistrează reciproc si aceeaşi
perioada de gestiune, atat în contabilitatea unităţii debitoare, cat si a celei creditoare aparţinând
aceluiaşi ordonator principal de credite.
Sumele primite din contribuţia financiara nerambursabila a Comunităţii Europene (PHARE,
ISPA, SAPARD) se înregistrează la instituţiile publice implicate in derularea acestor fonduri drept
creanţe (sume de primit) si datorii (sume de plata). Aceste sume sunt recunoscute ca venituri
numai la beneficiarii finali, persoane fizice si juridice. De asemenea, cheltuielile din aceste fonduri
sunt recunoscute numai la beneficiarii finali ai veniturilor.
Pentru deprecierea creanţelor înregistrate ca drepturi constatate ale bugetului de stat,
bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat si fondurilor speciale, precum si pentru
creanţele nerecuperate (AVAB) si împrumuturile nerecuperate (ANL) cu ocazia inventarierii la
sfârşitul exerciţiului financiar, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.
Un provizion pentru riscuri si cheltuieli va fi înregistrat in contabilitate daca sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)exista o obligaţie curenta generata de un eveniment anterior;

38
b)este probabila efectuarea unor platipentru onorarea obligaţiilor respective;
c)suma poate fi estimata.
Valoarea recunoscuta ca provizion trebuie sa constituie cea mai buna estimare la data
bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente.
Provizioanele vor fi revizuite la data fiecărui bilanţ si ajustate pentru a reflecta cea mai
buna estimare curenta. In cazul in care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este probabila o ieşire
de resurse, provizionul trebuie anulat.

9 INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT, CASA SI CONTURI LA BĂNCI

Contabilitatea trezoreriei asigura evidenta existentei si mişcării titlurilor de plasament, altor

valori de trezorerie, a disponibiliatilor existente in conturi la trezoreria statului, Banca Naţionala a
României, băncile comerciale si in casierie.
In scopul întâlnirii rolului finanţelor publice si al asigurării unei discipline bugetare ferme,
instituţiile publice (Parlamentul, Administraţia Prezidenţiala, ministerele, celelalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale si locale, alte autorităţi publice, institutii publice
autonome, precum si instituţiile din subordinea acestora), indiferent de sistemul de finanţare si
subordonare, inclusiv activităţile de pe langa unele instituţii publice, finanţate integral din venituri
proprii, efectuează operaţiunile de incasari si plaţi prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului în
raza cărora isi au sediul si unde au deschise conturile de venituri, cheltuieli si disponibilităţi, in
condiţii de siguranţa si fara comisioane. Este intezis instituţiilor publice de a efectua operaţiunile
de mai sus prin băncile comerciale.
Contabilitatea instituţiilor publice finanţate din credite bugetare, fonduri speciale si venituri
extrabugetare asigura înregistrarea plaţilor de casa si a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile
clasificatieî bugetare, potrivit bugetului aprobat.
In vederea efectuării cheltuielilor, instituţiile publice au obligaţia de a prezenta trezoreriei
statului la care au conturile deschise, bugetul de venituri si cheltuieli, aprobat in condiţiile legii.
Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat si
bugetele fondurilor speciale pot fi folosite la cererea ordonatorilor de credite, numai dupa
deschiderea de credite si repartizarea creditelor bugetare.

39
 Operaţiunile specifice angajării, lichidării si ordonantarii cheltuielilor sunt in competenta
ordonatoarilor de credite si se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale
instituţiei publice.
Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja si utiliza creditele bugetare numai in limita
prevederilor si destinaţiilor aprobate prin buget, pentru cheltuieli strict legate de activitatea
instituţiilor publice respective si cu respectarea dispoziţiilor legale.
Orice venit neincasat si orice cheltuiala angajata, lichidata si ordonanţată, in cadrul
prevederilor bugetare si neplatita pana la 31 decembrie se va incasa sau se va plaţi, dupa caz, in
contul bugetului pe anul următor. Creditele bugetare neutilizate pana ia închiderea anului sunt
anulate de drept.
• Titlurile de plasament la instituţiile publice cuprind obligaţiunile emise si răscumpărate.
• Conturile la banei cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile si efectele comerciale depuse la
banci, disponibilităţile în lei si valuta, carnete de cecuri cu limita de suma, credite bancare pe
termen scurt precum si dobânzile aferente disponibilităţilor si creditelor acordate de banci in
conturile curente.
Sumele virate sau depuse de banci ori prin mandat postal, pe baza de documente prezentate
persoanei juridice si neaparute inca în extrasele de cont, se înregistrează într-un cont distinct.
• Contabilitatea disponibilităţilor aflate in banci/casieria instituţiei publice., precum si a mişcării
acestora ca urmare a operaţiunilor de încasări si plaţi efectuate in numerar, se tine distinct in lei si
in valuta.
Înregistrarea in contabilitate a operaţiilor financiare in lei sau in valuta se efectuează cu
respectarea regulamentului operaţiilor de casa, a regulamentelor emise de Banca Naţionala a
Romaniei potrivit legii si a altor reglementari.
Operaţiunile privind încasările si plăţile in valuta se înregistrează in contabilitate la cursul
zilei precedente, comunicat de Banca Naţionala a României.
La închiderea exerciţiului, disponibilităţile in valuta si alte valori de trezorerie (titluri de
stat in valuta, acreditive, depozite pe termen scurt in valuta) se evaluează la cursul de schimb in
vigoare ia acea data, iar diferentele de curs rezultate se înregistrează in contabilitate ca venituri sau
cheltuieli din diferentele de curs valutar.
Instituţiile publice pot ridica din contul de finanţare sau din conturilede disponibil, dupa
caz, deschise la trezoreria statului, sume pentru efectuarea de plaţi in numerar, reprezentând

40
 drepturi de personal, precum si pentru alte cheltuieli care nu se justifica a fi efectuate prin
decontări.
Instituţiile publice au obligaţia sa isi organizeze activitatea de casierie, astfel încât
încasările si plăţile in numerar sa fie efectuate in condiţii de siguranţa, cu respectarea dispoziţiilor
legale in vigoare si in limita plafonului de casa stabilit de către trezoreria statului pentru fiecare
instituţie publica.
Incasările efectuate de către instituţiile publice prin casieria proprie se virează in conturile
bugetare respective deschise la trezoreria statului si reprezintă venituri ale bugetului de stat, ale
bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale. In acelaşi
mod depun si veniturile care sunt lăsate la dispoziţia instituţiilor ca venituri proprii.

 Instituţiile publice pot achiziţiona timbre fiscale si poştale, bonrile valorice pentru
carburanţi auto, documente militare de transport etc. pentru necesităţile proprii. Utilizarea si
decontarea acestora se va face portivit reglementarilor legale in vigoare.
 In vederea achitării unor obligaţii fata de furnizori, persoanele juridice pot solicita instituţiilor
publice deschiderea de acreditive la banci, in lei sau in valuta, in favoarea acestora.
 Sumele depuse de banci, precum si sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului sau a
terţilor, in vederea, efectuării unor plaţi in favoarea persoanei juridice, se înregistrează in
contabilitate in conturi distincte.
In contul de viramente interne se înregistrează transferurile de disponibilităţi băneşti intre conturile
la banci, precum si intre conturile la banci si casieria instituţiei publice.
 Disponibilităţile din fondurile cu destinaţie speciala se vor utiliza potrivit destinaţiilor
aprobate prin legislaţia in vigoare privind constituirea si utilizarea acestor fonduri. Aceste bugete
de venituri si cheltuieli se prezintă distinct ca anexa la bugetul centralizat al ordonatorului
principal de credite.
 Disponibilităţile fondurilor speciale aflata in conturile deschise la trezorerie se vor utiliza
potrivit, destinaţiilor aprobate prin anexele la legea bugetului de stat si a bugetului asigurărilor
sociale de stat.
 Contribuţia financiara a Comunităţii Europene reprezintă sume care se transfera Guvernului
României de către Comisia Comunităţii Europene, cu titlul de asistenta financiara, nerambursabila
acordata României de către Comunitatea Europeana, potrivit prevederilor Memorandumului de
înţelegere privind înfiinţarea Fondului National pentru PHARE,

41
  Memorandumului, de înţelegere privind utilizarea Fondului National pentru ISPA,
Acordului multianual de finanţare SAPARD si prevederilor memorandumurilor de finanţare si
acordurilor anuale de finanţare încheiate intre Comisia Comunităţii Europene si Guvernul
României, in baza acordului-cadru si a Acordului multianual de finanţare SAPARD. *
Creditele bugetare aferente fondurilor externe nerambursabile au caracter previzional si se
deruleaza conform acordurilor încheiate cu partenerii externi. Fondurile externe nerambursabile
vor fi acumulate într-un cont distinct si vor fi cheltuite numai in limita disponibilităţilor existente
in acest, cont si in scopul in care au fost acordate.
1

Contribuţia publica naţionala reprezintă fonduri publice constituite si gestionate prin:

bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale,
bugetul trezoreriei statului si bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom.
Ministerul Finanţelor Publice este autorizat sa. gestioneze contribuţia financiara a
Comunităţii Europene, in condiţiile stabilite prin Memorandumul de înţelegere privind înfiinţarea
Fondului National pentru PHARE, Memorandumul de înţelegere privind utilizarea Fondului
National pentru ISPA, Acordul multianual de finanţare SAPARD si prin memorandumuri de
finanţare si acorduri anuale de finanţare Încheiate sau convenite intre Comisia Comunităţii
europene si Guvernul României, in baza acordului-cadru si a Acordului multianual de finanţare
SAPARD.
Ministerul finanţelor Publice asigura gestionarea contribuţiei financiare a Comunităţii
Europene prin conturi deschise la Bamnca Naţionala a României, Trezoreria statului sau, dupa caz,
la banei comerciale, conform prevederilor memorandumurilor de înţelegere, memorandumurilor de
finanţare si ale Acordului multianual de finanţare SAPARD.
Disponibilităţile din contribuţia financiara a Comunităţii Europene si sumele recuperate si
datorate Comunităţii Europene, aflate in conturi deschise la Banca Naţionala a României,
trezoreria statului sau, dupa caz, la banei comerciale, sunt purtătoare de dobânda.
Dobânda se bonifica si se utilizează conform prevederilor memorandumurilor de Înţelegere,
memorandumurilor de finanţare, ale Acordului multianual de finanţare SAPARD si ale altor

1
* Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambui-sabiie alocate României de către
Comunitatea Europeana, precum si a fondurilor de cofinantare aferente acestora aprobata prin Legea nr. 22/2000 si modificata prin Ordonanţa
Guvernului nr. 6/2002 si OUG nr. 56/2005.

42
 documente încheiate sau convenite intre Comisia Europeana si Guvernul României, precum si, du
pa caz, conform instrucţiunilor emise de donator.
Contribuţia publica naţionala destinata cofinantarii in bani a contribuţiei financiare a
Comunităţii Europene se aloca, se utilizează si se derulează conform cadrului tehnic, juridic si
administrativ prevăzut pentru fondurile donatorului prin acordul-cadru, Acordul multianual de
finanţare SAPARD si prin memorandumuri de finanţare, memorandumuri de înţelegere, precum si
prin alte documente încheiate sau convenite intre Comisia Comunităţii Europene si Guvernul
României, in baza acordului cadru si a Acordului multianual de finanţare SAPARD.
In bugetul de stat, la poziţia distincta denumita "Transferuri Aferente Fondului National de
Preaderare" se cuprind:
a) sumele aferente cofinantarii contribuţiei financiare a comunităţii Europene;
b) sumele necesare finanţării diferentelor nefavorabile de cursul valutar si a costurilor bancare,
neeligibile din contribuţia financiara a Comunităţii Europene;
c) sume necesare finanţării proiectelor/programelor in cazul indisponibilităţii temporare a contribuţiei
financiare a Comunităţii Europene;
d) sume necesare pentru achitarea la termen a debitelor către Comunitatea Europeana, ca urmare a
eventualelor nereguli sau neglijente stabilite in baza prevederilor memorandumului de finanţare si
a Acordului multianual de finanţare SAPARD.
Sumele necesare finanţării proiectelor/programelor in cazul indisponibilităţii temporare a
contribuţiei financiare a comunităţii Europene se transfera structurilor de implementare, urmând sa
se regularizeze cu fondurile primite de la Comisia. Europeana, in limita sumelor eligibile
transferate.
Orice inscrís pe baza căruia se aloca fonduri provenind din contríbutia financiara a
Comunităţii Europene si din contribuţia publica naţionala se investeşte cu titlu executoriu.
Disponibilitatilre din contribuţia publica naţionala destinate cofmantarii in bani a
contribuţiei financiare a Comunităţii Europene, ramase la finele exerciţiului bugetar in conturile
structurilor de implementare, se reportează in anul următor pentru a fi folosite cu aceeaşi
destinaţie.
10. Venituri si finantari
Potrivit principiilor contabile general acceptate prevăzute de Sistemul European de
Conturi-"95", in cazul contabilităţii de angajamente, veniturile reflecta sumele care trebuie incasate
in timpul unui an chiar daca sunt colectate sau nu.

43
 Veniturile instituţiei publice formate din venituri proprii, alocaţii de la bugetul de stat,
veniturile gestionate in regim extrabugetar, intrările de credite externe, contribuţii financiare
erambursabile si alte venituri ale bugetului de stat, ale bugetelor locale, ale bugetelor fondurilor
speciale, de orice natura si provenienţa, sunt recunoscute si încasate in conformitte cu prevederile
legale in vigoare sunt prevăzute in bugetele ordonatorilor principali de credit.
Contabilitatea veniturilor bugetare, fondurilor speciale si veniturilor proprii se tine pe feluri
de venituri, dupa natura sau sursa lor si pe subdiviziunile clasificatiei bugetare, conform
clasificatiei indicatorilor privind finamntele publice, aprobata prin Ordinul Ministrului Finanţelor
nr. 1394/1995, cu modificările si completările ulterioare.
Înregistrarea veniturilor in contabilitatea instituţiilor publice, indiferent de sursa de
finanţare a acestora, se face pe baza documentelor care atesta crearea dreptului de încasare sau în
momentul încasării efective a acestora, in situaţia in care nu exista o declaraţie anterioara pentru
înregistrarea creanţei.
In contabilitatea instituţiilor publice, veniturile se grupează astfel:
1. Venituri din activităţi economice, venituri din alocaţii bugetare cu destinaţie speciala si din
subvenţii, care cuprind:
Veniturile din activităţi economice ale instituţiilor publice, finanţate integral din venituri
proprii sau venituri proprii si subvenţii acordate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, in
funcţie de subordonare provin din: chirii, organizarea de manifestări culturale si sportive,
concursuri artistice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din
activităţi proprii sau anexe, prestări de servicii si altele asemenea.
In contabilitate, aceste venituri se înregistrează in momentul predării bunurilor către
cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau in alte condiţii prevăzute in contrac, care atesta
transferul de proprietate a bunurilor respective către clienţi.
Veniturile din alocaţii bugetare cu destinaţie speciala reprezintă sume acordate din bugetul
de stat sau local unor instituţii publice care realizează acţiuni in interesul statului. Aceste alocaţii
se inregistreaza, ca venit, in momentul primirii acestora de la buget.
2. Venituri din variaţia stocurilor, reprezentând creşterea sau reducereaîntre valoarea la cost
de producţie efectiv a stocurilor de produse si aproducţiei in curs de la finele perioadei si valoarea
stocurilor iniţiale ale produselor si producţiei in curs.Variaţia stocurilor de produse finite si in curs
de execuţie pe parcursul perioadei reprezintă o corecţie a cheltuielilorde producţie pentru a reflecta

44
faptul ca fie producţia a mărit nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus nivelul
stocurilor.
Producţia in curs de execuţie reprezintă producţia care nu a trecut prin. toate fazele
(stadiile) de prelucrare, prevăzute in procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si
recepţiei tehnice sau necompîetate in întregime. în cadrul producţiei in curs de execuţie se cuprind,
de asemenea, lucrările si serviciile, precum si studiile in curs de execuţie sau neterminate.
3. Veniturile fondurilor speciale care cuprind:
 veniturile fondului de asigurări sociale de sănătate,
 venituirle fondului special pentru protejarea asiguraţilor,
 veniturile bugetului asigurărilor pentru şomaj,
 venituirile altor fonduri cu destinaţie speciala.
4. Fonduri ale bugetelor
Resursele financiare ale unităţilor administrativ - teritoriale se constituie din impozite, taxe
si alte venituri fiscale, venituri nefiscale, venituri din capital, cote si sume defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat, cote adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat si ale bugetelor
locale, transferuri cu destinaţie speciala de la bugetul de stat si venituri cu destinaţie speciala.
Veniturile si cheltuielile publice locale se grupează conform clasificatiei indicatorilor
privind finanţele publice, elaborata de Ministerul Finanţelor Publice. Pentru asigurarea echlibrului
bugetar al unor unitari administrativ - teritoriale, prin legea bugetului de stat se pot stabili sume
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum si criterii de repartizare a acestora pe
unităţile administrativ - teritoriale.
Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si transferurile cu destinaţie
speciala din bugetul de stat se aproba anual, prin legea bugetului de stat, pe ansamblul fiecărui
judeţ, respectiv al municipiului Bucureşti.
Impozitele si taxele locale se stabiliesc de către consiliile locale, judeţene si Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, dupa caz, in limitele si in condiţiile legii.
Prin lege se vor stabili, cote adiţionale la unele venituri la bugetul de stat si ale bugetelor
locale, care sa constituie venituri aîe bugetelor locale.
Imprumuturile acordate in condiţiile legii vor fi rambursate integral in termen de un an de
la data acordării.
5. Venituri din alte activităţi care cuprind:
- venituri din creanţe si debitori diverşi;

45
 - venituri din despăgubiri, amenzi, penalităţi, donaţii, sponsorizări, granturi;
- venituri din vânzarea activelor si alte operaţiuni de capital; ale venituri.
Veniturile din alte activităţi cuprind acele venituri care nu sunt legate de activitatea normala,
curenta a instituţiei si se refera fíe la operaţiuni de exploatare, fie la operaţiuni de capital, cum sunt
: despăgubiri si penalităţi încasate; venituri din cedarea activelor; alte venituri excepţionale»
Instituţiile publice pot folosi pentru desfăşurarea activităţii lor, mijloace materiale si banestî
primite de la persoane juridice si fizice, sub forma de donaţii si sponsorizări, cu respectarea
dispoziţiilor legale.
6. Veniturile finaciare cuprind :
 venituri din imobilizări financiare (din titluri de participare);
 venituri din creante imobilizate;
 venituri din diferente de curs valutar;
 venituri din dobânzi;
 alte venituri financiare.
Veniturile din diferente de curs valutar trebuie recunoscute in perioada in care apar cu
ocazia decontării sau a raportării monetare la cursuri diferite fata de cele la care au fost înregistrate
iniţial pe parcursul perioadei sau fata de cele care au fost raportate in situaţiile anterioare.
Veniturile din dobânzi se înregistrează pe măsura generării venitului respectiv, pe baza
contabilităţii de angajamente.
7. Finanţarea instituţiilor publice se asigura astfel:
• integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele
fondurilor speciale, dupa caz;
• din venituri proprii si subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale
de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa, caz;
• integral din venituri proprii.
Creditele deschise pe seama ordonatorilor principali de credite finanţaţi din bugetul de stat
si bugetele locale se evidenţiază in conturi in afara bilanţului. De asemenea, creditele repartizate de
ordonatorii principali de credite pe seama instituţiilor publice subordonate se evidenţiază, in
conturi in afara bilanţului.
Contabilitatea creditelor deschise si a celor repartizate de Ministerul Muncii, Solidarităţii
Sociale si Familiei pentru finanţarea cheltuielilor din bugetul asigurărilor sociale de stat se conduce
cu ajutorul conturilor in. afara bilanţului.

46
 8. Instituţiile publice mai pot folosi pentru desfăşurarea activităţii lor, bunuri materiale si
fonduri băneşti de la persoane juridice si fizice sub forma de donaţii si sponsorizări (vezi in
Ordinul MFP nr. 1661 bis/28.11.2003 - MO nr.88î/2003 - Normele metodologice privind modul de
încasare sî utilizarea fondurilor băneşti primite sub forma donaţiilor si sponsorizărilor de către
instituţiile publice).
Fondurile băneşti acordate de persoane juridice si fizice, primite ca donaţii si
sponsorizări de instituţiile publice finanţate integral, de la buget, se varsă direct la bugetul din care
se finateaza acestea. Cu aceste sume se majorează creditele bugetare ale bugetului respectiv, care
urmează a se utiliza potrivit legii.
Cu fondurile primite de la instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii si
cele finanţate din venituri proprii si subvenţii de la buget, se majorează cu bugetele de venituri, si
cheltuieli ale acestora.
Bunurile materiale primite ca donaţii si sponsorizări de către instituţiile publice, se
înregistrează in contabilitatea acestora.
9. Veniturile din reluarea provizioanelor se evidenţiază distinct in funcţie de natura
acestora. Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite se efectuează prin înregistrarea la
venituri in cazul in care nu se mai. justifica menţinerea provizioanelor constituite, respectiv are loc
realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibila.
10.1 Veniturile bugetelor de stat, locale si ale fondurilor speciale
Instituţiile publice care încasează venituri pentru bugetul de stat bugetele locale sau bugetul
asigurărilor sociale de stat, dupa caz, au obligaţia sa vireze veniturile respective la capitolele si
subcapitolele de venituri ale bugetelor cărora acestea, se cuvin.
Contabilitatea execuţiei bugetelor locale se organizează si se conduce la nivelul unităţilor
administrativ - teritoriale, potrivit normelor metodologice emise de Ministerul Finanţelor Publice
si asigura înregistrarea operaţiunilor privind : drepturile constatate, veniturile încasate, cheltuielile
efectuate in executarea bugetelor locale, precum si obligaţiile cu termene legale de plata pana la
data de 31 decembrie; evidenta subvenţiilor primite de la bugetul de stat si de la celelalte bugete ,
precum si a sumelor defalcate din bugetul de stat, potrivii legii; gestiunea datoriei publice locale
interne si externe; stabilirea rezultatului execuţiei bugetelor locale prin închiderea conturilor de
venituri si cheltuieli.
Unităţile administrativ - teritoriale, instituţiile si serviciile publice de subordonare locala,
care au personalitate juridica si ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite,

47
organizează si conduc contabilitatea veniturilor încasate, a cheltuielilor efectuate si a veniturilor
proprii, potrivit bugetului aprobat.
Contabilitatea execuţiei bugetului, asigurărilor sociale de stat se organizează si se conduce in
cadrul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale si Familiei si al unitaţilor subordonate, potrivit
normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice si asigura înregistrarea operaţiunilor privind :
drepturile constatate, veniturile încasate, cheltuielile efectuate in executarea bugetului asigurărilor
sociale de stat, precum si obligaţiile cu termene legale de plata pana la data de 31 decembrie ;
evidenta subvenţiilor primite de la bugetul de stat ; stabilirea rezultatului execuţiei bugetului
asigurărilor sociale de stat prin închiderea conturilor de venituri si cheltuieli.
Instituţiile publice cu personalitate juridica, finanţate din bugetul asigurărilor sociale de
stat, ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite, organizează si conduc contabilitatea
veniturilor încasate si a cheltuielilor efectuate, precum sî a veniturilor proprii, potrivit bugetului
aprobat.
La instituţiile publice rezultatul exerciţiului se stabileşte anual prin închiderea conturilor de
cheltuieli elective cu conturile de surse din care au fost efectuate (finanţate).
Rezultatul exerciţiului, respectiv excedentul sau sau deficitul, se determina ca diferenţa
intre veniturile si cheltuielile exerciţiului bugetar, indiferent de data încasării sau plaţii lor.
Inregistrarea veniturilor in contabilitatea instituţiilor publice trebuie efctuata conform
contabilităţii de angajament Situaţiile financiare întocmite in baza acestui principiu oferă
informaţii utilizatorilor nu numai despre tranzacţiile trecute, care au implicat platî si încasări dar si
despre obligaţiile de plata din viitor si despre resursele privind încasările viitoare. Deci, acestea
furnizează cele mai utile informaţii referitoare la tranzacţii si la alte evenimente trecute care sunt
necesare utilizatorilor in luarea deciziilor economice.

Curs 11 Cheltuielile

Potrivit principiilor contabile general acceptate prevăzute de Sistemul European de Conturi

-"95", in cazul contabilităţii de angajamente, cheltuielile reflecta suma bunurilor si serviciilor
consumate in timpul unui an, chiar daca sunt sau nu plătite in perioada aceea.
Cheltuielile legate de achiziţionarea unui bun trebuie sa fie înregistrate in momentul
transferului proprietăţii in timp ce o cheltuiala pentru un serviciu trebuie sa fie contabilizata in
momentul in care prestaţia ia sfârşit..

48
 Consumul propriu trebuie sa fie înregistrat in momentul cand are loc producţia destinata
pentru acest scop.
Salariile si indemnizaţiile brute sunt înregistrate in cursul perioadei, pe timpul cat. este
efectuata munca. Totuşi, primele si alte plaţi excepţionale sunt înregistrate in momentul in care ele
trebuie plătite. Cotizaţiile sociale efective in sarcina angajatorilor sunt înregistrate in cursul
perioadei cand munca este efectuata.
Cotizaţiile sociale efective in sarcina angajatorilor si in sarcina angajaţilor sunt înregistrate
in momentul in care este efectuata munca care da naştere obligaţiei de a le varsă.
Prin legile bugetare anuale se prevăd si se aproba creditele bugetare pentru cheltuielile
fiecărui exerciţiu bugetar precum si structura economica a acestora.
In procesul execuţiei bugetare, cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajament,
lichidare, ordonatare, plata.
Anagjarea cheltuielilor reprezintă o faza in procesul execuţiei bugetare si reprezintă orice
act juridic din care rezulta sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice.
Angajarea cheltuielilor se face numai in limita creditelor bugetare aprobate.
Angajarea si ordonantarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza de control financiar
preventiv propriu, potrivit dispoziţiilor legale.
Lichidarea cheltuielilor reprezintă o faza in procesul execuţiei bugetare in care se verifica
existenta angajamentelor, se determina sau se verifica realitatea sumei datorate, se determina sau
se verifica condiţiile de exigibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor justificative care sa
ateste operaţiunile respective.
Ordonantarea cheltuielilor reprezintă o faza in procesul execuţiei bugetare in care se
confirma ca livrările de bunuri si servicii au fost efectuate sau alte creante au fost verifícate si ca
plata poate fi realizata.
Plata cheltuielilor reprezintă o faza in procesul execuţiei bugetare si reprezintă actul final
prin care instituţia publica achita obligaţiile sale fata de terii.
Nicio cheltuiala nu poate fi înscrisa in buget si nici angajata si efectuata daca nu exista baza
legala pentru respectiva cheltuiala.
Nicio cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanţată si plătită daca nu este
aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
Angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor din fonduri publice se aproba de
ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectuează de catre contabil

49
 Plata cheltuielilor este asigurata de şeful compartimentului financiar contabil in limita
fondurilor disponibile. Efectuarea plaţilor in limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe
baza de acte justificative Întocmite in conformitate cu dispoziţiile legale si numai dupa ce acestea
au fost lichidate si ordonanţate.
Operaţiunile specifice angajării, lichidării si ordonanţaţi i cheltuielilor sunt in competenta
ordonatorilor de credite si se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale
instituţiei publice.

Contabilitatea cheltuielilor se tine pe grupe de cheltuieli, dupa natura si destinaţia lor,astfel:

"Cheltuieli privind stocurile" care cuprind cheltuieli privind:
 produsele monopol de stat;
 materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, materialele
nestocate, animalele si pasările, mărfurile, ambalajele, muniţie si furnituri pentru aparare naţionala,
ordine publica si siguranţa naţionala deţinute de instituţiile publice;
 energia eletrica si termica precum si apa consumate de instituţiile publice.
"Cheltuieli cu lucrările si serviciile executate de terţi'' care cuprind cheltuieli privind:
 întreţinerea si reparaţiile efectuate de instituţiile publice;
 redeventele, locaţiile de gestiune si chiriile plătite;
 primele de asigurare;
"Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi' care cuprind cheltuieli privind:
 comisioanele si onorariile:
 protocol reclama si publicitate efectuate pentru bunul mers al activităţii instituţiei;
 transportul de bunuri si personal
 servicii poştale si taxe de telecomunicaţii;
 serviciile bancare si asimilate; alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi;
 alte cheltuieli autorizate prin dispoziţii legale.
"Alte cheltuieli" care cuprind cheltuieli privind:
 amortizările si provizioanele constituite pentru acoperirea unor pierderi;
 pierderi din calamităţi (in cazul stocurilor constituite in cadrul instituţiei distruse in urma unor
calamităţi naturale).

50
 "Cheltuieli cu personalul" care cuprind cheltuieli cu salariile personalului si asigurările si
protecţia sociala, precum si cheltuielile cu deplasări, detaşări, transferări.
"Alte cheltuieli de exploatare" care cuprind cheltuieli cu:
 pierderi din creanţe si debitori diverşi (in situaţia nerecuperarii unor sume aferente drepturilor de
creanţe ale instituţiei publice);
 alte cheltuieli de exploatare.
"Cheltuieli financiare" care cuprind cheltuieli cu:
 pierderi din creanţe legate de participaţi! (in cazul garanţiilor plătite pentru telefon, gaze, energie
care nu se mai pot recupera);
 diferente de curs valutar rezultate in urma reevaluării disponibilităţilor si .împrumuturilor in valuta
primite de instituţie la sfârşitul lunii, precum si in urma încasării creanţelor si a lichidării datoriilor
in valuta;
 dobânzi plătite aferente împrumuturilor contractate;
 diferente din reevaluare si diferente de curs aferente dobânzilor încasate, dobânzi de transferat
Comunităţii Europene în cadrul programului SAPARD, sume de transferat bugetului de stat
reprezentând castiguri din schimb valutar in cadrul programului SAPARD, alte pierderi-SAPARD;
 alte cheltuieli financiare.
" Cheltuieli, cu subvenţiile si transferurile" care cuprind cheltuieli privind sumele alocate din
buget ordonatorilor principali de credite conform bugetului aprobat respectiv: subvenţiile de la
buget, primele acordate, transferurile consolidabile, transferurile neconsolidabile, dobânzile
aferente datoriei publice, împrumuturile acordate, rambursările de credite.
"Cheltuieli de capital" care cuprind cheltuieli cu: imobilizările necorporale, imobilizările
necorporale in curs, imobilizările corporale, imobilizările corporale in curs, rezerva de stat si de
mobilizare.
"Cheltuieli ale bugetelor”: care cuprind; cheltuieli ale bugetului de stat, cheltuieli curente ale
bugetului local, cheltuieli cu destinaţia speciala ale bugetului local, cheltuieli din bugetul
asigurărilor sociale de stat. în cadrul instituţiei publice, contabilitatea cheltuielilor se tine pe
conturi analitice, pe structura clasilicatiei bugetare.

In aceste condiţii, structura contului contabil va fi următoarea:

1.simbolul contului din planul de conturi;
2.capitolul;

51
 3.sursa de finanţare a cheltuielii, respectiv:
01- bugetul de stat;
02 - bugetele locale;
03 - bugetele instituţiilor publice si activităţile autofinantate;
04 - bugetul asigurărilor sociale de stat;
06- bugetul fondului asigurărilor pentru şomaj;
13 - bugetul fondului special pentru protejarea asiguraţilor;
14 - intrări de credite externe (BIRD, BERD, BEI, etc);
16- bugetul fondului de asigurări sociale de sănătate;
30- asistenta financiara externa nerambursabila (PHARE- SAPARD, ISPA, etc.).
4.subcapitolul;
5.titlul;
6.articolul;
7.alineatul, dupa caz.
Pentru finanţarea cheltuielilor in limita prevederilor din bugetele aprobate, instituţiile publice
au obligaţia organizării si conducerii evidentei angajamentelor bugetare in conformitate cu
normele metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor Publice in acest scop.

12. Datoria publica

12.1. Datoria publica interna

Datoria publica interna a statului reprezintă o obligaţie necondiţionata si irevocabila de
rambursare a imprumuturilor contractate în lei, de plata a dobânzilor si altor costuri aferente.
Instrumentele datoriei publice interne a statului include: titlurile de stat in moneda
naţionala, împrumuturile de stat de la Banca Naţionala a României, cu modificările si completările
ulterioare, împrumuturile de stat de la băncile comerciale din. România, împrumuturile de stat de
la alte instituţii de credit din România si de la agenţii guvernamentale.
Ministerul Finanţelor Publice este autorizat sa emita titluri de stat, exprimate in moneda
naţionala si valuta.
Titlurile de stat exprimate in moneda naţionala pot fi emise pe termen scurt, mediu sau
lung.

52
 Titlurile de stat pe termen scurt sunt bonurile de tezaur si certificatele de trezorerie, fie
purtătoare de dobânda, fie cu discount, precum si alte instrumente ce pot fi. create de emitent in
condiţiile legii.
Titlurile de stat pe termen mediu sau lung sunt obligaţiunile de stat cu o scadenta de peste
un an si maximum cinci ani de la emisiune, respectiv de peste cinci ani de la emisiune, fie
purtătoare de dobânda , fie cu discount, emise conform clauzelor împrumutului de stat.
Ministerul Finanţelor Publice este autorizat sa emita garanţii de stat pentru împrumuturi
interne, contractate de o persoana juridica de la o instituţie creditoare, pentru finanţarea proiectelor
sau activităţilor de importanta prioritara pentru România sau pentru alte destinaţii stabilite si
aprobate de Guvern.
Emiterea garanţiilor de stat pentru împrumuturi interne este condiţionata de acceptarea de
catre Ministerul Finanţelor Publice a clauzelor cuprinse in contractele de împrumut încheiate între
persoanele juridice si instituţiile creditoare.
Intre Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de garant, si persoana juridica ce
contractează un împrumut cu garanţia statului, in calitate de garantat, se încheie o convenţie in care
sunt stipulate drepturile si obligaţiile pârtilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata
comisionului de risc.
Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de către stat a
împrumuturilor contractate de persoanele juridice de Ia instituţiile creditoare, in condiţiile
prezentei legi, se constituie fondul de risc.
Fondul de risc se constituie din sumele încasate sub forma de comisioane de la beneficiarii
împrumuturilor garantate, din dobânzile obţinute din plasamentele sumelor aflate in depozite din
majorările de întârziere aplicate pentru neplata in termen a comisioanelor, din fondurile bugetare
alocate in acest scop, precum si din alte surse legal constituite.
Datoria publica locala reprezintă o obligaţie genrala care trebuie rambursata, conform
acordurilor încheiate, din resursele aflate la dispoziţia unităţii administrativ-teritoriale, cu excepţia
transferurilor de la bugetul de stat cu destinaţii speciale.
Instrumentele datoriei publice locale sunt, in principal titluri de valoare si împrumuturi de
ia băncile comerciale sau de Sa alte instituţii de credit. Emiterea si lansarea titlurilor de valoare se
pot face direct de catre autorităţile administraţiei publice locale sau prin intermediul unor agenţii
sau a altor instituţii specializate.

53
 Consiliile locale, judeţene si Consiliul General al Munincipiului Bucureşti, dupa caz, pot
angaja împrumuturi interne fara garanţia Guvernului, potrivii prevederilor prezentului capitol, cu
condiţia informării prealabile a Ministerul Finanţelor Publice.
Ordonatorii principali de credite pot acorda împrumuturi fara dobânda din bugetul, propriu,
pe baza de convenţie, in cazul in care se înfiinţează in subordinea acestora unele instituţii publice
sau activităţi finanţate integaral din venituri proprii si care nu dispun de fonduri suficiente la
înfiinţare. Împrumuturile acordate in condiţiile menţionate anterior, vor fi rambursate integral in
termen de sase luni de la data acordării.

12.2. Datoria publica externa

Datoria publica externa a statului reprezintă o obligaţie necondiţionata si irevocabila de
rambursare a împrumuturilor contractate de pe piaţa externa, de plata a dobânzilor si altor costuri
aferente.
Instrumentele datoriei publice externe sunt urmatoarele: titlurile de stat in valuta, emise pe
pietele financiare externe, imprumuturile de la guverne straine, agentii guvernamentale straine,
institutii financiare multilaterale sau de la alte organizatii internationale, imprumuturile
sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung, imprumuturile directe de la investitori private staini,
pe termen scurt, mediu sau lung, imprumuturile de la bancile straine sau de la companii straine,
alte imprumuturi, dupa caz.
Garanţiile de stat pentru împrumuturile externe, reglementate de Legea datoriei publice nr.
81/1999 cu modificările si completările ulterioare, se acorda numai pentru finanţarea obiectivelor
ale căror criterii de selecţie sunt aceleiaşi ca si in cazul contractării datoriei publice externe.
Valoarea totala a garanţiilor de stat pentru împrumuturi externe care pot fi acordate într-un
singur an se încadrează in plafonul de îndatorare publica externa..
Garanţia de stat pentru împrumuturi externe reprezintă o obligaţie indirecta a statului
roman, care se exercita in cazul in care beneficiarul împrumutului extern nu are capacitatea sa
achite, in întregime sau parţial, împrumutul, dobânda si alte costuri stabilite in conformitate cu
clauzele contractului privind. împrumutul extern.
Intre Ministerul Finanţelor Publice, in calitate de garant, si persoana juridica ce
contractează un împrumut extern cu garanţia statului, in calitate de garant, se încheie o convenţie
in care sunt stipulate drepturile si obligaţiile partilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata
comisionului de risc.

54
 Ministerul Finanţelor Publice emite scrisoarea de garanţie in favoarea instituţiei creditoare.
Procedura emiterii garanţiei de stat pentru împrumuturi externe se va stabili prin norme
elaborate de către Ministerul Finanţelor Publice si aprobate de Guvern.
Imprumuturile externe ale autorităţilor administraţiei locale se contractează numai cu
aprobarea comisiei de autorizare a acestor împrumuturi, constituita din reprezentanţi ai autorităţilor
administraţiei publice locale, ai Guvernului si ai Băncii Naţionale a României, a cărei componenta
se aproba de Guvern.
Ratele scadente aferente imprumuturilor contractate, dobânzile si comisioanele datorate de
unităţile administrativ-teritoriale se prevăd în bugetul local.

55
 LEGEA NR. 207/2015 PRIVIND CODUL DE PROCEDURA
FISCALA

Titlul IX*)
Impozite şi taxe locale
*) Notă EUROLEX:
Pentru aplicarea prezentului titlu, a se vedea prevederile art. 495.

Cap. I
Dispoziţii generale

Art. 453 - Definiţii

În înţelesul prezentului titlu, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) activitate economică - orice activitate care constă în furnizarea de bunuri, servicii şi lucrări pe o piaţă;
b) clădire - orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori
de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte,
produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia
sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite;
c) clădire-anexă - clădiri situate în afara clădirii de locuit, precum: bucătării, grajduri, pivniţe, cămări, pătule,
magazii, depozite, garaje şi altele asemenea;
d) clădire cu destinaţie mixtă - clădire folosită atât în scop rezidenţial, cât şi nerezidenţial;
e) clădire nerezidenţială - orice clădire care nu este rezidenţială;
f) clădire rezidenţială - construcţie alcătuită din una sau mai multe camere folosite pentru locuit, cu
dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, care satisface cerinţele de locuit ale unei persoane sau familii;
g) nomenclatură stradală - lista care conţine denumirile tuturor străzilor dintr-o unitate administrativ-
teritorială, numerele de identificare a imobilelor pe fiecare stradă în parte, precum şi titularul dreptului de
proprietate al fiecărui imobil; nomenclatura stradală se organizează pe fiecare localitate rurală şi urbană şi
reprezintă evidenţa primară unitară care serveşte la atribuirea adresei domiciliului/reşedinţei persoanei fizice, a
sediului persoanei juridice, precum şi a fiecărui imobil, teren şi/sau clădire;
h) rangul unei localităţi - rangul atribuit unei localităţi conform legii;
i) zone din cadrul localităţii - zone stabilite de consiliul local, în funcţie de poziţia terenului faţă de centrul
localităţii, de reţelele edilitare, precum şi de alte elemente specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale,
conform documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, registrelor agricole, evidenţelor specifice
cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidenţe agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea terenului.
Art. 454 - Impozite şi taxe locale
Impozitele şi taxele locale sunt după cum urmează:
a) impozitul pe clădiri şi taxa pe clădiri;
b) impozitul pe teren şi taxa pe teren;
c) impozitul pe mijloacele de transport;
d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;
e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;
f) impozitul pe spectacole;
g) taxele speciale;
h) alte taxe locale.

Cap. II
Impozitul pe clădiri şi taxa pe clădiri

56
 Art. 455 - Reguli generale
(1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea
clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.
(2) Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale,
concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, oricăror entităţi, altele decât cele de
drept public, se stabileşte taxa pe clădiri, care se datorează de concesionari, locatari, titularii dreptului de
administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri. În cazul transmiterii ulterioare
altor entităţi a dreptului de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă asupra clădirii, taxa se datorează
de persoana care are relaţia contractuală cu persoana de drept public.
(3) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum şi taxa pe clădiri
prevăzută la alin. (2) se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este
amplasată clădirea. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe clădiri se datorează către bugetul local
al sectorului în care este amplasată clădirea.
(4) În cazul clădirilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă ce
se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe clădiri se stabileşte proporţional cu numărul de luni pentru
care este constituit dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă. Pentru fracţiunile mai mici de o
lună, taxa se calculează proporţional cu numărul de zile din luna respectivă.
(41) În cazul clădirilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă
ce se referă la perioade mai mici de o lună, taxa pe clădiri se datorează proporţional cu numărul de zile sau de
ore prevăzute în contract.
(5) Pe perioada în care pentru o clădire se plăteşte taxa pe clădiri, nu se datorează impozitul pe clădiri.
(51) În cazul în care pentru o clădire proprietate publică sau privată a statului ori a unităţii administrativ-
teritoriale se datorează impozit pe clădiri, iar în cursul unui an apar situaţii care determină datorarea taxei pe
clădiri, diferenţa de impozit pentru perioada pe care se datorează taxa pe clădiri se compensează sau se
restituie contribuabilului în anul fiscal următor.
(6) În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre
proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spaţiile situate în partea din clădire aflată în
proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare
proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.
Art. 456*) - Scutiri
(1) Nu se datorează impozit/taxă pe clădiri pentru:
a) clădirile aflate în proprietatea publică sau privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu
excepţia încăperilor folosite pentru activităţi economice sau agrement, altele decât cele desfăşurate în relaţie
cu persoane juridice de drept public;
b) clădirile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă,
după caz, instituţiilor publice cu finanţare de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea proprie a acestora;
c) clădirile aflate în proprietatea fundaţiilor înfiinţate prin testament constituite, conform legii, cu scopul de a
întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar,
social şi cultural;
d) clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial
şi asociaţiilor religioase, precum şi componentelor locale ale acestora, cu excepţia încăperilor folosite pentru
activităţi economice;
e) clădirile funerare din cimitire şi crematorii;
f) clădirile utilizate de unităţile şi instituţiile de învăţământ de stat, confesional sau particular, autorizate să
funcţioneze provizoriu ori acreditate, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice care
generează alte venituri decât cele din taxele de şcolarizare, servirea meselor pentru preşcolari, elevi sau
studenţi şi cazarea acestora, precum şi clădirile utilizate de către creşe, astfel cum sunt definite şi funcţionează
potrivit Legii nr. 263/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea creşelor, cu modificările şi
completările ulterioare;

57
 g) clădirile unei instituţii sau unităţi care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi
Cercetării Ştiinţifice sau a Ministerului Tineretului şi Sportului, precum şi clădirile federaţiilor sportive naţionale,
cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
h) clădirile unităţilor sanitare publice, cu excepţia încăperilor folosite pentru activităţi economice;
i) clădirile din parcurile industriale, parcurile ştiinţifice şi tehnologice, precum şi cele utilizate de
incubatoarele de afaceri, cu respectarea legislaţiei în materia ajutorului de stat;
j) clădirile care sunt afectate activităţilor hidrotehnice, hidrometrice, hidrometeorologice, oceanografice, de
îmbunătăţiri funciare şi de intervenţii la apărarea împotriva inundaţiilor, precum şi clădirile din porturi şi cele
afectate canalelor navigabile şi staţiilor de pompare aferente canalelor, cu excepţia încăperilor care sunt
folosite pentru activităţi economice;
k) clădirile care, prin natura lor, fac corp comun cu poduri, viaducte, apeducte, diguri, baraje şi tuneluri şi
care sunt utilizate pentru exploatarea acestor construcţii, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru alte
activităţi economice;
l) clădirile aferente infrastructurii feroviare publice sau infrastructurii metroului;
m) clădirile Academiei Române şi ale fundaţiilor proprii înfiinţate de Academia Română, în calitate de
fondator unic, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
n) clădirile aferente capacităţilor de producţie care sunt în sectorul pentru apărare cu respectarea legislaţiei
în materia ajutorului de stat;
o) clădirile care sunt utilizate ca sere, solare, răsadniţe, ciupercării, silozuri pentru furaje, silozuri şi/sau
pătule pentru depozitarea şi conservarea cerealelor, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru alte
activităţi economice;
p) clădirea folosită ca domiciliu şi/sau alte clădiri aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor
prevăzute la art. 2 lit. a), c) - e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea
meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor
celui decedat, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
q) clădirile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Autonome "Administraţia
Patrimoniului Protocolului de Stat", cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
r) clădirile aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, a văduvelor de război şi a
văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război;
s) clădirea folosită ca domiciliu aflată în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 al
Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de
dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în
prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
t) clădirea folosită ca domiciliu aflată în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau
accentuat şi a persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, respectiv a reprezentanţilor legali ai minorilor cu
handicap grav sau accentuat şi ai minorilor încadraţi în gradul I de invaliditate;
u) clădirile aflate în proprietatea organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, cu
statut de utilitate publică, precum şi cele închiriate, concesionate sau primite în administrare ori în folosinţă de
acestea de la o instituţie sau o autoritate publică, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi
economice;
v) clădirile destinate serviciului de apostilă şi supralegalizare, cele destinate depozitării şi administrării
arhivei, precum şi clădirile afectate funcţionării Centrului Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale
Notariale;
w) clădirile deţinute sau utilizate de către întreprinderile sociale de inserţie.
(2) Consiliile locale pot hotărî să acorde scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe clădiri datorate pentru
următoarele clădiri:
a) clădirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee ori
case memoriale;
b) clădiri pentru care s-a instituit un regim de protecţie, altele decât monumentele istorice, amplasate în
zone de protecţie ale monumentelor istorice şi în zonele construite protejate;
c) clădirile utilizate pentru furnizarea de servicii sociale de către organizaţii neguvernamentale şi
întreprinderi sociale ca furnizori de servicii sociale;

58
 d) clădirile utilizate de organizaţii nonprofit folosite exclusiv pentru activităţile fără scop lucrativ;
e) clădirile restituite potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, pentru perioada pentru care proprietarul menţine afectaţiunea de interes public;
f) clădirile retrocedate potrivit art. 1 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind
retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, pentru perioada pentru care proprietarul menţine afectaţiunea de interes public;
g) clădirile restituite potrivit art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind
restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din
România, republicată, pentru perioada pentru care proprietarul menţine afectaţiunea de interes public;
h) clădirea nouă cu destinaţie de locuinţă, realizată în condiţiile Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi clădirea cu destinaţie de locuinţă, realizată pe bază de credite,
în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea investiţiilor pentru realizarea unor
lucrări publice şi construcţii de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/1995, cu
modificările şi completările ulterioare. În cazul înstrăinării clădirii, scutirea de impozit nu se aplică noului
proprietar al acesteia;
i) clădirile afectate de calamităţi naturale, pentru o perioadă de până la 5 ani, începând cu 1 ianuarie a
anului în care s-a produs evenimentul;
j) clădirea folosită ca domiciliu şi/sau alte clădiri aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor
prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările
ulterioare;
k) clădirea folosită ca domiciliu, aflată în proprietatea sau coproprietatea persoanelor ale căror venituri
lunare sunt mai mici decât salariul minim brut pe ţară ori constau în exclusivitate din indemnizaţie de şomaj
sau ajutor social;
l) clădirile aflate în proprietatea operatorilor economici, în condiţiile elaborării unor scheme de ajutor de
stat/de minimis având un obiectiv prevăzut de legislaţia în domeniul ajutorului de stat;
m) clădirile la care proprietarii au executat pe cheltuială proprie lucrări de intervenţie pentru creşterea
performanţei energetice, pe baza procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, întocmit în condiţiile
legii, prin care se constată realizarea măsurilor de intervenţie recomandate de către auditorul energetic în
certificatul de performanţă energetică sau, după caz, în raportul de audit energetic, astfel cum este prevăzut
în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de
locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 158/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
n) clădirile unde au fost executate lucrări în condiţiile Legii nr. 153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii
arhitectural-ambientale a clădirilor, cu modificările şi completările ulterioare;
o) clădirile persoanelor care domiciliază şi locuiesc efectiv în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în
Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea
unor facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia
Biosferei "Delta Dunării", republicată, cu modificările ulterioare;
p) clădirile deţinute de cooperaţiile de consum sau meşteşugăreşti şi de societăţile cooperative agricole, în
condiţiile elaborării unor scheme de ajutor de stat/de minimis având un obiectiv prevăzut de legislaţia în
domeniul ajutorului de stat;
r) clădirile deţinute de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară.
(3) Scutirea sau reducerea de la plata impozitului/taxei, stabilită conform alin. (2), se aplică începând cu
data de 1 ianuarie a anului următor celui în care persoana depune documentele justificative.
(4) Impozitul pe clădirile aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice care sunt utilizate pentru
prestarea de servicii turistice cu caracter sezonier, pe o durată de cel mult 6 luni în cursul unui an calendaristic,
se reduce cu 50%. Reducerea se aplică în anul fiscal următor celui în care este îndeplinită această condiţie.
_____________
*) Notă EUROLEX:
Scutirile sau reducerile de la plata impozitului/taxei pe clădiri prevăzute la art. 456 se aplică începând cu
data de 1 ianuarie 2016 persoanelor care deţin documente justificative emise până la data de 31 ianuarie 2015

59
şi care sunt depuse la compartimentele de specialitate ale autorităţilor publice locale, până la data de 29
februarie 2016 (a se vedea art. 495 lit. d).

Art. 457 - Calculul impozitului pe clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice
(1) Pentru clădirile rezidenţiale şi clădirile-anexă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri
se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii. Cota
impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această
atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(2) Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulţirea suprafeţei construite
desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în
lei/m2, din tabelul următor:

Tipul clădirii Valoarea impozabilă

- lei/m2 -
Cu instalaţii de apă,Fără instalaţii de
canalizare, electriceapă, canalizare,
şi încălzire (condiţiielectrice sau
cumulative) încălzire
A. Clădire cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din1.000 600
cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui
tratament termic şi/sau chimic
B. Clădire cu pereţii exteriori din lemn, din piatră naturală, din300 200
cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse
unui tratament termic şi/sau chimic
C. Clădire-anexă cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din200 175
cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui
tratament termic şi/sau chimic
D. Clădire-anexă cu pereţii exteriori din lemn, din piatră naturală, din125 75
cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse
unui tratament termic şi/sau chimic
E. În cazul contribuabilului care deţine la aceeaşi adresă încăperi75% din suma care75% din suma care
amplasate la subsol, demisol şi/sau la mansardă, utilizate ca locuinţă,s-ar aplica clădirii s-ar aplica clădirii
în oricare dintre tipurile de clădiri prevăzute la lit. A - D
F. În cazul contribuabilului care deţine la aceeaşi adresă încăperi50% din suma care50% din suma care
amplasate la subsol, la demisol şi/sau la mansardă, utilizate în alte s-ar aplica clădirii s-ar aplica clădirii
scopuri decât cel de locuinţă, în oricare dintre tipurile de clădiri
prevăzute la lit. A - D

(3) În cazul unei clădiri care are pereţii exteriori din materiale diferite, pentru stabilirea valorii impozabile a
clădirii se identifică în tabelul prevăzut la alin. (2) valoarea impozabilă corespunzătoare materialului cu
ponderea cea mai mare.
(4) Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafeţelor secţiunilor
tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol sau la mansardă,
exceptând suprafeţele podurilor neutilizate ca locuinţă, ale scărilor şi teraselor neacoperite.
(5) Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, atunci
suprafaţa construită desfăşurată a clădirii se determină prin înmulţirea suprafeţei utile a clădirii cu un coeficient
de transformare de 1,4.
(6) Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este amplasată
clădirea, prin înmulţirea valorii determinate conform alin. (2) - (5) cu coeficientul de corecţie corespunzător,
prevăzut în tabelul următor:

Zona în cadrul localităţii Rangul localităţii

60
 0 I II III IV V
A 2,60 2,50 2,40 2,30 1,10 1,05
B 2,50 2,40 2,30 2,20 1,05 1,00
C 2,40 2,30 2,20 2,10 1,00 0,95
D 2,30 2,20 2,10 2,00 0,95 0,90

(7) În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente, coeficientul de
corecţie prevăzut la alin. (6) se reduce cu 0,10.
(8) Valoarea impozabilă a clădirii, determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1) - (7), se reduce în
funcţie de anul terminării acesteia, după cum urmează:
a) cu 50%, pentru clădirea care are o vechime de peste 100 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de
referinţă;
b) cu 30%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 50 de ani şi 100 de ani inclusiv, la data de 1
ianuarie a anului fiscal de referinţă;
c) cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani şi 50 de ani inclusiv, la data de 1
ianuarie a anului fiscal de referinţă.
(9) În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de renovare majoră, din punct de vedere fiscal, anul
terminării se actualizează, astfel că acesta se consideră ca fiind cel în care a fost efectuată recepţia la
terminarea lucrărilor. Renovarea majoră reprezintă acţiunea complexă care cuprinde obligatoriu lucrări de
intervenţie la structura de rezistenţă a clădirii, pentru asigurarea cerinţei fundamentale de rezistenţă mecanică
şi stabilitate, prin acţiuni de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, precum şi, după
caz, alte lucrări de intervenţie pentru menţinerea, pe întreaga durată de exploatare a clădirii, a celorlalte cerinţe
fundamentale aplicabile construcţiilor, conform legii, vizând, în principal, creşterea performanţei energetice şi a
calităţii arhitectural-ambientale şi funcţionale a clădirii. Anul terminării se actualizează în condiţiile în care, la
terminarea lucrărilor de renovare majoră, valoarea clădirii creşte cu cel puţin 50% faţă de valoarea acesteia la
data începerii executării lucrărilor.
Art. 458 - Calculul impozitului pe clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice
(1) Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează
prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2 - 1,3% asupra valorii care poate fi:
a) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori
anului de referinţă, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă;
b) valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de
referinţă;
c) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor
dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă.
(2) Cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti,
această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3) Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, utilizate pentru activităţi din
domeniul agricol, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a
clădirii.
(4) În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor alin. (1), impozitul se
calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457.
Art. 459 - Calculul impozitului pe clădirile cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice
(1) În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin
însumarea impozitului calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial conform art. 457 cu impozitul
determinat pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, conform art. 458.
(2) În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfăşoară nicio
activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457.
(3) Dacă suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial nu pot fi evidenţiate
distinct, se aplică următoarele reguli:
a) în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfăşoară nicio
activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457;

61
 b) în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfăşoară activitatea
economică, iar cheltuielile cu utilităţile sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfăşoară activitatea
economică, impozitul pe clădiri se calculează conform prevederilor art. 458.
Art. 460 - Calculul impozitului/taxei pe clădirile deţinute de persoanele juridice
(1) Pentru clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, impozitul/taxa pe
clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii.
(2) Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, impozitul/taxa pe
clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% - 1,3%, inclusiv, asupra valorii impozabile a
clădirii.
(3) Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, utilizate pentru
activităţi din domeniul agricol, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra
valorii impozabile a clădirii.
(4) În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor juridice, impozitul se determină
prin însumarea impozitului calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial conform alin. (1), cu impozitul
calculat pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, conform alin. (2) sau (3).
(5) Pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea
persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează
impozitul/taxa şi poate fi:
a) ultima valoare impozabilă înregistrată în evidenţele organului fiscal;
b) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu
standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;
c) valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal anterior;
d) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor
dobândite în cursul anului fiscal anterior;
e) în cazul clădirilor care sunt finanţate în baza unui contract de leasing financiar, valoarea rezultată dintr-un
raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor
aflate în vigoare la data evaluării;
f) în cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, valoarea înscrisă în contabilitatea proprietarului
clădirii şi comunicată concesionarului, locatarului, titularului dreptului de administrare sau de folosinţă, după
caz.
(6) Valoarea impozabilă a clădirii se actualizează o dată la 3 ani pe baza unui raport de evaluare a clădirii
întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la
data evaluării, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referinţă.
(7) Prevederile alin. (6) nu se aplică în cazul clădirilor care aparţin persoanelor faţă de care a fost pronunţată
o hotărâre definitivă de declanşare a procedurii falimentului.
(8) În cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă a clădirii în ultimii 3 ani anteriori
anului de referinţă, cota impozitului/taxei pe clădiri este 5%.
(9) În cazul în care proprietarul clădirii pentru care se datorează taxa pe clădiri nu a actualizat valoarea
impozabilă în ultimii 3 ani anteriori anului de referinţă, diferenţa de taxă faţă de cea stabilită conform alin. (1)
sau (2), după caz, va fi datorată de proprietarul clădirii.
(10) Cota impozitului/taxei pe clădiri prevăzută la alin. (1) şi (2) se stabileşte prin hotărâre a consiliului local.
La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Art. 461 - Declararea, dobândirea, înstrăinarea şi modificarea clădirilor
(1) Impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate clădirea la
data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.
(2) În cazul dobândirii sau construirii unei clădiri în cursul anului, proprietarul acesteia are obligaţia să
depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, în termen
de 30 de zile de la data dobândirii şi datorează impozit pe clădiri începând cu data de 1 ianuarie a anului
următor.
(3) Pentru clădirile nou-construite, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:

62
 a) pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire,
data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a
lucrărilor;
b) pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizaţia de construire, data din aceasta, cu
obligativitatea întocmirii procesului-verbal de recepţie în termenul prevăzut de lege;
c) pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizaţia de
construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, în condiţiile legii, la data expirării
acestui termen şi numai pentru suprafaţa construită desfăşurată care are elementele structurale de bază ale
unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş. Procesul-verbal de recepţie se întocmeşte la data expirării termenului
prevăzut în autorizaţia de construire, consemnându-se stadiul lucrărilor, precum şi suprafaţa construită
desfăşurată în raport cu care se stabileşte impozitul pe clădiri.
(4) Declararea clădirilor în vederea impunerii şi înscrierea acestora în evidenţele autorităţilor administraţiei
publice locale reprezintă o obligaţie legală a contribuabililor care deţin în proprietate aceste imobile, chiar dacă
ele au fost executate fără autorizaţie de construire.
(5) În cazul în care dreptul de proprietate asupra unei clădiri este transmis în cursul unui an fiscal, impozitul
va fi datorat de persoana care deţine dreptul de proprietate asupra clădirii la data de 31 decembrie a anului
fiscal anterior anului în care se înstrăinează.
(6) În cazul extinderii, îmbunătăţirii, desfiinţării parţiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente,
inclusiv schimbarea integrală sau parţială a folosinţei, care determină creşterea sau diminuarea valorii
impozabile a clădirii cu mai mult de 25%, proprietarul are obligaţia să depună o nouă declaraţie de impunere la
organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data
modificării respective, şi datorează impozitul pe clădiri determinat în noile condiţii începând cu data de 1
ianuarie a anului următor.
(7) În cazul desfiinţării unei clădiri, proprietarul are obligaţia să depună o nouă declaraţie de impunere la
organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data
demolării sau distrugerii şi încetează să datoreze impozitul începând cu data de 1 ianuarie a anului următor,
inclusiv în cazul clădirilor pentru care nu s-a eliberat autorizaţie de desfiinţare.
(8) Dacă încadrarea clădirii în funcţie de rangul localităţii şi zonă se modifică în cursul unui an sau în cursul
anului intervine un eveniment care conduce la modificarea impozitului pe clădiri, impozitul se calculează
conform noii situaţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
(9) În cazul clădirilor la care se constată diferenţe între suprafeţele înscrise în actele de proprietate şi situaţia
reală rezultată din măsurătorile executate în condiţiile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea sarcinii fiscale se au în vedere
suprafeţele care corespund situaţiei reale, dovedite prin lucrări de cadastru. Datele rezultate din lucrările de
cadastru se înscriu în evidenţele fiscale, în registrul agricol, precum şi în cartea funciară, iar impozitul se
calculează conform noii situaţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care se înregistrează
la organul fiscal local lucrarea de cadastru, ca anexă la declaraţia fiscală.
(10) În cazul unei clădiri care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia
se aplică următoarele reguli:
a) impozitul pe clădiri se datorează de locatar, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care
a fost încheiat contractul;
b) în cazul încetării contractului de leasing, impozitul pe clădiri se datorează de locator, începând cu data de
1 ianuarie a anului următor încheierii procesului-verbal de predare a bunului sau a altor documente similare
care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing;
c) atât locatorul, cât şi locatarul au obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la organul fiscal local în a cărui rază
de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data finalizării contractului de leasing sau a
încheierii procesului-verbal de predare a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în
posesia locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing însoţită de o copie a acestor documente.
(11) În cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, în temeiul unui contract de concesiune,
închiriere, administrare ori folosinţă care se referă la perioade mai mari de o lună, titularul dreptului de
concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă are obligaţia depunerii unei declaraţii la organul fiscal local
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare intrării în vigoare a contractului.

63
 (12) În cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, în temeiul unor contracte de concesiune,
închiriere, administrare ori folosinţă care se referă la perioade mai mici de o lună, persoana de drept public
care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă are obligaţia să depună o declaraţie
la organul fiscal local, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare intrării în vigoare a contractelor, la care
anexează o situaţie centralizatoare a acestor contracte.
(13) În cazul unei situaţii care determină modificarea taxei pe clădiri datorate, persoana care datorează taxa
pe clădiri are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se
află clădirea, până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a înregistrat situaţia respectivă.
(14) Declararea clădirilor în scop fiscal nu este condiţionată de înregistrarea acestor imobile la oficiile de
cadastru şi publicitate imobiliară.
(15) Depunerea declaraţiilor fiscale reprezintă o obligaţie şi în cazul persoanelor care beneficiază de scutiri
sau reduceri de la plata impozitului sau a taxei pe clădiri.
Art. 462 - Plata impozitului/taxei
(1) Impozitul pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie,
inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până
la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a
consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului
Bucureşti.
(3) Impozitul pe clădiri, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, de până la 50 lei inclusiv, se
plăteşte integral până la primul termen de plată.
(4) În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza aceleiaşi unităţi
administrativ-teritoriale, prevederile alin. (2) şi (3) se referă la impozitul pe clădiri cumulat.
(5) În cazul contractelor de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă, care se referă la perioade mai
mari de o lună, taxa pe clădiri se plăteşte lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din
perioada de valabilitate a contractului, de către concesionar, locatar, titularul dreptului de administrare sau de
folosinţă.
(6) În cazul contractelor care se referă la perioade mai mici de o lună, persoana juridică de drept public care
transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă colectează taxa pe clădiri de la
concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosinţă şi o varsă lunar, până la data de 25
inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului.

Cap. III
Impozitul pe teren şi taxa pe teren

Art. 463 - Reguli generale

(1) Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual,
exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel.
(2) Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale,
concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, oricăror entităţi, altele decât cele de
drept public, se stabileşte taxa pe teren, care se datorează de concesionari, locatari, titulari ai dreptului de
administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren. În cazul transmiterii ulterioare
altor entităţi a dreptului de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă asupra terenului, taxa se
datorează de persoana care are relaţia contractuală cu persoana de drept public.
(3) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren, precum şi taxa pe teren prevăzută
la alin. (2) se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasat
terenul. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe teren se datorează către bugetul local al sectorului
în care este amplasat terenul.
(4) În cazul terenurilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă
ce se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe teren se stabileşte proporţional cu numărul de luni pentru
care este constituit dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă. Pentru fracţiunile mai mici de o
lună, taxa se calculează proporţional cu numărul de zile din luna respectivă.

64
 (41) În cazul terenurilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă
ce se referă la perioade mai mici de o lună, taxa pe teren se datorează proporţional cu numărul de zile sau de
ore prevăzute în contract.
(5) Pe perioada în care pentru un teren se plăteşte taxa pe teren, nu se datorează impozitul pe teren.
(51) În cazul în care pentru o suprafaţă de teren proprietate publică sau privată a statului ori a unităţii
administrativ-teritoriale se datorează impozit pe teren, iar în cursul unui an apar situaţii care determină
datorarea taxei pe teren, diferenţa de impozit pentru perioada pe care se datorează taxa se compensează sau
se restituie contribuabilului în anul fiscal următor.
(6) În cazul terenului care este deţinut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare proprietar
datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile
individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru
terenul respectiv.
Art. 464*) - Scutiri
(1) Nu se datorează impozit/taxă pe teren pentru:
a) terenurile aflate în proprietatea publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, cu
excepţia suprafeţelor folosite pentru activităţi economice sau agrement;
b) terenurile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă,
după caz, instituţiilor publice cu finanţare de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea proprie a acestora;
c) terenurile fundaţiilor înfiinţate prin testament, constituite conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi
ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;
d) terenurile aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial şi asociaţiilor religioase, precum şi
componentelor locale ale acestora, cu excepţia suprafeţelor care sunt folosite pentru activităţi economice;
e) terenurile aparţinând cimitirelor şi crematoriilor;
f) terenurile utilizate de unităţile şi instituţiile de învăţământ de stat, confesional sau particular, autorizate să
funcţioneze provizoriu ori acreditate, cu excepţia suprafeţelor care sunt folosite pentru activităţi economice
care generează alte venituri decât cele din taxele de şcolarizare, servirea meselor pentru preşcolari, elevi sau
studenţi şi cazarea acestora, precum şi clădirile utilizate de către creşe, astfel cum sunt definite şi funcţionează
potrivit Legii nr. 263/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
g) terenurile unităţilor sanitare publice, cu excepţia suprafeţelor folosite pentru activităţi economice;
h) terenurile legate de sistemele hidrotehnice, terenurile de navigaţie, terenurile aferente infrastructurii
portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele şi staţiile de pompare aferente acestora, precum şi terenurile
aferente lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, pe baza avizului privind categoria de folosinţă a terenului, emis de
oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară;
i) terenurile folosite pentru activităţile de apărare împotriva inundaţiilor, gospodărirea apelor,
hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecţie
definite în lege, precum şi terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a
consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeţei solului;
j) terenurile degradate sau poluate, incluse în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât durează
ameliorarea acestora;
k) terenurile care prin natura lor şi nu prin destinaţia dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură;
l) terenurile ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri naţionale, drumuri principale administrate de
Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., zonele de siguranţă a acestora,
precum şi terenurile ocupate de piste şi terenurile din jurul pistelor reprezentând zone de siguranţă;
m) terenurile pe care sunt amplasate elementele infrastructurii feroviare publice, precum şi cele ale
metroului;
n) terenurile din parcurile industriale, parcurile ştiinţifice şi tehnologice, precum şi cele utilizate de
incubatoarele de afaceri, cu respectarea legislaţiei în materia ajutorului de stat;
o) terenurile aferente capacităţilor de producţie care sunt în sectorul pentru apărare cu respectarea
legislaţiei în materia ajutorului de stat;
p) terenurile Academiei Române şi ale fundaţiilor proprii înfiinţate de Academia Română, în calitate de
fondator unic, cu excepţia terenurilor care sunt folosite pentru activităţi economice;

65
 q) terenurile instituţiilor sau unităţilor care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi
Cercetării Ştiinţifice sau a Ministerului Tineretului şi Sportului, cu excepţia terenurilor care sunt folosite pentru
activităţi economice;
r) terenurile aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, a văduvelor de război şi a
văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război;
s) terenul aferent clădirii de domiciliu, aflat în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art.
1 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
t) terenul aferent clădirii de domiciliu, aflat în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav
sau accentuat şi a persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, respectiv a reprezentanţilor legali ai
minorilor cu handicap grav sau accentuat şi ai minorilor încadraţi în gradul I de invaliditate;
u) terenurile aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 2 lit. a), c) - e) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
v) terenurile destinate serviciului de apostilă şi supralegalizare, cele destinate depozitării şi administrării
arhivei, precum şi terenurile afectate funcţionării Centrului Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale
Notariale;
w) suprafeţele de fond forestier, altele decât cele proprietate publică, pentru care nu se reglementează
procesul de producţie lemnoasă, cele certificate, precum şi cele cu arborete cu vârsta de până la 20 de ani;
x) terenurile deţinute sau utilizate de către întreprinderile sociale de inserţie;
y) terenurile aflate în proprietatea organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, cu
statut de utilitate publică, precum şi cele închiriate, concesionate sau primite în administrare ori în folosinţă de
acestea de la o instituţie sau o autoritate publică, cu excepţia terenurilor care sunt folosite pentru activităţi
economice.
(2) Consiliile locale pot hotărî să acorde scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe teren datorate pentru:
a) terenul aferent clădirilor restituite potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, pe durata pentru care proprietarul menţine afectaţiunea de interes public;
b) terenul aferent clădirilor retrocedate potrivit art. 1 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe durata pentru care proprietarul menţine
afectaţiunea de interes public;
c) terenul aferent clădirilor restituite potrivit art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
83/1999, republicată, pe durata pentru care proprietarul menţine afectaţiunea de interes public;
d) terenurile utilizate pentru furnizarea de servicii sociale de către organizaţii neguvernamentale şi
întreprinderi sociale ca furnizori de servicii sociale;
e) terenurile utilizate de organizaţii nonprofit folosite exclusiv pentru activităţile fără scop lucrativ;
f) terenurile aparţinând asociaţiilor şi fundaţiilor folosite exclusiv pentru activităţile fără scop lucrativ;
g) terenurile afectate de calamităţi naturale, pentru o perioadă de până la 5 ani;
h) terenurile aferente clădirii de domiciliu şi/sau alte terenuri aflate în proprietatea sau coproprietatea
persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi
completările ulterioare;
i) suprafeţele neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric;
j) terenurile aflate în proprietatea persoanelor ale căror venituri lunare sunt mai mici decât salariul minim brut
pe ţară ori constau în exclusivitate din indemnizaţie de şomaj sau ajutor social;
k) terenurile aflate în proprietatea operatorilor economici, în condiţiile elaborării unor scheme de ajutor de
stat/de minimis având un obiectiv prevăzut de legislaţia în domeniul ajutorului de stat;
l) terenurile din extravilan situate în situri arheologice înscrise în Repertoriul Arheologic Naţional folosite
pentru păşunat;
m) terenurile persoanelor care domiciliază şi locuiesc efectiv în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în
Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996, republicată, cu
modificările ulterioare;
n) terenurile extravilane situate în arii naturale protejate supuse unor restricţii de utilizare;
o) terenul situat în extravilanul localităţilor, pe o perioadă de 5 ani ulteriori celui în care proprietarul
efectuează intabularea în cartea funciară pe cheltuială proprie;
p) suprafeţele neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric şi protejate;

66
 q) terenurile, situate în zonele de protecţie ale monumentelor istorice şi în zonele protejate;
r) suprafeţele terenurilor afectate de cercetările arheologice, pe întreaga durată a efectuării cercetărilor.
(3) Scutirea sau reducerea de la plata impozitului/taxei, stabilită conform alin. (2), se aplică începând cu
data de 1 ianuarie a anului următor celui în care persoana depune documentele justificative.
(4) Impozitul pe terenurile aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice care sunt utilizate pentru
prestarea de servicii turistice cu caracter sezonier, pe o durată de cel mult 6 luni în cursul unui an calendaristic,
se reduce cu 50%. Reducerea se aplică în anul fiscal următor celui în care este îndeplinită această condiţie.
_____________
*) Notă EUROLEX:
Scutirile sau reducerile de la plata impozitului/taxei pe teren prevăzute la art. 464 se aplică începând cu
data de 1 ianuarie 2016 persoanelor care deţin documente justificative emise până la data de 31 ianuarie 2015
şi care sunt depuse la compartimentele de specialitate ale autorităţilor publice locale, până la data de 29
februarie 2016 (a se vedea art. 495 lit. d).

Art. 465 - Calculul impozitului/taxei pe teren

(1) Impozitul/Taxa pe teren se stabileşte luând în calcul suprafaţa terenului, rangul localităţii în care este
amplasat terenul, zona şi categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.
(2) În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de folosinţă terenuri
cu construcţii, precum şi terenul înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de
terenuri cu construcţii în suprafaţă de până la 400 m2, inclusiv, impozitul/taxa pe teren se stabileşte prin
înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:

Zona înNivelurile impozitului/taxei, pe ranguri de localităţi

cadrul - lei/ha -
localităţii 0 I II III IV V
A 8282 - 20706 6878 - 17194 6042 - 15106 5236 - 13090 711 - 1788 569 - 1422
B 6878 - 17194 5199 - 12998 4215 - 10538 3558 - 8894 569 - 1422 427 - 1068
C 5199 - 12998 3558 - 8894 2668 - 6670 1690 - 4226 427 - 1068 284 - 710
D 3558 - 8894 1690 - 4226 1410 - 3526 984 - 2439 278 - 696 142 - 356

(21) În cazul unui contribuabil care deţine mai multe terenuri situate în intravilanul aceleiaşi
unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale, suprafaţa de 400 m2 prevăzută la alin. (2) se calculează o singură
dată, prin însumarea suprafeţelor terenurilor, în ordine descrescătoare.
(3) În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă
decât cea de terenuri cu construcţii, pentru suprafaţa care depăşeşte 400 m2, impozitul/taxa pe teren se
stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută la
alin. (4), iar acest rezultat se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut la alin. (5).
(4) Pentru stabilirea impozitului/taxei pe teren, potrivit alin. (3), se folosesc sumele din tabelul următor,
exprimate în lei pe hectar:

Nr. Zona Categoria de folosinţă A B C D

crt.
1 Teren arabil 28 21 19 15
2 Păşune 21 19 15 13
3 Fâneaţă 21 19 15 13
4 Vie 46 35 28 19
5 Livadă 53 46 35 28
6 Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră 28 21 19 15
7 Teren cu ape 15 13 8 0
8 Drumuri şi căi ferate 0 0 0 0
9 Teren neproductiv 0 0 0 0

67
 (5) Suma stabilită conform alin. (4) se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut în
următorul tabel:

Rangul localităţii Coeficientul de corecţie

0 8,00
I 5,00
II 4,00
III 3,00
IV 1,10
V 1,00

(6) Ca excepţie de la prevederile alin. (2) - (5), în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul
amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu
construcţii, impozitul/taxa pe teren se calculează conform prevederilor alin. (7) numai dacă îndeplinesc,
cumulativ, următoarele condiţii:
a) au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultură;
b) au înregistrate în evidenţa contabilă, pentru anul fiscal respectiv, venituri şi cheltuieli din desfăşurarea
obiectului de activitate prevăzut la lit. a).
(7) În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul/taxa pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei
terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel, înmulţită cu
coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut la art. 457 alin. (6):

Nr. Categoria de folosinţă Impozit

crt. (lei)
1 Teren cu construcţii 22 - 31
2 Teren arabil 42 - 50
3 Păşune 20 - 28
4 Fâneaţă 20 - 28
5 Vie pe rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt. 5.1 48 - 55
5.1 Vie până la intrarea pe rod 0
6 Livadă pe rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt. 6.1 48 - 56
6.1 Livadă până la intrarea pe rod 0
7 Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră, cu excepţia celui prevăzut la nr. crt. 7.1 8 - 16
7.1 Pădure în vârstă de până la 20 de ani şi pădure cu rol de protecţie 0
8 Teren cu apă, altul decât cel cu amenajări piscicole 1-6
8.1 Teren cu amenajări piscicole 26 - 34
9 Drumuri şi căi ferate 0
10 Teren neproductiv 0

(8) Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile şi terenurile, a titularului dreptului de proprietate
asupra acestora, precum şi schimbarea categoriei de folosinţă se pot face numai pe bază de documente,
anexate la declaraţia făcută sub semnătura proprie a capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui
membru major al gospodăriei. Procedura de înregistrare şi categoriile de documente se vor stabili prin norme
metodologice.
(9) Nivelul impozitului pe teren prevăzut la alin. (2) şi (7) se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La
nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Art. 466 - Declararea şi datorarea impozitului şi a taxei pe teren
(1) Impozitul pe teren este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate terenul la
data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

68
 (2) În cazul dobândirii unui teren în cursul anului, proprietarul acestuia are obligaţia să depună o nouă
declaraţie de impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află terenul, în termen
de 30 de zile de la data dobândirii, şi datorează impozit pe teren începând cu data de 1 ianuarie a anului
următor.
(3) În cazul în care dreptul de proprietate asupra unui teren este transmis în cursul unui an fiscal, impozitul
este datorat de persoana care deţine dreptul de proprietate asupra terenului la data de 31 decembrie a anului
fiscal anterior anului în care se înstrăinează.
(4) Dacă încadrarea terenului în funcţie de rangul localităţii şi zonă se modifică în cursul unui an sau în
cursul anului intervine un eveniment care conduce la modificarea impozitului pe teren, impozitul se calculează
conform noii situaţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
(5) În cazul modificării categoriei de folosinţă a terenului, proprietarul acestuia are obligaţia să depună o
nouă declaraţie de impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află terenul, în
termen de 30 de zile de la data modificării folosinţei, şi datorează impozitul pe teren conform noii situaţii
începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
(6) În cazul terenurilor la care se constată diferenţe între suprafeţele înscrise în actele de proprietate şi
situaţia reală rezultată din măsurătorile executate în condiţiile Legii nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, pentru determinarea sarcinii fiscale se au în vedere suprafeţele care corespund
situaţiei reale, dovedite prin lucrări de cadastru. Datele rezultate din lucrările de cadastru se înscriu în
evidenţele fiscale, în registrul agricol, precum şi în cartea funciară, iar impozitul se calculează conform noii
situaţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care se înregistrează la organul fiscal local
lucrarea respectivă, ca anexă la declaraţia fiscală.
(7) În cazul unui teren care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia se
aplică următoarele reguli:
a) impozitul pe teren se datorează de locatar, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care
a fost încheiat contractul;
b) în cazul în care contractul de leasing financiar încetează altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul
pe teren se datorează de locator, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care terenul a fost
predat locatorului prin încheierea procesului-verbal de predare-primire a bunului sau a altor documente
similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing;
c) atât locatorul, cât şi locatarul au obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la organul fiscal local în a cărui rază
de competenţă se află terenul, în termen de 30 de zile de la data finalizării contractului de leasing sau a
încheierii procesului-verbal de predare a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în
posesia locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing însoţită de o copie a acestor documente.
(8) În cazul terenurilor pentru care se datorează taxa pe teren, în temeiul unui contract de concesiune,
închiriere, administrare ori folosinţă care se referă la perioade mai mari de o lună, titularul dreptului de
concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă are obligaţia depunerii unei declaraţii la organul fiscal local
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare intrării în vigoare a contractului.
(9) În cazul terenurilor pentru care se datorează taxa pe teren, în temeiul unor contracte de concesiune,
închiriere, administrare ori folosinţă care se referă la perioade mai mici de o lună, persoana de drept public
care transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă are obligaţia să depună o declaraţie
la organul fiscal local, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare intrării în vigoare a contractelor, la care
anexează o situaţie centralizatoare a acestor contracte.
(10) În cazul unei situaţii care determină modificarea taxei pe teren datorate, persoana care datorează taxa
pe teren are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se
află terenul, până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a înregistrat situaţia respectivă.
(11) Declararea terenurilor în scop fiscal nu este condiţionată de înregistrarea acestor terenuri la oficiile de
cadastru şi publicitate imobiliară.
(12) Depunerea declaraţiilor fiscale reprezintă o obligaţie şi în cazul persoanelor care beneficiază de scutiri
sau reduceri de la plata impozitului sau a taxei pe teren.
Art. 467 - Plata impozitului şi a taxei pe teren
(1) Impozitul pe teren se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie
inclusiv.

69
 (2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la
data de 31 martie inclusiv, a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a
consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului
Bucureşti.
(3) Impozitul pe teren, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice şi juridice, de până
la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată.
(4) În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe terenuri amplasate pe raza aceleiaşi unităţi
administrativ-teritoriale, prevederile alin. (2) şi (3) se referă la impozitul pe teren cumulat.
(5) În cazul contractelor de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă, care se referă la perioade mai
mari de o lună, taxa pe teren se plăteşte lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din
perioada de valabilitate a contractului, de către concesionar, locatar, titularul dreptului de administrare sau de
folosinţă.
(6) În cazul contractelor care se referă la perioade mai mici de o lună, persoana juridică de drept public care
transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă colectează taxa pe teren de la
concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosinţă şi o varsă lunar, până la data de 25
inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului.

Cap. IV
Impozitul pe mijloacele de transport

Art. 468 - Reguli generale

(1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în
România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepţia cazurilor în care în prezentul
capitol se prevede altfel.
(2) Impozitul pe mijloacele de transport se datorează pe perioada cât mijlocul de transport este înmatriculat
sau înregistrat în România.
(3) Impozitul pe mijloacele de transport se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde
persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.
(4) În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată
a acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de locatar.
Art. 469*) - Scutiri
(1) Nu se datorează impozitul pe mijloacele de transport pentru:
a) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, văduvelor de război
sau văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea
contribuabilului;
b) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau
accentuat, cele pentru transportul persoanelor cu handicap sau invaliditate, aflate în proprietatea sau
coproprietatea reprezentanţilor legali ai minorilor cu handicap grav sau accentuat şi ai minorilor încadraţi în
gradul I de invaliditate, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;
c) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 din
Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, pentru un singur mijloc de
transport, la alegerea contribuabilului;
d) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit.
b) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru un singur mijloc de
transport, la alegerea contribuabilului;
e) navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în
Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei;
f) mijloacele de transport ale instituţiilor publice;
g) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de
pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localităţi, dacă tariful de
transport este stabilit în condiţii de transport public;
h) vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare;

70
 i) mijloacele de transport folosite exclusiv pentru transportul stupilor în pastoral;
j) mijloacele de transport folosite exclusiv pentru intervenţii în situaţii de urgenţă;
k) mijloacele de transport ale instituţiilor sau unităţilor care funcţionează sub coordonarea Ministerului
Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice sau a Ministerului Tineretului şi Sportului;
l) mijloacele de transport ale fundaţiilor înfiinţate prin testament constituite conform legii, cu scopul de a
întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar,
social şi cultural;
m) mijloacele de transport ale organizaţiilor care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale
în unităţi specializate care asigură găzduire, îngrijire socială şi medicală, asistenţă, ocrotire, activităţi de
recuperare, reabilitare şi reinserţie socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice,
precum şi pentru alte persoane aflate în dificultate, în condiţiile legii;
n) autovehiculele acţionate electric;
o) autovehiculele second-hand înregistrate ca stoc de marfă şi care nu sunt utilizate în folosul propriu al
operatorului economic, comerciant auto sau societate de leasing;
p) mijloacele de transport deţinute de către organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale.
(2) Consiliile locale pot hotărî să acorde scutirea sau reducerea impozitului pe mijloacele de transport
agricole utilizate efectiv în domeniul agricol.
(3) Scutirea sau reducerea de la plata impozitului pe mijloacele de transport agricole utilizate efectiv în
domeniul agricol, stabilită conform alin. (2), se aplică începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în
care persoana depune documentele justificative.
(4) Impozitul pe mijloacele de transport se reduce cu 50% pentru persoanele fizice care domiciliază în
localităţile precizate în:
a) Hotărârea Guvernului nr. 323/1996 privind aprobarea Programului special pentru sprijinirea dezvoltării
economico-sociale a unor localităţi din Munţii Apuseni, cu modificările ulterioare;
b) Hotărârea Guvernului nr. 395/1996 pentru aprobarea Programului special privind unele măsuri şi acţiuni
pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a judeţului Tulcea şi a Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", cu
modificările ulterioare.
_____________
*) Notă EUROLEX:
Scutirile sau reducerile de la plata impozitului pe mijloacele de transport prevăzute la art. 469 se aplică
începând cu data de 1 ianuarie 2016 persoanelor care deţin documente justificative emise până la data de 31
ianuarie 2015 şi care sunt depuse la compartimentele de specialitate ale autorităţilor publice locale, până la
data de 29 februarie 2016 (a se vedea art. 495 lit. d).

Art. 470 - Calculul impozitului

(1) Impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcţie de tipul mijlocului de transport, conform
celor prevăzute în prezentul capitol.
(2) În cazul oricăruia dintre următoarele autovehicule, impozitul pe mijlocul de transport se calculează în
funcţie de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulţirea fiecărei grupe de 200 cm3 sau fracţiune din aceasta
cu suma corespunzătoare din tabelul următor:

Nr. Mijloace de transport cu tracţiune mecanică Lei/200 cm3 sau

crt. fracţiune din
aceasta
I. Vehicule înmatriculate (lei/200 cm3 sau fracţiune din aceasta)
1 Motociclete, tricicluri, cvadricicluri şi autoturisme cu capacitatea cilindrică de până la8
1.600 cm3, inclusiv
2 Motociclete, tricicluri şi cvadricicluri cu capacitatea cilindrică de peste 1.600 cm3 9
3 Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 1.601 cm3 şi 2.000 cm3 inclusiv 18
4 Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 2.001 cm3 şi 2.600 cm3 inclusiv 72
5 Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 2.601 cm3 şi 3.000 cm3 inclusiv 144
6 Autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste 3.001 cm3 290

71
7 Autobuze, autocare, microbuze 24
8 Alte vehicule cu tracţiune mecanică cu masa totală maximă autorizată de până la 1230
tone, inclusiv
9 Tractoare înmatriculate 18
II. Vehicule înregistrate
1 Vehicule cu capacitate cilindrică lei/200 cm3
1.1 Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică < 4.800 cm3 2-4
1.2 Vehicule înregistrate cu capacitate cilindrică > 4.800 cm3 4-6
2 Vehicule fără capacitate cilindrică evidenţiată 50 - 150 lei/an

(3) În cazul mijloacelor de transport hibride, impozitul se reduce cu minimum 50%, conform hotărârii
consiliului local.
(4) În cazul unui ataş, impozitul pe mijlocul de transport este de 50% din impozitul pentru motocicletele
respective.
(5) În cazul unui autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12
tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul următor:

Numărul de axe şi greutatea brută încărcată maximă admisă Impozitul

(în lei/an)
Ax(e) motor(oare) cuAlte sisteme de
sistem de suspensiesuspensie
pneumatică saupentru axele
echivalentele recunoscute motoare
I două axe
1 Masa de cel puţin 12 tone, dar mai mică de 13 tone 0 133
2 Masa de cel puţin 13 tone, dar mai mică de 14 tone 133 367
3 Masa de cel puţin 14 tone, dar mai mică de 15 tone 367 517
4 Masa de cel puţin 15 tone, dar mai mică de 18 tone 517 1.169
5 Masa de cel puţin 18 tone 517 1.169
II 3 axe
1 Masa de cel puţin 15 tone, dar mai mică de 17 tone 133 231
2 Masa de cel puţin 17 tone, dar mai mică de 19 tone 231 474
3 Masa de cel puţin 19 tone, dar mai mică de 21 tone 474 615
4 Masa de cel puţin 21 tone, dar mai mică de 23 tone 615 947
5 Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone 947 1.472
6 Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 26 tone 947 1.472
7 Masa de cel puţin 26 tone 947 1.472
III 4 axe
1 Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone 615 623
2 Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 27 tone 623 973
3 Masa de cel puţin 27 tone, dar mai mică de 29 tone 973 1.545
4 Masa de cel puţin 29 tone, dar mai mică de 31 tone 1.545 2.291
5 Masa de cel puţin 31 tone, dar mai mică de 32 tone 1.545 2.291
6 Masa de cel puţin 32 tone 1.545 2.291

(6) În cazul unei combinaţii de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă cu
masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal
cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul următor:

Numărul de axe şi greutatea brută încărcată maximă admisă Impozitul

72
 (în lei/an)
Ax(e) motor(oare) cuAlte sisteme de
sistem de suspensiesuspensie
pneumatică saupentru axele
echivalentele recunoscute motoare
I 2 + 1 axe
1 Masa de cel puţin 12 tone, dar mai mică de 14 tone 0 0
2 Masa de cel puţin 14 tone, dar mai mică de 16 tone 0 0
3 Masa de cel puţin 16 tone, dar mai mică de 18 tone 0 60
4 Masa de cel puţin 18 tone, dar mai mică de 20 tone 60 137
5 Masa de cel puţin 20 tone, dar mai mică de 22 tone 137 320
6 Masa de cel puţin 22 tone, dar mai mică de 23 tone 320 414
7 Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone 414 747
8 Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 28 tone 747 1.310
9 Masa de cel puţin 28 tone 747 1.310
II 2 + 2 axe
1 Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone 128 299
2 Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 26 tone 299 491
3 Masa de cel puţin 26 tone, dar mai mică de 28 tone 491 721
4 Masa de cel puţin 28 tone, dar mai mică de 29 tone 721 871
5 Masa de cel puţin 29 tone, dar mai mică de 31 tone 871 1.429
6 Masa de cel puţin 31 tone, dar mai mică de 33 tone 1.429 1.984
7 Masa de cel puţin 33 tone, dar mai mică de 36 tone 1.984 3.012
8 Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone 1.984 3.012
9 Masa de cel puţin 38 tone 1.984 3.012
III 2 + 3 axe
1 Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone 1.579 2.197
2 Masa de cel puţin 38 tone, dar mai mică de 40 tone 2.197 2.986
3 Masa de cel puţin 40 tone 2.197 2.986
IV 3 + 2 axe
1 Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone 1.395 1.937
2 Masa de cel puţin 38 tone, dar mai mică de 40 tone 1.937 2.679
3 Masa de cel puţin 40 tone, dar mai mică de 44 tone 2.679 3.963
4 Masa de cel puţin 44 tone 2.679 3.963
V 3 + 3 axe
1 Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone 794 960
2 Masa de cel puţin 38 tone, dar mai mică de 40 tone 960 1.434
3 Masa de cel puţin 40 tone, dar mai mică de 44 tone 1.434 2.283
4 Masa de cel puţin 44 tone 1.434 2.283

(7) În cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinaţie de
autovehicule prevăzută la alin. (6), impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare din
tabelul următor:

Masa totală maximă autorizată Impozit

- lei -
a) Până la 1 tonă, inclusiv 9
b) Peste 1 tonă, dar nu mai mult de 3 tone 34
c) Peste 3 tone, dar nu mai mult de 5 tone 52
d) Peste 5 tone 64

73
 (8) În cazul mijloacelor de transport pe apă, impozitul pe mijlocul de transport este egal cu suma
corespunzătoare din tabelul următor:

Mijlocul de transport pe apă Impozit

- lei/an -
1. Luntre, bărci fără motor, folosite pentru pescuit şi uz personal 21
2. Bărci fără motor, folosite în alte scopuri 56
3. Bărci cu motor 210
4. Nave de sport şi agrement Între 0 şi 1.119
5. Scutere de apă 210
6. Remorchere şi împingătoare: X
a) până la 500 CP, inclusiv 559
b) peste 500 CP şi până la 2000 CP, inclusiv 909
c) peste 2000 CP şi până la 4000 CP, inclusiv 1398
d) peste 4000 CP 2237
7. Vapoare - pentru fiecare 1000 tdw sau fracţiune din acesta 182
8. Ceamuri, şlepuri şi barje fluviale: X
a) cu capacitatea de încărcare până la 1500 de tone, inclusiv 182
b) cu capacitatea de încărcare de peste 1500 de tone şi până la 3000 de tone, inclusiv 280
c) cu capacitatea de încărcare de peste 3000 de tone 490

(9) În înţelesul prezentului articol, capacitatea cilindrică sau masa totală maximă autorizată a unui mijloc de
transport se stabileşte prin cartea de identitate a mijlocului de transport, prin factura de achiziţie sau un alt
document similar.
Art. 471 - Declararea şi datorarea impozitului pe mijloacele de transport
(1) Impozitul pe mijlocul de transport este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care deţine dreptul
de proprietate asupra unui mijloc de transport înmatriculat sau înregistrat în România la data de 31 decembrie
a anului fiscal anterior.
(2) În cazul dobândirii unui mijloc de transport, proprietarul acestuia are obligaţia să depună o declaraţie la
organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după
caz, în termen de 30 de zile de la data dobândirii şi datorează impozit pe mijloacele de transport începând cu
data de 1 ianuarie a anului următor înmatriculării sau înregistrării mijlocului de transport.
(3) În cazul în care mijlocul de transport este dobândit în alt stat decât România, proprietarul acestuia are
obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă are domiciliul,
sediul sau punctul de lucru, după caz, şi datorează impozit pe mijloacele de transport începând cu data de 1
ianuarie a anului următor înmatriculării sau înregistrării acestuia în România.
(4) În cazul radierii din circulaţie a unui mijloc de transport, proprietarul are obligaţia să depună o declaraţie
la organul fiscal în a cărui rază teritorială de competenţă îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după
caz, în termen de 30 de zile de la data radierii, şi încetează să datoreze impozitul începând cu data de 1
ianuarie a anului următor.
(5) În cazul oricărei situaţii care conduce la modificarea impozitului pe mijloacele de transport, inclusiv
schimbarea domiciliului, sediului sau punctului de lucru, contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale
cu privire la mijlocul de transport la organul fiscal local pe a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul/punctul
de lucru, în termen de 30 de zile, inclusiv, de la modificarea survenită, şi datorează impozitul pe mijloacele de
transport stabilit în noile condiţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
(6) În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată
a acestuia se aplică următoarele reguli:
a) impozitul pe mijloacele de transport se datorează de locatar începând cu data de 1 ianuarie a anului
următor încheierii contractului de leasing financiar, până la sfârşitul anului în cursul căruia încetează contractul
de leasing financiar;

74
 b) locatarul are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la organul fiscal local în a cărui rază de competenţă se
înregistrează mijlocul de transport, în termen de 30 de zile de la data procesului-verbal de predare-primire a
bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatarului, însoţită de o copie a
acestor documente;
c) la încetarea contractului de leasing, atât locatarul, cât şi locatorul au obligaţia depunerii declaraţiei fiscale
la consiliul local competent, în termen de 30 de zile de la data încheierii procesului-verbal de predare-primire a
bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului, însoţită de o copie a
acestor documente.
(7) Depunerea declaraţiilor fiscale reprezintă o obligaţie şi în cazul persoanelor care beneficiază de scutiri
sau reduceri de la plata impozitului pe mijloacele de transport.
Art. 472 - Plata impozitului
(1) Impozitul pe mijlocul de transport se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30
septembrie inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe mijlocul de transport, datorat pentru întregul an de către
contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv inclusiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%
inclusiv, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine
Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3) Impozitul anual pe mijlocul de transport, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane
fizice şi juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată. În cazul în care
contribuabilul deţine în proprietate mai multe mijloace de transport, pentru care impozitul este datorat bugetului
local al aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe mijlocul de transport
cumulat al acestora.

Cap. V
Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor

Art. 473 - Reguli generale

Orice persoană care trebuie să obţină un certificat, un aviz sau o autorizaţie menţionată în prezentul capitol
trebuie să plătească o taxă la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale înainte
de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizaţia necesară.
Art. 474 - Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de construire şi a altor avize şi
autorizaţii
(1) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediul urban, este egală cu suma stabilită conform
tabelului următor:

Suprafaţa pentru care se obţine certificatul de urbanism - lei -

a) până la 150 m2, inclusiv 5-6
b) între 151 şi 250 m2, inclusiv 6-7
c) între 251 şi 500 m2, inclusiv 7-9
d) între 501 şi 750 m2, inclusiv 9 - 12
e) între 751 şi 1.000 m2, inclusiv 12 - 14
f) peste 1.000 m2 14 + 0,01 lei/m2, pentru fiecare
m2 care depăşeşte 1.000 m2

(2) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism pentru o zonă rurală este egală cu 50% din taxa
stabilită conform alin. (1).
(3) Taxa pentru prelungirea unui certificat de urbanism este egală cu 30% din cuantumul taxei pentru
eliberarea certificatului sau a autorizaţiei iniţiale.
(4) Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism şi amenajarea teritoriului,
de către primari sau de structurile de specialitate din cadrul consiliului judeţean se stabileşte de consiliul local
în sumă de până la 15 lei, inclusiv.

75
 (5) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii de construire pentru o clădire rezidenţială sau clădire-anexă este
egală cu 0,5% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţii.
(6) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru alte construcţii decât cele menţionate la alin. (5)
este egală cu 1% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţie, inclusiv valoarea instalaţiilor aferente.
(7) Pentru taxele prevăzute la alin. (5) şi (6) stabilite pe baza valorii autorizate a lucrărilor de construcţie se
aplică următoarele reguli:
a) taxa datorată se stabileşte pe baza valorii lucrărilor de construcţie declarate de persoana care solicită
autorizaţia şi se plăteşte înainte de emiterea acesteia;
b) pentru taxa prevăzută la alin. (5), valoarea reală a lucrărilor de construcţie nu poate fi mai mică decât
valoarea impozabilă a clădirii stabilită conform art. 457;
c) în termen de 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data la
care expiră autorizaţia respectivă, persoana care a obţinut autorizaţia trebuie să depună o declaraţie privind
valoarea lucrărilor de construcţie la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale;
d) până în cea de-a 15-a zi, inclusiv, de la data la care se depune situaţia finală privind valoarea lucrărilor de
construcţii, compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale are obligaţia de a stabili
taxa datorată pe baza valorii reale a lucrărilor de construcţie;
e) până în cea de-a 15-a zi, inclusiv, de la data la care compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale a comunicat valoarea stabilită pentru taxă, trebuie plătită orice diferenţă de taxă
datorată de către persoana care a primit autorizaţia sau orice diferenţă de taxă care trebuie rambursată de
autoritatea administraţiei publice locale.
(8) Taxa pentru prelungirea unei autorizaţii de construire este egală cu 30% din cuantumul taxei pentru
eliberarea certificatului sau a autorizaţiei iniţiale.
(9) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, totală sau parţială, a unei construcţii este egală cu
0,1% din valoarea impozabilă stabilită pentru determinarea impozitului pe clădiri, aferentă părţii desfiinţate.
(10) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări necesare lucrărilor de cercetare şi
prospectare a terenurilor în etapa efectuării studiilor geotehnice şi a studiilor privind ridicările topografice,
sondele de gaze, petrol şi alte excavări se datorează de către titularii drepturilor de prospecţiune şi explorare şi
se calculează prin înmulţirea numărului de metri pătraţi de teren ce vor fi efectiv afectaţi la suprafaţa solului de
foraje şi excavări cu o valoare cuprinsă între 0 şi 15 lei.
(11) În termen de 30 de zile de la finalizarea fazelor de cercetare şi prospectare, contribuabilii au obligaţia
să declare suprafaţa efectiv afectată de foraje sau excavări, iar în cazul în care aceasta diferă de cea pentru
care a fost emisă anterior o autorizaţie, taxa aferentă se regularizează astfel încât să reflecte suprafaţa efectiv
afectată.
(12) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei necesare pentru lucrările de organizare de şantier în vederea
realizării unei construcţii, care nu sunt incluse în altă autorizaţie de construire, este egală cu 3% din valoarea
autorizată a lucrărilor de organizare de şantier.
(13) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de amenajare de tabere de corturi, căsuţe sau rulote ori campinguri
este egală cu 2% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţie.
(14) Taxa pentru autorizarea amplasării de chioşcuri, containere, tonete, cabine, spaţii de expunere, corpuri
şi panouri de afişaj, firme şi reclame situate pe căile şi în spaţiile publice este de până la 8 lei, inclusiv, pentru
fiecare metru pătrat de suprafaţă ocupată de construcţie.
(15) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii privind lucrările de racorduri şi branşamente la reţele publice de
apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu se stabileşte de consiliul
local şi este de până la 13 lei, inclusiv, pentru fiecare racord.
(16) Taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi adresă se stabileşte de către consiliile
locale în sumă de până la 9 lei, inclusiv.
Art. 475 - Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor pentru desfăşurarea unor activităţi
(1) Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare se stabileşte de consiliul local şi este de
până la 20 lei, inclusiv.
(2) Taxele pentru eliberarea atestatului de producător, respectiv pentru eliberarea carnetului de
comercializare a produselor din sectorul agricol se stabilesc de către consiliile locale şi sunt de până la 80 lei,
inclusiv.

76
 (3) Persoanele a căror activitate este înregistrată în grupele CAEN 561 - Restaurante, 563 - Baruri şi alte
activităţi de servire a băuturilor şi 932 - Alte activităţi recreative şi distractive, potrivit Clasificării activităţilor din
economia naţională - CAEN, actualizată prin Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr.
337/2007 privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, datorează bugetului local
al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în a cărui rază administrativ-teritorială se desfăşoară
activitatea, o taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizaţiei privind desfăşurarea acestor activităţi, în
funcţie de suprafaţa aferentă activităţilor respective, în sumă de:
a) până la 4.000 lei, pentru o suprafaţă de până la 500 m2, inclusiv;
b) până la 8.000 lei pentru o suprafaţă mai mare de 500 m2.
(4) Nivelul taxei prevăzute la alin. (3) se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului
Bucureşti, această taxă se stabileşte de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi se face venit la
bugetul local al sectorului în a cărui rază teritorială se desfăşoară activitatea.
(5) Autorizaţia privind desfăşurarea activităţilor prevăzute la alin. (3), în cazul în care persoana îndeplineşte
condiţiile prevăzute de lege, se emite de către primarul în a cărui rază de competenţă se află sediul sau
punctul de lucru.
Art. 476 - Scutiri
(1) Sunt scutite de taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor următoarele:
a) certificatele, avizele şi autorizaţiile ai căror beneficiari sunt veterani de război, văduve de război sau
văduve nerecăsătorite ale veteranilor de război;
b) certificatele, avizele şi autorizaţiile ai căror beneficiari sunt persoanele prevăzute la art. 1 din Decretul-
lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
c) certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construire pentru lăcaşuri de cult sau construcţii-anexă;
d) certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construire pentru dezvoltarea, modernizarea sau reabilitarea
infrastructurilor din transporturi care aparţin domeniului public al statului;
e) certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construire pentru lucrările de interes public naţional, judeţean
sau local;
f) certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construire, dacă beneficiarul construcţiei este o instituţie
publică;
g) autorizaţiile de construire pentru autostrăzile şi căile ferate atribuite prin concesionare, conform legii;
h) certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construire, dacă beneficiarul construcţiei este o instituţie sau o
unitate care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice sau a
Ministerului Tineretului şi Sportului;
i) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, dacă beneficiarul construcţiei este o fundaţie înfiinţată
prin testament, constituită conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională,
precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;
j) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, dacă beneficiarul construcţiei este o organizaţie care
are ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unităţi specializate care asigură găzduire,
îngrijire socială şi medicală, asistenţă, ocrotire, activităţi de recuperare, reabilitare şi reinserţie socială pentru
copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice, precum şi pentru alte persoane aflate în dificultate, în
condiţiile legii;
k) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, în cazul unei calamităţi naturale.
(2) Consiliile locale pot hotărî să acorde scutirea sau reducerea taxei pentru eliberarea certificatelor, avizelor
şi autorizaţiilor pentru:
a) lucrări de întreţinere, reparare, conservare, consolidare, restaurare, punere în valoare a monumentelor
istorice astfel cum sunt definite în Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu
modificările ulterioare, datorate de proprietarii persoane fizice care realizează, integral sau parţial, aceste
lucrări pe cheltuială proprie;
b) lucrări destinate păstrării integrităţii fizice şi a cadrului construit sau natural al monumentelor istorice
definite în Legea nr. 422/2001, republicată, cu modificările ulterioare, finanţate de proprietarii imobilelor din
zona de protecţie a monumentelor istorice, în concordanţă cu reglementările cuprinse în documentaţiile de
urbanism întocmite potrivit legii;

77
 c) lucrări executate în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului
seismic al construcţiilor existente, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
d) lucrări executate în zone de regenerare urbană, delimitate în condiţiile Legii nr. 350/2001 privind
amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare, lucrări în care se desfăşoară
operaţiuni de regenerare urbană coordonate de administraţia locală, în perioada derulării operaţiunilor
respective.

Cap. VI
Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate

Art. 477 - Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate

(1) Orice persoană care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în România în baza unui contract
sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoană datorează plata taxei prevăzute în prezentul articol,
cu excepţia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate prin mijloacele de informare în masă scrise şi
audiovizuale.
(2) Publicitatea realizată prin mijloace de informare în masă scrise şi audiovizuale, în sensul prezentului
articol, corespunde activităţilor agenţilor de publicitate potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională -
CAEN, cu modificările ulterioare, respectiv publicitatea realizată prin ziare şi alte tipărituri, precum şi prin radio,
televiziune şi internet.
(3) Taxa prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa pentru servicii de reclamă şi
publicitate, se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia persoana prestează
serviciile de reclamă şi publicitate.
(4) Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se calculează prin aplicarea cotei taxei respective la
valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate.
(5) Cota taxei se stabileşte de consiliul local, fiind cuprinsă între 1% şi 3%.
(6) Valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate cuprinde orice plată obţinută sau care urmează a fi obţinută
pentru serviciile de reclamă şi publicitate, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată.
(7) Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se varsă la bugetul local, lunar, până la data de 10 a lunii
următoare celei în care a intrat în vigoare contractul de prestări de servicii de reclamă şi publicitate.
Art. 478 - Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate
(1) Orice persoană care utilizează un panou, un afişaj sau o structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate,
cu excepţia celei care intră sub incidenţa art. 477, datorează plata taxei anuale prevăzute în prezentul articol
către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, în raza căreia/căruia este amplasat
panoul, afişajul sau structura de afişaj respectivă. La nivelul municipiului Bucureşti, această taxă revine
bugetului local al sectorului în raza căruia este amplasat panoul, afişajul sau structura de afişaj respectivă.
(2) Valoarea taxei pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se calculează anual prin înmulţirea
numărului de metri pătraţi sau a fracţiunii de metru pătrat a suprafeţei afişajului pentru reclamă sau publicitate
cu suma stabilită de consiliul local, astfel:
a) în cazul unui afişaj situat în locul în care persoana derulează o activitate economică, suma este de până
la 32 lei, inclusiv;
b) în cazul oricărui altui panou, afişaj sau oricărei altei structuri de afişaj pentru reclamă şi publicitate, suma
este de până la 23 lei, inclusiv.
(3) Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se recalculează pentru a reflecta numărul de luni sau
fracţiunea din lună dintr-un an calendaristic în care se afişează în scop de reclamă şi publicitate.
(4) Taxa pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate se plăteşte anual, în două rate egale, până la
datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv. Taxa pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate, datorată
aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice şi juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte
integral până la primul termen de plată.
(5) Persoanele care datorează taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate sunt obligate să depună o
declaraţie la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile de
la data amplasării structurii de afişaj.
Art. 479 - Scutiri

78
 (1) Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate şi taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu
se aplică instituţiilor publice, cu excepţia cazurilor când acestea fac reclamă unor activităţi economice.
(2) Taxa prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi
publicitate, nu se aplică unei persoane care închiriază panoul, afişajul sau structura de afişaj unei alte
persoane, în acest caz taxa prevăzută la art. 477 fiind plătită de această ultimă persoană.
(3) Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se datorează pentru afişele, panourile sau alte
mijloace de reclamă şi publicitate amplasate în interiorul clădirilor.
(4) Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se aplică pentru panourile de identificare a
instalaţiilor energetice, marcaje de avertizare sau marcaje de circulaţie, precum şi alte informaţii de utilitate
publică şi educaţionale.
(5) Nu se datorează taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate pentru afişajul efectuat pe
mijloacele de transport care nu sunt destinate, prin construcţia lor, realizării de reclamă şi publicitate.

Cap. VII
Impozitul pe spectacole

Art. 480 - Reguli generale

(1) Orice persoană care organizează o manifestare artistică, o competiţie sportivă sau altă activitate
distractivă în România are obligaţia de a plăti impozitul prevăzut în prezentul capitol, denumit în
continuare impozitul pe spectacole.
(2) Impozitul pe spectacole se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia are
loc manifestarea artistică, competiţia sportivă sau altă activitate distractivă.
Art. 481 - Calculul impozitului
(1) Impozitul pe spectacole se calculează prin aplicarea cotei de impozit la suma încasată din vânzarea
biletelor de intrare şi a abonamentelor.
(2) Consiliile locale hotărăsc cota de impozit după cum urmează:
a) până la 2% pentru spectacolul de teatru, balet, operă, operetă, concert filarmonic sau altă manifestare
muzicală, prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de circ sau orice competiţie sportivă internă sau
internaţională;
b) până la 5% în cazul oricărei altei manifestări artistice decât cele enumerate la lit. a).
(3) Suma primită din vânzarea biletelor de intrare sau a abonamentelor nu cuprinde sumele plătite de
organizatorul spectacolului în scopuri caritabile, conform contractului scris intrat în vigoare înaintea vânzării
biletelor de intrare sau a abonamentelor.
(4) Persoanele care datorează impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul articol au
obligaţia de:
a) a înregistra biletele de intrare şi/sau abonamentele la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale care îşi exercită autoritatea asupra locului unde are loc spectacolul;
b) a anunţa tarifele pentru spectacol în locul unde este programat să aibă loc spectacolul, precum şi în orice
alt loc în care se vând bilete de intrare şi/sau abonamente;
c) a preciza tarifele pe biletele de intrare şi/sau abonamente şi de a nu încasa sume care depăşesc tarifele
precizate pe biletele de intrare şi/sau abonamente;
d) a emite un bilet de intrare şi/sau abonament pentru toate sumele primite de la spectatori;
e) a asigura, la cererea compartimentului de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale,
documentele justificative privind calculul şi plata impozitului pe spectacole;
f) a se conforma oricăror altor cerinţe privind tipărirea, înregistrarea, avizarea, evidenţa şi inventarul biletelor
de intrare şi a abonamentelor, care sunt precizate în normele elaborate în comun de Ministerul Finanţelor
Publice şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, contrasemnate de Ministerul Culturii şi
Ministerul Tineretului şi Sportului.
Art. 482 - Scutiri
Spectacolele organizate în scopuri umanitare sunt scutite de la plata impozitului pe spectacole.
Art. 483 - Plata impozitului

79
 (1) Impozitul pe spectacole se plăteşte lunar până la data de 10, inclusiv, a lunii următoare celei în care a
avut loc spectacolul.
(2) Orice persoană care datorează impozitul pe spectacole are obligaţia de a depune o declaraţie la
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, până la data stabilită pentru fiecare
plată a impozitului pe spectacole. Formatul declaraţiei se precizează în normele elaborate în comun de
Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
(3) Persoanele care datorează impozitul pe spectacole răspund pentru calculul corect al impozitului,
depunerea la timp a declaraţiei şi plata la timp a impozitului.

Cap. VIII
Taxe speciale

Art. 484 - Taxe speciale

(1) Pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, precum şi
pentru promovarea turistică a localităţii, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
după caz, pot adopta taxe speciale.
(2) Domeniile în care consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot
adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum şi cuantumul acestora se stabilesc în conformitate
cu prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile
oferite de instituţia sau serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare al
acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestaţii ce intră în sfera de activitate a
acestui tip de serviciu.
Art. 485 - Scutiri
(1) Autorităţile deliberative pot acorda reduceri sau scutiri de la plata taxelor speciale instituite conform art.
484, pentru următoarele persoane fizice sau juridice:
a) veteranii de război, văduvele de război şi văduvele nerecăsătorite ale veteranilor de război;
b) persoanele fizice prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi
completările ulterioare;
c) instituţiile sau unităţile care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării
Ştiinţifice sau a Ministerului Tineretului şi Sportului, cu excepţia incintelor folosite pentru activităţi economice;
d) fundaţiile înfiinţate prin testament, constituite conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi ajuta
instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;
e) organizaţiile care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unităţi specializate care
asigură găzduire, îngrijire socială şi medicală, asistenţă, ocrotire, activităţi de recuperare, reabilitare şi
reinserţie socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice, precum şi pentru alte
persoane aflate în dificultate, în condiţiile legii;
f) persoanele cu handicap grav sau accentuat, persoanele încadrate în gradul I de invaliditate şi
reprezentanţii legali ai minorilor cu handicap grav sau accentuat şi ai minorilor încadraţi în gradul I de
invaliditate.
(2) Taxele speciale instituite conform art. 484 se reduc cu 50% pentru persoanele fizice care domiciliază în
localităţile precizate în:
a) Hotărârea Guvernului nr. 323/1996, cu modificările ulterioare;
b) Hotărârea Guvernului nr. 395/1996, cu modificările ulterioare.

Cap. IX
Alte taxe locale

Art. 486 - Alte taxe locale

(1) Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliile judeţene, după caz, pot institui
taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice şi pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale,
monumentelor istorice de arhitectură şi arheologice şi altele asemenea.

80
 (2) Consiliile locale pot institui taxe pentru deţinerea sau utilizarea echipamentelor şi utilajelor destinate
obţinerii de venituri care folosesc infrastructura publică locală, pe raza localităţii unde acestea sunt utilizate,
precum şi taxe pentru activităţile cu impact asupra mediului înconjurător.
(3) Taxele prevăzute la alin. (1) şi (2) se calculează şi se plătesc în conformitate cu procedurile aprobate de
autorităţile deliberative interesate.
(4) Taxa pentru îndeplinirea procedurii de divorţ pe cale administrativă este în cuantum de 500 lei şi poate fi
majorată prin hotărâre a consiliului local, fără ca majorarea să poată depăşi 50% din această valoare. Taxa se
face venit la bugetul local.
(5) Pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri,
deţinute de consiliile locale, consiliul local stabileşte o taxă de până la 32 lei, inclusiv.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi
consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, pot institui taxa pentru reabilitare termică a
blocurilor de locuinţe şi locuinţelor unifamiliale, pentru care s-au alocat sume aferente cotei de contribuţie a
proprietarilor, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 158/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 487 - Scutiri
Autorităţile deliberative pot acorda reduceri sau scutiri de la plata taxelor instituite conform art. 486
următoarelor persoane fizice sau juridice:
a) veteranii de război, văduvele de război şi văduvele nerecăsătorite ale veteranilor de război;
b) persoanele fizice prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi
completările ulterioare;
c) instituţiile sau unităţile care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării
Ştiinţifice sau a Ministerului Tineretului şi Sportului, cu excepţia incintelor folosite pentru activităţi economice;
d) fundaţiile înfiinţate prin testament, constituite conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi ajuta
instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;
e) organizaţiile care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unităţi specializate care
asigură găzduire, îngrijire socială şi medicală, asistenţă, ocrotire, activităţi de recuperare, reabilitare şi
reinserţie socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice, precum şi pentru alte
persoane aflate în dificultate, în condiţiile legii.
Art. 488 - Contracte de fiducie
În cazul persoanelor fizice şi juridice care încheie contracte de fiducie conform Codului civil, impozitele şi
taxele locale aferente masei patrimoniale fiduciare transferate în cadrul operaţiunii de fiducie sunt plătite de
către fiduciar la bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale unde sunt înregistrate bunurile care fac
obiectul operaţiunii de fiducie, cu respectarea prevederilor prezentului titlu, începând cu data de întâi a lunii
următoare celei în care a fost încheiat contractul de fiducie.

Cap. X
Alte dispoziţii comune

Art. 489 - Majorarea impozitelor şi taxelor locale de consiliile locale sau consiliile judeţene
(1) Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale, la propunerea autorităţii executive, poate stabili
cote adiţionale la impozitele şi taxele locale prevăzute în prezentul titlu, în funcţie de următoarele criterii:
economice, sociale, geografice, precum şi de necesităţile bugetare locale, cu excepţia taxelor prevăzute la art.
494 alin. (10) lit. b) şi c).
(2) Cotele adiţionale stabilite conform alin. (1) nu pot fi mai mari de 50% faţă de nivelurile maxime stabilite în
prezentul titlu.
(3) Criteriile prevăzute la alin. (1) se hotărăsc de către autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale.
(4) Pentru terenul agricol nelucrat timp de 2 ani consecutiv, consiliul local poate majora impozitul pe teren cu
până la 500%, începând cu al treilea an, în condiţiile stabilite prin hotărâre a consiliului local.
(5) Consiliul local poate majora impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren cu până la 500% pentru clădirile şi
terenurile neîngrijite, situate în intravilan.

81
 (6) Criteriile de încadrare în categoria clădirilor şi terenurilor prevăzute la alin. (5) se adoptă prin hotărâre a
consiliului local.
(7) Clădirile şi terenurile care intră sub incidenţa alin. (5) se stabilesc prin hotărâre a consiliului local conform
elementelor de identificare potrivit nomenclaturii stradale.
(8) Hotărârile consiliului local stabilite potrivit alin. (7) au caracter individual.
Art. 490 - Controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale
Autorităţile administraţiei publice locale şi organele speciale ale acestora, după caz, sunt responsabile
pentru stabilirea, controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a amenzilor şi penalizărilor
aferente.
Art. 491*) - Indexarea impozitelor şi taxelor locale
(1) În cazul oricărui impozit sau oricărei taxe locale, care constă într-o anumită sumă în lei sau care este
stabilită pe baza unei anumite sume în lei, sumele respective se indexează anual, până la data de 30 aprilie,
de către consiliile locale, ţinând cont de rata inflaţiei pentru anul fiscal anterior, comunicată pe site-urile oficiale
ale Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
(2) Sumele indexate conform alin. (1) se aprobă prin hotărâre a consiliului local şi se aplică în anul fiscal
următor. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
_____________
*) Notă EUROLEX:
Prevederile art. 491 se aplică începând cu 1 ianuarie 2017 (a se vedea art. 495 lit. e).

Art. 492 - Elaborarea normelor

Elaborarea normelor pentru prezentul titlu se face de către Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul
Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

82